524 matches
-
ce se etalează între fizico-chimie și biologie și au fost tratate exhaustiv anterior [1], astfel încât, în cele ce urmează se prezintă doar o secțiune ce se referă la coroziune. 1.1. Implicații ale rH-ului în coroziune Pentru ca metalele, instabile termodinamic, să devină stabile, trebuie compensată diferența de entalpie liberă până la starea termodinamic stabilă. Aceasta se face prin metode de protecție anticorosivă „activă“. Metodele de protecție „pasivă“, acoperiri diverse, chiar dacă nu realizează compensarea energetică amintită, sunt ele însele sediul unor consumuri
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]
-
anterior [1], astfel încât, în cele ce urmează se prezintă doar o secțiune ce se referă la coroziune. 1.1. Implicații ale rH-ului în coroziune Pentru ca metalele, instabile termodinamic, să devină stabile, trebuie compensată diferența de entalpie liberă până la starea termodinamic stabilă. Aceasta se face prin metode de protecție anticorosivă „activă“. Metodele de protecție „pasivă“, acoperiri diverse, chiar dacă nu realizează compensarea energetică amintită, sunt ele însele sediul unor consumuri energetice, deci se ajunge tot acolo: energie sau bani. Ca urmare, nu
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]
-
fazei acceptoare. Ambele aspecte sunt exemplificate de figura 19 [21]. O altă observație se referă la faptul că în general cationii traversează membranele semipermeabile dinspre faza reducătoare spre cea oxidantă [22]; procesul poate fi considerat ca o manifestare a procesului termodinamic spontan de entropizare în sisteme închise: cationul, negentropic în raport cu anionul, părăsește mediul negentropic (reducător) pentru unul entropic (oxidant). 2.2.2.2. Implicații ale rH-ului în enzimologie Viața, redusă la esență, este un sistem complex de reacții enzimatice ce
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]
-
fie o mărime inacceptabilă a consumului de energie. 2.2.4. Aspecte concluzive Coroziunea biologică este de fapt o coroziune electrochimică, dar facilitată biologic, mai rar și particular una chimică (biochimică), de asemenea facilitată biologic. Degradarea entropică a materialului, firescă termodinamic și în absența vreunui organism, este „catalizată“ deci de o seamă de organisme, care acumulează astfel negentropie. Tradusă în organizare, complexitate, ea nu se poate referi la organismul în sine - timpul sistemului corodat este prea scurt pentru ca organismul să evolueze
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]
-
producătorul primar) este eliminat. Ca urmare, deplasarea rH-ului apei de răcire la valoarea extrem reducătoare, care ar inhiba complet și consumatorii, nu este necesară. Mai mult, condițiile reducătoare de mediu inhibă coroziunea chimică a utilajelor deservite, prin satisfacerea condițiilor termodinamice de stabilitate a metalului. în consecință, pentru a obține protecția antifouling, este necesară deplasarea rH-ului apei de răcire spre reducător. Recapitulând, pentru a obține protecția față e foulingul biologic sunt necesare intervenții caracterizate de utilizarea unui caracter redox reducător
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]
-
izolate față de aer. Pentru instalațiile caracterizate prin contactul apei de răcire cu aerul, dezideratul poate fi atins prin mijloace reductive, ca protecția catodică și introducerea unor reducători precum hidrazina. Aceste soluții implică însă, în mod firesc, ca oponent al sensului termodinamic, un consum de energie, electrică în primul caz, chimică (desigur mai scumpă, fie numai pentru faptul că producerea substanțelor purtătoare a ei necesită exploatarea unor tehnologii anume) în cel de-al doilea; este evident că ambele forme de energie trebuie
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]
-
de curgere. Acestor fenomene le poate fi adăugată difuzia prin membrane semipermeabile cu aplicabilitate practică atât în purificarea cât și în caracterizarea mărimii unității cinetice. Sub acțiunea gradientului de potențial chimic sau a forțelor exterioare, sistemul nu este în echilibru termodinamic. Acest proces este ireversibil, încât legitățile pot fi deduse aplicând termodinamica proceselor ireversibile. Conform termodinamicii, proceselor ireversibile pentru forțe mici, fluxul de materii J este o funcție liniară de forțe FK care produce transportul conform relației: (1) în care LiK
Chimia fizică teoretică şi aplicativă a sistemelor disperse şi a fenomenelor de tranSport by Elena Ungureanu, Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/725_a_1319]
-
de informații: o asupra dimensiunilor, maselor moleculare și a mărimilor legate direct de acestea; o asupra diferiților coeficienți (de sedimentare, de difuzie, de frecare), a formei particulelor și a proprietăților mediului de dispersie (densitate, vâscozitate și compresibilitate); o asupra mărimilor termodinamice (potențial chimic, entalpie liberă) și a solvatării preferențiale. Obținerea acestor informații se bazează pe utilizarea în general a următoarelor 2 metode: * a vitezei de sedimentare ultracentrufuge în câmp centrifugal ridicat (65000 - 67000 rot/min); * a echilibrului de sedimentare - difuzie, folosindu
Chimia fizică teoretică şi aplicativă a sistemelor disperse şi a fenomenelor de tranSport by Elena Ungureanu, Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/725_a_1319]
-
numai de cunoașterea lui V1 a solventului ci și de determinarea parametrului χ1. Aplicarea metodei de umflare pentru determinarea parametrului de interacțiune polimer solvent χ1 este preferabilă, deoarece astfel se elimină calibrările menționate anterior la deducerea acestor parametri folosind metodele termodinamice. Pentru o evaluare cât mai corectă a masei moleculare între reticulări Flory și Rehner /47,48/ au dedus entropia de amestecare a unui solvent cu un polimer reticulat .Cunoscând valoarea parametrului Huggins χ și determinând experimental valoarea fracției molare a
Metode de caracterizare a (co)polimerilor reticulați. In: (Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Cristina Doina Vlad, Maria Valentina Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1451]
-
Geometria reprezintă cunoașterea existenței eterne.” Pythagoras Buckminster Fuller (1895-1983Ă, vizionar, designer, inginer, arhitect, inventar și scriitor american a dezvoltat o știință interdisciplinară numită sinergetică, știință care explică formarea și autoorganizarea modelelor și structurilor din sistemele deschise, aflate departe de echilibrul termodinamic. Gânditor profund și fin observator, Buckminster Fuller a făcut observații și experimente, care l-au ajutat să dezvolte o serie de idei originale. Iată câteva din acestea: 9 Întregul Univers fizic este format din energie, fie aceasta radiantă sau staționară
Conexiuni by Florin-Cătălin Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/667_a_1016]
-
sau acetat de n-butil, se obțin perle poroase , cu un randament bun cu dimensiuni cuprinse între 0,315 și 1 mm. Structura poroasă a perlelor a fost pusă în evidență prin metode specifice de caracterizare. Rolul cantității și calității termodinamice a mediilor porogene utilizate este esențial pentru crearea porozității. În funcție de parametrul de solubilitate al mediului porogen, structurile obținute se diferențiază prin modul de formare a porilor, astfel încât, condițiile de sinteză să fie dirijate în scopul obținerii de structuri cu porozitate
(Co)polimerizarea radicalică reticulantă a monomerilor vinilici polifuncţionali. In: (Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Cristina Doina Vlad, Silvia Vasiliu () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1453]
-
substratului; dP /dT viteza formării produsului de reacție Enzimele sunt catalizatori și respectă toate legile catalizei: nu se consumă în timpul reacției și teoretic poate transforma un număr nelimitat de molecule de substrat. nu modifica natura reacției, echilibrul sau bilanțul ei termodinamic. accelerează viteza de reacție, pentru acest parametru cinetic înregistrându-se valori de aproximativ 1011 ori mai mari decât cele obținute în absența biocatalizatorului. Studii de difracție a razelor X prin cristale au demonstrat că enzimele posedă structuri înalt ordonate, a
Imobilizarea enzimelor pe schimbatori de ioni acrilici. In: (Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Ion Bunia () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1455]
-
a razelor X prin cristale au demonstrat că enzimele posedă structuri înalt ordonate, a căror funcție catalitică este menținută atât în stare cristalină cât și în soluție. Catalizatorii, în general, accelerează viteza unor reacții chimice posibile din punct de vedere termodinamic, determină o scădere a energiei de activare a reactanților și conduc la instalarea mai rapidă a stării de echilibru. Eficiența catalitică a enzimei este superioară celei a catalizatorilor chimici. Deosebirea esențială dintre enzime și catalizatorii chimici constă în înalta specificitate
Imobilizarea enzimelor pe schimbatori de ioni acrilici. In: (Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Ion Bunia () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1455]
-
proceselor chimice și electrochimice care au ca rezultat degradarea suprafețelor metalice. În natură majoritatea metalelor există sub formă de combinații, cel mai des întâlnite fiind oxizii, acest lucru atestă faptul că starea metalică este foarte instabilă din punct de vedere termodinamic. În prezența agenților chimici și electrochimici metalele au tendința de a se coroda. Coroziunea este un proces complex fiind determinat de foarte mulți factori și se poate clasifica în coroziune chimică și electrochimică în funcție de mecanismul de producere. Coroziunea chimică reprezintă
BAZELE EXPERIMENTALE ALE CHIMIEI FIZICE ŞI COLOIDALE by ELENA UNGUREANU ,ALINA TROFIN () [Corola-publishinghouse/Science/299_a_754]
-
reținere a apei este umed, neaerat, rece și insalubru, având capacitate de autoepurare redusă. METODE DE PREPARARE A SISTEMELOR DISPERSE ULTRAMICROETEROGENE ȘI A GELURILOR A. Metode de preparare a sistemelor disperse ultramicroeterogene (solurile) Un sistem dispers coloidal reprezintă un sistem termodinamic eterogen obținut prin amestecarea a două sau mai multor componente nemiscibile. Componentul aflat în cantitate mai mică, se numește dispersoid , iar cel aflat în cantitate mai mare, se numește mediu de dispersie. Dispersoidul este alcătuit din particule coloidale, numite „unități
BAZELE EXPERIMENTALE ALE CHIMIEI FIZICE ŞI COLOIDALE by ELENA UNGUREANU ,ALINA TROFIN () [Corola-publishinghouse/Science/299_a_754]
-
prezenței suprafeței interfazice o reprezintă instabilitatea termodinamică a coloizilor. Dacă particulele celor două componente sunt de dimensiuni mici, de ordinul a 10 -10 m și cu polarități apropiate, atunci amestecarea lor conduce la un sistem omogen, fără suprafață interfazică, stabil termodinamic, numit soluție micromoleculară. Un comportament particular îl au sistemele obținute prin dizolvarea compușilor macromoleculari în solvenți corespunzători, care deși au un caracter omogen (soluții de compuși macromoleculari), totuși proprietățilelor termodinamice diferă de cele ale soluțiilor micromoleculare. Studiile referitoare la proprietățile
BAZELE EXPERIMENTALE ALE CHIMIEI FIZICE ŞI COLOIDALE by ELENA UNGUREANU ,ALINA TROFIN () [Corola-publishinghouse/Science/299_a_754]
-
lor conduce la un sistem omogen, fără suprafață interfazică, stabil termodinamic, numit soluție micromoleculară. Un comportament particular îl au sistemele obținute prin dizolvarea compușilor macromoleculari în solvenți corespunzători, care deși au un caracter omogen (soluții de compuși macromoleculari), totuși proprietățilelor termodinamice diferă de cele ale soluțiilor micromoleculare. Studiile referitoare la proprietățile fizico chimice ale sistemelor coloidale au condus la observația potrivit căreia, coloizii nu reprezintă oclasă de substanțe chimice, ci o stare în care poate exista orice compus chimic. Potrivit definiției
BAZELE EXPERIMENTALE ALE CHIMIEI FIZICE ŞI COLOIDALE by ELENA UNGUREANU ,ALINA TROFIN () [Corola-publishinghouse/Science/299_a_754]
-
depășite și s-au creat premisele transdisciplinarității în domenii noi precum geofizica, chimia -fizică, biofizica în care știința și disciplina Fizică are un cuvânt greu de spus. Tranzițiile de fază sunt fenomene care se produc într-o multitudine de sisteme termodinamice, așa cum rezultă din capitolul I de noțiuni generale. Lucrarea, prin conținutul științific și metodic, abordează cele două “punți” între științe și discipline (interdisciplinaritatea și transdisciplinaritatea) în domeniile geologiei și fizicii. Ea își propune să aprofundeze studiul structurii scoarței terestre, a
TRANZIŢII DE FAZĂ by Liliana Tatiana Nicolae () [Corola-publishinghouse/Science/91669_a_93218]
-
este sistemul compus dintr-o singură fază, adică este sistemul în care proprietățile fizice sunt aceleași sau variază continuu , fără salturi, de la un punct la altul. Exemple: aerul. Definiție: Faza este o parte omogenă a unui sistem care are proprietăți termodinamice identice sau care se schimbă de la un punct la altul și care este separată de alte părți ale sistemului cu proprietăți fizice diferite prin suprafețe de separație bine definite. Plecând de la aceste considerente, sistemul eterogen ar fi sistemul format din
TRANZIŢII DE FAZĂ by Liliana Tatiana Nicolae () [Corola-publishinghouse/Science/91669_a_93218]
-
magnetice), au apărut o serie de clasificări ale acestor transformări Astfel o primă clasificare a fost făcută de Fischer, care arată că tranzițiile de fază se împart în: a) tranziții discontinue, cele în care derivatele de ordinul I ale potențialelor termodinamice prezintă discontinuități ( cele care au căldură latentă). b) tranziții continue , cele în care derivatele de ordinul I ale potențialelor termodinamice nu prezintă discontinuități . O a doua clasificare este cea dată de către Ehrenfest și completată apoi de către de Boeur și Pippard
TRANZIŢII DE FAZĂ by Liliana Tatiana Nicolae () [Corola-publishinghouse/Science/91669_a_93218]
-
arată că tranzițiile de fază se împart în: a) tranziții discontinue, cele în care derivatele de ordinul I ale potențialelor termodinamice prezintă discontinuități ( cele care au căldură latentă). b) tranziții continue , cele în care derivatele de ordinul I ale potențialelor termodinamice nu prezintă discontinuități . O a doua clasificare este cea dată de către Ehrenfest și completată apoi de către de Boeur și Pippard, care arată că tranzițiile de fază se împart în: a) tranziții de ordinul I (de speța întâia) însoțite de discontinuități
TRANZIŢII DE FAZĂ by Liliana Tatiana Nicolae () [Corola-publishinghouse/Science/91669_a_93218]
-
de către de Boeur și Pippard, care arată că tranzițiile de fază se împart în: a) tranziții de ordinul I (de speța întâia) însoțite de discontinuități ale mărimilor fizice de tip extensiv legate de derivatele parțiale de ordinul I ale potențialelor termodinamice : entropie, volum, etc. În fig1. sunt prezentate ilustrațiile grafice ale variațiilor entropiei S, volumului V, căldurii specifice cp , coeficientului de dilatare volumică - și a căldurii latente, funcție de temperatură caracteristice unor tranziții de fază de speța I: b) tranziții de ordinul
TRANZIŢII DE FAZĂ by Liliana Tatiana Nicolae () [Corola-publishinghouse/Science/91669_a_93218]
-
fază de speța I: b) tranziții de ordinul II( de speța a doua) însoțite de discontiniutăți ale mărimilor fizice precum: călduri specifice, coeficienți de dilatare și compresibilitate, susceptibilități, etc , care se calculează prin derivatele parțiale de ordinul al-II-lea ale potențilalelor termodinamice. Ehrenfest a prevăzut chiar posibilitatea existenței unor tranziții de fază de ordinul n, care ar fi caracterizate prin discontiniutăți ale derivatelor parțiale de ordinul n ale potențialelor termodinamice. Experimental, au fost descoperite până în prezent numai tranzițiile de fază de ordinul
TRANZIŢII DE FAZĂ by Liliana Tatiana Nicolae () [Corola-publishinghouse/Science/91669_a_93218]
-
etc , care se calculează prin derivatele parțiale de ordinul al-II-lea ale potențilalelor termodinamice. Ehrenfest a prevăzut chiar posibilitatea existenței unor tranziții de fază de ordinul n, care ar fi caracterizate prin discontiniutăți ale derivatelor parțiale de ordinul n ale potențialelor termodinamice. Experimental, au fost descoperite până în prezent numai tranzițiile de fază de ordinul I și II. O altă clasificare a fost făcută de Brout după criteriul distrugerii simetriei sistemelor și anume distrugerea simetriei de : - reflexie( tranziții lichid -gaz, feromagneți izotropi). - Rotație
TRANZIŢII DE FAZĂ by Liliana Tatiana Nicolae () [Corola-publishinghouse/Science/91669_a_93218]
-
metalelor) - Grupul tranzițiilor continue( suprafluiditate). I3. Tranziții de fază de speța I. Ecuația Clapeyron - Clausius. Dacă se presupune că sistemul este unicomponent adică, este format dintr-o substanță pură , atunci condițiile de echilibru a fazelor se rezumă astfel: - egalitatea potențialelor termodinamice în punctul de tranziție conform definișiei generale a unei tranziții de fază de speța I;discontinuități ale derivatelor parțiale ale acestor potențiale în punctul de tranziție. Regula fazelor dată de Gibbs precizează că într-un sistem unicomponent care se află
TRANZIŢII DE FAZĂ by Liliana Tatiana Nicolae () [Corola-publishinghouse/Science/91669_a_93218]