229 matches
-
trepidantă a marelui oraș eșuează. Atmosfera bine închegată din Copilăria... nu se mai regăsește în celelalte două romane ale trilogiei. Acestea sunt compuse din secvențe de reportaj, mai mult sau mai puțin realizate. În Trustul își face loc o tentă tezistă, clișeul uzitat brutal al rupturii totale dintre exploatați și exploatatori. Viziunea aceasta simplistă se va desfășura într-un context ideologic propice în romanul Oțel și pâine (1951), înecat în clișee sociologizante proletcultiste. Dar personajul Buiumaș, a cărui autenticitate și a
CALUGARU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286046_a_287375]
-
și tulbură ordinea seculară a universului. Femeile lui Manara sunt, ca și femeile lui Pratt, întruchiparea misterului originar al libertății. Erotismul lui Manara se desparte de trivialitatea pornografică prin cartografierea unor spații întinse și nedomesticite, până la el. Fără a fi tezist, fără a cădea sub vraja unei revoluții cu finalitate socială, Manara rămâne fidel unui cod al revoltei și neliniștii erotice. Seria de texte având în centrul ei pe Giuseppe Bergman, serie în care HP este călăuza ce inițiază în arcanele
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
formule literare. La Adrian Maniu, „poet și poet român fără tirade”, inspirația tradițională către care s-a orientat după război („Motive destule în icoane, în cruci, în odoare, în cusături în trei ițe, în uitatul olărit românesc”) nu e recuperată tezist, „patriotic”, ci estetizant. Aceeași respingere a imitației superficiale, aceeași voință de înrădăcinare a prozei într-un sol popular original o întîlnim și în articolul despre volumul de schițe al debutantului Ion Călugăru, Caii lui Cibicioc, unde pitorescul artei naive și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
extraordinar redată plastic în carte), și de totalitarismul slav căpătat. Remarcabilă este, în acest context (nu o dată evocat, în diferite feluri, de marile cărți ale literaturii române, de la Mateiu Caragiale încoace), capacitatea lui Daniel Bănulescu de a transpune, aproape deloc tezist, tarele românismului în proză, ca mitologie. Refăcând fictiv (dar utilizând și unele repere documentare provenite din literatura foarte apropiată: cenaclurile "Universitas" și "De Luni"), istoria secretă a Bucureștiului aflat sub dictatură, romancierul-poet renunță adesea la coincidențele sincroniei pentru a coborî
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
de analiză a autorului. Faptul, ce constituie o derogare de la metodologia academică, Îngreunează lectura și receptarea contribuției autorului. Scopul declarat polemic al lucrării, de a combate unele teze ce culpabilizează populația evreiască În Întregul său, face de asemenea discursul autorului tezist și incredibil, chiar atunci când are observații corecte, la care noi subscriem. Multe dintre tezele combătute nu sunt specificate, și nici autorii lor, ceea ce ne dă impresia unei lupte donchihotești cu adversari invizibili. Meritul cert al lucrării rămâne punerea În circulație
Evreii din România în perioada comunistă. 1944-1965 by Liviu Rotman () [Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
pitici, împărțind lumii aspre judecăți) împotriva ereticilor slujitori ai duhurilor răutății. Totuși, n-ar fi decât o imensă naivitate - și, în cele din urmă, o opțiune ieftină intelectual și prea confortabilă din punct de vedere spiritual - să perpetuăm acest șablon tezist. Cercetătorii atenți ai Antichității târzii, confruntați cu iureșul de simplificări rezultat din complexul postbizantin al cetății asediate, nu pot credita integral retorica triumfalistă. Înverșunarea malignă față de ereziarhi ne poate face să ignorăm fondul problemei aflate în discuție la toate marile
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
îi găsesc pe confrații lor de peste câteva generații mai dedați cu ale lumii, odoarele rămase fără nestematele originale și pictura murală stricată de intervenții moderniste deșuchiate. Povestirile ortodoxiste relatează diferite miracole și epifanii, apar și convertiri, dar ele sunt prea teziste ca să intereseze cititorul. După 1990, proza ar găsi subiecte suculente în conflictele religioase, proliferarea sectelor, tratată schematic în unele romane de dinainte de 1989, pelerinajele și arătările de moaște care mobilizează mii de credincioși, exorcismele. Tratarea unor asemenea teme presupune însă
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
romanul cervantesc, acesta își denunță, printr-o maximă transparență, hipotextele chiar din debutul cărții, continuând să le înșiruie cu umor pe parcursul primului volum. Scriitorul spaniol e mai generos cu modelele, dar generozitatea lui e doar o capcană, pentru că își afirmă tezist intenția de a "trezi oroarea cititorilor pentru istoriile închipuite și pline de insanități din cărțile cavalerești". Nu doar aluziile la circulația romanelor cavalerești sunt transparente în operă ("începu să i se pară cu cale, și chiar trebuincios, atât pentru faima
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
intuim că specia romanului de aventuri este fără drept de apel surclasată de discursul romanului filozofic, de înaltă ținută în tradiția literară franceză. De altfel Michel Tournier are o formație filozofică, așadar în romane el nu cochetează cu această latură tezistă, ci o dezvoltă dând curs unei influențe exercitate de pregătirea proprie. Includerea într-un roman scris la persoana a treia a unui jurnal al cărui autor (același cu protagonistul istoriei) comentează, discută și chiar polemizează cu narațiunea principală poate fi
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
în contextul terorii staliniste!). Criticii puterii ecleziastice i se adaugă, de asemenea, motivul supravegherii; el participă la dimensiunea politică a operei, dimensiune ce se regăsește pe mai multe planuri și are numeroase ramificații. Tartuffe nu e doar o simplă piesă tezistă, e mai mult decât atât! Mult mai mult! Observăm mai întâi o supraveghere interioară, domestică, întreprinsă de mediul familial care îi furnizează argumente lui Orgon, numai că acesta nu le „prelucrează” (câți spioni nu s-au plâns de indiferența puterii
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
doctrina și dogmatica politică. Această "cunoaștere", odată dogmatizată, osificată, preluată drept adevăr media, devine intolerantă și represivă la adresa formelor posibile de exprimare, de gândire și de cunoaștere diferențiată. Băieții din sistem guvernează cu o serie de învățături (de multe ori teziste și false!) care pot fi oricând descalificate social și dezautorizate epistemologic dincolo de "puterea" lor slabă de simboluri media. Băieții din sistem lucrează pe la spate, atacă subversiv, inoculează minciuni, pun presiune asupra incomozilor gândirii lor autosuficiente. Acești inteligenți și rafinați sunt
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
de creat (filosofic, politic, instituțional) o etică echilibrată între puterile singulare ale civililor, care, după cum vedem, creează dezordini, anarhii sociale și puterea-cunoaștere a instituțiilor naționale și internaționale. Putere responsabilă de această stare a dezodinii între puterile civililor și practicile canonice, teziste și neadaptate ale politicienilor. Într-un mod contrar viziunii generale despre economia politică modernă (dacă există vreuna!), Karl Marx îl continuă pe Adam Smith, atunci când spune că "dezvoltarea liberă a fiecăruia este o condiție a dezvoltării libere a tuturor"136
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
universități. Scrierile abstracționist-universitare foucauldiene și gândirea lui Foucault sunt două mâncăruri diferite. Epistemologia "tradițională", cum definea istoriograful Keith Jenkins epistemologia ce vizează raporturile dintre lucruri și cuvinte, ar trebui să privească dincolo de opoziții, de antinomii, dincolo de o relaționare dialectică și tezistă între serii de concepte și lucrurile desemnate de acestea. Numai un "eclectism" obiectiv ne poate conduce spre o altfel de epistemologie, și nu uzata dialectică modernă. Ultima parte a acestui studiu este dedicată concepției despre istorie a gânditorului francez. O
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
în formarea unei "noi stângi internaționale". Gândirea sa nu reprezintă nici ultimul bastion al gândirii burgheze, cum o percepea Sartre. Ele vizează omul contemporan cu problemele sale, cu practicile sale. Ceea ce a atacat Foucault este un anume soi de intelectual tezist, conformist, servilist și instrumentalizator, pe producțiile căruia se susține regimul politic modern al cunoașterii-putere. La fel ca Nietzsche și Popper, Foucault a atacat tradiția intelectualistă contemporană care produce, prin intermediul instituțiilor de învățământ superior, intelectualul-funcție al puterii-cunoaștere. Un soi de gânditor
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
vieții cotidiene, dacă nu cumva tele-imbecilizare, a ceea "ce se întâmplă" într-un loc societatea românescă unde nu se întâmplă nimic esențial la nivelul conducerii social-politice. România e locul sălbăticit de exploatare umană și materială. Ar fi de răsturnat teza tezistă și pervers-politic lansată: societatea e oglinda școlilor (a gimnaziilor, a liceelor și a universităților). E chiar invers raportul. Școala e oglinda societății din care face parte. Ea nu poate fi nici rea, nici bună. Școala este așa cum este și societatea
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
iluminiștii ardeleni până la Brâncuși, Blaga, Eliade și George Enescu. Caracterului plural al modernității (raționalistă, antiraționalistă, cosmopolită, naționalistă) nu putea să nu-i corespundă multitudinea tradiționalismelor. În cazul autorilor mai sus citați, preluarea și prelucrarea motivelor folclorice nu se face mimetic, tezist, din motive extraartistice sau didactice, așadar opera lor este una modernă, deși nu i se poate nega o "autohtonie implicită actului de creație care poate fi și argheziana carte și hrisov și râpa Uvedenrode". O primă concluzie a autorului ce
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
zonă, om cu vechi state de funcțiune în teatrele și cîrciumile țării, personaj seducător, de cele mai multe ori, care și-a-mpărțit talentul între scenă și bufetul teatrului, între România și spațiul geografic germanic. Costinaș a știut să pună-n valoare dezinvolt, deloc tezist, deloc "educativ", calitățile personajului, dezvăluind, treptat, file interesante, aproape inedite, din unele epoci negre (sau cenușii) ale complicatei istorii prin care Buju a trecut, fără să vrea și nu fără urmări. Volumul e interesant nu doar pentru oamenii de teatru
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
culpă, visul, erosul thanatic) nu sunt altceva decât cel mult simple pretexte pentru parodierea rețetei interbelice a literaturii de consum, dar și a entuziasmului mitologizant fără egal cu care ideologia comunistă s-a înfruptat dintr-o serie întreagă de texte teziste inferioare estetic, considerate însă net superioare axiologic. Chiar și în prima parte din Glissando, acolo unde pretextul literar pare încă destul de prezent, povestea inițială din Omul din vis este de altfel complicată cu personaje noi și istorii colaterale celei de
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
viziunea restrictivă a epicului jamesian se prefigurează aici, "diversionismul" discursiv practicat de către povestitor anunțînd o nouă mentalitate de construcție, deopotrivă implicit și explicit. În privința teoretizărilor explicite, eseurile scriitorului sînt oricînd un argument viabil. Pe de altă parte, existența unor povestiri teziste (cuprinse și ele în volumul de față), analitice de tipul celei intitulate Diddling Considered as One of the Exact Sciences/Escrocheria considerată ca una dintre științele exacte sau a celei cu nume julesvernian The Balloon Hoax/ Farsa cu balonul confirmă
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
Anthony (scriitor la rîndul său). Propria soție, Jane, îi va dărui, și ea, doi băieți: George Philip (Gip) și Frank Richard. Wells predică peste tot necesitatea eliberării femeilor (le sprijină pe sufragete, pentru a căror cauză scrie chiar un roman tezist: Ann-Veronica/Ann-Veronica) și marea revoluție a emancipării, însă, la moartea soției, e oripilat de gîndul că ar putea găsi între lucrurile ei intime dovada vreunui adulter. La fel, amenințat de Rebecca West că îi va plăti cu aceeași monedă infidelitățile
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
suferinței. Nimic nu sună artificial, nimic nu pare improvizație pe seama unor documente sau mărturii străine, totul este perfect asimilat și transfigurat în povestire, în precizia și acuratețea dialogurilor, în trăirea asumată personal a unor drame cu adîncă încărcătură morală. Nimic tezist sau obositor, însă. Dimpotrivă, d-na Cornelia Petrescu, abia scăpată de jugul comunist și de limba de lemn obligatorie, se desfată în libertatea regăsită a cuvîntului, dar cu decența și delicatețea scriitorului care știe ce responsabilitate majoră îi incumbă atunci
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
ci și condițiile istorice înseși, "climatul revoluționar de la sfârșitul secolului al XVIII-lea" (van Gorp, 2008: 251). Altfel spus, realismul sentimental al lui Richardson nu mai era suficient: trebuia să apară un suflu nou. Opera lui Walpole, imperfectă și chiar tezistă pe alocuri, cum ni se înfățișează astăzi, a provocat un adevărat orgasm mimetic în epocă, deschizând perspective nebănuite în practica suspansului. Dacă, la vremea respectivă, un coif gigantic prăvălit din cer care strivește un băiat sau o statuie cu nasul
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
mistuitor"23. Putem afirma, astfel, că în acest capitol consacrat operei lui Slavici se ascund idei ce vor sta la baza studiilor critice a anilor ce vor urmat. Etichetele care i s-au aplicat scriitorului ca aceea de "provincial", "poporanist", "tezist", "moralist" nu se regăsesc în pagina Istoriei călinesciene; nu descoperim nici măcar preocuparea criticului de a-l subordona unui curent literar (ca "realismul țărănesc" în accepțiunea lui Tudor Vianu sau ca "realismul tragic" în viziunea lui Eugen Todoran). George Călinescu e
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
cu care începe comentariul la Moara cu noroc și care propune o certă schimbare de optică: "Scriam în deschiderea acestei cărți, că există câteva etichete lipite de literatura lui Slavici etichete echivalente cu neîmplinirile, ratările, neșansele scrisului său. Slavici e tezist, Slavici e moralist, Slavici e un scriitor fără stil. În perimetrul acestor afirmații sunt așezate nu doar cărțile de raftul al doilea, nu doar prozele fără miză, ci chiar textele importante. Moara cu noroc ar trebui să ilustreze fraza inițială
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
la prezentul socialist ideal, în permanentă construcție.889 Banda desenată expusă în Cutezătorii abundă dintru început în temele șablonarde (mitul patriei primejduite, eroismul istoric și pionieratul tehnologic), dar din anii '80, glisând dinspre propaganda comunistă înspre cultul personalității, divertismentul ilustrat tezist lasă locul "citării maniacale a modelului unic"; cuplul prezidențial apare peste tot, pe toate coperțile 890, pe șantierele proiectelor ciclopice, eroii benzilor desenate urmându-le în "apologia excavatorului și teoria basculantei".891 Dacă atribuitele pionierului sunt inocența și sinceritatea, utecistul
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]