383 matches
-
forma de plan, pentru noua ctitorie, dreptunghiulară, cu absida nedecroșată în prelungirea navei, formă căreia i-a dat dimensiunile cerute de sporul demografic al veacului. Spre sfârșitul secolului trecut, spațiul a fost alungit spre vest, probabil tot atunci s-au tencuit pereții, ascunzându-se aspectul plastic al bârnelor, al îmbinărilor și consolelor. Modificarea părții de vest a cauzat și renunțarea la cadrele intrărilor, cu inscripții și decor sculptat. În 1821, pereții lăcașului au fost zugrăviți, conținutul pisaniei de pe tâmplă, fiind acesta
Biserica de lemn din Ociu () [Corola-website/Science/316821_a_318150]
-
subvențiile alocate periodic de Directoratul Regional al Cultelor și Episcopia Romanului. Abia în anul 1950 s-au reluat lucrările la catedrala din Rădăuți; s-au executat lucrări de finisaj sub conducerea arhitectului Constantin Popadiuc (originar din Rădăuți) și s-au tencuit pereții exteriori. Pereții interiori au fost pictați în frescă între anii 1959-1960, după proiectul prof. univ. Victor Brătulescu, lucrările fiind executate de pictorii Iosif Keber (1897-1989), Gheorghe Teodorescu-Romanați (1891-1980), Ion Taflan (n. 1912), S. Hermineanu și A. Keber. Biserica a
Biserica Pogorârea Sfântului Duh din Rădăuți () [Corola-website/Science/314826_a_316155]
-
1759, în localitatea Fâșca, pe terenul familiei lui Ungur Petru. De acolo a fost adusă și reclădită în anul 1873, pe vatra actuală, în mijlocul câmpului cu flori. După numai 60 de ani, biserica a fost din nou reparată, pereții fiind tencuiți cu lut amestecat cu pleavă de secară. Până în anul 1954 a fost acoperită cu șindrilă, înlocuită apoi cu tablă galvanizată. La construirea bisericii nu s-a utilizat fierăstrăul, toate bârnele fiind tăiate din topor, inclusiv capetele celor trei bârne prelungite
Biserica de lemn din Fâșca () [Corola-website/Science/318011_a_319340]
-
spre vest.În secolul al XIX-lea, pe latura de sud a fost adăugată o prispă, cu stâlpi ciopliți, iar în 1939 un pridvor.Învelitoarea de șiță a fost înlocuită cu țiglă, iar pereții absidei și ai navei au fost tencuiți la exterior, consolele a căror profiluri sugerează capul de cal fiind protejate. Pictura originală care a împodobit pereții lăcașului, realizată între 1769-1771 de Gheorghe Zugravul din Rășinari și de Crăciun Zugravul, se mai păstrează în naos și în absidă. Tipul
Biserica de lemn din Cojocani () [Corola-website/Science/316074_a_317403]
-
Se poate pune în seama lucrărilor, atunci efectuate, adăugirea clopotniței, în care scop bolta originară a pronaosului a fost înlocuită prin tavanul drept. În afara remanierii pronaosului, biserica a fost supusă, pe parcursul timpului, și altor reparații și adausuri. Pereții au fost tencuiți, pe afară și pe dinăuntru, în câteva rânduri și în tot atâtea rânduri au fost executate picturi. Deasupra ușii (de intrare) se păstrează, fragmentar, reprezentarea hramului: Soborul Îngerilor, databilă la mijlocul secolului al XIX-lea. În urma renovării bisericii, efectuată în 1997
Biserica de lemn din Valea Faurului () [Corola-website/Science/319343_a_320672]
-
turnului 9,50 m. Fundația edificiului este făcută din piatră de carieră și are un soclu scund de 0,20 m din același material, peste care sunt așezate tălpile. Pereții din bârne de gorun, construiți în sistemul „în căței", sunt tencuiți la exterior, iar la interior sunt placați cu scânduri de stejar. Pereții de vest și sud imită în relief de tencuială crucile de eroi tipice monumentelor de lemn. La cunună, îmbinările realizează cele mai mari și mai frumoase multiconsole, adevărate
Biserica de lemn din Curtea, Timiș () [Corola-website/Science/311891_a_313220]
-
vest au fost acoperiți cu tencuială de ciment, pe peretele de nord mai păstrându-se două ocnițe sub cornișă, iar pe peretele de vest întregul registru superior. Inițial și peretele de sud avea ocnițe sub cornișă, dar acestea au fost tencuite (mai puțin cele de pe absidă) pentru ca peretele să fie pictat. Picioarele firidelor și întreaga suprafață a ocnițelor de pe abside sunt acoperite de cărămizi roșii, nesmălțuite; la partea superioară a firidelor se află un brâu de cărămizi smălțuite policrome (în verde
Biserica Sfântul Ilie din Sfântu Ilie () [Corola-website/Science/317461_a_318790]
-
exterioară să fi fost executată în timpul domniei lui Petru Rareș (1527-1538, 1541-1545) , dar zugrăveala care se vede în prezent datează din secolul al XVII-lea, din timpul mitropolitului Varlaam Moțoc (1632-1653), al cărui chip este pictat. Pereții exteriori au fost tencuiți, fiind astupate ocnițele de pe fațadă. Inițial a fost pictată o zugrăveală provizorie, pe care s-a adăugat fresca propriu-zisă. Urme de pictură mai pot fi văzute și astăzi pe peretele sudic: Scara Sf. Ioan și alte scene, precum și chipul unui
Biserica Sfântul Ilie din Sfântu Ilie () [Corola-website/Science/317461_a_318790]
-
fost ridicată în anul 1879, pe locul unei biserici mici, tot din lemn. Biserica, construită din lemn, pe temelie de piatră, acoperită cu draniță, a fost sfințită provizoriu de Vasile Roșescu, protopop al Clujului. În anul 1941 biserica a fost tencuită, iar acoperișul refăcut din țiglă, pentru că, din pricina vechimii, dranița s-a spart și ploua atât în biserică, cât și în clopotniță. Contribuția a fost făcută de preotul Ioachim Pop, al șaptelea slujitor al altarului și de credincioșii din Bărăi. Biserica
Biserica de lemn din Bărăi () [Corola-website/Science/321653_a_322982]
-
se ridică o clopotniță scundă, cu foișor simplu și coif învelit cu tablă. Acoperișul, în pante abrupte, a fost învelit în ultimele decenii cu țiglă. La exterior bârnele au fost învelite cu șiță ornamentală, vopsită. La interior biserica a fost tencuită, iar în anul 2005 a fost pictată de către artistul plastic devean Ioan Cârjoi junior.
Biserica de lemn din Feregi () [Corola-website/Science/321083_a_322412]
-
de uși stabilite una lângă cealalta . Acestea, combinate cu mai multe coloane și scări impunătoare, exprimau o autoritate estetica impunatoare a regelui local ce locuia la palat. Piatra era utilizată la scară largă în construcția palatelor. Zidurile de piatră erau tencuite și decorate cu fresce (picturi murale). Alte materiale folosite la construcția de palate incluse erau alabastru și lemn. Camerele palatului erau încălzite în zilele reci de iarnă prin intermediul vetrelor de foc cu lemne pe podea. Doar un singur cămin închis
Civilizația minoică () [Corola-website/Science/304501_a_305830]
-
era aproximativ de 2.5 metri. În continuarea acestui bazin s-a găsit un rezervor de apă suplimentar, denumit Rezervorul Haruv. Acest rezervor, prevăzut cu un tavan, era lung de 9 m și larg de 5 m. El a fost tencuit cu două straturi de tencuială. Pe tencuială s-au aflat gravate două desene: cel al unui pătrat divizat în mai multe unități mai mici, și - pe peretele de est - desenul unor cercuri concentrice. Cercetătorii presupun că acest din urmă rezervor
Sepphoris () [Corola-website/Science/327673_a_329002]
-
În partea de est a bisericii, lângă peretele altarului, se află mormântul modest al boierului Gheorghe Sterea (1853-1940), considerat ctitor al bisericii. Biserica este construită din piatră nefasonată, cu intervenții din piatră fasonată și cărămidă fasonată plină. Pereții exteriori sunt tencuiți, având profile și muluri în manieră neogreacă. Edificiul are un acoperiș simplu, în patru ape, cu o învelitoare din tablă de cupru. Din cele patru turle dispuse în linie, cu acoperișurile în formă de „bulb de ceapă” cu baze amplificate
Biserica Nașterea Maicii Domnului din Poiana-Dolhasca () [Corola-website/Science/309552_a_310881]
-
dintre puținele de acest fel rămase în Muntenia. Bolțile sunt formate din structuri ușoare de lemn și împletituri de nuiele, caracteristice epocii. Altarul semicircular este unic pentru arhitectura sacrală de lemn din zonă. Întreaga structură este îmbrăcată în nuiele și tencuită în scopul de a imita construcțiile de zid. Se remarcă și pictura în stil neoclasic semnată de zugravul Ilie Luculescu din Târgoviște, de la 1889, refăcută în 1899. Trăsăturile constructive și decorative indică un efort de modernizare al spațiului de cult
Biserica de lemn din Moșteni-Greci () [Corola-website/Science/326120_a_327449]
-
de lemn, îmbrăcată cu scânduri, în prima jumătate a secolului 20. Bolțile navei și altarului sunt din împletitură de nuiele, prinse cu cuie de fier în arcuri dublouri, pe extrados. Împletitura este probabil cea originală, din 1862, când a fost tencuită și zugrăvită. Turnul bisericii se ridică înalt, pe opt stâlpi, așezați pe tălpi peste pereții tindei. Tălpile turnului au fost ulterior întărite în interiorul bisericii cu patru stâlpi.
Biserica de lemn din Moșteni-Greci () [Corola-website/Science/326120_a_327449]
-
păstrează urme de grilaj de lemn sculptat decorativ, în felul celor păstrate la biserica din Vârtop. Bolțile peste altar și naos au structura alcătuită din nuile trecute printre lețuri, acestea din urmă fiind prinse în căpriorii acoperișului. Structura curbă este tencuită cu var și zugrăvită. Structurile de bolți de acest tip sunt sensibile la intemperii. Starea proastă de conservare a bolților se datorează unui acoperiș anterior degradat. Renovările de la 1857, pe lângă nevoia de a mări capacitatea spațiului de cult, au avut
Biserica de lemn din Gemenea-Oncești () [Corola-website/Science/321143_a_322472]
-
sus, în Răduțești, locuiau moșneni. Deși ridicată în partea de jos a satului, tradiția susține, totuși, că biserica a fost ridicată pe locul culei familiei Butoi, întemeietoarea satului. Conform pisaniei de peste ușa de la intrare în tinda femeilor, biserica a fost tencuită și pictată în interior și pe exterior în 1889: ""In numele Tatălui și al Fiului și al santului Spirit, Treimea cea de o fință și nedespărțită. Aciastă santă și Dumnedzeiască Biserică ce portă hramu Santu Nicolae s'a prefăcut din
Biserica de lemn din Butoiești () [Corola-website/Science/308652_a_309981]
-
altar. Biserica este ridicată peste o fundație înaltă de piatră. Planul este cel specific, cu pridvor îngust, tindă pentru femei și biserică pentru bărbați terminate spre răsărit, în prelungire, cu un altar poligonal în cinci fețe. La exterior pereții sunt tencuiți cu mortar de var și nisip, și văruiți. Acoperișul este învelit cu tablă fălțuită și vopsită în roșu cărămiziu. Căpriorii acoperișului sunt vizibili sub streașină. Pe latura sudică, streașina este întărită de o diagonală cu crestături decorative. Prin acoperiș, peste
Biserica de lemn din Butoiești () [Corola-website/Science/308652_a_309981]
-
pe o vale îngustă între Spermezeu, Perișor și Dumbrăvița, satul Păltineasa ascunde pe o mică colină biserica de lemn a cărei datare nu o cunoaștem, dar care s-ar putea afla, încrustată, pe una din bârnele pereților ce au fost tencuiți. Bătrânii satului susțin că biserica ar fi fost ridicată de meșteri din Idieciu, o localitate din apropiere și datează probabil din secolul al XVIII-lea. Construcția are un caracter arhaic. Planul derivă direct din casa de lemn țărănească, altarul fiind
Biserica de lemn din Păltineasa () [Corola-website/Science/316669_a_317998]
-
8 mai 1932, el a sfințit locul și a pus piatra fundamentală pentru noua biserică cu hramul "Sf. Apostoli Petru și Pavel", reușindu-se într-o perioadă de 28 de zile construirea unei biserici din lemn, acoperită cu tablă și tencuită într-o singură zi. Dar într-o noapte din luna iunie a aceluiași an, doi oameni trimiși de preotul de stil nou din sat au încercat să incendieze biserica, aceasta fiind salvată de tatăl părintelui Nicolae, Vasile Onofrei, care a
Silvestru Onofrei () [Corola-website/Science/308736_a_310065]
-
shokumin), făuritorii de săbii se ridicau adesea, datorită talentului și îndemânării lor, la o demnitate socială deasupra stării lor. Din secolul al XVII-lea s-au încetățenit „cinci meserii principale”: cei care făceau acoperișe, tăietorii de lemne, zidari, cei care tencuiau clădiri și dulgherii. În cei 250 de ani de pace Tokugawa (1603-1868), în care nu au mai existat războaie civile, micile ateliere artizanale de tot felul au înflorit, mai ales la orașe. Atelierele artizanale și meșteșugărești au creat, în acest
Artizanatul în Japonia medievală () [Corola-website/Science/308198_a_309527]
-
1787 un turn clopotniță din lemn. Catapeteasma actuală datează din anul 1810, după cum atestă o inscripție aflată pe icoana împărătească (""1810, martie 6""). În decursul timpului, biserica a suferit mai multe transformări. În anul 1961, biserica de lemn a fost tencuită pe interior și pe exterior, s-a desfăcut zidul despărțitor dintre pronaos și naos, s-a construit un cafas și s-au mărit golurile de la uși și ferestre. Ca urmare a lărgirii golurilor de la ușa de intrare, s-a demontat
Biserica de lemn Înălțarea Domnului din Vama () [Corola-website/Science/317172_a_318501]
-
a secolului al XIX-lea, peretele nordic se crăpase din cauza greutății naosului, ceea ce a necesitat în 1873 înlocuirea boltii vechi și a acoperișului. Reparațiile din 1890 au dus la înlocuirea acoperișului de șindrila cu unul din olane, fațadele au fost tencuite și s-a adăugat o turla falsă deasupra naosului. Ulterior pereților li s-au alipit tălpi de piatră pentru creșterea rezistenței monumentului. O restaurare parțială a avut loc în anul 1922. Clopotnița de tip zvonita de pe latura de nord vest
Biserica Sfânta Treime din Siret () [Corola-website/Science/317054_a_318383]
-
5,86); altar poligonal cu pereții retrași. La strămutare a fost modificată prin adăugarea, pe latura sudică, a unui pridvor cu șase stâlpi. În 1924 satul a reparat biserica, mutând ușa de intrare de pe latura sudică pe cea vestică și tencuind construcția, atât în interior, unde au aplicat stratul de tencuială peste vechea pictură, cât și în exterior, unde au acoperit brâul în torsadă, aflat la 0,77 m înălțime de la baza tălpii. Pronaosul susține pe grinzile sale rezistente stâlpii ce
Biserica de lemn din Dâncu () [Corola-website/Science/314267_a_315596]
-
pe exterior între anii 1537-1538, în prezent mai existând urme din vechea pictură pe fațada sudică (fragmente din Asediul Constantinopolului, Imnul Acatist și Arborele lui Iesei) și pe turlă (câțiva sfinți cu aureolă în relief). Pereții exteriori au fost ulterior tencuiți pe celelalte laturi, pictura murală fiind deteriorată. Pictura murală interioară în frescă din vremea construirii bisericii a suferit degradări masive în decursul timpului, cea din pridvor și pronaos fiind afectată de incendiul din secolul al XIX-lea (numai unele figuri
Biserica Sfântul Dumitru din Suceava () [Corola-website/Science/316641_a_317970]