942 matches
-
Gheorghe Grigurcu Critica lui Iulian Boldea e din speța celor ce pot fi caracterizate printr-o atitudine cumpănită, prin sobrietate, prin expresia armonioasă de bună seamă ca o reverberație temperamentală. Autorul e un spirit metodic fără aderențe la vreo metodă anume din cele ce au fost/sunt acum în vogă, printr-un gen, am zice, de impresionism obiectivat adică adus la treapta unui discurs în care miza sensibilității personale se
O voce imperturbabilă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6823_a_8148]
-
pare că, pur și simplu, bate apa în piuă: "O ultimă întrebare: chiar este Mateiu I. Caragiale personajul construit în aceste pagini? Răspunsul e unul afirmativ: pe cât se poate cunoaște, chiar așa era scriitorul în ultimii săi ani de viață. Temperamental, psihic, el e întreg în paginile acestor voluminoase însemnări plăsmuite (reconstituite) de Ion Iovan. În mod paradoxal, uneori apocrifele sunt mai cuprinzătoare decât originalul. Pe care, dacă nu îl pot suplini, îl pot măcar aproxima și chiar detalia. Dacă scrierea
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7535_a_8860]
-
dar nicidecum paranoic, bănuielile lui fiind de obicei perfect raționale, senzual și preocupat peste așteptări de "piața sexului", cu o fire "mîndră și neiertătoare", cu o sensibilitate feminină, contrastînd cu aceea specific masculină a iubitei, mai vîrstnică decît el, dar temperamentală Marieta. Deși desfășurarea contorsionatei povestiri de iubire poartă amprenta firii lui Radu așa cum l-am descris mai sus, i-a trebuit acestuia mult timp pînă să descopere minciunile succesive ale "nimfomanei", și unde? Tocmai la Amsterdam, destinația unui scurt voiaj
O carte complexă by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/7291_a_8616]
-
sentimentale, pe atît de mult caut acel "âgon", spiritul de luptă, de confruntare, atît de îndrăgit de greci. În ceea ce-l privește pe Stauff, convins fiind că nu-și poate influența epoca, el a optat pentru retragere, pentru exilul interior. Temperamental eu prefer confruntarea chiar cu prețul eșecului și disecția critică este forma pe care a luat-o adeziunea mea la propria mea epocă. R.B.: Care ar fi azi riscurile și avantajele de a-ți trăi ideile, dacă așa ceva mai este
„Ora închiderii în grădinile Apusului“ by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/7631_a_8956]
-
sau în cealaltă. Deși Ciucurencu, de pildă, a lucrat în Colonia de la Baia Mare, el rămîne fundamental un artist cu dominante sudice, solare, în vreme ce Țuculescu, deși a pictat la Balcic și n-a călcat niciodată pe la Baia Mare, are mai curînd pusee temperamentale și viziuni specifice acestei mișcări, de esență expresionistă și nordică. Așadar, îmbrățișată panoramic și fără prejudecăți, peisagistica românească respiră amplu între Nord și Sud, între plenerismul impresionist în care intră firile solare și relaxate, de la Dimitrie Mihăilescu, Dimitrie Brăescu, Nicolae
Peisajul în pictura românească by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7254_a_8579]
-
o nuntă, El face revoluție când cântă... Că poetul era încă sincer și naiv în patosul lui o dovedește melancolia de care e uneori pătruns la gândul că și-a greșit destinul. Astfel de schimbări de umoare sunt caracteristice poeților temperamentali și afectivi. În cazul tânărului Adrian Păunescu, ele denotă o autenticitate a emoției care se regăsește însă foarte rar mai târziu. Poetul va căuta, cu timpul, postura cea mai avantajoasă, deseori cu prețul sacrificării artei, în care eul să țâșnească
„De liniște ființa mea se teme”… by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5941_a_7266]
-
Sorin Lavric În genere, criticii sunt oameni șterși, fără imboldul vital al strălucirii sociale. Cauza nu stă într-o lacună temperamentală, ci într-o obiș- nuință profesională cu efect deformator. Cînd citești întruna cărți spre a scrie despre ele, imboldul de a ieși în lume scade. De aceea, la prima vedere, excesul livresc duce la atrofie biografică. Cine citește mult trăiește
Cutia de rezonanta by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5969_a_7294]
-
iar săptămânalul londonez „The Observer” l-a desemnat între „cei 21 de autori de care trebuie să se țină cont în secolul XXI”. Proza lui Ingo Schulze închipuie un univers caracterizat de o succesiune de fracturi în plan comportamental și temperamental. Schulze pășește pe o punte tot mai solidă în drumul său spre o cultură a deschiderii, având „rucsacul” plin cu trăiri și credințe, mărturii ale Estului, scuturat de ideologii și de doctrine toxice. Schulze este membru al Academiei Germane pentru
Ingo Schulze - Simple Storys by Victor Chiriță () [Corola-journal/Journalistic/5979_a_7304]
-
Gheorghe Grigurcu Întîlnim sub pana lui Adrian Alui Gheorghe un fenomen de relaxare a formulei poetice. Autorul acesta de-o vitalitate debordantă, de-o „angajare” temperamentală în sensul unor energii cărora nu le-ar putea pune stavilă, pare a ilustra de fapt o tendință avangardistă, cea a coincidenței creației cu viața. Nu eliberarea de sub tutela formelor consacrate (un proces deja consumat) impune în producția d-sale
O vitalitate debordantă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5891_a_7216]
-
decuplat, în două dimensiuni separate, cînd erosul cu intuițiile pe care le stîrnește, cînd munca intelectuală cu ordalițiile pe care le impune, și că separarea aceasta nici măcar nu depinde de voința lor, ci de ceva constitutiv, un fel de numen temperamental care, dictîndu-le preferințele, îi condamnă la sterilitate speculativă. Acestor „decuplați lăuntric" le lipsește fie empatia pentru esențe, așadar rafinamentul, fie inflexiunea menită a le exprima, așadar subtilitatea. Ei nu pot lega latura sensului de latura afectului, nu pot provoca emoția
Cultura afectului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6226_a_7551]
-
care m-a retras de la un gest pe care consideram că trebuie să îl fac. Din fericire, au fost împrejurări care m-au împiedicat să fac anumite imprudențe în viață. Poate că acolo a intervenit destinul. L.T.: Imprudențe, pe care, temperamental, le-ați fi făcut. N.D: Da, de pildă la călărie, făceam niște galopuri, niște nebunii. Aveam poftă de primejdia extremă, dar paradoxal, pentru că altminteri sunt un om liniștit. E vorba de contrastul din fiecare temperament. De aceea, lumea zice
NEAGU DJUVARA - „Cred într-o forță care ordonează, care mă vede și la care mă rog“ by Lucia Toa () [Corola-journal/Journalistic/6198_a_7523]
-
un cuvînt, ar fi devenit vulgar cu premeditare și extravagant din lipsă de conținut. Nu acesta e cazul lui Ciprian Măceșaru, puține fiind notațiile din volum la care cititorul să nu încuviințeze spontan. Numai că, grație fondului atavic de bonomie temperamentală, autorul e inapt de necuviințe expresive, jurnalul fiind o mostră de consemnări decente pe seama unor resemnări adînci. Mai mult, avînd cultura și discernămîntul unui autentic intelectual, autorul alege calea virtuții cu tentă umanistă, mizînd pe șlefuirea statornică a predispozițiilor de
Rutina de sentiment by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6210_a_7535]
-
și malițiozitatea sînt germenii neapărați ai aforismului. Cine e pătruns de umoarea melancolică a apusurilor de soare sau dimpotrivă de exasperarea iscată de absurditatea vieții, acela nu scrie aforisme, ci pasteluri, imprecații sau eseuri speculative, maniera laconică cerînd, drept condiție temperamentală, ochiul coroziv. În concluzie, un volum cu multe aforisme memorabile, a cărui principală virtute este că îți sugerează ideea unui studiu de caz.
Tenta memorabilă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6148_a_7473]
-
lui, scoate din el o nuanță mustoasă de factură doctă. Nuanța aceasta e chiar poanta care, întipărindu-se în mintea cititorului, îl ajută să vadă tema din alt unghi. La Sorin Dumitrescu contează tentele, puseurile, inflexiunile, într-un cuvînt, tresăririle temperamentale pe care le pune în curgerea propozițiilor. Scriind despre icoane, autorul e un propovăduitor tăios al ideilor ortodoxe, arătînd patimă retorică și angajare spirituală. De aceea, chiar și atunci cînd e silit să adopte tonul auster al dogmelor, pictorul este
Canonul icoanelor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6291_a_7616]
-
scrisul unuia dintre „plicticoși”, Jean Ricardou. Regman înțelegea a se feri cu grijă mucalită de o asemenea capcană. Din care pricină nu puține din „contrele” sale umorești au caracterul unui „haz de necaz”. Maliția criticului semnifica o strategie cu resorturi temperamentale, extrem de eficace, cu un scop al defensivei bine centrat. Spicuim cîteva din numeroasele „luări peste picior” practicate de Regman, cu regretul subînțeles de-a nu cita și altele, așijderea mult delectante: „În Antichitate te duceau cu lectica; azi - cu dialectica
Hazul lui Cornel Regman by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4861_a_6186]
-
cadență sigură. Serenela Ghițeanu are urechea limbii, dar nu are virtuozitatea ei expresivă. De aceea scrie limpede și corect, avînd un ton neutru, de perorație rece. Nu e o autoare patetică, neavînd nimic din tulburarea viscerală a talentelor de esență temperamentală. După cîteva cronici, ți-ai fi dorit ca autoarea să fie mai virulentă, mai arțăgoasă, mai bătăioasă în pornirea de a judeca autori. Dar Serenela Ghițeanu stă sub fatalitatea naturii sale: o generozitate caldă care atenuează asprimea verdictelor de gust
Cronicarul blînd by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5429_a_6754]
-
de a-și ascunde ori mistifica proveniența, d-sa încearcă a o reconstitui în liniile aspre, în culorile pestrițe ce-i caracterizează priveliștea și nu în ultimul rînd în profilul ei moral, aidoma unui sol din care își trage sevele temperamentale ca și, prea adesea, expresivitățile. Termenii de argou sunt puzderie: zulă, deblă, babaroase, huseni, carcaboase, țurăs, soileală, ciușcă, astereală, ciuin, mișighină, țumbaișpil ș.a.m.d. Niculae Gheran e o limbă rea, valahă. Circumscris zonei care ne-a dat o seamă
O miniJudecată de Apoi by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5435_a_6760]
-
Planeta este numită Melancholia - poetic nume pentru o planetă -, iar regizorul se preface că uită de existența unei planete cutumiar consacrate melancoliei și implicit bilei negre, și anume Saturn. O serie de personaje, începând cu Justine (Kirsten Dunst), se înscriu temperamental pe orbita melancoliei, pe care noua planetă o revendică simbolic. Prin Saturn, melancolicul stă sub semnul înzestrărilor creatoare, pasiunii pentru ocultism, sensibilității ușor maladive, dar pe de altă parte, lentoarea revoluției astrului îi înzestra pe nativi cu indolență, ceea ce-i
Apocalipsă și melancolie by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5206_a_6531]
-
cu pustiirea acestei nații de sentimentul existenței ei. Acele personaje kafkiene care ne judeca poezia (ascunse într-un pod cultural!), confundă leafa mare cu deșteptăciunea, în numele unei rizibile apărări - a ce?". În raport cu aerul mai interiorizat, cu o pedala a reticentei temperamentale, pe care-l vădește prietenul d-sale, Adrian Ălui Gheorghe e mai impulsiv, emițînd jerbele unui idealism incandescent. Insatisfacțiile pe care le încearcă nu se mulțumesc a rămîne la stadiul simplei înregistrări, producînd efecte explozive: "Noi suntem Poeți, suntem Altfel
Scrisori, scrisori... by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6735_a_8060]
-
poartă semnătura seamănă ca un obraz fără țepi, neted la mîngîiere, dar consistent la palpare. Volumul este o probă de virtuozitate stilistică care nu sare în ochi din cauza lipsei de incisivitate. Zeletin este un liric a cărui emoție, ocolind răbufnirile temperamentale, se exprimă în accente duioase sau în rememorări prielnice. Nu ți-l poți închipui izbucnind în diatribe sau alunecînd în imprecații pe seama cuiva, de aceea nu cultivă expresiile tari sau senzațiile tăioase. În fond, cînd ți-ai petrecut decenii lîngă
Picături savante by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6513_a_7838]
-
și, parțial, China, Rusia și Mexic. |n rest, fără ca identitatea profundă a artistului sau a culturii din care el provine să fie în vreun fel alterată, retorica identitară dispare, și ea este suplinită prin elemente subtile de ordin stilistic și temperamental. |n acest sens, deși nu există nimic polonez, lituanian, portughez, italian sau finlandez la nivel explicit retoric, în fond artiștii din aceste zone sînt ușor de recunoscut printr-un anumit tip de gîndire a formei, de realizare tehnică nemijlocită și
Artă și geopolitică by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6581_a_7906]
-
veșmînt prea strîmt, eseul îl atrage în chipul în care „se singularizează (...) prin oroarea programatică de definitiv și prin absența pretenției de exhaustivitate", prin capacitatea sa „de a problematiza realitatea ori de a-i revela fațetele misterioase". E o opțiune temperamentală.Garant al libertății spiritului, speța ar fi similară unei călătorii a unui „aventurier solitar", cu atenția absorbită de frumusețile traseului, aproape nepăsător la atingerea unei ținte: „Substanța revelațiilor sale o vor constitui, implicit, nu concluziile obiective, detașate, austere, ci meditațiile
Un dicționar atipic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6407_a_7732]
-
literară sau, la francezi, nevoia de a-i socoti neapărat bolnavi pe artiști, sănătatea fiind, vezi bine!, neprielnică artei), face parte și dezbaterea de la universitatea Paris-Diderot de la începutul lui aprilie având ca temă violența criticii literare. Nu aceea ocazională ori temperamentală, ci aceea care ar decurge din însăși natura disciplinei. Nu spusese Maurice Blanchot: „Criticul, cum îl arată numele - a critica înseamnă a separa, a disjunge - este un distructiv”? Chiar trebuie să luăm lucrurile la propriu? Semantica firească a cuvântului ne
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4681_a_6006]
-
lui Marilyn se succed, fără ca ultima să cadă definitiv, însă există un amestec de inocență și artificiu, de control și debordanță care face din existența ei un joc permanent. Și Laurence Olivier este compus din multiple măști, apare ca fiind temperamental, cinic, ușor visător, câteva replici din Shakespeare, puțin Prospero, îl readuc în starea pe care o caută. El este un actor care-și gândește rolurile și detestă formula lui Stanislawski, spre deosebire de formula magică pe care o deține Marilyn, un instinct
A fi sau a nu fi Marilyn by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4696_a_6021]
-
se vedea pe scenă ridurile, s-ar putea să facă loc unor viziuni regeneratoare. O asemenea experiență ne-o propune Adrian Alui Gheorghe. Asociind în textele d-sale generoase gravitatea și ludicul, meditația și persiflarea, poetul le infuzează o vitalitate temperamentală, o decizie care le îngăduie a se revărsa într-un flux tumultuos care dă impresia a trece cu ușurință peste barierele convenționale. Fără sfială prototipul eului liric adoptat e demonul romantic. Stihurile românului par a relua elanul lermontovian: „Eu sînt
Un manifest by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4589_a_5914]