205 matches
-
-lea și al XIII-lea. Conrad I, Duce al Mazoviei și Mare Duce al Poloniei, i-a invitat pe Cavalerii Teutoni să-l ajute în lupta cu păgânii prusaci baltici, ceea ce a dus la secole de războaie ale Poloniei cu teutonii și apoi cu statul prusac german. Regatul a fost reunificat și restaurat sub domnia lui Vladislav I cel Scurt, apoi a fost întărit și extins de fiul acestuia, Cazimir al III-lea cel Mare. Provinciile occidentale Silezia și Pomerania au
Istoria Poloniei () [Corola-website/Science/304275_a_305604]
-
În Cetatea Severinului cele două biserici (cea din ruinele castrului Drobetei și cea din cetatea medievală), și în plus, cea de a treia (în modesta capelă cimitirului din acele timpuri) au slujit activitatea misionară a călugărilor dominicani, franciscani, ioaniți si teutoni. Arhiepiscopia de Kalocsa a fost cea care a dirijat până la fondarea politică a Țării Românești activitatea misionară de creștinare catolică în ținutul Severinului în rândurile cumanilor și românilor olteni, iar la sud de Dunăre în rândurile bulgarilor bogomili. Până la stabilirea
Banatul Severinului () [Corola-website/Science/304418_a_305747]
-
bazată pe personaje istorice adevărate, din jurul anului 1191d.Hr.: Majd Addin (Regent al Ierusalimului), Garnier de Nablus (Mare Maestru al Ordinului Cavalerilor Ospitalieri), Jubair al Hakim, Abu'l Nuqoud (cel mai bogat om din Damasc), Marele Maestru Sibrand al Ordinului Teutonilor și William V din Montferrat (Regent de Acra). Altaïr își duce la bun sfârșit fiecare sarcină, aflând cum fiecare dintre victimele sale are legături cu Robert de Sablè și Templierii săi, care intenționează să folosească "Piece of Eden" pentru a
Assassin's Creed (joc video) () [Corola-website/Science/312668_a_313997]
-
pentru faza geologică astfel denumită în scara stratigrafică internațională. Etimologia denumirii „Vlahi” este legată de lingvistica germanică: cuvântul germanic "walh" sau "walah", însemnând "străin", "ne-german", care provine din numele poporului celtic al "Volcilor" ("Volcae" în latină), întâlnit de germanicii teutoni în decursul campaniilor lor de jaf și pradă în Galia, în anii 110-100 î.e.n. Migrația ulterioară a triburilor germanice în Europa, în secolele III-IV, în contact cu slavii și cu celelate popoare migratoare, a răspândit acest etnonim de "walah" în
Vlahi () [Corola-website/Science/311317_a_312646]
-
centrul unei culturi dinamice ce a rezistat încă un mileniu. Încă din perioada dinastiei iulio-claudiene, numele de "germani" a fost dat unor triburi care se înrudeau lingivistic și cultural cât și celor care nu aveau nicio legătură cu primele, precum teutonii, o populatie celtica mixtă. În primă fază, relațiile dintre "imperium" și "barbaricum" erau mai mult sau mai putin pașnice. În regiunea renana, germanicii își ofereau serviciile economice și militare pe o perioadă de timp determinată, fie practicau schimbul. Pentru a
Migrația popoarelor () [Corola-website/Science/305010_a_306339]
-
în Țară Bârsei ar fi existat voievozi autohtoni lezați în drepturile lor, prin răpirea vămilor târgurilor că importantă sursă de venit. Această presupunere legată de existența unei formațiuni politice tipic românească pe locul Țării Bârsei (sau în zona), anterior venirii teutonilor, a fost vehiculată de unii cercetători și contestată de alții. În cele din urmă, Tonciulescu precizează că termenul "ultra silvas" a fost greșit tradus prin „Transilvania”, argumentând că, potrivit diplomei, limită stăpânirii ungare, și deci a Transilvaniei, se află pe
Diploma Cavalerilor Teutoni () [Corola-website/Science/306226_a_307555]
-
pământul deșart și nelocuit” ("terra deșerta et inhabitata"). Din acest vid decurge dreptul regal de a acorda aceste pământuri călugărilor militari teutoni, care erau în căutarea unui loc de așezare în Europa după nereușitele militare din Orientul Apropiat . Prin stabilirea teutonilor aici, locul devenea un „nou răsad” ("nova plantatione", "plantațio novella"), o „țară gospodărita” ("terra culta"). Observând că țara nu era nici „pustie”, nici „nelocuita”, căci chiar diplomele îi menționează pe locuitorii ei, autorul caută să deslușească aceste formule în tradițiile
Diploma Cavalerilor Teutoni () [Corola-website/Science/306226_a_307555]
-
Jütland situată la vărsarea fluviului Elba între Marea Baltică și Marea Nordului. i au migrat prin anul 120 î.e.n. împreună cu cimbrii din Jutland ajungând până în Italia. Denumirea a fost preluată/luata de la greci și romani, fără a fi conturată precis originea lor (teutonilor). Ei ar fi putut să fie la fel de bine de origine celtă sau germanică. Sigur este oricum că erau o populație nord-europeană. De la ei s-au păstrat (nu ca drept cuvinte "teutonice") câteva denumiri geografice ca de exemplu Teutoburger Wald. Istoricul
Teutoni () [Corola-website/Science/314099_a_315428]
-
la fel de bine de origine celtă sau germanică. Sigur este oricum că erau o populație nord-europeană. De la ei s-au păstrat (nu ca drept cuvinte "teutonice") câteva denumiri geografice ca de exemplu Teutoburger Wald. Istoricul roman Plinius este primul care amintește teutonii care trăiau pe coasta de vest din Iutlanda, probabil la sud de cimbri, și făceau comerț cu chihlimbar. După Ptolemeu, teutonii ar fi fost așezați între Elba și Odra și, după câteva inundații masive în aceasta zonă, au părăsit regiunea
Teutoni () [Corola-website/Science/314099_a_315428]
-
ca drept cuvinte "teutonice") câteva denumiri geografice ca de exemplu Teutoburger Wald. Istoricul roman Plinius este primul care amintește teutonii care trăiau pe coasta de vest din Iutlanda, probabil la sud de cimbri, și făceau comerț cu chihlimbar. După Ptolemeu, teutonii ar fi fost așezați între Elba și Odra și, după câteva inundații masive în aceasta zonă, au părăsit regiunea. In anii 120 î.H. triburile cimbre părăsesc Jutlandul (regiunea daneză) și se alătură teutonilor traversând împreună teritoriul Germaniei de azi
Teutoni () [Corola-website/Science/314099_a_315428]
-
făceau comerț cu chihlimbar. După Ptolemeu, teutonii ar fi fost așezați între Elba și Odra și, după câteva inundații masive în aceasta zonă, au părăsit regiunea. In anii 120 î.H. triburile cimbre părăsesc Jutlandul (regiunea daneză) și se alătură teutonilor traversând împreună teritoriul Germaniei de azi. Acest fapt este atestat de urmele istorice descoperite la Vukovar (Croația). Nu s-a reușit clarificarea faptului dacă cimbrii i-au urmat pe teutoni peste tot. Bătălia de la Noreia din anul 113 î.H.
Teutoni () [Corola-website/Science/314099_a_315428]
-
H. triburile cimbre părăsesc Jutlandul (regiunea daneză) și se alătură teutonilor traversând împreună teritoriul Germaniei de azi. Acest fapt este atestat de urmele istorice descoperite la Vukovar (Croația). Nu s-a reușit clarificarea faptului dacă cimbrii i-au urmat pe teutoni peste tot. Bătălia de la Noreia din anul 113 î.H. este descrisă de istoricii antici în mod diferit. Teutonii traversează Rinul și după relatările lui Gaius Iulius Caesar pustiesc Galia, după care vor suferi o înfrăngere în fața celților de pe teritoriul
Teutoni () [Corola-website/Science/314099_a_315428]
-
este atestat de urmele istorice descoperite la Vukovar (Croația). Nu s-a reușit clarificarea faptului dacă cimbrii i-au urmat pe teutoni peste tot. Bătălia de la Noreia din anul 113 î.H. este descrisă de istoricii antici în mod diferit. Teutonii traversează Rinul și după relatările lui Gaius Iulius Caesar pustiesc Galia, după care vor suferi o înfrăngere în fața celților de pe teritoriul Belgiei. Germanicii (teutoni, cimbri, în plus și ambri, tiguri) pornesc contra așezărilor galezo-romane și vor înfrânge o armată romană
Teutoni () [Corola-website/Science/314099_a_315428]
-
Bătălia de la Noreia din anul 113 î.H. este descrisă de istoricii antici în mod diferit. Teutonii traversează Rinul și după relatările lui Gaius Iulius Caesar pustiesc Galia, după care vor suferi o înfrăngere în fața celților de pe teritoriul Belgiei. Germanicii (teutoni, cimbri, în plus și ambri, tiguri) pornesc contra așezărilor galezo-romane și vor înfrânge o armată romană în bătălia de la Arausio, (105 î.H.) loc în sudul Galiei. Aici triburile teutonice se vor despărți de cimbri care pornesc spre Spania pe când
Teutoni () [Corola-website/Science/314099_a_315428]
-
cimbri, în plus și ambri, tiguri) pornesc contra așezărilor galezo-romane și vor înfrânge o armată romană în bătălia de la Arausio, (105 î.H.) loc în sudul Galiei. Aici triburile teutonice se vor despărți de cimbri care pornesc spre Spania pe când teutonii rămân în Galia. După doi ani se vor uni iarăși sub conducerea lui Teutobod împotriva romanilor. Armata romană fusese între timp (după Arausio, 105) total restructurată într-o armată de soldneri (soldați plătiți) de către consulul Gaius Marius. Conduși de acesta
Teutoni () [Corola-website/Science/314099_a_315428]
-
monopolul politic al oligarhilor din Senat. Moartea sa împarte Senatul în două facțiuni: Optimates și Populares. În 81 î.en., consulul-general, Sylla conduce o campanie împotriva regelui Mitridade VI din Pont. Marius, care a cucerit Numidia și i-a învins teutoni și cimbri, inițiază o reformă militară, înlocuind serviciul militar obligatoriu cu o armată de soldați profesioniști. Grație reformelor lui Marius, Sylla își formează o armată de soldați . Dar este destituit din funcția de consul, fiindu-i acordată lui Marius. Războiul
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
distrus de proconsulul roman Gaius Sextius Calvinus în anul 123 î.Hr.. Tot el a fondat primul oraș din Galia numit "Aquae Sextiae Salluviorum". Acest nume a evoluat până azi în "Aix". Aici generalul roman Gaius Marius i-a învins pe teutoni în Bătălia de la Aquae Sextiae. În timpul lui Augustus, Aquae Sextiae a devenit colonie romană. În timpul lui Diocletian, Aquae Sextiae devine centrul politic al provinciei romane Narbonensis II și spre sfârșitul secolului al IV-lea devine centrul unei dioceze. Până în anul
Aix-en-Provence () [Corola-website/Science/297709_a_299038]
-
de unii istorici, a fost, totuși, o realitate. Se pare totuși că, vreme de două secole, regalitatea maghiară nu și-a putut exercita suveranitatea deplină asupra acestor locuri, astfel încât de abia după 1200 au putut fi colonizați sașii, secuii și teutonii. Multă vreme, românii s-au condus după "Jus valahicum antiqua lex", obiceiul pământului, iar Țara Făgărașului a fost o feudă a Țării Românești de-a lungul secolelor XIV-XV, cu drept de vamă încă din secolul al XIII-lea . Pe la 1290
Județul Brașov () [Corola-website/Science/296651_a_297980]
-
clasică a ordinii feudale. Pentru menținerea ordinii în rândul populației cucerite și pentru înlăturarea răscoalelor s-au înființat ordine militaro-călugărești: Ordinul Ioaniților și cel al Templierilor, organizate la începutul secolului al XII-lea de călugării francezi și Ordinul germanic al teutonilor, spre sfârșitul aceluiași veac. Turcii nu au renunțat la teritoriile pierdute. Căpeteniile selgiucide, pentru o vreme, au pus capăt rivalităților dintre ele și, unindu-se, au început contraofensiva, ajutate fiind de nemulțumirile din rândul populației supuse, care se răscoală în
Cruciadă () [Corola-website/Science/298175_a_299504]
-
Mureș" (vezi mai jos) posibil de la maghiarul "méhed", prisacă, stupină. Pe vechea stemă a județului erau reprezentate mai multe albine. după râul Mureș, cunoscut încă pe vremea dacilor sub numele de "Maris" după orașul Piatra Neamț, "neamț" cu sensul de „german”, teutonii construind o fortificație în zonă după râul Olt, cunoscut încă pe vremea dacilor sub numele de "Alutus". după râul Prahova, denumire de origine slavă: "prah"- însemnând cataractă de apă (înrudit cu cuvântul românesc prag) + sufix "-ova" Sătmar, de la numele "Zothmar
Listă de etimologii ale județelor României () [Corola-website/Science/297447_a_298776]
-
dar dezarmarea populației și transformarea acesteia în sclavi nu au îngenuncheat acest popor. Pannonii, sub Bato, împreună cu un conducător dalmat omonim i-au masacrat pe romani, care și-au amintit de războaiele cu Hannibal și de cele cu cimbrii și teutonii. Tiberius a reușit în final să înlăture periocolul unei invazii. Provincia Illyricum a primit numele Dalmația, iar Pannonia a devenidt provincie separată de Illyricum. Anexarea Raetiei, a Noricumului și a Pannoniei a încheiat procesul de extindere a frontierei romane până la
Armata romană () [Corola-website/Science/318162_a_319491]
-
cu Danemarca și Pomerania de Vest, Cazimir a fost capabil să impună unele corecturi la frontiera de vest. În 1365, Drezdenko și Santok au devenit feuda Poloniei, în timp ce districtul Walcz a fost luat în 1368, rupând legătura dintre Brandenburg și teutoni și conectând Plonia de Pomerania. În scopul de a înrola sprijinul nobilimii, Cazimir a fost nevoit să acorde privilegii importante, care l-a făcut să domnie cetățenii (burghezii sau mieszczaństwo). În 1335, în Tratatul de la Trentschin, Cazimir a renunțat la
Cazimir al III-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/319629_a_320958]
-
dintre arealul limbilor germanice și cel al limbilor romanice, în Alpi. Este vorba de cuvântul germanic walah sau walh, însemnând "străin", "ne-german", si care, la rândul lui, provine din numele poporului celtic al Volcilor ("Volcae" în latină), întâlnit de Teutoni în decursul campaniilor lor de jaf în Galia, în anii 110-100 î.e.n. Expansiunea ulterioară a germanicilor în Europa, în secolele ÎI - IV, în contact cu slavii și cu celelate popoare migratoare, a răspândit acest etnonim de walah în Europa centrală
Romanii populare () [Corola-website/Science/319087_a_320416]
-
a cruciaților și a aliaților lor dintre cele mai sângeroase, socotită al doilea Hattin. Numărul morților și al prizonierilor, se spune în cronici, s-a ridicat la 16000 oameni. Dintre cruciați au scăpat cu viață 36 templieri, 26 ospitalieri, 3 teutoni din câteva sute de luptători cu care s-a prezentat fiecare ordin. La 23 august 1244, khwarizmienii ocupau Ierusalimul în numele lui Al-Salih. Orașul a fost devastat de la un capăt la altul, populația ca re nu reușise să se refugieze a
Cruciada a șasea () [Corola-website/Science/318575_a_319904]
-
1219, douăzeci și unu de duci lituanieni au semnat un tratat de pace cu Galiția-Volînia. Acest eveniment este acceptat în mare parte ca fiind prima dovadă că statele baltice se unificau și consolidau. În ciuda războiului continuu cu două ordine creștine, livonienii și teutonii, Marele Ducat al Lituaniei a fost înființat și a căpătat un control asupra terenurilor Ruteniei Negre, Poloțk, Minsk, precum și asupra altor teritorii aflate la est de Lituania actuală, care au slăbit și au devenit vulnerabile după prăbușirea Rusiei Kievene. Primul
Istoria Lituaniei (1219–1295) () [Corola-website/Science/320528_a_321857]