1,549 matches
-
voiam să deschid o conversație pe tema asta și să-i dau ocazia lui Phoebe să mă cadorisească și cu alte povești pe tema „Hunter scăpat din lesa căsătoriei“. — Sper să te văd mâine, spuse Phoebe, punându-și brânza pe tejghea. Casierul trecu aparatul peste codul de bare. M-am uitat la ea, nedumerită. —La noul meu magazin. Prânzul Baby Buggy? Toată lumea vine. Lauren, Marci, Spenderella. O să fie foarte distractiv, spuse Pheobe pe un ton care implica ideea că toată lumea trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
râsetele morților. Asta înseamnă în zilele noastre căldura căminului. Un asediu al zgomotului. Întorcându-mă de la serviciu, am făcut o escală. Omul din spatele casei de marcat și-a ridicat ochii când am intrat în magazin șchiopătând. A băgat mâna sub tejghea, cu privirea ațintită în continuare asupra mea, și a scos ceva împachetat în hârtie maronie, spunându-mi: — Dublu ambalat. Cred că o să vă placă. A pus obiectul pe tejghea și l-a lovit ușurel cu mâna. Pachetul e cam de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
ochii când am intrat în magazin șchiopătând. A băgat mâna sub tejghea, cu privirea ațintită în continuare asupra mea, și a scos ceva împachetat în hârtie maronie, spunându-mi: — Dublu ambalat. Cred că o să vă placă. A pus obiectul pe tejghea și l-a lovit ușurel cu mâna. Pachetul e cam de două ori mai mic decât o cutie de pantofi. Nu cântărește nici cât o conservă de ton. A apăsat una, două, trei taste la casă, iar pe ecran a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
intimidat de scăpărarea unui surîs bătăios pe buzele clientului. Mircea Emil arată cu degetul spre gura unui pahar de-un sfert, în care chelnerul toarnă, oprindu-și apoi prețul din bancnota întinsă. Mersi, șeri! exclamă clientul, așezînd paharul gol pe tejghea, luîndu-și restul. Auzi, Ovidiule, spune șoferul în șoaptă chelnerului te rog, nu mi-i îmbăta că n-am chef să iau oameni beți la bord. Taci, mă Andrei, că am și eu niște resturi... Ți-i las aici, să știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
omul, dă-mi un rom și-o să mă închipui naufragiat în Jamaica. L-am terminat. Păi atunci, fratele meu omul, mă las de băut. Pot să-mi încerc și eu norocul? arată spre telefonul pe care tocmai îl lasă pe tejghea profesorul. Poftim încuviință chelnerul. Ce mai faci, Lazăre? îi surîde profesorul. Combat misticismul, afirmînd că n-am înviat din morți, conform Scripturii. Alo, centrala! Vă rog, o convorbire cu Valea Brândușelor, taxă inversă: doi-doi-unu-opt-trei. Lazăr e numele meu. Da, aștept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
gît, cu dungi mari, colorate strident. Se salută cu Andrei, apoi hotărăsc să aprindă plita și să ia comenzi de la mese. Telefonul începe să sune. Chelnerul ridică receptorul, ascultă vocea expeditivă a centralistei, apoi face semn profesorului, trăgînd cablul de sub tejghea, să poată profesorul merge mai spre capătul barului, să vorbească în liniște. Alo, o sută zece, te rog! strigă profesorul în receptor. Cum cine sînt?! Rămîi pe fir și-ai să afli! Pentru că cei adunați în jurul chelnerului vorbesc tare, toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
încă vii în calmul lor, frizînd blazarea, și poate nici hainele modeste, uzate în mare parte, dar cu semne vizibile de eleganță și gust în croială, nu acoperă, cum, la fel de bine, nu trădează din prima clipă femeia "de odinioară". Dincolo de tejgheaua barului, Ovidiu a început să descuie dulapurile cu băuturi, din care nici nu prea mai are ce scoate; doar trei sticle începute, cu băuturi străine. Își face de lucru cu paharele, mută sticlele dintr-un loc în altul, reușind să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
douăzeci și cinci de porții de brînză. Bine! spune Sultana apăsat, grăbindu-se să-i iasă în întîmpinare soțului, la capătul barului. Ce naiba, dom'le, chiar s-a terminat toată mîncarea?! se burzuluiește un pasager, urmat de cîțiva care întind gîtul peste tejgheaua barului. Văd că se mai scot încă... spune o femeie. Mai avem brînză, pîine și murături spune Sultana, urmîndu-și imediat soțul. Pavele, strigă peste umăr începe și ia comenzi. Tu, spune lui Ovidiu încet, stăpînindu-se cu greu mergi sus, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Picioarele"... izbucnesc cu violență, în amintirea lui Mihai, versurile lui Baudelaire despre hoitul "pe un prundiș zvîrlit", întregind fiorul de gheață ce l-a cuprins, coapsele femeii, deformate pe cuvertura bej de pe pat, asemănîndu-le cu hălcile de carne, diforme, de pe tejgheaua măcelarului un amestec dezgustător de carne, ciorapi și poale mototolite, ceva diform, de la care ochii lui se întorc spre fereastra clătinată mereu de viscol. "Doamne, ce coșmar!" gîndește, grăbindu-se să închidă fereastra, fericit că a găsit o salvare. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
face apariția dincolo de bar, urmată de Sultana, îmbrăcată în capot, morocănoasă, încruntată, cu cearcăne mari, adînci și cu o cută de dezgust în colțul gurii. Ne mai faceți cîte o friptură?, că-i tîrziu spune un călător, apropiindu-se de tejghea. Ia vezi-ți de treabă! Ce,-s servitoarea ta? se înfurie Sultana și face stînga împrejur, trăgînd-o după sine și pe bucătăreasă. Sculați, mă, nesimțiților! strigă ea celor trei bărbați care mai dorm încă sus, în dormitor. Ce facem cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Doar că, într-un asemenea mediu, băieții se rezumau la a bea masiv și la fel făceau și fetele. Consumul de alcool era un simbol al maturității și al adaptării. Prin urmare, îmbrăcați în pulovere, se adunau în jurul barurilor cu tejghele curbe și lambriuri, gesticulând cu atitudinea specifică membrilor unui club cvasi-canadian. Mai târziu, se izbeau cu Mini Cooper-ele de indicatoarele de pe carosabil sau cu șoldurile de mobilierul din încăpere. Primăvara și toamna, Carol și Beverley beau pinte de bitter din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
rahatul vechi de câine. În astfel de locuri, proprietarul poate fi găsit întotdeauna în spatele casei de marcat, drept ca un băț de steag, cu un chiștoc fumegând în colțul gurii și altul pe jumătate strivit în scrumiera de tinichea de pe tejghea. De cele mai multe ori, acești proprietari de magazine sunt îmbrăcați în cardigane, au părul dat cu gel și fac parte din Vechiul Ordin Antediluvian al Bizonilor. Sunt bărbați serioși, vânând orice ocazie importantă. Paradele anuale de Ziua Rememorării i-au deprins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
introduceri ar putea fi: — Cum merge treaba? — Merg greu afacerile? — E o perioadă proastă pentru afaceri, nu-i așa? Cam puțini clienți, nu? Și așa mai departe. Țigara nu li se desprinde din colțul gurii, iar mâna rămâne așezată pe tejghea. Însă gura se deschide și revarsă o litanie monotonă și obositoare a insatisfacției. Un astfel de loc era și cel din care se aprovizionau Dan și Carol. Responsabilul, domnul Wiggins, și soția sa, pe care o chema tot Carol (hai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
mâna la șliț. Carol stătea lângă Ted Wiggins. Ambii erau înmărmuriți și asistau la scenă de parcă vitrina magazinului ar fi fost un ecran, iar ei plătiseră bilete să o vadă. Deși abia începuse să se obișnuiască să se sprijine de tejghea, cu o mână în buzunarul de la blugi, Carol învățase destul de repede să-și folosească degetele ca pe niște instrumente de mângâiat și pipăit - de fapt, pentru manipularea penisului ei, în general. Bărbații fac chestii din astea, nu-i așa? Le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
să ajungă afară, în stradă. Dar cursul ulterior al acțiunii a fost în întregime decis de Carol și de reflexele ei din ce în ce mai rapide. Simțind că „odorul“ îi e amenințat, Carol apucă o sticlă de lichior abandonată de un mușteriu pe tejghea și, răsucindu-se, îi aplică lui Ted Wiggins o lovitură fulgerătoare în partea laterală a capului. Izbitura fusese atât de puternică, încât sticla ricoșă în carcasa dură a casei de marcat și se făcu țăndări. Ai putea crede că, în urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
și să se îndepărteze, împleticindu-se și lovindu-se de mașinile parcate, spre Ally Pally. Cealaltă Carol se năpusti în prăvălie. Ce mama naibii se întâmplă aici? exclamă la vederea lipiciosului ei soț întins pe jos. S-a împiedicat de tejghea încercând să ajungă la tine, îi răspunse Carol, încercând din răsputeri să-și strecoare în voce o undă de șoc. Amândouă stăteau și se uitau la Wiggins; acesta se chinuia să se ridice în genunchi, scuturând din cap ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
prăvălie. Și bine că nu s-a dus, pentru că, imediat după plecarea lui Ted, a făcut vânzarea vieții ei. Carol se plimba încoace și încolo pe linoleumul cu pătrățele al prăvăliei, strângând de peste tot doze și sticle. Le punea pe tejghea - care fusese spălată și lustruită cu Flash, pentru a șterge urmele succesului ei violent și dulceag -, în ordine: întâi cutiile de Pilsner, apoi berile cehoslovace, nemțești, austriece și locale; urmau cele ezoterice: Elephant din Danemarca, Wildebeeste din Africa de Sud, Simpatico și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
același cinism cu care Ribbentrop negocia cu Molotov. Un jurământ ipocrit îl înlocuise pe cel hipocratic. *** Bull era în farmacie cu rețeta strânsă în pumnul grăsuliu. În fața lui, la coadă, doi drogați își luau doza de metadonă. Se îndepărtaseră de tejghea doar până la cordonul care separa un raft cu produse spongiforme de restul încăperii și acolo se opriseră să bea cu lăcomie licoarea dulceagă. Într-un colț al farmaciei, un schizofrenic se certa cu un asistent în halat de nailon cu privire la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
fi putut dibui Naipaul joi seara la Wincanton nu putea fi mai outré de atât. — Cred că pot face față, Krishna, hohoti Alan cu subînțeles. — OK, dacă te crezi în stare, hai să mergem. Își trânti paharul de whisky pe tejgheaua barului și se adresă proprietarului cu înfățișare de cotlet de berbec: — Scuzați-mă, știți cumva unde am putea mânca pe-aici, prin zonă? — Păi, stați să mă gândesc... spuse proprietarul, deși nu prea părea în stare de așa ceva. E un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Pășeau sonor împreună pe străzile umede de provincie. „Localul grecesc“ se dovedi a fi Tiresias Kebab Bar. În fereastră, o țepușă cu kofta kebab de porc făcea o piruetă onctuoasă. În fapt, restaurantul nu ieșea cu nimic în evidență. Pe tejghea erau borcane cu diferite chestii puse la murat. În spate, dominând șirul de recipiente, era amplasat un dulăpior luminat, cu fotografii stridente ale unor meniuri nedigerabile. Printr-o deschidere boltită, Alan vedea câteva mese mici, acoperite cu fețe de masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
a fost interpretat de mama, pe-atunci în vârstă de 18 ani, iar cel al tipului scund și clăpăug de tata, care tocmai se certase cu tata-mare și, neavând unde dormi, înnopta într-o tutungerie, pe-o saltea înghesuită sub tejghea. Și mai e un amănunt: concursul de atletism s-a desfășurat pe Republicii. Pe urmă, tot în epocile tulburi și îndepărtate de dinainte de nașterea mea, s-a mai petrecut un fapt (deloc de ignorat) aflat în strânsă legătură cu acel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
de rîs, nu alta. Asupra spațiului meu locativ ! Pentru că, peste tot În jurul ei, oriunde se uita, se aflau cărți. De la podea la tavan, de-a lungul fiecărui perete, ca și de ambele laturi ale unui perete despărțitor Înalt cît o tejghea ce despărțea camera În două, chiar la mijlocul ei, se aflau rafturi de lemn natur pe care fuseseră Înghesuite rînduri de cărți, ticsite pînă la refuz. Alte volume, de format mai mare, fuseseră așezate culcate deasupra acestora, În vreme ce altele se ridicau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
După ce am Început să Înțeleg mai bine oamenii, mi-am dat seama că această dezordine incredibilă e unul dintre motivele pentru care erau Înnebuniți după Pembroke Books. Nu veneau aici doar ca să cumpere o carte, să trîntească niște bani pe tejghea și să-și ia rapid tălpășița. Nu, se plimbau prin prăvălie cu orele, pînă-i uita Dumnezeu. Ei numeau asta uitat prin cărți, dar era ceva care aducea mai degrabă cu excavarea sau mineritul. Am fost surprins că nu veneau cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
se pe idealiști. (Ochelarii savantului Johns străluceau de satisfacție În razele soarelui matinal). Și cînd te gîndești că Napoleon a fost Înfrînt de niște oameni de rînd, de niște materialiști! Țărani și prăvăliași. Oameni care nu vedeau mai departe de tejgheaua sau de peticul lor de pămînt și care nu Înțelegeau să-și schimbe obiceiurile. Drept care, Napoleon a sfîrșit pe insula Sfînta Elena. — Nu prea pari un patriot convins, zise Digby. — Ba sînt, protestă Johns. Și eu sînt tot un om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Ce-i comedia asta? exclamă Davis, furios. SÎnt om cinstit! — Astea au fost dispozițiile domnului Prentice. — Cine-i el să-mi dea mie dispoziții? Rowe nu mai avea timp să discute, așa că plecă. Croitorii fuseseră greu loviți de război. Pe tejgheaua magazinului se vedeau doar cîteva suluri de stofă ieftină, iar rafturile erau aproape goale. — Cu ce vă putem servi, domnule? Îl Întîmpină un individ În redingotă, cu o față obosită, plină de riduri și parcă speriată. — Mi-am dat Întîlnire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]