40,247 matches
-
inadaptării, ci și a unei ipotetice soluții. Fără o realizare textuală, lexicală așadar, a acestei idei, fără dezvoltarea ei minuțioasă, paroxistică chiar, cartea nu e deloc un manual ci doar un fel de schiță, abia intuită, cu multe versuri fără tensiunea cerută de subiect. Ce pare să ignore poetul e faptul că nu e de-ajuns să folosești câteva cuvinte pentru a și crea automat o realitate complexă sau măcar a da un contur satisfăcător unei idei complicate. Manifestul „micii revoluții
Noi poeme de dragoste by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13485_a_14810]
-
cu obstinație în fiecare seară pe toate posturile de televiziune), fără un mobil foarte limpede, mai degrabă de dragul artei, cu o grabă care sugerează o inexplicabilă cursă contra cronometru. Crimele lui Abăza au în ele ceva industrial, iar fiorii de tensiune care ar trebui să însoțească traseul în noapte al criminalului nu se prea fac simțiți. Totul pare mai degrabă un pretext narativ, în parte parodic, menit să plimbe pașii personajului în medii diferite, prilej pentru autor de a da o
Ucigaș fără simbrie by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13506_a_14831]
-
de salut marchează, dimpotrivă, tendința de clișeizare: O zi bună și numai bine. Din toate variantele existente, interesantă - și de un succes promițător - mi se pare O zi bună în continuare. Deja foarte frecventă, formula are o justificare serioasă, reflectînd tensiunea dintre caracterul motivat, semantic actualizat, al urării - și folosirea ei stereotipă; specializează de fapt O zi bună pentru închiderea conversației, repetînd o urare exprimată sau presupusă la început: „vă mulțumesc foarte mult pentru atenția dumneavoastră. O zi bună în continuare
Saluturi noi by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13550_a_14875]
-
care-i animă toate compartimentele creației, creație la temelia căreia stă adînca sa vocație de desenator, de observator lucid și de constructor rațional. Indiferent dacă desenul își conține propria-i finalitate sau este numai o simplă etapă, el încorporează aceleași tensiuni, același efort de înțelegere și aceeași exprimare decisă. Și dinlăuntrul lui, din patul său germinativ, Marcel Iancu negociază spațiul, volumul și ritmul din arhitectură, dar și tonul, tușa, forma și compoziția în pictură. De fapt, atît în pictură, cît și
Destine europene by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13577_a_14902]
-
de surprize. Mai întîi pe aceea că Șirato nu a fost doar pictor, ci, în aceeași măsură, desenator, un caricaturist foarte activ la începutul carierei sale și, mai ales, o conștiință artistică plină de frămîntări, de indecizii și chiar de tensiuni la limita dramatismului. În al doilea rînd, că pictorul nu este un simplu producător de efuziuni lirice și de lumini colorate, ci o adevărată punte între formele tradiționale și experiențele europene cele mai îndrăznețe. El trece, rînd pe rînd, de la
Mic inventar de comportamente culturale by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13554_a_14879]
-
aluziilor licențioase. Exagerîndu-se importanța unui model de receptare intelectual-estetic (conform căruia se spun ghicitori ca exercițiu al minții și pentru plăcerea surprizei), a fost subevaluat mecanismul umoristic-manipulator: faptul că se spun ghicitori pentru a induce o falsă lectură, accentuată de tensiuni psihologice, și pentru a o anula ipocrit. Cam în același fel funcționează, ca forme ale folclorului urban contemporan, unele bancuri sau „cîntecele de tabără”: creînd premisele pentru rostirea unor cuvinte vulgare, obscene, pe care le evită prin deviere în ultimul
Ghicitori by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13598_a_14923]
-
de istorie a limbii române, a fost descrisă de profesorul Al. Niculescu (în Individualitatea limbii române între limbile romanice, II, 1978) printr-o revelatoare reconstrucție a cadrului istoric și cultural din secolele trecute, ca indiciu concret și frapant al unor tensiuni și tendințe mult mai generale: între Transilvania, pe de o parte, Muntenia și Moldova pe de alta, între latinism și occidentalizare romanică, între tradiția românească deja constituită și moda unei epoci. Dincolo de posibilitatea ca neologismele care conțin cele două terminații
„Propozițiune” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13620_a_14945]
-
Celan se sprijină pe teza cum că „precizia” limbajului evidențiază structura acelui idiom personal, a ceea ce, prin „datele” absorbite în limbaj, a devenit „antilimbajul” șGegenspracheț „anticuvintelor” șGegenworteț. „Jocul pronumelor” în versurile celaniene, îndelung dezbătut, între un „eu” și un „tu”, tensiunea simptomatică dintre cei doi poli, o reproduce pe aceea dintre un „subiect istoric” - „eu”, plasat în afara limbajului, pentru a-l supraveghea cu ochi critic (și uneori ironic) - vizavi de rușinoasele compromisuri pe care le-a făcut cu ucigașii -, și un
Marfă de contrabandă by Andrei Cornea () [Corola-journal/Journalistic/13579_a_14904]
-
suita Scrisorilor din cer, secvența a patra, celelalte așteptând revederi cu îmbunătățiri, care uneori, cum spuneam pe la început, s-ar întâmpla doar printr-o schimbare a topicii frazei, a schimbării poziției versurilor în poem, astfel, sau în așa fel încât tensiunea să nu scadă, demonstrația să nu se bifurce și să se rarefieze în anemii și presupuneri. Pentru cel ce se crede nevăzut, neauzit și nebăgat în seamă, inventez iluzia că sunt asemenea lui, și cu iluzia îl însoțesc până ce vedem
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13629_a_14954]
-
Victor Felea au ca lejer numitor comun figurarea unei lumi opuse centrului, mistuite de complexul unei opoziții mai mult ori mai puțin sublimate. Atît provincia cît și centrul își devansează însemnele concrete, geografice, istorice, urbanistice etc., devenind repere ale unei tensiuni morale, ale unei polarizări proprii vieții lăuntrice, uneori exprimate cu vehemență, alteori estompate, eterate. Raportul dintre sat și oraș al sămănătoriștilor alcătuiește varianta elementară a acestei antiteze real-simbolice. Înglobînd satul, provincia e, în creația modernă, o „reprezentantă” mai amplă, mai
Dincolo de provincie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13640_a_14965]
-
a existenței orașului însuși. Cu atît mai mult în spațiul românesc și, cu atît mai mult, în sudul țării, unde orașul este o apariție tîrzie, dezvoltată rapid, fără organicitate și, de cele mai multe ori, chiar fără reflexe urbanistice minimale. Contradicțiile și tensiunile rezolvate în Occident într-o istorie urbană îndelungată au fost preluate aici aproape în simultaneitate și ele au determinat direct configurația spațiului, dezvoltarea lui, viața sa cotidiană și chiar aspirațiile asunse. Cel care, în final, i-a temperat excesele și
Mic dicționar de vacanță by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13601_a_14926]
-
Decor: stradă din Micul Paris, lume pestriță adunată ca la Maglavit; emoție, suspans, pompieri, polițiști, jandarmi, reporter, cameraman, parcă și-o oficialitate că nu se vedea bine din cauza lacrimilor cameramanului, un copac și un pisic în vârful acestuia. Stare de tensiune, emoție, suspans și miorlăitul pisicului. Reporterița, gâtuită de emoție, vorbește în hieroglife, întrebându-l pe un șef de la pompieri la ce strategie se gândește pentru salvarea pisicului din copac. "Mă gândesc la scară, zice omul, dar n-o putem folosi
Oscar pentru un pisic by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/13674_a_14999]
-
atmosferă specială, spre misterul de pe scenă, spre cîțva dintre cei ce le-au creat. Un suport important este scenariul Mihaelei Tonița-Iordache care nu scapă nimic din scenele majore, care spune povestea teatral, extrem de limpede, de dramatic, cu replici dramatice, cu tensiune, cu ritm. Mi s-a părut că accentele din scenariu, și apoi cele din spectacolul lui Tocilescu, sînt puse acut în această formulă ce părăsește narațunea. Investigața maladivului, a patologicului - de dincolo de lene - devine filonul esențal al montării. Alienarea individului
Dulce-amar ca Zahar by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13801_a_15126]
-
în această formulă ce părăsește narațunea. Investigața maladivului, a patologicului - de dincolo de lene - devine filonul esențal al montării. Alienarea individului, a cuplului, a sentimentelor, a comunicării, însingurarea, sînt marile probleme ale acestui timp. Poate și de asta, spectacolul are o tensiune aparte. Ratarea lui Oblomov este deopotrivă și ratarea celorlalț - chiar dacă ei sînt conștienț sau nu - ca, de pildă, credinciosul și vitalul prieten Stolz. Este refuzul lui Ilia Ilici de a se lăsa pe mîna vitalului din el. Îi e teamă
Dulce-amar ca Zahar by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13801_a_15126]
-
Eliot ori Joyce. Ei vor să-și recâștige publicul și reușesc. Este acesta motivul pentru care scrii cu aparentă simplitate (chiar dacă ascunzi o emoție incredibil de sofisticată)? FS. Într-un fel întrebarea conține și răspunsul. Mă bucur că menționezi această tensiune - reală sau nu - între emoție și suprafața simplă. Are legătură tot cu muzica. Îmi dau seama că vreau ca poemul - fie el în vers alb ori cu rigoare - să se închege pe baza unui ritm. Uneori mă împotrivesc acestei tentații
Fiona Sampson by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/13779_a_15104]
-
în modul cel mai direct. Topica frazelor este alta, vocabularul, și el, altfel reprezentat la nivelul lexicului, al sonorităților, cuvintele, de aceea, se așează altfel în gura actorului și sînt altfel rostite, relațiile pe scenă capătă alt ritm și altă tensiune. Pe acest drum, trupa n-a ezitat și n-a întîrziat să se înscrie, să accepte să-l parcurgă. Sînt convinsă că n-a fost simplu pentru nimeni. Sînt convinsă că au existat frici, opinteli, baricade, neîncredere, hîcuri, îndoieli. Mai
Dumnezeu e trist by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13826_a_15151]
-
este însoțită, ca în carte, în experiențele ei directe de vedetă, de starletă în programe de varieteuri, în evoluția ei psihică și fizică, în traume, în modicările de percepție. Această reducere a poveștii oferă, pe de o parte, o anumită tensiune spectacolului, pe de altă parte însă, îi diluează proporțiile retoricii, discursului fabulos despre viață și despre moarte. Diminuează, într-un fel, aura cărții. Spectatorul care nu a citit cartea, nu cred că poate intui - din felul în care este făcut
Dumnezeu e trist by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13826_a_15151]
-
că literatura trebuie să se confunde cu viața, că și ea trebuie trăită la fel, parcurgînd toată gama sentimentelor, de la iubire și încîntare la ură și dezgust: "Cine ar crede, urmărindu-mi scrisul încărcat cum se zice de o certă tensiune emoționantă și admirativă, că am multe, foarte multe momente, ceasuri și zile întregi în care nu-mi place nimic, nimic nu mă «interesează» din ceea ce se întîmplă și mi se întîmplă, din ceea ce aflu, din ceea ce ascult, din ceea ce mai
Orice carte are un destin? by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/13839_a_15164]
-
poate asigura, textul și variantele. Calmul benefic al măsurării lui Constantin Mohanu cu timpul cercetării este notoriu în această lume de cifre, de lucidă străbatare a istoriei vremii lui Ioan Slavici, gospodărită de el cu măsura înțelepciunii și străbătută cu tensiunea conținută în însăși poziția scriitorului, cântărită de o parte și de alta a granițelor materiale și a provocărilor celor morale. Ambele inerente și cu nimic decorative. Stau mărturie datele despre istoria locului de baștină a lui Ioan Slavici, Șiria de lângă
Nuvelele lui Ioan Slavici by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13820_a_15145]
-
să fie prezente numai prin siglele lor, fără lămuririle necesare). Figura Elenei Hrisoveloni, prințesă Șuțu, e înscrisă astfel pe un orizont al timpului și mediului româno-francez, acesta din urmă comentat cumva din interior, cu micile sau marile lui rivalități și tensiuni, ambiții și complexe. Nu e deloc o imagine idealizată analistul vorbește la un moment dat chiar de "elucubrațiile Elenei Hrisoveloni despre decrepitudinea românească" și nu ezită să-i identifice frustrările identitare ("o variantă a dinamicii identitare a românilor: atracție spre
Paul Morand și România by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/13854_a_15179]
-
ce narează - a te aservi spectacolului, lecturii, de la primul la ultimul paragraf, veți recunoaște că, perceptiv, dotat cu umor, scriitorului i-au reușit tatuajele pe pagina de carte. Într-o nuvelă în care se interferează două linii de acțiune, de tensiuni diferite, cum este Documentație despre dinozauri și unde anii sunt exact aceia pe care tocmai i-am trăit, iar eroii din comunul nomenclator, fuziunea finală a temelor saltă miza, propune o morală - în opoziție cu moda ce pretinde prozei absoluta
De la Charlottenlund la Mogoșoaia by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13864_a_15189]
-
un stil nou, când, de fapt, nu e decât o ruptură de nivel ontologic, datorată în principal nevoii de rezolvare a problemelor pecuniare, dar și fricii de responsabilitate stilistică, lucru care poate fi tradus, în multe cazuri, ca diminuare a tensiunii creatoare, insuficiență intelectuală sau imaturitate afectivă. Ceea ce e considerat un stil nou se naște fie prin parazitarea, caricaturizarea ori radicalizarea unuia mai vechi, fie prin amestecul iresponsabil de ingrediente cât mai incompatibile, de unde și impresia de kitsch. Relevant este faptul
Amatorismul experimentalist sau Ceaikovski plus Nokia by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/13880_a_15205]
-
fragilității ființei în lumea tuturor aparentelor conexiuni "globale" face atașantă poezia "săracă" a tânărului Andrei Peniuc. O poezie nu lipsită de "strămoși", dar foarte apropiată de "pulsul epocii" noastre, mai scăzut și mai slab, supus însă unor periculoase pusee de tensiune, abia supravegheate. Numele acestui autor de elegii minimaliste, trebuie, în orice caz, reținut și urmărit în continuare.
Elegii minimaliste by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/13869_a_15194]
-
unii le-au categorisit "trăsnite" s-au dovedit adevărate peste ani. - Cine intra în casa dumneavoastră? - Casa noastră era deschisă; îi plăcea foarte mult să aibă musafiri, să petreacă, să se sărbătorească. Este evident că avea nevoie de destindere din pricina tensiunii în care trăia cu matematica în cap în fiecare clipă și, seară de seară mergeam la CO{ (Casa Oamenilor de {tiință). Toți matematicienii (și nu numai!) străini care veneau în România în vremea aceea au trecut și prin casa noastră
Viorica Moisil:“Eu nu mă pot învăța cu lumea de azi” by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/13873_a_15198]
-
acest sens este Coca Bloos (Mariedl), care a lucrat cu Militaru și la Odeon. Grete este Dorina Lazăr, iar Erna, Emilia Dobrin. Trei partituri grele, trei femei de la marginea societății, sau de sub ea, trei fantasme, trei tipuri de frustrări, de tensiuni și de confruntări cu propriul eu, dar și cu restul lumii, trei voci ale unor visceralități mai mult sau mai puțin disimulate. Trei personaje recognoscibile în prezentul cel mai acut și halucinant, trei roluri asumate cu credință și devoțiune de
“Să punem pe picioare iubirea aproapelui...” by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13907_a_15232]