1,167 matches
-
de multe ori în joc forțe de intensități greu, dar nu imposibil, de stăvilit, vreodată. Bătălia cu necunoscutul este pentru om cea mai dificilă și mai lipsită de date certe bătălie pe care o poate desfășura acesta pe parcursul existenței sale telurice. Depinde numai de el însuși dacă o va câștiga sau, dimpotrivă, dacă o va pierde. Numai omul însuși va decide însă de unul singur ceea ce va urma ... Iată cum arta de a ridica edificii a omului trebuie împletită fără doar
SEISMUL, CLIŞEUL TRAGIC AL UNEI REALITĂŢI CRUDE ... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 431 din 06 martie 2012 by http://confluente.ro/Magdalena_albu_seismul_cliseul_tragi_magdalena_albu_1331086420.html [Corola-blog/BlogPost/348347_a_349676]
-
Sunt alții, și un alt poet - / E mult de când dormim în umbră, / În cimitirul violet... (George Bacovia, „Amurg”) Cuvinte cheie: sens, regret, funerar, deznădejde, învinse, sunet, schelet, înspăimântat, lume Funerarul este solitudinea efectului în creație al poetului. El depășește dimensiunea telurică, se unește cu spațiul cosmic, ondulează regretul și îl coboară în sufletele oamenilor. În inima lui am putea crede că există două fonduri: luminos, care se revarsă în mediu prin licăririle ochilor și întunecos, care vuiește prin voce în unde
FUNERAR ŞI SENS AL REGRETELOR ÎN SCÂNTEILE GALBENE BACOVIENE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 694 din 24 noiembrie 2012 by http://confluente.ro/Funerar_si_sens_al_regretelor_in_scan_stefan_lucian_muresanu_1353778341.html [Corola-blog/BlogPost/351343_a_352672]
-
brâie negre zugrăvită („Singur”, 1965:92) și caută să descifreze, parcă cu teamă, sunetele toamnei răzlețite, pe care o aude, numai el, cum: În mii de fluiere cântă („Singur”, 1965:92). Fluierele sunt sufletele șicanate de existențele perturbatoare ale timpului teluric, energii care au fost și care au rămas razante cu trecerea, la limita unei granițe a nopții. Singur, eul poetului-om valsează în noaptea în care Prin crengile cu sunet de schelet, - / Învinețit ca un cadavru așteaptă trezirea în viața
FUNERAR ŞI SENS AL REGRETELOR ÎN SCÂNTEILE GALBENE BACOVIENE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 694 din 24 noiembrie 2012 by http://confluente.ro/Funerar_si_sens_al_regretelor_in_scan_stefan_lucian_muresanu_1353778341.html [Corola-blog/BlogPost/351343_a_352672]
-
se dezmorțesc în întuneric, ferite de privirile muritorilor: Emult de când dormim în umbră, / În cimitirul violet... („Amurg”, 1965:93). Există un regret în versul bacovian și, de multe ori te întrebi dacă este penitență sau dorință de detașare de fiindul teluric.Îl auzi cu plânsul în noapte și îi urmărești mișcarea, care exprimă viață, un existent profund al dorinței creației de a nu se mărgini la timp și spațiu, ci de a prolifera ideea în șoapte tainice pentru că în miezul nopții
FUNERAR ŞI SENS AL REGRETELOR ÎN SCÂNTEILE GALBENE BACOVIENE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 694 din 24 noiembrie 2012 by http://confluente.ro/Funerar_si_sens_al_regretelor_in_scan_stefan_lucian_muresanu_1353778341.html [Corola-blog/BlogPost/351343_a_352672]
-
vedea: Cu roșii fanare, galbene, verzi / Trec noaptea strigoii prin lanuri de grâu („Strigoii”, 1965:98), o lume dintr-o altă dimensiune cu care nu dorește să se amestece existențial. O lume pe care el o vizitează, lăsându-și fiindul teluric și levitând în Univers. Pentru poetul-om plânsul a însemnat o eliberare a stării sale, o descărcare de energii în dimensiuni nehotărâte și unde trist, de multe ori aștepta ca cineva să se oprească și să îi aline sufletul lovit
FUNERAR ŞI SENS AL REGRETELOR ÎN SCÂNTEILE GALBENE BACOVIENE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 694 din 24 noiembrie 2012 by http://confluente.ro/Funerar_si_sens_al_regretelor_in_scan_stefan_lucian_muresanu_1353778341.html [Corola-blog/BlogPost/351343_a_352672]
-
fost darul lumii de dincolo: blondă, goală, adormită, dar înaltă, despletită și albă ca de var. Cum ar fi putut ea apărea decât ca o entitate căutată și dorită în nemurire. Bacovia prețuia feminitatea, chiar dacă rece trecea pe lângă fiindul lui teluric, eul din el, creator și superior, o făcea să-l inspire și să-i netezească trăirea, vibrându-i tentațiile: Și lung gemea arcușu-acum pe strună / Îngrozitorul marș lugubru, funerar („Marș funebru”, 1965:99). Funerarul, ca manifestare tumulară, reprezintă o demarcație
FUNERAR ŞI SENS AL REGRETELOR ÎN SCÂNTEILE GALBENE BACOVIENE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 694 din 24 noiembrie 2012 by http://confluente.ro/Funerar_si_sens_al_regretelor_in_scan_stefan_lucian_muresanu_1353778341.html [Corola-blog/BlogPost/351343_a_352672]
-
99). Funerarul, ca manifestare tumulară, reprezintă o demarcație a unei limite pe care profanul nu o poate trece și nici simți. Bacovia a fost însă poetul-om care a trecut, a văzut ceea ce este acolo, a revenit în fiindul lui teluric și, de atunci, a căutat să vorbească despre alb, ca simbol al purității, că acolo el poate sugera atât inexistența, cât și irealitatea: Lunecau baletistele albe..., baletistele sugerând nefiindul, o entitate cu un alt însemn al vieții: Tainic trezind complexul
FUNERAR ŞI SENS AL REGRETELOR ÎN SCÂNTEILE GALBENE BACOVIENE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 694 din 24 noiembrie 2012 by http://confluente.ro/Funerar_si_sens_al_regretelor_in_scan_stefan_lucian_muresanu_1353778341.html [Corola-blog/BlogPost/351343_a_352672]
-
despre alb, ca simbol al purității, că acolo el poate sugera atât inexistența, cât și irealitatea: Lunecau baletistele albe..., baletistele sugerând nefiindul, o entitate cu un alt însemn al vieții: Tainic trezind complexul organic -, aici apare regretul poetului față de fiindul teluric, pierdut în mrejele firii și ale dorințelor grăbite ale trupului viu: Albe, stârnind instinctul satanic, dintr-odată, entitățile amăgitoare se descoperă, devorând interiorul și exteriorul templului divin construit în om: Lunecau baletistele albe (dansul lor, alunecarea satanică stârnește dorința luciferică
FUNERAR ŞI SENS AL REGRETELOR ÎN SCÂNTEILE GALBENE BACOVIENE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 694 din 24 noiembrie 2012 by http://confluente.ro/Funerar_si_sens_al_regretelor_in_scan_stefan_lucian_muresanu_1353778341.html [Corola-blog/BlogPost/351343_a_352672]
-
pe umeri m-apăsa și continuă, declarându-și identitatea în entitatea dublului persistenței sale: Vedeam ce nu se vede, vorbea ce nu era („Umbra”, 1965:112). Întotdeauna am crezut într-o alunecare a eului creator într-o dimensiune superioară fiindului teluric, într-o legătură permanentă a omului superior, pătrunzător și meditativ în univers. Oricând, literatul se poate detașa de inferior spre superior creând lumi și intrând într-un dialog fascinant întru creație. Imaginația imaginii sale se materializează pentru profani deoarece, pentru
FUNERAR ŞI SENS AL REGRETELOR ÎN SCÂNTEILE GALBENE BACOVIENE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 694 din 24 noiembrie 2012 by http://confluente.ro/Funerar_si_sens_al_regretelor_in_scan_stefan_lucian_muresanu_1353778341.html [Corola-blog/BlogPost/351343_a_352672]
-
pe care i le dă, conștientizând afilierea: - Poți să te culci, e ora și noaptea-ntârziată, / Vei scrie, altă dată, orice, și tot nimic („Umbra”, 1965:112). În cel de-al doilea vers umbra îi declară substanța neglijabilă a fiindului său teluric, amintindu-i că aici este un însemn atâta timp cât va trăi și numai atunci când eul se va detașa de fiind, creația lui va spulbera entorsele părerilor cuvântului: O umbră ești acuma, și pot să te ridic, / Lăsând odaia goală, și lampa
FUNERAR ŞI SENS AL REGRETELOR ÎN SCÂNTEILE GALBENE BACOVIENE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 694 din 24 noiembrie 2012 by http://confluente.ro/Funerar_si_sens_al_regretelor_in_scan_stefan_lucian_muresanu_1353778341.html [Corola-blog/BlogPost/351343_a_352672]
-
să înghită fiindurile, eliberând eurile care intrau în planul divin, restul, dezintegrare și încetare de fiind. În clipele de deznădejde poetul își plânge trăirea: Pierdut, mă duc și eu, cu brațele învinse, același gest al prezentării morții rămâne învins în teluric însă învingător spre Univers, regretă faptul că a putut trăi în durere și, atunci, Plângând, / Și fredonând, se oprește din tainica meditație și își face totuși timp să se gândească la propria lui existență umană („Note de toamnă”, 1965:115
FUNERAR ŞI SENS AL REGRETELOR ÎN SCÂNTEILE GALBENE BACOVIENE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 694 din 24 noiembrie 2012 by http://confluente.ro/Funerar_si_sens_al_regretelor_in_scan_stefan_lucian_muresanu_1353778341.html [Corola-blog/BlogPost/351343_a_352672]
-
rareori lumina zilei îi dă speranța vreunei schimbări a planului dimensiunii infinite: Mă simt de-un dor cuprins. Mă văd, pe-un drum departe, / Mergând încet și nins („Ninge”, 1965:118). Să fie regretul translatării lumilor și a trecerii timpului teluric, sau convingerea că ...omul a devenit concret.../ În noaptea viforoasă... numai dacă va putea învinge O tristă-ngăduire, sau un humor secret („Plumb de iarnă”, 1965:119). În poezia „Nervi de toamnă” Bacovia se întoarce din drumul său celest și dă
FUNERAR ŞI SENS AL REGRETELOR ÎN SCÂNTEILE GALBENE BACOVIENE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 694 din 24 noiembrie 2012 by http://confluente.ro/Funerar_si_sens_al_regretelor_in_scan_stefan_lucian_muresanu_1353778341.html [Corola-blog/BlogPost/351343_a_352672]
-
rugat la o icoană de argint a Macii Domnului. Icoana MACII DURERII a lăcrimat. Împărăteasa a sorbit cu nesaț lacrima icoanei și a rămas însărcinată. Așa s-a născut apoi Făt - Frumos din lacrimă. Un basm tulburător de frumos, unde teluricul se împletește cu astralul, unde relațiile lui Făt- Frumos cu femei le din viața lui (inclusive cu Muma Pădurii) sunt descrise cu multă profunzime de Mihai Eminescu. Poetul nostru național avea doar 19 ani când a scris acest extraordinar basm
SFÂNTA ICOANĂ A MĂNĂSTIRII NICULA de MARIUS NANU în ediţia nr. 1383 din 14 octombrie 2014 by http://confluente.ro/marius_nanu_1413273289.html [Corola-blog/BlogPost/379992_a_381321]
-
stele. Să-i transmiteți, vă rog, gândul meu bun și Dlui Marcu Botzan!... Aici am mai rămas, deocamdată, cu Dl Moraru, cu unchiul Sava și cu încă alte câteva suflete, la care știți că eu țin în mod deosebit. Universul teluric îmi strânge din ce în ce mai mult inima și am ajuns să îi respir pe zi ce trece indefinibil de puțin Viața, cu formele ei anoste și modificate artificial de oameni cu tot. Deocamdată, îmi este scris să mai înghit o vreme oarecare
ДО СВИДАНИЯ, МОСКВА! (LA REVEDERE MOSCOVA!) de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 2162 din 01 decembrie 2016 by http://confluente.ro/magdalena_albu_1480590513.html [Corola-blog/BlogPost/370509_a_371838]
-
un loc aparte îl ocupă jocurile caprei, ursului, caiutilor și cerbului. Jocul caprei se integrează în mod armonios în cortegiul amplu al obiceiurilor legate de sărbătorile de peste an. Acest animal a întruchipat în societățile ancestrale personificarea prolificității zoologice și fertilității telurice. Capră, ca personaj mito-zoomorf, cunoscută în toate așezările bucovinene, isi subordonează de cele mai multe ori, în timpul desfășurării jocului, toate celelalte personaje. În unele sate, jocul acestui animal apare sub forma unor cete de mai multe capre (Ostra) iar în altele animalul
Uniunea Ziariştilor Profesionişti by http://uzp.org.ro/anul-nou-obiceiuri-de-anul-nou/ [Corola-blog/BlogPost/93797_a_95089]
-
răsucit în jocul combinatoriu! Vrei să deschizi partitura simfoniei universale, ușor prinde viață, dialogul începe, în spiritul timpului - o nouă ars combinatoria -, lași muzica sferelor să vină ritmic, ușor, spre tine, pui semne în sunetul fundamental și-adânc forjezi resorturile telurice. Un fir întins, în intervale perfecte, se termină la punctul de rupere. Sub cupola cerului am împărțit atâtea. O insolită alternanță între tensiune și relaxare! În zgomotul furtunii din travaliul durerii urmele au dispărut în intervalul exilat, neintegrabil, dar în
CÂNTUL (POEME) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1973 din 26 mai 2016 by http://confluente.ro/irina_lucia_mihalca_1464271697.html [Corola-blog/BlogPost/378940_a_380269]
-
Geo Dumitrescu, Beniuc, A. E. Baconsky, Nichita Stănescu, Păunescu ș.c.l- ( că s-a făcut triaj”, vorba lui Marin Sorescu...). Ce are a face critica? A decanta, a separa mai corect, reponsabil, memoria culturii noastre, de ceea ce este radio-activ- teluric și încă nociv, în Timp... Energiile spirituale din OM, creative, revelatorii ȘI PRIN poezie, se cer RECICLATE, fie și prin hipoeracizii sarcasmului oximoronic- pamfletar! - cinic via Juvenal,- Diogene..., Caragiale, Eugene Ionesco, Beket, Orwell ș.c.l.- dar gunoiul NU: el
DESPRE HISTRIONISM ŞI EFECTUL CATHARTIC REVIGORATOR de EUGEN EVU în ediţia nr. 1238 din 22 mai 2014 by http://confluente.ro/Eugen_evu_1400737060.html [Corola-blog/BlogPost/346887_a_348216]
-
lirice, prin care se zămislește un nou univers și se întrezărește un nou început. Prin versul său melodramatic, prin substratul (neo)romantic al poeziilor, dar și prin modernitatea expresiei proprii, se revelează un evident contrast dintre Bine și Rău, dintre Teluric și Astral, dintre lumea Văzută și cea Nevăzută, cărora li se împrumută scara cu trepte în spirală, către Înalt. (GHEORGHE A. STROIA) *** **** Așteptăm autorii interesați să ne contacteze, pe adresa editurii, la următoarele date de contact: Editura ARMONII CULTURALE, Str.
NOI APARIȚII EDITORIALE – OCTOMBRIE 2014 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1388 din 19 octombrie 2014 by http://confluente.ro/gheorghe_stroia_1413700138.html [Corola-blog/BlogPost/383804_a_385133]
-
într-o irepetabilă ecuație a estetismului interior, acolo unde linia rațiunii se întretaie atât de armonios cu aceea a sufletului. Presupunând că, într-o oarecare zi nefastă din istoria omenirii, destinul acesteia din urmă și-ar îngheța brusc trecerea sa telurică, creațiile visătorului de altădată din vatra părintească a Beiușului românesc, iar acum din cea a Holonului israelit, vor putea cu certitudine recompune, la o simplă lectură a privirii, o mică parte din trecutul ei organic și anorganic, deopotrivă. Am menționat
MAGDALENA ALBU by http://confluente.ro/articole/magdalena_albu/canal [Corola-blog/BlogPost/380929_a_382258]
-
într-o irepetabilă ecuație a estetismului interior, acolo unde linia rațiunii se întretaie atât de armonios cu aceea a sufletului. Presupunând că, într-o oarecare zi nefastă din istoria omenirii, destinul acesteia din urmă și-ar îngheța brusc trecerea sa telurică, creațiile visătorului de altădată din vatra părintească a Beiușului românesc, iar acum din cea a Holonului israelit, vor putea cu certitudine recompune, la o simplă lectură a privirii, o mică parte din trecutul ei organic și anorganic, deopotrivă. Am menționat
MAGDALENA ALBU by http://confluente.ro/articole/magdalena_albu/canal [Corola-blog/BlogPost/380929_a_382258]
-
de astă dată rana deschisă a propriei sale inimi. Strigătul mut al deznădejdii - „Sunt bolnav, de urât!” - nu i-a fost înțeles nici măcar de o singură Ființă. Oamenii nu făceau rost de timp ori de suflet, uitând că parcursul lor teluric nu era altceva decât oglinda vremelniciei în care neîntâmplător s-au ivit. Să fi fost tot acest chin al sfârșitului de existență singura variantă mântuitoare la ieșirea din scena teatralo-mundană a unui actor cu vocația trăirii isihaste precum GEORGE ... Citește
MAGDALENA ALBU by http://confluente.ro/articole/magdalena_albu/canal [Corola-blog/BlogPost/380929_a_382258]
-
de astă dată rana deschisă a propriei sale inimi. Strigătul mut al deznădejdii - „Sunt bolnav, de urât!” - nu i-a fost înțeles nici măcar de o singură Ființă. Oamenii nu făceau rost de timp ori de suflet, uitând că parcursul lor teluric nu era altceva decât oglinda vremelniciei în care neîntâmplător s-au ivit. Să fi fost tot acest chin al sfârșitului de existență singura variantă mântuitoare la ieșirea din scena teatralo-mundană a unui actor cu vocația trăirii isihaste precum GEORGE ... XI
MAGDALENA ALBU by http://confluente.ro/articole/magdalena_albu/canal [Corola-blog/BlogPost/380929_a_382258]
-
fricii, Omul-reptilă umil și învins. Sfârșit, îmi văd umbra căzută pe mal, Vine un câine-nfiorat și grăbit Și sângele-mi linge-n delirul carnal, Mușcă din mine flămând și scârbit ... ZBOR AGONIC Agonic este sensul ființării în magia Născută din teluric.Balanța mă înclină Să nu mai cer iertarea ci să trăiesc orgia Când viața și cu moartea în mine aglutină. Voi aștepta și astăzi minunea, ca să vină, În răstigniri de raze, pe ochi întors de mort, Iar când, tăcut ca
POEME ALESE de ALENSIS DE NOBILIS în ediţia nr. 761 din 30 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/Alensis_de_nobilis_poeme_al_alensis_de_nobilis_1359541200_dokvo.html [Corola-blog/BlogPost/359357_a_360686]
-
pământul, care îi așteaptă, pentru rumegare trupul, materia vâscoasă și roșie a ceea ce a avut pentru viață. Visele i se risipesc iar umbra lui încetează să se mai zbată în noapte, obosită de anii petrecuți în praful, mocirlele și gropile teluricului. În literatura română personajul superrealist apare în romanul lui Mircea Cărtărescu. Expus, dotat, ruinat de simțiri profunde, pe care le manifestă voalat însă cu mai puțină exercitare scenică ordurieră decât în romanele lui Bruckner, Levi, Beigbeder. În dialogul lumii primelor
INTIMITATEA CA MANIFESTARE PERFECTĂ A EULUI SUPERREALIST de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Intimitatea_ca_manifestare_perfecta_a_eului_superrealist.html [Corola-blog/BlogPost/359301_a_360630]
-
că toate acestea sunt prezente datorită lipsei de discernământ a celor care conduc națiunile. Totul se afundă și se pregătește pentru o cădere dorită, într-o stare odioasă de distrugere a entității-om însă a eliberării a tot ceea ce energiile telurice le are prinse de elementele corpului uman. Un plan unic de triere a speciei și de împuținare a fiindului uman. Romancierul superrealist a simțit toată această stare de fapt a comandamentului mondial de distrugere psihologică a omului, prin eliberarea voită
INTIMITATEA CA MANIFESTARE PERFECTĂ A EULUI SUPERREALIST de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Intimitatea_ca_manifestare_perfecta_a_eului_superrealist.html [Corola-blog/BlogPost/359301_a_360630]