170 matches
-
acest subiect. 3. Capitolul 4 de J.-M. Adam, 1985, analizează aceste două cazuri luîndu-l în considerare și pe cel al secvențelor alternate. 4. Utilizăm "natural" în sensul de limbă naturală și considerăm eterogenitatea drept ma-nifestarea cea mai curentă a textualității. Ceea ce face ca unele lingvistici să considere, un pic cam pripit, că textul nu ar conține macroregularități. 5. După R. Jakobson, " Dominanta poate fi definită drept elementul focal al unei opere de artă: ea guvernează, determină și transformă celelalte elemente
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
propoziție asertată despre un alt obiect-individ (A2) pe o structură predicativă identică, modificată doar prin coordonarea-adăugarea a două proprietăți ale lui A2: prop. 2 (Rd2): Determinant A2 + PRq conector PRq Ø stîncă masivă și de neclintit În măsura în care cititorul-interpretant presupune o textualitate minimală și nu consideră cele două prime propoziții ca fiind o trecere de la un subiect la altul, fără legătură între ele, acesta stabilește o legătură semantică de tip metonimic și o compatibilitate (izotopie) contextuală între primele două reprezentări descriptive. Indivizii-obiecte
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
de structurare ale descrierii / 83 Introducere: Originile descrierii și clasificările retorice /85 1. Originile descrierii: declamatio și ekphrasis / 86 2. Clasificarea descrierilor în retorica tradițională (trecere în revistă) / 87 Capitolul 1 Descrierea în lingvistica textuală / 91 A. Abordarea secvențială a textualității / 91 B. Definiția textului și a secvențialității / 95 1. Continuitate-repetiție și/vs progresie / 95 2. Transparență și opacitate / 97 C. Niveluri și unitate de analiză / 98 1. Niveluri de textualitate locală și globală / 98 2. Ce fel de unitate de
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
1 Descrierea în lingvistica textuală / 91 A. Abordarea secvențială a textualității / 91 B. Definiția textului și a secvențialității / 95 1. Continuitate-repetiție și/vs progresie / 95 2. Transparență și opacitate / 97 C. Niveluri și unitate de analiză / 98 1. Niveluri de textualitate locală și globală / 98 2. Ce fel de unitate de analiză textuală? / 100 D. Textul ca structură secvențială / 103 Capitolul 2 Structura reprezentării descriptive / 111 A. Secvențe de propoziții și dinamica reprezentării / 111 1. Construcția și progresia reprezentării / 111 2
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
referentul, semnele indiciale implică prezența obiectului cu care se află într-o relație concretă de contiguitate (fumul față de foc, febra față de boală etc.). Pe lîngă implicația de existență, indicialitatea se distinge de iconicitate și simbol prin ponderea sporită a non textualității, a realizării ostensive gestuale (girueta indice al direcției vîntului, barometrul indicator al ploii, mersul legănat indicînd un marinar etc.). Puterea explicativă a acestei trihotomii (corelabilă cu cea ontologică a Primității/Secundității/Terțității) rezidă în generalitatea asocierilor sale; astfel, în perspectivă
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
narație Bal. 1985 fabulă povestire text Prince. 1987 narat narațiune narare narație Contribuțiile mai recente, neincluse în Dicționar, le-aș pune în ecuațiile următoare: Cohan/Shires. 1988 istorie narație Toolan. 1988 istorie text narație O'Neill. 1994 istorie text narație textualitate Îmi aduc aminte de "briciul lui Ockham" (conform căruia definițiile nu trebuie multiplicate dacă nu este absolut necesar) și mă întorc atunci la formaliștii ruși ori la Benveniste: modelul lor binar (fabula vs. sjuzet, histoire vs. récit) aduce claritate conceptuală
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
supralicitării forței logos-ului în crearea realității. Lumea nu este reductibilă la text, iar corolarul pe care îl desprindem din această credință de ordin zero este că realitatea națională, cu tot ce cuprinde ea, este, la rându-i, ireductibilă la textualitate. Fără a nega ori minimaliza importanța factorilor materiali care s-au conjugat pentru înfăptuirea statului-națiune românesc, lucrarea își închide intenționat perspectiva analitică pentru a cuprinde doar aspectele discursive ale procesului de instituționalizare a identității naționale prin cultivarea memoriei istorice. Volumul
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
exegeză biblică destinată plăcerii senzuale..” 357 Retorică sexuală este termenul propus de critica literară pentru a caracteriza tipul de discurs folosit de personajul feminin. „Erotica” reprezintă o împreunare între două registre distincte, cel teologic și cel senzual, o îmbinare a textualității și a sexualității, deoarece sexualizează textul și textualizează sexul. „A interpreta Biblia și scrierile patristice reprezintă pentru târgoveață un act erotic”358, care îi conferă o plăcere certă, mai ales atunci când trebuie să expună acestă paradă a unei exegeze originale
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
structură deschisă, spațiul poetic se dezvăluie inferențial, mărcile semantice definind înlănțuirea internă a virtualităților de expresie. Manifestarea discursivă are rolul de a pune în act matricea semantică a textului, descătușând instanțele poetice de statismul semnificațiilor. Dinamica instanțelor poetice construiește interdependența textualitate/metatextualitate, generând spațiul discursiv ca manifestare continuă și sincronică a țesăturii semantice. În ceea ce ne privește, considerăm "epistema" ca structură de semnificații textuale și metatextuale, punerea în act, procesualitatea, fiind posibilă printr-un discurs integral, polifonic, în care circumstanțele textuale
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
imaginea dinamică și imaginea statică reconstruiesc textul ca "sistem de semne"; fiecare imagine își dezvăluie semnificațiile prin intermediul unor coduri. Ca manifestare discursivă, textul reprezintă o totalitate interactivă a imaginilor poetice a căror semnificație se dezvăluie sub dublu aspect, la nivelul textualității și la nivelul meta-textualității, prin intermediul unui arhicod format din cod ontologic, cod semantic și cod gnoseologic. Arhicodul, ca sistem de semnificație, construiește un spațiu poetic procesual, specific fiecărei imagini. Astfel, codul gnoseologic, specific meta-imaginii, formează co-textul, ca manifestare a imaginarului
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
întrebarea dacă imaginea, care este și nu este un text, adică este înrudită, prin scriitură, cu scrisul de mână dar este și altceva decât el, poate sau nu să fie abordată în termenii verbalizării narative, adică analizată cu instrumentele specifice textualității. Răspunsul ar putea pleca de la ideea că fiind,și nefiind totuși un text, imaginea stabilește o anumită relație cu discursul textual, dacă abordarea ei implică: . În imagine:. Opera de artă: și acest mutism al ei care generează un efect de
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]
-
și ale vieții de zi cu zi fac din acest fenomen unul demn de luat sub lupa analizei serioase. Preluându-l pe Ihab Hassan, este momentul să facem trecerea de la tratarea postmodernismului ca neologism sau clișeu la cercetarea atentă a textualității sale. Modurile de scriere și tehnicile discursive utilizate de către reprezentanții unui curent vor reprezenta întotdeauna repere valoroase în vederea identificării presupozițiilor despre limbaj, semnificație, critică, societate. Studiul își propune să descrie o serie de aspecte ale fenomenului postmodern, dar nu într-
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
o propune postmodernismul și de care ne vorbește Vattimo nu exclude, ci chiar implică necesitatea recuperării tradiției (postmodernism activ). În critica literară, de asemenea, "metaficțiunile istoriografice"30 sunt cercetate acum din perspectiva prelucrării trecutului, care este însă analizat în dimensiunea textualității sale, prin apelul constant la reprezentări de tipul documentelor, arhivelor, fotografiilor, care reapar de cele mai multe ori sub forma unor inserții paratextuale în discursul postmodern. Pentru Linda Hutcheon, de exemplu, cunoașterea trecutului în ficțiunea postmodernă și nu numai, implică o problemă
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
urmărite de fiecare curent în parte, dacă structuralismul are în vedere "modalitatea noastră de structurare și categorizare a realității", poststructuralismul preferă termenul de "subiect dizolvat", care se construiește în interacțiunea dintre forțele sociale și lingvistice și studierea acestui "țesut de textualități". Urmărind întreprinderea structuralistă în literatură, David Buchbinder 52 consideră că există trei dimensiuni esențiale ale textelor literare: textul reprezintă un sistem particular sau o structură în sine, este influențat de alte texte, atât la nivelul structurilor formale, cât și conceptuale
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
retorică a textelor întreprinsă de Derrida însuși elementul cheie care le face sensibile la a fi "constrânse" să pară a afirma altceva decât au intenționat autorii lor. În acest sens, retorica își arogă o competență de ordin general asupra unei textualități care, privită în cadrele asumate de Derrida, poate îngloba orice. Pornind de la alte considerente și presupoziții, relația logică retorică intervine și în demersul rortyan, pentru care discursul logico-metafizic este unul care pleacă de la niște premise pentru a ajunge la niște
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
și socialului, pentru a proclama că întreaga societate, în ansamblul său, este implozivă. Și ca efect al criticii poststructuraliste, dar și al propriei evoluții teoretice, Baudrillard va descrie și implozia sensului și a referinței, fluxul simulacrelor ajungând să înlocuiască jocul textualității sau al discursurilor într-un univers destabilizat și privat de structuri fixe. Unii critici identifică drept punctul nodal al acceptării postmodernismului și al caracterizării propriilor cercetări în termenii unei analize a fenomenului postmodern articolul "Sur le nihilisme", în timp ce alții văd
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
în sec. XVIII-XIX literatura furniza modele, corespundea unui interes metafizic, acum lucrurile s-au schimbat. Cu secolul XX intrăm în era radicalizării și reducționismului, a dogmatizării și inevitabil a unei pulverizări. În același timp literatura e tratată ca text și textualitate, operă literară, literaturitate sau discurs, producție de semne. Literatura nu mai interesează pentru ea însăși, în literatură este ceva de investigat. Pe de altă parte, literatura a ajuns o practică discursivă, printre altele. Este evidentă minimalizarea literaturii și accentul pe
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
generală. Formalismul rus, apoi cercul lingvistic de la Praga cultivă ideea „literaturii în ea însăși” și „pentru ea însăși”, ca „fenomen particular având legi proprii” O altă creație terminologică este „literaritatea”, iar când apar studiile despre text apare noțiunea concurentă de „textualitate”. Întreg acest limbaj noțional este reluat, aprofundat și sistematizat de fenomenologie, R. Ingarden este cel mai reprezentativ estetician literar al acestei școli. Ideea de literatură atinge, în felul acesta, cea mai mare clarificare și specializare din întreaga sa biografie, ceea ce
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
eroi. Aș zice deci că în cazul Modernismului încă exista conștiința convenției. Atâta doar că dacă ne punem în papucii copilului curios, la culcare, întrebarea nu mai e "și, și?" ci "cum, cum?". Textul are ideea năstrușnică de a răsturna textualitatea și în vreme ce autorul se bucură de inventivitatea lui cititorul își cam blestemă zilele. El icnește și primul impuls e să depună armele: nu înțelege. Adevărata schimbare la față a literarului aș zice are loc după Modernism. Ezit să spun Postmodernism
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
supralicitării forței logos-ului în crearea realității. Lumea nu este reductibilă la text, iar corolarul pe care îl desprindem din această credință de ordin zero este că realitatea națională, cu tot ce cuprinde ea, este, la rându-i, ireductibilă la textualitate. Fără a nega ori minimaliza importanța factorilor materiali care s-au conjugat pentru înfăptuirea statului-națiune românesc, lucrarea își închide intenționat perspectiva analitică pentru a cuprinde doar aspectele discursive ale procesului de instituționalizare a identității naționale prin cultivarea memoriei istorice. Volumul
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]