944 matches
-
înțelegea arta modernă, că n-ar fi trebuit să facă politică etc. În privința contactului cu arta și poezia modernă, nu cred că era la el mărginire și opacitate (dar la urma urmei ce importanță ar avea?), ci mai degrabă pornire temperamentală și mai ales lipsă de timp; uneori ne surprinde apreciind foarte sigur pe Claudel, pe Valéry sau Oedip al lui Enescu. Cât despre politică, e o aberație să i se facă acest reproș. Iorga nu putea să nu facă politică
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
avea o concepție teoretică proprie. Era „filosof” în accepția secolului al XVIII-lea, care presupunea o gnoseologie sensualistă și o morală hedonistă. Ralea a făcut însă, mai mult decât o dată, remarca foarte fină că hedonismul e mai degrabă o predispoziție temperamentală, o chestiune de psihologie, decât una propriu-zis estetică. El considera în schimb morala epicuriană ca fiind întemeiată pe luciditate și experiență, deci o înțelepciune de maturitate sau, cum a numit-o, o „filosofie a deziluziei”. A practicat de altfel „deziluzia
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
programelor pentru clasa I. Grupele de preșcolari oferă observatorului avizat una dintre cele mai complexe și variate imagini pe care o poate oferi o colectivitate de copii. Aceasta datorită eterogenității membrilor lor sub toate aspectele: vârstă, proveniență socială, intelectul, trăsături temperamentale, gradul de socializare, dar mai mult decât toate acestea, limbajul. Comunicarea dintre copiii din grădiniță și oameni se realizează cu ajutorul limbajului, iar însușirea lui se obține treptat, de la cea mai crudă vârstă, în cadrul familiei, fără o îndrumare metodico-științifică. De aceea
Caleidoscop by Carmen Pasat () [Corola-publishinghouse/Science/91784_a_93506]
-
situații noi de învățare, utilizează cuvintele noi în contexte adecvate, manifestă inițiativă în comunicarea orală și interes pentru semnificația cuvintelor[5, p37]. Odată cu intrarea în școală a copiilor, aparent, toți sunt la fel. Deosebirile apar la nivelul dezvoltării psihice și temperamentale. Gradul diferit de maturizare, exprimat în primul rând, la nivel anatomofiziologic, se exprimă și în planul afectiv și al dezvoltării limbajului. Dacă dezvoltarea generală a copilului, în conformitate cu anumiți indicatori este corespunzătoare, atunci sarcinile instructiv-educative ale școlii, care vine cu noi
Caleidoscop by Carmen Pasat () [Corola-publishinghouse/Science/91784_a_93506]
-
stilizarea unei oralități de tip popular, ușor pigmentată cu termeni regionali, și prin climatul de patriarhalitate, ea se înscrie pe coordonatele orientării sămănătorist-poporaniste. Dar detașarea, prezentă într-un compartiment al scrisului prozastic, moderația notei sentimentale în piesele de teatru, natura temperamentală a personajelor, vizibilă în ambele compartimente, ies parțial din parametrii tendințelor dominante în epocă, prefigurând, embrionar, literatura obiectivă din perioada interbelică. Calitatea individualizantă a povestirilor din Prima durere (1906), Calea sufletului (1909), La masa calicului (1911), mai toate menținute în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290163_a_291492]
-
un supliment la judecată, de factură estetică, care conferă în primul rând eleganță gândurilor noastre. În anul 1937 Gordon W. Allport introduce primul în psihologie termenul de creativitate, sub forma creativity, dar acesta reducea noțiunea la atitudini, inteligență sau trăsături temperamentale; astfel, autorul aprecia că fenomenul creativității desemnează un ansamblu de trăsături proprii fiecărui individ la un anumit nivel, iar potențialul creativ existent la toți oamenii poate fi actualizat și dezvoltat. În anul 1931 Robert Crawford elaborează tehnica „Listarea atributelor”, iar
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
bine înzestrați au dovedit că au suflete de mare sensibilitate. Gânduri ale lui A. Einstein, autorul Teoriei relativității, care justifică o înaltă sensibilitate estetică: 4.1.3.8 Temperamentul Temperamentul nu influențează creativitatea. Marii creatori se regăsesc în toate tipurile temperamentale. Este posibil ca, în funcție de natura domeniului de creație, un tip de temperament să fie mai nimerit decât altul. Particularitățile temperamentului influențează ritmul activității creatoare (dacă este continuu sau în salturi) ceea ce se răsfrânge asupra randamentului și eficienței. În continuare, sunt
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
în Revista de psihologie, făcea o analiză a blocajelor interne ale creativității. Acestea au fost grupate în două categorii fundamentale: cognitive și de personalitate. Blocajele cognitive cuprind blocajele perceptuale, informaționale și de gândire, iar cele de personalitate pe cele motivaționale, temperamentale, caracteriale și afective. Se precizează că și factorii stimulativi prin absența lor sunt frenatori pentru creativitate; de exemplu: lipsa imaginației, inteligența sub limita normalului, lipsa aptitudinilor speciale, etc. În continuare, vom trece în evidență principalele blocaje ale creativității, folosind în
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
și nevoile fiecărei persoane În parte. Rutina de a da același tratament sau medicație la două persoane doar pentru că manifestă aceleași simptoame este una din greșelile grave ale medicinei convenționale. SÎntem prea diferite Între noi din punct de vedere genetic, temperamental și energetic pentru a pune deciziile legate de sănătate pe baze generale sau pe studii care indică faptul că un anumit procent de oameni au reacționat pozitiv la un anume tratament. Meritați mai mult și veți vedea În capitolul 2
[Corola-publishinghouse/Science/2365_a_3690]
-
a lucrat și mai rar în altele, C., teribilist, cu gură și moravuri slobode, dar cu talent verbal, atacă în special subiecte politice, de pe poziții tot mai accentuat naționaliste, aliniindu-se cu naturalețe tonului agresiv, inflamat ce caracteriza ziarele respective. Temperamental și batjocoritor, scăldat de o umoare cam rea, necenzurat de rațiune și bun-simț, produce texte incitante, dar departe de rolul de formator (corect) de opinie publică. Mai lăudabilă este perseverența cu care milita pentru afirmarea unor valori literare și obținerea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286492_a_287821]
-
cu obstinație că relația dintre cultură și civilizație nu trebuie socotită ireversibilă: „drumul de la cultură la civilizație nu e ireversibil; devenind condițiile vieții noastre, aceste bunuri materiale intră în deprinderi și se prefac cu timpul, prin adaptarea la unitatea noastră temperamentală, în valori sufletești; cu alte cuvinte, civilizația se transformă în cultură”. Când sublinia un asemenea efect modelator, Lovinescu nu înlătura putința de a grăbi într-o măsură importantă ritmul dezvoltării culturale, și sufletești în general, în direcția modernității, pentru ca, în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289696_a_291025]
-
un sens îngust, scriitorii români trăiau într-o atmosferă ce îi aducea aproape de viziunea romantică. Îndoielnică e, totuși, concluzia unor comentatori, potrivit căreia generațiile de la începutul secolului al XIX-lea ar fi aderat la idealurile romantice numai accidental și că, temperamental, ei s-ar fi aflat mai aproape de clasicism. Fenomenul se explică mai curând prin complexitatea raporturilor între cele două direcții ale culturii europene din acea vreme. Un temei de meditație în această privință ar putea fi relațiile generației lui Byron
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289353_a_290682]
-
atât de armonios suplețea cu dinamismul, expresivitatea cu forța și curajul cu muzicalitatea, ca în exercițiile la sol și nu iese la iveală atât de mult adevărata valoare a sportivei în ceea ce privește pregătirea tehnică, ingeniozitatea și originalitatea elementelor și combinațiilor, modul temperamental al execuției în care se îmbină armonios grația și eleganța, ușurința și siguranța în timpul lucrului, ca în exercițiile la sol [N. Vieru, V. Grigore, A. Stroescu, N. Vieru ]. Exercițiile la sol se caracterizează printr-un mare dinamism, coordonare superioară, varietate
Aspecte teoretice privind pregatirea asrtistica in gimnastica artistica feminina by LIUȘNEA DIANA NICOLETA () [Corola-publishinghouse/Science/1673_a_2936]
-
solului cu orice parte a corpului dincolo de această linie albă este penalizată de fiecare dată (Codul de Punctaj FIG). Compoziția exercițiului trebuie să fie închegată, să alcătuiască un tot unitar, să corespundă evident cerințelor regulamentului de concurs, calităților motrice și temperamentale ale gimnastei. De asemenea conținutul exercițiului trebuie să țină cont și de capacitatea de expresie și interpretare, precum și de preferințele gimnastei. Compunerea, învățarea și perfecționarea exercițiilor la sol presupun o muncă laborioasă, intensă și de durată, simultan cu pregătirea acrobatică
Aspecte teoretice privind pregatirea asrtistica in gimnastica artistica feminina by LIUȘNEA DIANA NICOLETA () [Corola-publishinghouse/Science/1673_a_2936]
-
mențină echilibrul și armonia unui grup încurajând cooperarea. Ei folosesc de asemenea atât limbajul verbal cât și pe cel non-verbal (limbajul trupului) pentru a deschide canale de comunicare cu alții. Pot cu ușurință să observe diferențele dintre oameni, modelele comportamentale, temperamentale. Dezvoltarea acestei inteligențe duce la „citirea” intențiilor celor din jur. Pot vedea lucrurile din perspective diferite. Pot cu ușurință consilia și empatiza cu cei din jur. Pot stabili relații pozitive cu alți oameni. Le place să învețe împreună cu ceilalți. Se
Manual de citire rapidă by Silviu Vasile () [Corola-publishinghouse/Science/1653_a_2924]
-
o fină capacitate de observație a oamenilor din diverse categorii sociale și psihologice, ca și a moravurilor mereu schimbătoare, posedând o cunoaștere a subtilităților oralității și un perfect meșteșug al versificației, F. a fost deseori clasificat între poeții satirici. Însă temperamental liric, mai ales în povestirile scurte, scriitorul se relevă a fi cu precădere un umorist sentimental, cald-comprehensiv, în descendența lui G. Topîrceanu și din familia lui Ion Băieșu, Valentin Silvestru ș.a. F. depășește actualitatea, trimiterile la particular, prin comparații și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286997_a_288326]
-
de excepție, ci și pentru ca încercarea hermeneutică să fie validată nu pe un autor "minor", nici pe un amator, ci pe opera unui creator de răscruce. Comentariile asupra polemistului Arghezi sunt făcute cu o plăcere nedisimulată, printr-o lectură preponderent temperamentală. Dispoziția fecundă a spiritului este evidentă, iar rezultatul acestei dezinvolturi este un discurs îndrăgostit care, din când în când, lasă locul unui exercițiu de admirație. Situându-și raționamentele într-o răscruce cu vizibilitate interdisciplinară (printr-un loc comun al filosofiei
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
în dimensiunea sa micro și macro-evenimențială, constituie punctul de plecare, pretextul, ispita plonjării într-un spațiu ficțional a cărui limită maximală este, adesea, absurdul. La Arghezi, gestul polemic trebuie privit în dubla sa ipostaziere: pe de o parte, ca marcă temperamentală sau ca expresie a unui complex psihologic conștientizat și asumat, ai cărui poli afectivi generează actul estetic: "Până astăzi intelectul omenesc nu a depășit unicele sale două resurse: admirația și repulsiunea și în aceste două extreme spiritul trebuie să se
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
zicând: " Domnule, consideră-te pălmuit""138. La Arghezi, primitivismul gestului ar funcționa ca un garant al sincerității, al lipsei de prefăcătorie în relațiile interumane. De aceea, oricât ar părea de scandalos, moralistul atribuie gestului agresiv sensul constructiv al redescoperirii sinelui temperamental, incomod și autentic, captiv într-o lume a filistinilor, conformiștilor și ipocriților pe care ideea îi refuză. "Bătaia nu s-a făcut niciodată fără gâlceavă. Ca să ieși din acțiunea obișnuită a meseriei tale și ca să intri în ceva nou și
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
cont de normele ce asigură polemicii un dezirabil grad de urbanitate: invocă explicit mobilul disputei, aduce probe concrete prin care urmărește să demistifice adevărul, folosește un mod reverențios de adresare, păstrează, pe tot parcursul textului, un ton echilibrat fără excese temperamentale. Cu toate acestea, stilul arghezian rămâne nealterat de cadrul restrictiv în care evoluează dialogul polemic. Plasându-se, de această dată, pe teritoriul adversarului și "împrumutându-i" strategic armele, Arghezi demonstrează reale abilități dialectice prin tehnica citării discursului advers, susceptibil de
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
o multitudine de surse de informare. Dar s-a observat că ei se implică prea puțin în acest dialog, existând cauze atât obiective, cât și subiective. Unii elevi sunt timizi, necomunicativi, nesociabili, pasivi, aceasta ar fi una din cauze: natura temperamentală. Apoi ar mai fi gradul de dificultate al sarcinilor școlare. În urma identificării cauzelor, se impune elaborarea unei strategii de anulare a manifestărilor nefavorabile. Același studiu aplicat educatorilor, ne arată că aceștia oferă rar ocazii elevilor să interacționeze între ei, lucrul
Învăţarea, calea către cunoaștere by SIMONA CHIRON () [Corola-publishinghouse/Science/1240_a_2106]
-
Nicolae Dabija și Ion Vatamanu, cu Dumitru Matcovschi și ceilalți din promoțiile șaptezeci-optzeci. Programat pe ceea ce Eminescu înțelegea prin "răscolirea" contemporanilor, cuvântul trebuia să aibă forță de predicție, un patos solidarizant, freamăt stimulator necesar istoriei în mers. Pe un versant temperamental, Grigore Vieru e un afectiv, un patetic, un apropiat cântului în latura lui visătoare, de unde aluviuni folclorice, o pasionalitate calmă cu aspirații transorizontice; pe alt versant se conturează tribunul, omul de acțiune destinat să devină personalitate focalizantă ori, mai exact
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
transformă în nume-renume Alui, trece în categoria onomasticii. Dacă se adaugă un u final, ca în cîntecele de leagăn, aluiu, cuvîntul se îndulcește. Așadar: Alui-lùiu. D. Cealaltă maică În textele mioritice (la care se adaugă balade, legende, etc.), maica este temperamentală, aprigă și rea. Își însușește chipul de bătrînă-bătrînă, chiar urîtă. Este o reprezentare arhetipală, cu ambiția de a apăra nu numai tinerețea fiului ei, de drept, dar și viața în general. Pare un mod de întoarcere către origini, acolo unde
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
de cele două rituri fundamentale „de trecere” și așezate iscusit de Sadoveanu de-a curmezișul drumului, ne-o arată pe femeie preocupată pînă la obsesie de dezlegarea visului premonitor, cu elementele orientative furnizate numai și numai de tradiția folclorică. Dispoziția temperamentală atribuită stilului polițienesc de critica literară este decisiv acaparată de legea de fier a poruncii venite peste fire și doar ei încredințate. Astfel că nimic nu îndreptățește să se spună că Baltagul ar fi un roman polițist, iar Nechifor Lipan
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
și cea imaterială a existenței, cele două ipostaze ale reprezentării imaginative a aceluiași personaj, va fi reflectată prin natura contrară a celor două materiale tematice principale (secțiunile A și B). Astfel, imaginile sonore ale acestora vor întruchipa deopotrivă acea ființă temperamentală a Ondinei ce trăiește pentru o clipă experiența unei vieți pământene, precum și figura misterioasă, senzuală, dar inaccesibilă, aparținând lumii apelor. Într-un tempo Scherzando (având recomandarea limitelor metronomice de ), descrierea mediului acvatic supus evocării, precum și sugestia caracterului instabil al acestuia
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]