219 matches
-
preferențial un inorog, puțin mai răsfățat, cu pușca lui a tras către mansardă. alarma de servici s-a declanșat și pușcăria a-nceput să ardă. madamele trezite la apel își mai masau pe burtă cașaloții iar paznicul, un fost jandarm tembel, credea că la cazarmă au dat hoții. cu fiecare vers mai rotativ mă acuzau cu temnița cea grea și m-ascundeam în cazul ablativ iar roata morii se mai învârtea. dar unde sunt ogarii mei frumoși? i-au împușcat mogulii
George Filip. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Poezii () [Corola-journal/Imaginative/87_a_63]
-
i-a venit poftă Europei să le reguleze pe ale noastre, o tînără coristă comunică redacției că e suferindă (Sunt bolnavă, de cînd era într-o seară vînt pe bulevard și m-a tras...) iar ministrul turc la Lucrări publice Tembel Efendi anunță parcă fixarea inspirației în această zonă (Parlamentare, Orientale) unde parlamentari sînt Haham-bașa, Zăuc-aga, Hogea-Cafc, Calpuz-efendi, Gianabet-Edin, Gugum-efendi iar printre miniștri se numără Bocluc-aga și Hatîr Plocon. În Cronica fantastică, Caragiale ne invită în cetatea Tîmpitopole (București) la 2000
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
prejos decât ea și nu constituie creații „veritabile“... În picturile destinate familiei Vespucci, Vulcan devine un fierar robust modelând o potcoavă, Eol o calfă încărunțită, Bacchus un vesel flăcău de la țară, Ariadna o fată cam prostuță, cercetând cu o sfială tembelă cununa iubitului. Satirii și bacantele fac parte dintr-un trib de nomazi, cu o droaie de copii care farmecă albinele cu zgomotul tingirilor și cleștilor, nicidecum cu sunete de „flaute și tamburine“. De ce, atât de legat de natură, Piero nu
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
de Tuți, mereu zăpăcită de toanele lui. În vizită măcar o dată pe lună la familia Mitulescu, primit regește de doamna Ortansa și domnul Mitu. Să aibă grijă de Lena, măcar atât. De n-ar fi ieșit așa împiedicată, răscoaptă și tembelă ! Va trebui să se ocupe de ea, cu orice preț ; lui taică-su, oricum, nu-i pasă. De vreo săptămână pretinde că are, în fiecare seară, lungi consilii de avizare. Vreo nouă secretară sau dactilografă, dracu’ să le ia ! Aprovizionarea
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
grave scurgeri de personalitate. Unii politicieni nu pot fi cinstiți, așa cum canibalii nu pot fi vegetarieni. Politicienii au capacitatea de a produce ceață și când cerul e însorit. Cândva, cea mai la îndemână soluție politică era cucuta. În politică, diletantul tembel nu se simte rotund, dacă nu e și arogant. Politicianul isteț se adresează mulțimii și face cu ochiul elitelor. În politică, consensul total poate fi catastrofal. Guvernanții împart linguri și după ce se termină ciorba. Există politicieni care se poartă cu
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
nu procedează altfel. Furia este temperatura la care logica se sleiește. Tranșarea oamenilor pe generații o face spiritul, nu vârsta. Imprudent, m-am blamat cândva. Și de atunci, toți neghiobii mă citează. Prelungită excesiv, incertitudinea poate deveni ghilotina. Orice emigrant tembel simte nevoia să arunce, din când în când, câte un scuipat spre ținuturile de baștină. Cauzele sunt întotdeauna îmbârligate. Din propria-ne conștiință nu ne putem exmatricula decât singuri. Toate creierele sunt fosforescente. La incandescența ajung doar câteva. Caut răspunsul
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Neputincios, devenit în lucrarea de față prototipul principalului personaj, adică Omul incapabil să găsească soluțiile cele mai bune pentru rezolvarea problemelor capitale ale omenirii. Așa s-a ajuns ca lumea să fie condusă de ,,neputincioși". Lumea a ajuns sclava acestor tembeli, care o manipulează și o tembelizează cu sprijinul mass-mediei. Din acest proces evolutiv s-au stratificat 4 categorii sociale: I. Neputincioșii au devenit cârmuitori, politicieni, ideologi. II. Gloata - oameni cu un grad echivoc de neputință, incapabili să ia hotărâri, sclavi
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93030]
-
scormonite de soldați, scormonite de obuze. Prin ușa decupată fin În pânză treci din spatele ecranului, „afară”, În lumea celor din fața ecranului. Pe față Îți explodează un obuz, pe burtă ți se zvârcolesc soldații. În fața ecranului aristocrați năuci, absenți, tăioși, indiferenți, tembeli, privesc năprasnicele scene ce Încă Îți mai mânjesc pâlpâind fața cu umbrele lor apocaliptice. Te simți și tu aristocrat chiar dacă, decăzut și scăpătat, ești cel care face rafinate servicii. Lângă aparatul de proiecție stă lipit aparatul de filmat. În spatele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Ceea ce pentru un om reprezintă normalitatea pentru un altul este un mediu familial disfuncțional, anarhic, risipit și complet nesănătos. Helen nu era genul de persoană pe care orice fel de pas greșit să-l țină prea mult timp în loc. Zgâtia tembelă a început din nou după câteva minute. —Cum o să fie în Belfast? Dacă sunt omorâtă? a meditat ea. Vreau să zic că mi se poate întâmpla orice. Pot să fiu împușcată sau să sar în aer. Se poate ca asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
cel mai bun. Și cred că merge la fel de bine și pe ecranele străine. Acest dialog perfect balansat conturează, replică cu replică, marele joc de table (că puzzle nu pot să-i spun) al României zău că așa cum e. Sinistru-comico-tristă, naivă, tembelă, amară, Înduioșătoare, superficială pînă la fundație, barbară, cu mintea pline de clișee din cele mai vechi timpuri și de toate tipurile, automatisme pitorești cum ar fi plăcutul automatism de-a trăi fără scop și neliniștitoare pentru cineva privind acest bîlci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
alte cuvinte foarte simpatici, publicul Îi iubește, deoarece Îi Înțelege. Ei bine, În Viața lui Toby, De Niro e bădăranul complet, țoapa irevocabilă și iremediabil Îndopată doar cu trei, patru clișee despre viață, fudulă, iritată, egolatră, cîteodată bestială și constant tembelă. Ceea ce-mi aduce aminte de-o emisiune televizată acum opt ani, unde Răzvan Theodorescu s-a apucat deodată să facă elogiul țopîrlanului direct În ecran, vorbind despre „ființa frumoasă a mitocanului”. Cum Costache Olăreanu și celălalt invitat rămas atît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
ucigașul serial povestește-n Închisoare În fața reporterului neliniștit și a lumii Întregi cam ce gîndește el, hopa, aici e ceva putred, dintr-odată și lipsit de preaviz el gîndește, fără nici o conexiune cu personajul care pînă-n acea clipă părea sincer tembel, doar fusese vînzător de Înghețată În tinerețe, sau poate că asta face parte din strategie, un alt vicleșug al regizorului care ne potopește acum cu manevre și postmodernism cinematografic de cea mai pură speță literară, urmează evadarea, zecile de victime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Însoară și-ar dori să-i lase nepotului firma, o firmă ce vinde Cadillacuri din generația cincizeci, pe care, evident, și ratarea e tratată dintr-o singură tușă ușoară și sigură, nu le cumpără nimeni. TÎnăra lui viitoare soție este tembelă și frumoasă, Johnny, orfan: unchiu-său i-a omorît părinții Într-un accident de mașină. Și, cînd nepotul se lasă În sfîrșit Înduplecat să-nceapă repetițiile pentru rolul de vînzător de mașini, apar Faye și fata ei, Lili. Trecînd peste faptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
ai anilor șaizeci să arunce acum bombe În Europa. N-aș fi crezut pentru nimic În lume că americanii, la a căror literatură, muzică, cinematografie și mod de viață am privit vreo treizeci de ani cu cea mai stăruitoare admirație tembelă, vor ajunge să mă calce pe nervul optic, purtînd acum În capul meu și sub casca lor un atît de mediatizat nimb de zona zoster justițiară. Nu Întîmplător, presupun, pe la Începutul războiului din Iugoslavia au rulat la un post românesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
el, dîndu-i suluri peste suluri, să vadă și compatrioții lui că avem. Politica reproduce scrisoarea unor cititori indignați de insulta gravă adusă de un lider PAC, la televizor, românilor, pe care i-a numit, Într-o clipă de destindere, popor tembel. De fapt tembel Înseamnă indiferență, delăsare, și noi n-am delăsat niciodată, nepăsare, teluric sau televizor. Nu neapărat viteaz, că nici nu-i cazul, dar ospitalier sîntem. În pagina 4, Eugen Barbu nu ține cont de faptul c-a murit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
peste suluri, să vadă și compatrioții lui că avem. Politica reproduce scrisoarea unor cititori indignați de insulta gravă adusă de un lider PAC, la televizor, românilor, pe care i-a numit, Într-o clipă de destindere, popor tembel. De fapt tembel Înseamnă indiferență, delăsare, și noi n-am delăsat niciodată, nepăsare, teluric sau televizor. Nu neapărat viteaz, că nici nu-i cazul, dar ospitalier sîntem. În pagina 4, Eugen Barbu nu ține cont de faptul c-a murit de vreo șase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
locuiau în apartamentul pe care Bobo îl vedea pentru prima oară. Clara îl primise tăcută, cu un surâs ciudat pe față. — Tocmai am închis ușa după mama, îi spusese ea, vorbind parcă de una singură. Mi-a făcut cea mai tembelă propunere cu putință: să mă duc la mare de 1 Mai cu ea și cu amantul ei... Mă rog, viitorul ei soț... Ce prostie! Cum și-a putut închipui c-aș accepta așa ceva?! Și-apoi... Ce să caut eu la
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
stea mult mai bine, mai decent, a spus el apoi, i s-a dovedit În momentul În care a Început să-și pună În circulația opera. Maculatoarele lui treceau din mână În mână, erau citite chiar și de cei mai tembeli băieți din sat, apreciate cum se cuvine, pasate mai departe, așteptate cu Înfrigurare. Leac scrisese mult, era În continuare fecund, dar făcea cu greu față cererii. Se străduia Însă, deja Îmbătat de o altă emoție decât cea a trupului. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
folosea exact. Era o sculă metalică, zbârnâitoare, vopsită de sus până jos în negru, cu-o roată în mijloc. De-o parte și de alta a roții clămpăneau două stative pe care trebuia să urci și-apoi să le-apeși tembel, metodic, cu multă convingere. Cu mâinile te țineai de două coarne drăcești, care se balansau în sus și-n jos, apoi în față și-n spate, fără nici o noimă. Dispozitivul uruia și cloncănea, arcurile și rozetele se scuturau formidabil, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
-i tâmpit să le-aducă la Litere și să le bage-n aceleași coperți!?“ „Un tâmpit care a vrut ca tu să le vezi.“ „Dacă așa stau lucrurile, aș vrea și eu să-l cunosc. Am impresia că-i la fel de tembel ca omul nostru din scrisori.“ „Și mai e ceva. Poate tâmpitul nu-i cine credem; poate nu noi îl urmărim pe fraierul din scrisori, ci el se uită la noi. Și mai și râde, în timp ce ne examinează lejer. Pe lângă chestia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
calorifere. „Ce naiba e-aicea la voi?“, mi-a șoptit Mihnea. „Muzeul Satului?“ „Ușor.“, l-am potolit. „Eu am adus violetele.“ „Aoleu, dom’ profesor, m-ai terminat cu asta! Dacă știam, îți împrumutam și eu niște mărar din grădină.“ „Nu fi tembel. Și închide ușa, poate ne-aude cineva.“ De data asta, m-a ascultat. I-am făcut semn să se-apropie și-am început să scotocim prin sertare. Nimic. Apoi pe rafturi, printre cărți și ziare. Tot nimic. Ne-am împărțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
în fața puterii întunericului trebuie să semnezi pactul cu Ăla. Ceea ce înseamnă, înainte de orice, să‑i admiți existența. Câtă vreme refuzi să- l vezi, să intri în relație cu el, dracul nu-ți poate face nimic. În agresivitatea sa automată și tembelă, lt. Popa formulează obiecția ontologică cu forța unui Marean Vanghelie de astăzi definindu-se drept primarul „care este” : „Mă, băiete, tu vezi ceva, simți ceva ?”. Interesant, dar pentru astfel de chestiuni metafizice se interzice un film de către tovarăși ? Privind lucrurile
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
se adresează Smaragdei Theodorovna, În timpul unei vizite: Vin vremuri grele pentru noi, moldovenii. Avem nevoie să mai stăm la sfat, ce și cum Îi de făcut. Că sînt mulți dintre boierii noștri moldoveni, care sînt sau prea hîtri sau prea tembeli. Și socot că și cuconițele noastre sînt cam de vină, - hi-hi hi! - le amuțește cinstea pe care le-o fac cinovnicii cei mari Înainte de alegeri. Hihi hi! Și mare păcat Îi rîvna aiasta a moldovencelor noastre pentru cinovnicii aduși de
A FI SAU A NU FI by GHEORGHE C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/830_a_1715]
-
se adresează Smaragdei Theodorovna, în timpul unei vizite: „Vin vremuri grele pentru noi, moldovenii. Avem nevoie să mai stăm la sfat, ce și cum îi de făcut. Că sînt mulți dintre boierii noștri moldoveni, care sînt sau prea hîtri sau prea tembeli. Și socot că și cuconițele noastre sînt cam de vină, - hi-hi-hi! - le amuțește cinstea pe care le-o fac cinovnicii cei mari înainte de alegeri. Hi- hi-hi! Și mare păcat îi rîvna aiasta a moldovencelor noastre pentru cinovnicii aduși de vînt
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
gloria națională”Ă Fâstâcit, rușinat Încă multă vreme de „gafa” mea, m-am retras În „singurătate-mi” Împreună cu „pruncul meu” nou-născut, neștiind bine ce să „Încep” cu el, neînțelegând dacă acest „eu”, rătăcit sau profitând de ospitalitatea un pic cam tembelă a psihicului meu În iute, În galopantă formare, e un accident stupid, „părelnic” sau un adevărat „inamic” al echilibrului meu interior, cum o sugerase acid Petrașcu. Ca și În cazul unor autori pe care Îi descopeream prin diverse biblioteci private
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]