180 matches
-
dus cu capu’. Erau articole intitulate „Wotanismul și originile adevărate ale creștinismului“, „Puterile supranaturale ale locuitorilor dispăruți ai Atlantidei“, „Teoria glaciară explicată“, „Exerciții esoterice de respirație pentru începători“, „Spiritismul și memoria rasei“, „Doctrina Pământului gol pe dinăuntru“, „Antisemitismul ca moștenire teocratică“ etc. Pentru un tip care putea să publice genul ăsta de nonsensuri, șantajarea unui părinte, m-am gândit eu, era probabil genul de activitate cât se poate de obișnuită, care-l ținea ocupat între revelațiile ariosofice. Chiar și doctorul Meyer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
ci o poziție de luptă. Numai că aceste operații interioare nu pot avea drept scop să ducă la bun sfârșit o acțiune utilă; ele trebuie să rămână gratuite; ele nu trebuie, de asemenea, să ajungă a pune În discuție morala teocratică; trebuie așadar să se ancoreze În pura gratuitate a dandysmului. Pe de altă parte, dandysmul este un ceremonial și Baudelaire n-a uitat să insiste asupra acestui fapt. E, spune el, cultul eului și el se proclamă totodată „preot și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
internă; prizonier al primei erori, principele e forțat s-o facă și pe a doua, și altele probabile. De aici o întreagă teorie a cauzelor pierderii puterii (Cap. XXIV). Lectura atentă a capitolului "Despre principatele eclesiastice" (asta însemnînd puterea papală, teocratică) descoperă o calculată detașare ironică. Intrucît sînt guvernate de o Rațiune superioară, ar fi un semn de orgoliu, spune autorul, dacă s-ar încumeta să le analizeze. Ar comite, deci, un fel de hybris. Folosește figura retorică a preteriției, spunînd
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
Bisericii. Se revine, astfel, la vechea problemă a raportului dintre Biserică, stat și națiune care a generat numeroase dezbateri în perioada interbelică. Biserica Ortodoxă Română era considerată o Biserică de stat în virtutea unei așezări naționale, și nu a unei așezări teocratice a comunității românești. Formula Bisericilor de stat a fost una generală; cu timpul Biserica s-a separat de stat, păstrând uneori legături reglate prin concordate speciale, ori renunțând, alteori, la orice fel de raport. În perioada interbelică, mai existau Biserici
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
separat de stat, păstrând uneori legături reglate prin concordate speciale, ori renunțând, alteori, la orice fel de raport. În perioada interbelică, mai existau Biserici de stat, îndeosebi în țările de credință ortodoxă. Cât timp omenirea s-a aflat sub regimul teocratic, era firesc ca Biserica și Statul să fie una; ulterior, pe măsura procesului de laicizare a vieții, s-a produs separarea Bisericii de stat. Dacă ținem cont de faptul că acest proces de separare a avut loc nu numai "în
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
forțarea unor termeni ai realului, în defavoarea unui minim duh al discernământului 27. În pofida tuturor aparențelor, România interbelică era departe de a fi un stat creștin. Un asemenea lucru nici nu era posibil întrucât, se știe foarte bine, statele creștine erau teocratice, ca structură. În schimb, statul român s-a fundat pe ideologia democrată. De altfel, statele creștine nu mai existau demult; au fost în perioada medievală câteva încercări neizbutite ale constituirii unor asemenea state creștine, precum statul papal, Imperiul Bizantin, care
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
asemenea state creștine, precum statul papal, Imperiul Bizantin, care se sprijineau pe o simbolistică a formelor și a funcțiilor. Aceste tentative de creare a statelor creștine au fost sortite eșecului din cauza neadecvării simbolurilor la realitate. Soloviov, care nu neagă caracterul teocratic al Imperiului din Răsărit, consideră că acesta a trebuit să se prăbușească întrucât nu a reușit "să umple formele vieții publice cu o spiritualitate autentică". Chiar dacă Țările românești s-au dezvoltat direct sub sfera de influență bizantină și ar fi
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
acesta a trebuit să se prăbușească întrucât nu a reușit "să umple formele vieții publice cu o spiritualitate autentică". Chiar dacă Țările românești s-au dezvoltat direct sub sfera de influență bizantină și ar fi putut fi, implicit, sub raport formal, teocratice, acestea nu au fost. Principatele dunărene erau creștine nu ca structură, ci atâta vreme cât domnii lor erau creștini. Precum toate statele moderne, România este un stat laic, "un organism hibrid". Pentru autoritatea laică, chestiunea religioasă este una strict politică, tratând-o
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
redresa Imperiul, prevedea absolutizarea monarhului care domnea din voință divină și nu populară; de aici și o ulterioară accentuare a sacralității dominus, exprimată prin forme exterioare de conotație rituală. Factorul religios nu putea fi ignorat de la reorganizarea Imperiului unde, absolutismul teocratic inaugurat de Dioclețian a vrut să atragă atenția asupra observării tradițiilor romane și să reia atmosfera creată cândva de cultele antice reînnoindu-le. Numindu-se Iovius, împăratul voia să ara-te că fiind fiul lui Jupiter domnea și conducea Imperiul
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Augustin (354-430), Cetatea lui Dumnezeu. Capitolul II Serviciul militar și războiul drept în concepția creștină 1. Serviciul militar și războiul drept 1.1. Concepția Vechiului Testament despre serviciul militar Comunitatea ebraică a Vechiului Testament a fost modelată după un regim teocratic, bazat pe chemarea lui Avraam de către Jahve ori proclamată prin alianța sinaitică. Omul este chemat să răspundă lui Dumnezeu, supunându-se legii sale; în virtutea acestui pact, poporul ebraic este ales, iar termenii de națiune și religie coincid fără echivoc. Războiul
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
acestor executive nu sunt un fenomen nou: configurațiile oligarhice ale orașelor republicane italiene din timpul Renașterii erau foarte diferite de cele ale monarhiilor absolute care au început să apară în Europa secolului al XVI-lea și de cele ale guvernărilor teocratice și despotice care au existat din când în când în lume. Evoluțiile din secolul al XIX-lea s-au străduit să "îmblânzească" formulele guvernamentale și să le dea un caracter mai puțin întâmplător și mai rațional. Două sisteme constituționale, pe
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
hegemonie a tronului aflat în avantaj. Astfel, din secolul al XVI-lea pînă la sfîrșitul secolului al XVIII-lea, statele naționale ocupă scena europeană în mod "politeist", nu numai prin desființarea definitivă a oricărei speranțe privind o restaurație imperială sau teocratică, ci și prin evitarea hegemoniei unui singur stat asupra Europei. În ciuda faptului că provoacă în mod inevitabil pierderi de vieți și distrugeri masive, războaiele europene reprezintă așadar dereglări regulatoare, sau regularizări dereglate, împiedicînd dominația unui stat și restabilind echilibrul între
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
sînt de acum problematizate. Nu se știe dacă Universul însuși tinde spre dispersie, recontracție, reînceput, neant... Europa a devenit centrul cel mai sensibil, cel mai neliniștit al acestei problematizări ivite din cultura sa... Inventarea intelectualului Spre deosebire de Preoții-Magi ai anticelor societăți teocratice și de castele orînduite ierarhic ale Mandarinilor chinezi, Europa modernă a produs o categorie instabilă și relativ dezrădăcinată de oameni de cultură, care se vor numi filozofi în secolul al XVIII-lea și intelectuali în secolul XX. Acești oameni de
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
cf. 8.8). În fond, după cum au observat și alți comentatori, chiar dacă e utilizat pentru periodizarea preistoriei, conceptul de alianță nu are un caracter central în „sacerdotal”, interesul său concentrându-se asupra constituirii poporului lui Dumnezeu prin comunitatea sacră și teocratică și asupra originii cultului legitim, adică a acelor elemente despre care, pentru început, afirmă că datează din timpul lui Noe (cele mai importante sunt regulile alimentare), și mai apoi, din vremea lui Abraham (circumcizia), iar în cele din urmă din
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
Is 52,7-10, dobândește acum o intensă conotație polemică împotriva tuturor divinităților păgâne care și-o atribuiau sieși și în același timp, progresiv, capătă o nuanță escatologică. În iudaismul mijlociu, în loc să se refere la suveranul pământesc, întronarea este conferită regelui teocratic, adică lui Yhwh, și mare parte din universul conceptual legat de monarhie continuă să supraviețuiască în această nouă optică. f) E posibil ca data sărbătorii să se fi mutat în prima zi a lunii a șaptea în momentul în care
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
tîrziu, erau regiuni locuite de populații neivrite și cu religii străine de mozaism. La Roma apare în această perioadă prima comunitate de mozaici, iar istoricii spun că erau sclavii aduși de Pompei du-pă cucerirea Ierusalimului în anul 63 î.e.n. Sistemul teocratic ce conducea Iudeea și aristocrația sacerdotală a impus tuturor mozaicilor indiferent în ce provincie locuiau, să trimită Templului din Ierusalim atît dijma de 10% cît și taxa pentru rabini. După distrugere lăcașului de cult de că-tre romani în anul 70
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
și unul de-al lor le demască făcătura, cum găsim la J. Flavius în Antichități iudaice scriind că regele Ptolomeu Filadelful le-a cerut rabinilor să trimită pentru biblioteca din Alexandria, codul lor de legi după care își guvernează statul teocratic. În cuvîntul înainte scris chiar de către autor, avem pentru înțelegerea mai depli- nă chestiunii: ,, Am aflat de asemenea că Ptolomeu ll(283-243 î.e.n.), rege care s-a dedicat cu multă rîvnă științelor și strîngerii cărților aduse de pretutindeni, a ținut
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
conflictului de valori. Valorile unei societăți sunt estimările acesteia referitoare la valoare, la preferințele și respingerile ei. Forma și trăsăturile unei societăți derivă din valorile ce o guvernează; dacă, spre exemplu, aceasta va fi monogamă, democratică și eficientă sau poligamă, teocratică și ineficientă. Mai mult decât atât, societățile moderne sunt caracterizate prin diversitate și eterogenitate. Fiecare societate are mai multe seturi de valori și nu doar unul singur, lucru din care rezultă în mod firesc dezacordul valorilor. Conflictele de valori în
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
om corupt, pârând la stăpânire pe toți cei care greșesc și însușindu-și bani drept mită, mai rău și decât necuratul, și care, drept pedeapsă, va fi luat în iad). În Evul Mediu timpuriu urmarea firească a unei exagerate lumi teocratice a fost ascetismul. Viața mundană și-a pierdut importanța și valoarea. Oamenii trăiau pe pământ, dar gândul lor era îndreptat spre viața de dincolo. și apogeul perfecțiunii se găsea doar în extaz, rugăciuni și contemplație. și literatura era teocratică, astfel
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
lumi teocratice a fost ascetismul. Viața mundană și-a pierdut importanța și valoarea. Oamenii trăiau pe pământ, dar gândul lor era îndreptat spre viața de dincolo. și apogeul perfecțiunii se găsea doar în extaz, rugăciuni și contemplație. și literatura era teocratică, astfel că misterele, viziunile, alegoriile nu au întârziat să apară, născându-se, prin urmare, Divina Comedie a lui Dante, poemul despre cealaltă lume.519 În Decameronul, operă ce aparține unei perioade de tranziție, de trecere spre cultura Renașterii, Boccaccio întoarce
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Gândirea evreiască medievală", http://www.jen.ro/evrei faimosi files 6.html. Accesat: 26 februarie 2011. 274 Cf. lui Maimonide Ierusalimul că templu, care ocupă un loc central în comandamentele divine, ajunge a fi ultima finalitate pe pamant pentru religia evreilor. Universul teocratic maimonidian aduce în prim plan disticția dintre idolatrie și religia autentică; cf. acestuia adjectivul sfânt aparține doar divinității, legile fiind cele care sanctifica, iar spațiul geografic al Israelului fiind unul neutru, a aplica adjectivul sfânt în acest context istoric înseamnă
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
despotismului unor conducători, precum Cesare Borgia. Formularea de către Machiavelli a principiilor istorice inerente într-o guvernare romană pot fi găsite în lucrarea Discurs asupra primelor zece cărți ale lui Titus Livius (1513-1521). În studiul său, Machiavelli se îndepărtează de conceptele teocratice medievale asupra istoriei, atribuind evenimentele politice, într-o mai mare măsură, capriciilor omenești și elementului neprevăzutului. Printre celelalte lucrări ale sale se numără Arta războiului (1521), care descrie avantajele recrutării asupra trupelor mercenare. Istorii Florentine (1525) interpretează cronicile orașului, din
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Iulia Tatomir () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2273]
-
duhoare de te doare. Marija Gimbutas, arheolog american, în lucrarea Civilizație și cultură, apărută la București în anul 1989 arăta: ,,În mileniul al Vll-lea, a. Cr. în Carpați, era o civilizație puternică, prima și singură în Europa... o societate matriarhală, teocratică, pașnică, iubitoare și creatoare de artă”. Așa gîndesc unii străini despre istoria noastră foarte veche, concluzii ce au la bază probe arheologice de necontestat, cu o simbolistică atît de variată și de complexă care și astăzi uimește prin profunzimea ei
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
unei societăți, dar și opțiunile, valorile la nivelul conștiinței sociale. În faza finală de "construire" a lor, drepturile omului se operaționalizează, "se pozitivează", transformându-se în drepturi cetățenești; în ceea ce privește natura juridică a drepturilor cetățenești, pot fi evidențiate următoarele teorii: teoria teocratică; teoria dreptului natural; teoria individualistă; teoria drepturilor reflexe și a autolimitării statului; teoria situației juridice a cetățeanului și a obligațiilor statului; teoria statutului juridic; teoria capacității juridice; teoria drepturilor subiective. Deși fiecare dintre ele conține elemente viabile, apreciem că aceea
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
între sfera politicului și a cunoașterii naturale, pe de o parte, și Biserică, pe de alta, va exista mereu o tensiune. în premodernitate, politicul, ca și cunoașterea au în mod firesc un cadru creștin, dar rezistă sau se împotrivesc tendințelor teocratice care le pot stînjeni libertatea, totuși recunoscută lor de Biserică. Puterea imperială, la rîndul ei, tinde să obțină superioritate administrativă și control asupra ierarhiei creștine. Articularea (tensionată) dintre perspectiva mîntuirii și perspectiva mundană va primi diferite soluții de-a lungul
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]