869 matches
-
Acasa > Poeme > Duiosie > SUFLET TRIST Autor: Margareta Merlușcă Publicat în: Ediția nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului Cine ești tu? Un puf de păpădie, fragil, suav și veșnic temător, de ploaia rece, de mâna-i cenușie, de suflul blând al unui trecător? Ai putea fi, doar fumul de țigară, ce-ncearcă să ajungă dincolo de zenit, ai putea fi călătorul dintr-o gară, care-și așteaptă dragostea, până la asfințit. Cine
SUFLET TRIST de MARGARETA MERLUȘCĂ în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385104_a_386433]
-
mele și rodesc într-o mie de jocuri... Eu, copilul pitit în leagănul cu alint aninat de cireșul în floare, Te caut în rugăciunea zvonului de pleoape din adormite îmbrățișări de lacrimi, în zboruri de păsări măiastre ce-și părasesc temătoare cuiburile și-n gânduri ce-mi bat în piept sfâșiindu-mi inima într-o mie de flori de nu-mă-uita ce pulsează încăpățânate strigându-ți numele prin șoapte și tăceri. Te caut pe Tine așa cum îmi caut copilăria. Și sufletul... Referință
ȘI SUFLETUL... de CORA DIMITRIU în ediţia nr. 2098 din 28 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384366_a_385695]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > PREFERINȚĂ Autor: Gheorghe Vicol Publicat în: Ediția nr. 1419 din 19 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului PREFERINȚĂ Primul fulg, cam temător, Slobozit de-un tânăr nor, Privea speriat în jos Spre pământul somnoros. „Unde să m-așez?” gândea, „Pe un ram ? Pe o surcea?” Deodată, printre vii, Vede-o ceată de copii. - „Ăsta zic și eu noroc!” Și s-a așezat
PREFERINŢĂ de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1419 din 19 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384608_a_385937]
-
Nonei. O voi ruga pe ea să îmi deschidă ușa. Dezamăgită, am pornit-o într-acolo. O pisică, țâșnind de sub o mașină, mi-a tăiat calea. - Vino aici, frumoaso!, am chemat-o. Aceasta s-a oprit, privindu-mă cu ochi temători. Am vrut să mă aplec să o mângâi, însă nu am mai apucat, căci cineva venind pe neașteptate, din spate, mi-a acoperit ochii cu palmele și m-a întrebat, chicotind: - Ghici, cine este? Corina Diamanta Lupu București 19 noiembrie
LOGODNICUL MEU, FRED (IV) de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 1419 din 19 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384615_a_385944]
-
era atâta bucurie și atâta viață pe acel chip pe care exact așa și-l reamintea... Mâna unei femei prezente acolo, se grăbi să o ajute să așeze florile în vasul de la capătul sicriului. Aprinzând o lumânare, aruncă o privire temătoare spre ceea ce era în sicriu. Din muntele de om ce deborda nu cu multă vreme în urmă de viață, acum nu se vedea decât o mică figură de ceară pierdută în sicriul ce părea a fi mult prea mare pentru
ECOUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382493_a_383822]
-
de mâine plus o serie majoră de acte și reglementări cu bunurile rămase cum ar fi conturi bancare, reînmatricularea mașinii, transferul contractelor de utilități și multe altele complică viața și, vrând nevrând ai amintiri, dese ori neplăcute dacă cel plecat, temător și față de umbra sa era înconjurat de lacăte și secrete numai de el cunoscute. Despre cel plecat numai de bine! Zice zicala. Dar ... nu te poți abține și cârtești; nu mi-a respectat sfatul, ar mai fi în viață dacă
PA, TIBIC MIC! de EMIL WAGNER în ediţia nr. 2022 din 14 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383911_a_385240]
-
scurt pe una din laturi. Dante auzi o ușoară declanșare și Îl văzu ridicând un mic diblu. Probabil că acționase vreo Încuietoare ascunsă, Întrucât cutia se deschise, scoțând la iveală, in interior, un obiect rotund din metal galben. Luă parcă temător acel obiect și i-l Întinse. Era un cerc din metal aurit, acoperit cu Încrustări subțiri, asemănătoare cu literele din alfabetul unei limbi necunoscute. Foarte asemănător cu inelul pe care poetul Îl văzuse În prăvălia lui messer Domenico. Cântări obiectul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
mai puțin dens, mult mai spre semi decît spre Întuneric. Suficient, totuși, pentru ca luminatorul de deasupra ușii respective să difere sensibil de negrul compact al celorlalte. M-am apropiat și, timp de câteva zeci de secunde, am rămas indecis și temător În fața intrării. Prin amestecul febril de gânduri care-mi asaltau creierii, unul se Încăpățâna să revină, deși rațiunea care-mi mai rămăsese insista să-l alunge Înapoi În improbabilul din care țâșnea: poate că ușa era deschisă. De ce nu? Până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
discuției noastre. Deci, cui ar folosi, În primul și În primul rând, aceste nobile intenții și obiective? - Omenirii, oamenilor - cui altcuiva? - Ești foarte aproape... Cărei omeniri și căror oameni? Întrebare cu răspuns inclus aproape. - Vrei să spui... am silabisit,ridicând temător ochii spre tavan. Asta voia să spună: că totul nu era altceva decât o circotecă de proporții cosmice, organizată de Centru și destinată Celorlalți, omologilor de departe care monitorizau Pământul nostru de la Începuturi și care trebuiau convinși că scopul suprem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
mai frecvent apăreau micuța și mama ei. Noel Corbu i-a povestit, la rândul său, toate prin câte trecuse În cei mai bine de 40 de ani de când nu se văzuseră. În privința prezentului, se arăta ceva mai reținut, chiar puțin temător, după cum i se păruse lui Sebastian. Avea impresia că Îl pândește o primejdie, Însă nu intuia dincotro venea. În seara dinaintea plecării, a devenit brusc vorbăreț și i-a detaliat povestea abatelui Saunière și a comorii sale, spunându-i că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
și noi, în aceste mulțumitoare clipe, am fi închinat cu bună știință encomiastice vorbe, vorbe, vorbe răbdătoarei noastre gazde, cu temeiul adevărat și cu gândul sincer că nu știm cum, fără de primitorul adăpost ce ni le-a oferit pe dată, temătoarele noastre cuvinte ar mai fi avut neobrăzarea să se strângă în acest mult prea ei îndatorat foileton. Dar cum, mutatis-demonstrandum, trăim în alte timpuri și-n alte încăperi, suntem convinși că laudele noastre, desigur, ar mâhni-o peste măsură. Episodul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
continuă sumbru lunganul. Vedeți că nu ne-a pus cuțite. Instinctiv, cu toții, se uitară la tacâmuri: într-adevăr cuțitele lipseau, erau numai furculițele. Dacă nu ne-a pus cuțite, înseamnă că iar n-o să avem ce tăia? - întrebă cu glas temător un bătrânel numai pielea și osu’. Lunganul păru că se gândește o clipă. — Altă explicație nu găsesc - zise el și bătrânelul tăcu înfricoșat. — Poate că - șopti șovăitoare una din femei, uscată ca o scândură - n-a pus cuțite pentru că ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
se luminau și apăreau, clar, pe măsură ce magma și pasta perfect omogenă pe care o forma piesa trupei Ionescu se stingea ușor, declarând dulci revederi și păreri de rău. Acum - liniște. Odată cu trupa se opriră și bătăile inimilor celor de față, temătoare de a nu distruge tăcerea cu bătăile lor dulci și gingașe, cu infinita lor părere de rău, realizând, înspăimântate de moarte, că tocmai s-au îndrăgostit. Pe scenă se aprinse un singur bec, nu tocmai mare, luminând vag fețele celor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
deosebit de violent, astfel că scaunele prinseră să zboare prin spărtura lăsată de Giordano. Cât despre mine și Maro, e inutil să vă mai spun că realmente râdeam fără încetare, ceea ce ne făcea ca din când în când să schimbăm priviri temătoare și speriate. Într-un târziu, pe când o parte din energia entuziasmului celor prezenți se mai stinse, iar eu și Maro găsirăm resursele necesare de a ne opri o vreme din râs, iată că și Euripide își făcu apariția de sub masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
blând și trist și m-a chemat la ea. Deși îmi era îngrozitor de rușine de colegii mei, m-am apropiat totuși. Vadicika, fiule îmi spuse ea cu o voce stinsă de bătrân, întinzându-mi plicul, cu mâna ei galbenă și temătoare parcă să nu se ardă dacă-mi atinge nasturii uniformei - ai uitat banii. M-am gândit că ai să te sperii și ți i-am adus eu. Spunând aceste cuvinte, mă privea rugător, dar eu, furios la culme de rușinea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
buzunar o sută de ruble, că aici n-au cum să mi le schimbe, că am nevoie de cincizeci de copeici pe care i le voi da înapoi neîntârziat, căă Dar Zinocika m-a întrerupt. Și-a deschis cu grabă temătoare gentuța ei veche din piele de crocodil, de unde a scos un portofel micuț iar conținutul lui mi l-a răsturnat în palmă. Erau o grămadă de monede de cinci copeici din argint, pe atunci o raritate, așa că am privit-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
oră, nu de altceva, dar ca să mai vorbim puțin, căci timpul, chipurile, e prea rece sau prea cald (asta după caz), din felul cum eram refuzat (și refuzul venea fără greș), mai precis, după tonul refuzului — indignat, emoționat, liniștit, disprețuitor, temător sau plin de îndoială, - îmi dădeam seama dacă are vreun sens s-o iau pe femeie de braț și să insist sau dacă trebuie să-i întorc spatele și să mă depărtez fără să salut. Uneori se întâmpla ca, gonind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
pot stăpâni, dar asta ar fi tot atât de nefiresc ca și atunci când îți propui să alergi cu mâinile lipite de corp. Nu știu, e din cauza țigării, din cauza unor noi prize din cocaina care se sfârșește, dar simt că totul - corpul meu temător care se clatină în mișcare ca să nu răstoarne sau să nu spargă ceva, picioarele mele înghețate care pipăie podeaua de parcă ar merge pe gheață, starea mea stranie care seamănă a boală -, totul este doar un înveliș jalnic în care și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
se frânse. Șoarecele alerga bezmetic pe cărările numai de el știute. Mânat de foame, ieșise din gaura sa și pornise să caute de mâncare. Îi vedea trupul plăpând, acoperit de blăniță cenușie și boticul roz, fremătând în toate părțile, adulmecând temător aerul nopții. Văzând că nu-l pândea nici un pericol, greierele reîncepu să țârâie. Un altul îi răspunse și, în curând un adevărat concert nocturn răsuna în noapte. Îi simțea pe toți, iar dacă voia, putea să ajungă la fiecare din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
pentru că promit minciuna, promit raiul, iar raiul e minciună pentru că e-n mîinile lor, doar ei sînt la porțile raiului, Îngerii lor Înarmați cu săbii de foc, ca și judecătorii lor cu balanța lor măsluită.“ Mulțimea Îl asculta sastisită și temătoare, gîndind că are de-a face cu-n sforar, căutînd Înțelesul ascuns al vorbelor. Căci lumea era deprinsă cu stăpînirea fariseilor, care Învăluiau cu vorbe mieroase și promisiuni, mai apoi urma osînda. Și acum Îl pîndeau și pe el, doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
chipul răsturnat peste fața sa, care, Îndoit peste el, Îi lua tot soarele. „Oh, fii binecuvîntat!“ Oare lui, lui Dionisie, Îi vorbea, ori visul sau nălucirea Îi mai jucau o farsă? Privind neîncrezător În ochii tînărului observă cum ochii aceia temători, oarecum rușinați, Îi căutau privirea cu o semeție tinerească. Și văzu Dionisie, privindu-l pierit, văzu cum buza de sus i se mișca laolaltă cu barba roșiatică, deslușind din gura tînărului aceleași vorbe, Înainte ca auzul să-i dea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
este vorba de o alterare specifică a ordinii publice, fie de o simplă amenințare a acesteia, cele mai bune exemple de prudență ne sunt, în general, oferite de comerțul și industria care au contact direct cu strada, a căror atitudine temătoare avem datoria s-o respectăm, de vreme ce acestea sunt ramurile de activitate profesională care au mai mult de pierdut și, invariabil, pierd, în spargeri de vitrine, furturi, jafuri și sabotaje. La ora șapte fără două minute, cu expresia și glasul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
garaj, se urcă în mașină și se îndreptă spre rampa de ieșire. Acolo se opri și-i făcu semn responsabilului să se apropie. Încă marcat de schimbul de cuvinte și de tratamentul dur primit din partea chiriașului de la providențial, s.a., omul, temător, se apropie de fereastra mașinii și folosi formula obișnuită, Spuneți, vă rog, Mai devreme am fost cam violent cu dumneata, N-are importanță, aici ne obișnuim cu orice, Nu aveam intenția să te jignesc, Nici nu cred că aveați motiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
de azi, asta nu e o problemă de credință. Spiritismul este acum mai mult o știință. S-au făcut progrese uimitoare de la război încoace, mai ales în ultimul deceniu. — Dar asta nu este ilegal? l-am întrebat pe un ton temător. Sunt sigur că am citit undeva că tot ghicitul profesionist din Berlin a fost interzis de contele Helldorf încă din 1934. Rahn era calm și deloc jignit de felul în care îmi alesesem cuvintele: — Sunteți foarte bine informat, Herr Steininger
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
are de traiectorie. De traiectorie mă ocup eu. Cu o schimbare de câteva grade... cred că e posibil... nu și-ar da seama. S-a făcut! exclamă Getta 2. Pornim spre galaxia mea! — Și cum se numește galaxia ta? întrebă temător Stejeran 1. — Depinde din ce parte o privești - răspunse Getta 2. Noi care locuim într-însa, îi spunem „Galaxia a III-a Apocaliptica” pentru că am mai stat înainte în alte două. Dar asta e altă poveste. Episodul 16 După trezire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]