2,516 matches
-
inserat în ureche, îți permite să înțelegi orice limbă). Evident, peste consecințele descoperirii acestui traducător universal se trece rapid, în scenariu nemenționându-se - ca în carte - că cele mai sângeroase războaie din istorie au fost începute din vina respectivului pește.Tempoul peliculei e alert, stimulat și de inserturile animate din bestesellerul intergalactic care dă titlul filmului. Mi-a părut însă rău de Stephen Fry, Hellen Mirren și Alan Rickman, actori excelenți care au o apariție exclusiv vocală. Atât de mult și-
Cursa de pe circuitul cinema by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11524_a_12849]
-
manual, se mișcă în jurul combatanților în funcție de mișcările lor. Scenele de bătălie nu sunt niciodată panoramice. Regizorul/scenaristul Kang Je-gyu (poreclit Spielberg al Coreei)preferă să facă în așa fel încât spectatorul să se simtă ca un martor ocular al acțiunii. Tempo-ul filmului (una caldă, una rece) merită însă menționat, pentru că arareori cele ,de război" sunt eficiente la acest capitol. Oricât de simplă ar părea rețeta, proporția contează foarte mult, mai ales când se impune - ca în cazul de față - un
Un american dispare,un sud-coreean apare by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11504_a_12829]
-
muzical. Vom aborda în acest sens structurile prime, elementare și inevitabile ale discursului muzical și anume: frecvența sonoră (audibilă sau nu - de obicei numită tăcere sau „pauză” - la care vom reveni) și viteza atacurilor elementare pe unitate de timp (denumită Tempo). Ambele privind spațiul (muzical) al înălțimilor sunetului (temperat sau netemperat) și cel al vitezelor de succesiune a evenimentelor (muzicale): măsurat sau global („strié” sau „lisse”). Este vorba despre două ordini fundamentale care definesc limbajul muzical din punct de vedere configurativ
Logica lumilor posibile (XI) – modele structurale – (continuare). In: Revista MUZICA by Nicolae Brânduș () [Corola-journal/Science/244_a_480]
-
cu o introducere instrumentală, cu rol de preludiu : se prezintă modul în care se va desfășura suita, publicul familiarizându-se astfel cu atmosfera și cu caracterul piesei. Urmează apoi o succesiune de mai multe piese vocale și instrumentale, a căror tempo se accelerează către finalul noubei. Fiecare piesă componentă a suitei are ca bază ritmică o formulă caracteristică proprie, ce este folosită ca acompaniament. Nu este obligatoriu să fie interpretate toate părțile componente ale unei suite. Dintre toate mișcările unei nouba
Muzica Arabo-Andaluză (II). In: Revista MUZICA by Cezar Bogdan Alexandru GRIGORAŞ () [Corola-journal/Science/244_a_485]
-
toată suita. Suita nouba este interpretată de către soliștii vocali și de către instrumentiști în heterofonie. Vocile se întrepătrund, fiecare interpret expunând aceeași linie melodică, mai mult sau mai puțin variată și ornamentată. Există părți care se desfășoară într-o mișcare sau tempo liber - fără suport ritmic și părți ce au o cadență regulată, măsurată, unde ritmul are o importanță capitală. Conform muzicologului orientalist Christian Poché <footnote Christian Poché, La Musique arabo andalouse, p. 85. footnote>), noțiunea de tempo este secundară, esențială fiind
Muzica Arabo-Andaluză (II). In: Revista MUZICA by Cezar Bogdan Alexandru GRIGORAŞ () [Corola-journal/Science/244_a_485]
-
într-o mișcare sau tempo liber - fără suport ritmic și părți ce au o cadență regulată, măsurată, unde ritmul are o importanță capitală. Conform muzicologului orientalist Christian Poché <footnote Christian Poché, La Musique arabo andalouse, p. 85. footnote>), noțiunea de tempo este secundară, esențială fiind evoluția în timp a vitezei de execuției, altfel spus accelerația. Astfel, formulele ritmice caracteristice fiecărei părți pot suferi modificări datorate accelerației tempo-ului - se schimbă schema structurilor metrice, trecându-se de la un metru de patru timpi
Muzica Arabo-Andaluză (II). In: Revista MUZICA by Cezar Bogdan Alexandru GRIGORAŞ () [Corola-journal/Science/244_a_485]
-
Christian Poché <footnote Christian Poché, La Musique arabo andalouse, p. 85. footnote>), noțiunea de tempo este secundară, esențială fiind evoluția în timp a vitezei de execuției, altfel spus accelerația. Astfel, formulele ritmice caracteristice fiecărei părți pot suferi modificări datorate accelerației tempo-ului - se schimbă schema structurilor metrice, trecându-se de la un metru de patru timpi la unul de șase sau chiar opt. O altă observație extrem de importantă este legată de faptul că unele părți ale noubei pot fi omise, dar în
Muzica Arabo-Andaluză (II). In: Revista MUZICA by Cezar Bogdan Alexandru GRIGORAŞ () [Corola-journal/Science/244_a_485]
-
un metru de patru timpi la unul de șase sau chiar opt. O altă observație extrem de importantă este legată de faptul că unele părți ale noubei pot fi omise, dar în nici un caz ele nu pot suferi permutări, aceasta datorită tempo ului care trebuie să fie într-o permanentă accelerație. Se poate vorbi despre o ierarhie a mișcărilor în cadrul suitei, bazată pe o scară relativă a vitezei de execuției. Practic, cu cât o mișcare se află clasată mai spre finalul noubei
Muzica Arabo-Andaluză (II). In: Revista MUZICA by Cezar Bogdan Alexandru GRIGORAŞ () [Corola-journal/Science/244_a_485]
-
trebuie să fie într-o permanentă accelerație. Se poate vorbi despre o ierarhie a mișcărilor în cadrul suitei, bazată pe o scară relativă a vitezei de execuției. Practic, cu cât o mișcare se află clasată mai spre finalul noubei, cu atât tempo-ul ei va fi mai accelerat. Suitele nouba s-au constituit prin asocierea și strângerea la un loc a diferitelor piese vocale și instrumentale ce au în comun un anume mod, dar și a poemelor cu structuri similare. S-a
Muzica Arabo-Andaluză (II). In: Revista MUZICA by Cezar Bogdan Alexandru GRIGORAŞ () [Corola-journal/Science/244_a_485]
-
aplice repertoriului araboandaluz deja transcris. Analiza pornită de la partea muzicală a unei suite nouba include apartenența la un anume mod comun, repertorierea și ierarhizarea diferitelor melodii, ierarhizarea și relevarea formulelor ritmice - precum și a transformării acestora în cadrul aceleiași piese datorită accelerației tempoului - și ordonarea silabelor textului conform liniei melodice. O analiză de acest tip se poate ocupa și de introducerile și interludiile instrumentale, pe care analiza efectuată pornind de la textul poetic o ignoră. Poemele cântate de către soliști vocali sunt acompaniate de către instrumentiști
Muzica Arabo-Andaluză (II). In: Revista MUZICA by Cezar Bogdan Alexandru GRIGORAŞ () [Corola-journal/Science/244_a_485]
-
Linia melodică nu este foarte ornamentată, aceasta fiind de altfel una dintre caracteristicile improvizațiilor denumite clasice. Această improvizație poate avea rol de introducere a unei noi mișcări a suitei. Instrumentistul este deci obligat să familiarizeze ascultătorii cu caracteristicile întregii mișcări - tempo, ritm, formule ritmice specifice. Libertatea de a improviza este în acest caz mult mai îngrădită, insistându-se mai mult pe rolul funcțional al introducerii, decât pe demonstrarea posibilitățile tehnice și artistice ale solistului. O variantă extinsă a improvizației istihbar este
Muzica Arabo-Andaluză (II). In: Revista MUZICA by Cezar Bogdan Alexandru GRIGORAŞ () [Corola-journal/Science/244_a_485]
-
Paul Constantinescu era de față. Protagonistele dansului lipseau fiind înlocuite prin diverse surogate. Nu se mai respectă nici ideea conducătoare a dansului și nici ritmul: nici de către dansatori dar nici de către orchestră, care cântă un fel de Alleluia, într-un tempo de înmormântare. Totuși Fonoteca de aur a Radiodifuziunii Române păstrează o înregistrare Electrecord din anii 50 cu o durată de de 27:30 a acestei lucrări, în interpretarea Orchestrei Naționale Radio cu Constantin Silveștri la pupitru. Urmează alte două puncte
PAUL CONSTANTINESCU, CONSTANTIN SILVESTRI ȘI GEORGE ENESCU. CONEXIUNI BIOGRAFICE ȘI MUZICALE by Sanda Hîrlav Maistorovici () [Corola-journal/Science/83180_a_84505]
-
continuitatea sonoră, pe un aspect sau altul. De exemplu, o piesă pentru pian se derulează cert în câmpul continuității timbrale a respectivului instrument. Adesea, diferitele moduri de instrumentare muzicală, în aspectele de: articulare instrumentală (staccato, legato); dinamică (p, f, crescendo), tempo (adagio, presto) sau agogică (accelerando, ritenuto) ori chiar de percepție subiectivă (precum etosul unui mod), pot constitui stări de câmp sau fonduri peste care se nuanțează ample secvențe din discursul Vf. Într-o perspectivă și mai generală, câmpul poate fi
C?teva ad?ugiri teoretice ?n perspectiva sintaxei muzicale () [Corola-journal/Science/84192_a_85517]
-
unică: început-(de oriunde)-către-sfârșit. De aceea traducem direcția profilului temporal sub un alt aspect, ținând de fenomenologia timpului muzical, care, deși ireversibil sensual, este repetabil sau ciclic în mod natural, ceea ce instrumental se recunoaște prin pulsație, iar interpretativ, ca tempo ori agogică (conduita mișcării). Așa cum intervalul (de/între înălțimi) poate fi direcționat înspre- acut/-grav, pulsația (ca durată de/între momente) poate fi modalizată în trepete sau nivele de (mai-)repede și/sau (mai-)lent (către-sfârșit). Pe de altă parte
C?teva ad?ugiri teoretice ?n perspectiva sintaxei muzicale () [Corola-journal/Science/84192_a_85517]
-
faptul că modurile de pulsație nu sunt în referința timpilor metrici, proprii unei abordări instrumentale a DMz. Ele sunt însă imanente fenomenului sonor muzical. Deși termenii de repede/lent țin de domeniul expresivității agogice, a ceea ce numim și înțelegem prin tempo, aici îi folosim ca repere de mod analitic, formal, independent deci de conduita agogică, a cărei valoare este exclusiv artistic-interpretativă, pe plan instrumental. Generic, aspectele de profil ale Vf sunt în număr de patru: suitor- lent; suitor-repede; coborâtor-lent; coborâtor-repede. Ele
C?teva ad?ugiri teoretice ?n perspectiva sintaxei muzicale () [Corola-journal/Science/84192_a_85517]
-
și fundamentale (păstrându-l recognoscibil), DMz poate fi interpretat prin transpuneri în diferite registre și coordonate de instrumentare muzicală: transpoziția într-un alt registru octavic sau treaptă dintr-o scară temperată - pe coordonata ambitusului de înălțimi; modotempia, ca schimbare de tempo (valoare/treaptă de pulsație) - pe coordonata ambitusului de durate; orchestrația - pe coordonata conformațiilor timbrale/instrumentale; armonizarea (acordarea) - pe coordonata cadrului de rezonanță (structurilor verticale de înălțimi); modalizarea caracterului (major/minor) și/sau modulația - pe coordonata unui sistem de selecție și
C?teva ad?ugiri teoretice ?n perspectiva sintaxei muzicale () [Corola-journal/Science/84192_a_85517]
-
N.B. De fapt, armonizarea melodiei prin acorduri, pulsarea ritmului prin valori (durate/proporții) simetrice și orchestrarea cântecului prin distribuție timbrală sunt moduri de interpretare componistică, la nivel de suprastructură (cântecul fiind structura de referință). Ulterior, conduitele dinamic-agogice de intensitate și tempo se adaugă ca moduri de interpretare instrumentală, la nivelul expresivității muzicale. Dubla sintaxă a cântecului acompaniat prezintă o aceeași Vf, ale cărei laturi - de adâncime și de suprafață - au fiecare, propria concretitudine sonoră. Din această perspectivă, acompaniamentul reprezintă latura de
C?teva ad?ugiri teoretice ?n perspectiva sintaxei muzicale () [Corola-journal/Science/84192_a_85517]
-
ordin metric. Mai puțini sunt cei care știu că există și un altfel de abordare, pentru care acest tip de grilă să fie total inutil. La fel, pentru situația scalării înălțimilor și timbrurilor, ca să nu mai vorbim de acelea ale tempourilor sau intensităților. Mai mult, în muzicile tradiționale (populare sau cultice) referentul este „(co)notat” exclusiv oral, în memoria colectivă. Dorim să spunem că, ab initio, autorul nu pornește de la un pre-format sonor. Dimpotrivă, el se inspiră din atmosfera unei viziuni
Aspecte ale relației timp - operă by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]
-
de spontaneitate și reactivitate (emotivitate). Formal, măsura durabilității se relativizează mișcătorului (însuflețitorului), condiționat (și) de propria dispoziție afectivă. Este ceea ce, în faptul sonor, recunoaștem prin aspectele de transformare și schimbare a mărimii de stare a cadrului temporal, denumit generic prin tempo (impresia de viteză a mișcării). Variațiile acestuia dau aspectul de conduită a mișcării (agogică). Resortul lor este eminamente subiectiv, rămânând astfel chiar și în contextul unor metrizări extrem de scrupuloase, în vederea execuției instrumentale. Ținând așadar de un resort lăuntric irațional, variabilitatea
Aspecte ale relației timp - operă by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]
-
interpretul în mod normal și nu nota decât excepțiile sau abaterile. Dar această parcimonie nu l-a împiedicat, atunci când a considerat necesar, să noteze la începutul părții a III-a din Sonata op. 110 în Lab major unsprezece modificări de tempo (dacă socotim și modificările agogice) și cincisprezece schimbări dinamice (în total 26 indicații!) în nouă măsuri, ceea ce va deveni un procedeu răspândit către sfârșitul secolului XIX. Mai târziu notația s-a complicat, din nevoia fixării tot mai multor detalii. Compozitorii
Interpretul ?i textul. C?teva nota?ii by Constantin Ionescu-Vovu () [Corola-journal/Science/84193_a_85518]
-
notația s-a complicat, din nevoia fixării tot mai multor detalii. Compozitorii postromantici și cei impresioniști au ajuns astfel la o aparentă hipertrofie a indicațiilor. Dar acestea sunt adesea justificate. De exemplu la George Enescu, permanentele fluctuații de dinamică și tempo, rubato-ul specific muzicii sale, nu se pot dispensa de notații detaliate care, puse în context, devin intens sugestive. Iar mai târziu, compozitorii atonali au fost obligați să definească dinamic sunete care nu se mai legau după tipare cunoscute, existând
Interpretul ?i textul. C?teva nota?ii by Constantin Ionescu-Vovu () [Corola-journal/Science/84193_a_85518]
-
dämpfer”, adică amortizoare de sunet) și nu fără folosirea pedalei stângi a pianului (denumită din totdeauna una corda, nu surdină), cum se înțelege uneori. Desigur, în lipsa unor indicații mai precise, pedalizarea se face bogat dar normal, fără suprapuneri armonice nedorite, tempo lent și armonia larg extinsă favorizând acest deziderat. A doua oară, însă, când Beethoven cere explicit o anumită folosire a pedalei, el experimentează un efect special: în prima parte a Sonatei op 31 Nr.2 în re minor, în cele
Interpretul ?i textul. C?teva nota?ii by Constantin Ionescu-Vovu () [Corola-journal/Science/84193_a_85518]
-
Monica Joita Un moment decisiv în receptarea poeziei române în Italia îl reprezintă recenta apariție, la prestigioasa editură italiană Donzelli, a volumului cu traduceri din opera Anei Blandiana, intitulat Un tempo gli alberi avevano occhi. Numele poetei române a mai apărut în peisajul editorial din Peninsulă grație traducerilor realizate în intervalul 1987-2002 de Adriana Mitescu, Marco Cugno, Marin Mincu, Luisa Valmarin, Bruno Mazzoni și Biancamaria Frabotta. Volumul de față cuprinde, între
Eveniment poetic românesc în Italia by Monica Joita () [Corola-journal/Imaginative/12265_a_13590]
-
care tema vegetală atât de dragă poetei devine o ars poetica: "Cândva arborii aveau ochi,/ Pot să jur,/ Știu sigur/ Că vedeam când eram arbore,/ Îmi aminteam că mă mirau/ Ciudatele aripi ale păsărilor/ Care-mi treceau pe dinainte" ("Un tempo gli alberi avevano occhi,/ posso giurarlo,/ so di certo/ che vedevo quando ero albero,/ ricordo che mi stupivano/ le strani ali degli uccelli/ che mi sfrecciavano davanti"). Cu toate acestea, mă voi opri la câteva din opțiuni de traducere în
Eveniment poetic românesc în Italia by Monica Joita () [Corola-journal/Imaginative/12265_a_13590]
-
pentru a o cita pe traducătoarea italiană însăși, reprezintă - pentru orice cititor al poeziei Anei Blandiana - capcana întinsă de simplitatea care ascunde profunzimea, paradoxul mallarmean al prăpastiei de tăcere care zace în adâncurile Cuvântului. Apariția antologiei în limba italiană Un tempo gli alberi avevano occhi aproape concomitent cu volumul de versuri inedite de la editura Humanitas, Refluxul sensurilor, poate semnifica o frumoasă, mult așteptată reîntoarcere a Anei Blandiana în poezia contemporană.
Eveniment poetic românesc în Italia by Monica Joita () [Corola-journal/Imaginative/12265_a_13590]