176 matches
-
în care îl redirecționează pe acesta în ocurențele spațiului virtual. Astfel, postumanul se conturează cel puțin bidimensional în direcția continuității corporal-mintale a umanului și în direcția integrării sale în contingențe ontologice hibride. Spre deosebire de formele radicale ale postumanului (precum transumanismulă, postumanul teoretizat în acest capitol este unul temperat și circumspect, deopotrivă ca discurs și ca practică existențială. Trăsături umane precum intenționalitatea, autonomia sau angajarea sunt atât ilustrate și perpetuate în realitatea virtuală și în cyberspațiu, cât și dezrădăcinate, transmutate și inversate în
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
limita spiritualismului tehnologic și bioetica" În discursul ontologiei virtuale, adesea corpul uman este privit ca având statut ontologic secundar în raport cu mintea umană. Această perspectivă cyborgică sau avatarică a privilegierii conștiinței ca esență a ființei umane continuă distincția corp-minte sau materie-spirit teoretizată începând cu Descartes. E vorba de ceea ce Damasio (2004Ă numea „eroarea lui Descartes”. Punctele de vedere ale filozofului raționalist care echivalează capacitatea umană de a gândi cu însăși condiția existenței (bine-cunoscutul Cogito, ergo sumă și care delegitimează posibilitățile de cunoaștere
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
mult chiar, umanului simulat de un supercomputer i se atribuie calitatea de „demnitate postumană” (vezi Bostrom, 2003Ă, prin abordarea imperativului practicării unei etici mai cuprinzătoare și al preluării unei viziuni mai responsabile. Teoria „descărcării” conștiinței umane într-un computer, posibilitate teoretizată profetic de Moravec (1988Ă, de Minsky (1985Ă sau de simulaționiștii transumaniști (de tip Bostrom, 2002, ori Dainton, 2002Ă nu rămâne fără o critică acidă, nu doar din perspectivă bioetică, ci și de pe poziții filosofice, cognitive și existențiale extinse. Pentru unii
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
perioadă istorică, „era computerizării planetare” (Guattari, 1989Ă, se află cea de-a treia revoluție, cea a transplantului și a endo-colonializării, a fundamentalismului tehnoștiințific (Virilio, 1993Ă. Această din urmă revoluție (a nanotehnologiei, a reproducerii in vitro, a biogeneticii etc.Ă este teoretizată ca fiind îndreptată, de către pancapitalismul tehnologic, dominator și totalitar, împotriva trupului și a identității umane. Dacă teoreticienii ciberneticii asociază progresul tehnologic cu demersul umanist, Virilio critică anexarea percepției, a identității și a corporalității la viteza și la automatizarea mașinilor numerice
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
Heidegger și continuând cu avangardismul și cu postmodernismul, cu poststructuralismul lui Ihab Hassan, Jacques Derrida sau Michel Foucault. 3. Acest capitol nu este preocupat de aspectul postmodernist al modificării estetic-corporale prin chirurgie estetică, cosmetică, fitness sau bodybuilding, dietă etc., aspect teoretizat în domeniul culturii populare (popular cultureă. Aceste domeniu manifestă un interes pentru teoria și practica corporală, în același timp în care identitatea subiectului este denigrată ca „eu” integral, autonom și agențial. Eul devine un consumator al remodelărilor corporale în timp ce corpul
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
și percepția în fața exponatului; apar conflicte în ceea ce privește raportul conținut formă al obiectului muzeal, multe persoane nu se pot apropia astfel de mesajul transmis. O remarcă: în cazul artelor plastice și decorative, problema raportului dintre conținut și formă a fost amplu teoretizată, dar în nici un caz rezolvată; conflicte între gusturile vizitatorilor și elementele de concepție-viziune și limbaj artistic, incapacitatea acestora de a comunica cu anumite segmente ale artei, între gustul vizitatorului și viziunea artistului, care în multe cazuri se identifică cu epoca
by IULIAN-DALIN IONEL TOMA [Corola-publishinghouse/Science/1016_a_2524]
-
saveurs souveraines? Es-tu vase funèbre attendant quelques pleurs, Parfum qui fait rêver aux oasis lointaines, Oreiller caressant, ou corbeille de fleurs?" Trecătoarea, pe care poetul o califica, cu elocventa, "fugitive beauté", se prezintă că o alegorie a frumuseții moderne, teoretizata tot de Baudelaire în Peintre de la vie moderne. Trecătoarea fără nume, sugerează Cl.Leroy, nu este altcineva decât "la muse Modernité" [ibidem, p.37]. Femeia reprezintă pentru Baudelaire atracția infinitului. Vom rezumă, ca sonetul se pretează mitului, deoarece propune o
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
de sine. Specificul personalismului energetic în variata familie a personalismului nu vine doar de la energetismul său. Filosofia lui C. Rădulescu-Motru este totodată personalistă și specifică în modul ei (personalist). Are prima însușire, pentru că personalitatea este, pentru ea, forma umană reconstruită (teoretizată, tematizată) filosofic și pentru că lucrează cu cele patru concepte fundamentale ce au rostul de a introduce postulatele proprii personalismului (constatate și la filosofii personaliști prezentați mai sus; este vorba de realitatea originară, evoluție, finalitate și personalitate); are a doua însușire
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
nu înseamnă că, pe lângă reușitele și inovațiile pur cinematografice, care au făcut din Nașterea unei națiuni o piatră de hotar în istoria celei de-a șaptea arte, Griffith nu folosește în mod intuitiv metode ale propagandei vizuale și textuale care, teoretizate ulterior, vor umple tomuri. Primul principiu pe care îl aplică Griffith este totalitarisul propagandistic. Toți negrii care apar în film sunt „negri”, niște animale de pradă înzestrate cu cele mai rele vicii omenești, grotești și cruzi, trufași și lași. Singurele
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
figurației (Pastel pustiu, Priveliște), așa de frecvent în Philippide, se acoperă de precedentul indiscutabil al lui Novalis 52. Interesant ni se pare și faptul că tropul "figurației" barbiene se suprapune, am zice aproape perfect, cu principiul suprarealist al "imaginii duble", teoretizate, cam în aceeași perioadă de Salvador Dalí53, - ceea ce sugerează că avem de-a face cu o problemă de poetica generală șu nu doar una individuală - deși poetul român ține să se delimiteze clar de poetica suprarealista 54. În parafrază barbiana
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
persoana întâi, aduce în prim-plan un protagonist tânăr. Mulți comentatori l-au receptat ca pe un roman autobiografic, ceea ce nu este, chiar dacă scriitorul i-a dat personajului mult din interioritatea și din experiența sa. Procedeul apare curent la P., teoretizat ca atare, la fel ca și exprimarea naratorului la persoana întâi și „în nume propriu”. Narațiune a experienței de viață acumulate de un tânăr intelectual, absolvent al unei facultăți de istorie, în timpul efectuării serviciului militar. Dulce ca mierea e glonțul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288939_a_290268]
-
încă din 1913, rămasă în manuscris și apărută postum, Literatură populară, volumul I: Cântece și descântece ale poporului (1986), de exigențe ale cercetării moderne a creației populare, îndeosebi prin atenția acordată culegerii mai multor variante ale unui cântec, aspect chiar teoretizat („S-au trecut atâtea variante pentru a se vedea cum - la depărtări nu prea mari - cântecul variază și ca formă, având diferite expresii și cuvinte dialectale de mare însemnătate, cât și ca fond”), apoi prin racordarea unor creații poetice la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289107_a_290436]
-
demarcație netă și larg acceptată între aceste două concepte, ele ocupă o mare parte din aparatul critic disponibil și tocmai de aceea ne propunem să schițăm câteva linii de recunoaștere și intersectare a lor. Conceptul de discurs este unul larg teoretizat, dar în același timp și cel de scriitură a cunoscut o evoluție și o utilizare remarcabile, inclusiv de către scriitorii postmoderni (printre care Jacques Derrida este poate cel mai cunoscut mânuitor al acestei vocabule). Poate mai mult decât tehnicul concept de
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
lipsei de transcendență contribuie și o noțiune des utilizată în prima parte a operei sale, și anume aceea de cod. Codul reprezintă un alt concept ordonator în logica discursului, considerat adesea de comentatorii săi drept o noțiune "vagă și insuficient teoretizată", care conferă însă o perspectivă specială însuși modului baudrillardian de construcție a propriului text. Codul presupune o matrice programatoare care generează în funcție de un model. În cazul lucrărilor de început ale lui Jean Baudrillard, acest cod dominant este modelul teoretic marxist
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
artificial și iluzie transpare de fiecare dată într-o utilizare liberă a limbii, "în jocul spiritual al scriiturii" și dispare doar atunci când limbajul este folosit pentru un scop limitat, cum ar fi comunicarea. Destituirea semnificatului central și a autorității autorului (teoretizată și de Roland Barthes) îl vor conduce pe Derrida la înlocuirea lecturii reconstructive, care ar căuta semnificațiile incluse de autor în propria sa operă, cu o lectură deconstructivă, în care textul însuși își produce sensul, fără a face referire la
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
de ratare a cărții" (2 nov. 1932). Sensibil în grad extrem la reacția publicului, e foarte posibil ca Lovinescu să-și fi modificat proiectul din mers, încercând să scrie altfel, într-o manieră tot mai melodramatică și mai puțin eseistică, teoretizată post factum. 41 După Ioan Holban, în Firu'n patru "autorul însuși pare a se supune acelei fatalități literare care guvernează destinul personajelor sale", pentru că "scrisoarea lui Anton Klentze inversează rolurile, autorul devenind personajul propriului său personaj". Drept urmare, "ideea personajului
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
măsură lui G. Ibrăileanu, se abat, într-un fel sau altul, și Al. A. Philippide, și M. Ralea, și D. I. Suchianu. Spiritul cel mai modern rămâne Paul Zarifopol, prin anticlasicismul său declarat și chiar excesiv, prin concepția autonomiei esteticului amplu teoretizată, prin receptivitatea la formele noi ale romanului (Dostoievski, Proust, Gide) și la poezia ermetică (Mallarmé, Valéry, Ion Barbu). El a pledat cauza înaltei profesionalități a scrisului, scos din păienjenișul diverselor diletantisme, prezente, chiar din plin, și în paginile revistei. Dar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285188_a_286517]
-
omul rebel și omul seren și înțelept. Excelent orator, charismatic în evoluția sa profesională și profesorală, el deține taina persuasiuni despre care Platon comentează că trebuie să fie necesarmente morală și în folosul comunității. Adunând funcțiile obligatorii ale discursului retoric teoretizat și practicat de către anticii greci, respectiv, logos, patos și ethos, întrunim arsenalul comportamental corespunzător și lui Alexa Visarion. El poate deveni virulent în spiritul în care "arete", virtutea ardentă și combativă necesară unui discurs bun, este un instrument necesar dar
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
incontestabile ale psihologiei transpersonale, a reușit, în urma unui travaliu laborios, care a durat aproximativ 17 ani, să ofere o cartografiere mai profundă a inconștientului, identificând alături de nivelul biografic, consacrat prin termenul de psihodinamic (și care este similar cu inconștientul individual teoretizat de Freud) și două nivele transbiografice: inconștientul perinatal și cel transpersonal. Această descoperire epocală nu este fructul unei simple fantezii debordante și nici a unor 207TRAUMA ȘI SUFERINȚA elucubrații speculative, ci semnifică rodul unei proeminente capacități de esențializare a unui
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
agenții sunt angajați de către stat și retribuiți prin salarii relativ fixe, nemaiavând posibilitatea de a reține profit. Printre alte efecte, această evoluție a scăzut libertatea de subcontractare a principalilor, cât și riscul asumat de către principal 1, generând tranziția către perspectiva teoretizată inițial de către Max Weber (1914) și Woodrew Wilson (1887, 1956) a relației formale dintre principal și agent (vezi și Ostrom, 1973, pp. 20, 25). În viziunea modelului formal, sistemul poate funcționa pe baza unei distincții cât mai clare Între politicieni
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
I), discursul oficial despre putere ne relevă coordonatele pe care s-a constituit imaginarul. Să reamintim aici că registrele matricei teoretice reflectă modul în care puterea a organizat și a gestionat spațiul perceptibil, fie după ceea ce numim azi modelul antropologic, teoretizat încă de la Aristotel (masculin−feminin, stăpân−supus), fie după modele simbolice proprii evului mediu (cultură−natură) sau generale (spațiu locuit−spațiu străin, spațiu privat−spațiu public, spațiu laic-spațiu religios, spațiu concret-spațiul "lumii de dincolo" etc.). Timpul însoțește aceste tipologii spațiale
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
scris aproape singur cele optzeci și opt de numere ale periodicului, pe care îl subintitula „conservator, liber, albastru, risipitor, socialist, popular, avar, original, inamovibil” și pe care îl vindea el însuși. Amestecând relatări autobiografice, comentarii politice insolite, opinii de plezirist, teoretizate ca și cum ar fi fost vorba de o concepție, numind-o „nostologie”, Albulescu obține o mixtură umoristică în marginea raționalului. El poate fi considerat, cu rezerva necesară, un precursor al lui Urmuz. La T.B. au colaborat, sporadic, Al. Vlahuță, Carol Scrob
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290313_a_291642]
-
dezvoltarea monoteismului după modelul evoluționist (politeismul înțeles ca primul pas spre monoteism) împotriva celor care susțineau însă existența monoteismului originar în Israel de la Moise și de la primele grupuri de „nomazi” yahwiști, politeismul fiind un fel de „decadență” religioasă. Această opinie, teoretizată ferm în termeni religioși de Wilhelm Schmidt (1868-1954), a fost bine primită din prima jumătate a secolului al XX-lea până la sfârșitul anilor ’70, când unii cercetători - între care Bernhard Lang și Morton Smith - au lansat ipoteza că profeții secolelor
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
în cadre elegante, bine strunite de ritmuri și rime, ajungând chiar la un vag ermetism. Cu toate că se editează abia în 1960, Declarația patetică este, de fapt, contemporană cu cartea de debut a lui P. și cuprinde, desfășurată, întreaga sa poetică. Teoretizată însă, aceasta se va găsi într-un argument prezent în Versul liber. În concepția asupra liricii, poetul nu excelează prin ineditul punctelor de vedere, ci prin claritatea cu care își configurează structura. Conceput ca un „surd protest împotriva rutinei”, versul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288691_a_290020]
-
impuse de avangarda literară postbelică, se justifică din mai multe puncte de vedere. S-a constatat, de exemplu, că pe plan dramatic, comediograful roman introduce numeroase inovații formale și de conținut, ca expresie a nonaristotelismului 147 asumat și, de altfel, teoretizat, care îi apropie profetic "pseudo-farsele"148 de farsa tragică a secolului trecut. De asemenea, absurdul este prefigurat la nivelul personajului caragialian, care ilustrează avant la lettre "noneroul"din dramaturgia lui Eugen Ionescu sau Beckett. Prin inconsecvență, cinism și cabotinism, Coriolan
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]