178 matches
-
calificarea lui Slavici drept "neo-jeffersonian" sau în erijarea lui în "Homo aedificator în timpul clasicilor") rămâne originală în demontarea etichetelor comode care i se aplică scriitorului bănățean: se demonstrează că moralismul său este valid în economia textului și că acuzația de tezism e nefondată. Existența unor paradigme etice în scrisul lui Slavici e evidentă, iar Ungureanu le descoperă o fiziologie, însă una nesimplificatoare, plasându-se astfel în tradiția inaugurată de excelenta monografie a Magdalenei Popescu.
De la Mara la evrei and maghiari () [Corola-journal/Journalistic/14374_a_15699]
-
abia ajuns acolo vei înțelege cât ne-au malformat manualele de istorie comuniste și că, prin urmare, Evul Mediu n-a fost nici pe departe așa de întunecat și nici Renașterea așa de luminos-inocentă precum o declară dumnealor, cu vinovatul tezism al făcă torilor de marionete“. Drept pentru care am umblat feeric-holbați câte opt ore pe zi, de ne-au intrat picioarele în gât, de la Dom, Baptisteriu și Campanila lui Giotto (cu toate sutele de trepte religios urcate) până la splendoarea benedictină
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
de făcut, ci doar o plângere privind jalnicul context administrativ. Altfel, rămân cu încântarea produsă (minus reticența primei jumătăți de oră) de Cehovul lui Andrei Șerban din Unchiul Vania (atașant amestec de entuziasm și depresie, de nebunie și resemnare, de tezism autopersiflat și damnare fără leac), cu savoarea, emoția viscerală și puritatea sufe rinței celor două perechi de beții consumate literalmente pe buza prăpastiei, chit că eram în pod sau pivniță (Enikő Györgyjakab și Hilda Păter de-o parte, Zsolt Bogdán
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
sau disfuncționalitatea sistemului, este asemeni exemplului ales într-o demonstrație, de aici poate și o sicitate a relațiilor între personaje în afara clișeelor cu care ne-am familiarizat. Ca și în Traffic (2000) care s-a dorit un film lipsit de tezisme, cu o abordare la firul ierbii, care spune lucrurilor pe nume, Soderbergh încearcă să relativizeze pozițiile de tip Patriot Act sau strategiile unei Real Politik a rațiunilor de stat, însă maniheismul etic îi dirijează opțiunile. Dr Ellis Cheever trișează atunci când
Tușește și dă mai departe by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5219_a_6544]
-
devine câteodată cam prea tezist. Cum foarte bine spune Paul Cernat în prefață, romanul este perfect pentru ecranizarea de succes și pentru punerea în scenă pe Broadway de care a beneficiat. Dar să lăsăm cârcoteala, pentru că e un roman minunat. „Tezismul“ acesta al lui Doctorow devine evident chiar din titlu: ragtime-ul, precursor al jazzului, ritm sincopat, orchestrație abundentă: poveștile celor trei familii se intersectează până când devin părți indistincte ale aceluiași fir narativ. Personajele secundare și figuranții (orchestra) iau de multe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2190_a_3515]
-
etnoidentitatea și mentalitatea poporului sunt liniile esențiale, scriitorul s-a confruntat în epocă cu o serie de prejudecăți, atât artistice, cât și ideologice. A fost dur criticat atunci pentru naturalismul prozelor sale (psihologie morbidă, instinctualitate tulbure, compasiune, studiu de moravuri, tezism), considerându-se că este preocupat îndeosebi de teme sordide precum beția, adulterul și „violența până la criminalitate“, cum a formulat H. Sanielevici, cel mai consecvent critic al lui Sadoveanu. Chiar Călinescu vorbește în Istoria sa despre o „monografie a sufletului redus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
de alții. În ambele cazuri este vorba adesea de o implicare subiectivă a cercetătorului. În fond, nu ne putem aștepta la un nivel zero al subiectivității. Ea nu este negativă în sine, ci doar prin unele forme de manifestare (rea-credință, tezism, națio- nalism, traco manie, protocronism etc.). Cultura populară beneficiază de sufi ciente merite autentice, pentru a nu avea nevoie de „proteze”, fie ele și „de aur”. În fond, unul dintre principalii indicatori care atestă vigoarea, lipsa de complexe și maturitatea
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
vedere nu merită onoarea de a fi numiți, au jubilat la nesperata ocazie de a-și justifica vechile adversități intelectuale și antipatiile ideologice printr-o chestiune de deontologie auctorială. Alții i-au reproșat autoarei neînțelegerea și reaua credință, reducționismul și tezismul - reproșuri care se verifică într-o bună măsură. Faptul că pretindea a fi identificat-o singură pe Evelyn Underhill, trecând sub tăcere transmiterea informației de la Zevedei Barbu la Lucrețiu Pătrășcanu și la epigonii lor târzii, i-a adus chiar acuza
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
de „diletantism filologic în discutarea problemelor de sursologie“. Și avea probabil dreptate în privința unora dintre ei. Dar, așa cum s-a văzut mai sus, același lucru i se poate imputa ei înseși, în plus cu circumstanțe agravante de rea credință și tezism. Scăderile ediției prelegerilor de filozofia religiei din anul universitar 1924-1925 au fost deja semnalate de alții. Faptul că Marta Petreu s-a îngrijit de tipărirea unuia dintre primele cursuri ale lui Nae Ionescu e un indicator cert al interesului pozitiv
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
este, în fond, o colecție eterogenă de schițe, pamflete, parabole și utopii negative. Modelul formal îl reprezintă Tablete din Țara de Kuty, însă lui T. îi lipsesc stilul și amplitudinea viziunii argheziene. Inconvenientul cel mai vizibil al acestor texte este tezismul, care se observă începând cu narațiunea titulară, unde un muritor de foame ar vrea să se refugieze într-un adăpost pentru câini, dar răspunsul directorului îi taie orice speranță: „Domnule, aici este societatea pentru protecția animalelor. D-ta ești om
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290198_a_291527]
-
primitiv realist-socialistă, deoarece de multe ori conserva funcția sociografică a ficțiunii, pe care o prețuiesc la fel de mult ca literaritatea pură, arta pentru artă. Astfel, romanul Bărăgan poate fi citit ca document istoric, deoarece fresca socială nu e complet măsluită de tezismul altminteri foarte lesne de ignorat; eroii și situațiile descrise de Valeriu Em. Galan compun un tablou aproape exhaustiv al României în curs de sovietizare, cititorul neavând decât să depășească adaosul ideologic strident, fir roșu al unui text cusut cu ață
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
confruntarea dintre două forțe care, în interpretarea dată conform orientării propagandistice a momentului, nu își dispută doar o anumită suprafață de pământ, ci însuși timpul istoric: țărănimea săracă, „îndrumată” de comuniști, și clasele avute. Momentul culminant al confruntării, realizat, în pofida tezismului, cu talent, e cel în care luncanii se bat cu țăranii unguri. Țăranii săraci se pregătesc să-și împartă moșia baronului Papp. Atmosfera e tensionată, și tensiunea crește la apariția pe șosea a unei lungi coloane de bărbați zdrențăroși cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288967_a_290296]
-
unele dintre studiile lui importante: Către d-nul Maiorescu (cunoscut sub titul Personalitatea și morala în artă), Pesimistul de la Soleni, Decepționismul în literatura română, Eminescu ș.a. Literatura din C. se menține într-un minorat artistic structural, întrucât e minată de tezism. Cu unele variații de tonalitate, rar și de valoare, versurile lui C. Mille, N. Beldiceanu, I. Păun-Pincio, Gheorghe din Moldova, O. Carp, Artur Stavri, D. Anghel (debut) ș.a. se mișcă între confesiunea sentimentală și vibrația protestatară; deziluzie și elan, dezgust
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286392_a_287721]
-
analitică. Sub semnul aceleiași simpatii față de viața de la țară stă și romanul Catrinel, aducând în mediul mahalalei provinciale un personaj pe care autorul îl vrea exemplar ca frumusețe, puritate morală și candoare sufletească. Încercarea nu reușește, și romanul suferă de tezism, nefiresc și caricatural. M. recurge și la experiența sa cazonă, lumea rurală este părăsită în favoarea orașului de provincie. În Târgul mausului, de pildă, frământările mărunte și luptele politice, toate orgoliile și aspirațiile unui „loc în care nu se întâmplă nimic
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287986_a_289315]
-
Bugeac). Însușiri mai variate relevă în schimb proza. În nuvela ce dă titlul volumului din 1936, ca și în Dinu Măgură, publicată în „Ramuri”, frământarea lăuntrică a eroilor în luptă cu „demonul simțurilor” e urmărită atent, veridicitatea evoluției atenuând mult tezismul finalurilor tragice. Câteva tipuri - un preot jovial, împintenat de o nevastă lacomă, o directoare de școală ce posedă secretul reușitei la inspecții, o „Coana Maria” sau o văduvă geloasă pe soțul defunct - au naturalețe, iar o scenă de propagandă electorală
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285924_a_287253]
-
1938), scrisă în colaborare. Mai publică volumele de nuvele Cavalul fermecat (1912), Din grozăviile Parisului (1912) și romanul În apele oglinzilor (1940). Disponibilitatea pentru diversitate caracterizează scrisul lui M.-N. Poezia sa rămâne tributară în bună parte celei eminesciene, în vreme ce tezismul unor texte îl apropie mai mult de pașoptiști. Remarcabilă e însă acuratețea versurilor sale, folosirea cu rafinament a lexicului. În nuvele, autorul reușește să dea contur unor lumi variate și atașante prin caracterul pitoresc al eroilor. Traseele epice clare și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288115_a_289444]
-
acestor romane, cu vagi excepții (Trică Ursu, Mitruț al Joldii, Ioan Vodă, Vlad Țepeș, Doja), nu e dominată de scrupulul individualizării, vizând în linii contrastante, de un violent maniheism, categoria, tagma, ceata. Schema tinde să sufoce totul, în chinga unui tezism agasant. Într-un antagonism ireductibil, două tabere se înfruntă: de o parte, cei săraci lipiți pământului, care „crâșcă și gem”, schingiuiți, batjocoriți, iar de alta, agresorii, nesătui și câinoși, cu o înfățișare neapărat caricaturală sau repugnantă. Când le ajunge cuțitul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287509_a_288838]
-
el blamează vehement clasa conducătoare din România antebelică, înfierează războiul antisovietic, povestind întâmplări oripilante, creionând personaje definite prin bestialitate. Caricând fără preget, C. vrea să instituie o realitate atroce, pentru care metafora titlului ar fi prea blândă. Dar construcția defectuoasă, tezismul evident, situarea autorului în postura de acuzator mânios fac din Negura o scriere caducă. Romanele Temelia (1951; Premiul de Stat), Satul uitat (1974) și o lungă serie de povestiri propagandistice (Făina chiaburului și bordeiul săracului, 1947; Secerișul, 1951; Pe drumul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286051_a_287380]
-
stimulente erotice sunt ceapa, prazul. În Omul descompus femeia erotică e tuberculoasă. Senzual și tendențios, F. Aderca e împiedicat de aceste note să izbutească în roman. Deși cu excelente pagini de evocare a campaniei pentru întregire, romanul 1916 eșuează în tezism. Aventurile d-lui Ionel Lăcustă-Termidor duc sarcasmul până la bizarerie. Mai fericit este basmul viitorist Orașele înecate, utopic, dar cu miraculos mașinist în stilul Wells. Un operator cinematografic din Bucureștii anului 5000 visează o omenire refugiată în fundul oceanului unui pământ în
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
-o cu iscusință”), o literatură restrânsă tematic la actualitatea socialistă și la istoria „progresistă” (pre-comunism, ilegalitate). Direcțiile În sine puteau genera o literatură autentică dacă transfigurarea literară n-ar fi aplicat la nivelul viziunii auctoriale și al tipizării, schema apologie-denigrare; tezismul principial a falsificat realitatea, generând, inevitabil: manierism, formalism, schematism, literatură pedestră, facilă. Un rol important În impunerea și demonstrarea superiorității RS a revenit criticii literare marxiste. Critica r-s are la bază formula critică a lui C.Dobrogeanu-Gherea care, Începând
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
în sud-est) nu se poate scrie roman mare. Romanul mare, memorabil, se scrie acum doar în Occident.. Un Occident care nu a cunoscut ororile și răsturnările Răsăritului. Și care-și scrie cu mult firesc viața-i firească, necontaminată de nocivele tezisme ale nefericitelor noastre destine. Dacă văicărelile privind romanul actual s-ar limita doar la situația autohtonă, încă ar fi cît de cît suportabile. Ele însă țintesc, resentimentar, cea a întregului roman de azi, vezi doamne, aflat în moarte clinică, vaierele
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de comuniști, eveniment înfățișat ca o adevărată apoteoză a acuzaților care se transformă în acuzatori, vituperând energic rânduielile social-politice din epocă și prevestind răsturnări politice viitoare. „Drama” e un exemplu flagrant de artă explicit „angajată”, conformânde-se prin schematism și „mesaj” tezismului ideologic al momentului. Extrem de modeste valoric, prestațiile - târzii - ale lui M. în calitate de prozator nu prezintă vreun interes. Conștiințe curate (1972) e un volum de nuvele compuse prin „aglomerare de fapte bizare și neverosimile ca întreg” (Mircea Iorgulescu), iar romanul Scurtcircuit
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288249_a_289578]
-
lectură pătrunzătoare, atentă la detalii, dar și la conexiunile dintre diversele planuri ale textului, criticul demonstrează ideea „teatralizării epicului” și spulberă o serie de prejudecăți din receptarea prozatorului ardelean, cum ar fi acelea privind incongruențele de construcție, inabilitatea stilistică sau tezismul moralizator. Tot astfel, interpretul susține cu probe veridice dominanta realistă a Baltagului sadovenian, confirmată prin sabotarea logicii mitice de către logica mimesisului. Deși pare a gravita pe o altă orbită de preocupări, eseul Rimbaud (1997; Premiul Asociației Scriitorilor din Timișoara) se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288968_a_290297]
-
rustică). Logodna alegorică cu moartea, din Baladă de Sânziene, aduce reușite transparențe feerice și cadențe de rit mioritic, în timp ce fluxul metaforic dezlănțuit în jurul motivului magic al „vestirii”, din poemul Împăratul, și viziunea unui destin glorios hărăzit românilor nu acoperă nici tezismul concepției, nici convenționalismul artizanal al autorului. SCRIERI: Simfonia rustică, Timișoara, 1935; Cântece de seară, Timișoara, 1936; Cântarea dragostei, Timișoara, 1937; Prăstă deal la nana-n vale. Poezii în grai bănățean, Timișoara, 1937; Florile satului. Poezii în formă populară, Lugoj, 1937
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285915_a_287244]
-
este prin definiție „critică a seriozității vieții”, parodică, ludică, polemică și în extremis chiar subversivă. Controversa reală începe însă odată cu manipularea lor propagandistică. B. Croce, încă de la începutul secolului, vorbește despre ideea de „teză = tendință”. O operă poate „suferi de tezism” nu numai social, politic, ci și moral. Eliberarea totală de ideologie nu este posibilă. Literatura are totdeauna o „tendință”, chiar dacă nu exprimată în termeni politici. Când ideologia inspiră și servește un program politic literatura devine instrumentul și modelul unui angajament
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]