384 matches
-
suprafața sa medială, talusul contribuie la formarea părții posterioare a canalului tarsian. Talusul - la acest nivel, servește ca loc de inserție al unor septuri fibroase cu origine la nivelul retinaculului flexorilor, septuri care delimitează culise fibroase prin care trec mușchii tibial posterior, flexorul lung al degetelor și flexorul lung al halucelui. Talusul este acoperit în proporție de aproximativ 60% din suprafața sa de cartilaj și face parte din articulația talocrurală. Pe el nu se inseră nici un mușchi, dar compensator prezintă o
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
și face parte din articulația talocrurală. Pe el nu se inseră nici un mușchi, dar compensator prezintă o mulțime de inserții capsuloligamentare. Are un aport sangvin deficitar. Vascularizația lui este asigurată de ramurile celor trei artere principale ale gambei respectiv artera tibială posterioară (prin artera canalului tarsian și artera deltoidiană), artera tibială anterioară (prin artera sinusului tarsian și ramuri pentru fața superioară a colului talusului) și artera peronieră (contribuția acestei artere în vascularizația talusului este nesemnificativă). În cazul când linia de fractură
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
inseră nici un mușchi, dar compensator prezintă o mulțime de inserții capsuloligamentare. Are un aport sangvin deficitar. Vascularizația lui este asigurată de ramurile celor trei artere principale ale gambei respectiv artera tibială posterioară (prin artera canalului tarsian și artera deltoidiană), artera tibială anterioară (prin artera sinusului tarsian și ramuri pentru fața superioară a colului talusului) și artera peronieră (contribuția acestei artere în vascularizația talusului este nesemnificativă). În cazul când linia de fractură a talusului lasă unele fragmente în afara acestor vase, regenerarea lor
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
părțile laterale ale mănunchiului de tendoane musculare aflate pe dorsul piciorului, iar posterior lateral și medial de tendonul ahilean. Capul talusului se palpează pe fața postero-laterală a piciorului, anterior de maleola fibulară sau, cu piciorul în valgus medio-distal de maleola tibială. Între cele două maleole, ventral și distal, se palpează proeminența unghiului ventro-lateral al trohleei talusului. Talusul se vizualizează atât în incidența de față a gleznei sau piciorului, cât și pe cea de profil a gleznei sau piciorului, precum și în incidența
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
care înconjură o piesă centrală, osul central (sau 3 oase centrale). Aceste osișoare sunt dispuse în 2 rânduri, proximal și distal. "Rândul proximal" este format din 3 oase, dintre care osul cranial poartă denumirea de "radial" la mână sau respectiv, "tibial" la picior, deoarece corespunde cu radiusul sau cu tibia, cel caudal poartă denumirea de "cubital" la mână sau respectiv, "peroneal" la picior, deoarece corespunde cu cubitusul sau cu peroneul. Între ele se găsește "osul intermediar" care pare a proveni din
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
4 articole : coapsa, gamba, tarsul (diferențiat din autopod) și laba. Membrul posterior la anure prezintă un femur foarte alungit. Tibia și peroneul au concrescut formând un singur os crural - tibioperonealul. Rândul proximal al tarsienelor este reprezentat numai prin două oase: tibialul (astragalul) și peronealul (calcaneul), alungite astfel încât formează o pârghie. Aceste două oase sunt concrescute între ele, distal și proximal. Rândul distal al tarsienelor este reprezentat prin osișoare mici, legate de metatarsiene, în număr de cinci, ca și degetele. Acestea din
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
nu au de loc membre. Chelonienii (broaștele țestoase) prezintă, în general, membre foarte apropiate de tipul schematic. Oasele stilopodului și zeugopodului sunt scurte și groase. Porțiunea proximală a tarsului este modificată considerabil. Oasele tarsiene din rândul întâi sunt contopite, adică tibialul este sudat cu peroneul și centralul. Și tarsienele din rândul al doilea prezintă o tendință de sudare. La chelonienii tereștri degetele sunt scurte, dar la chelonienii marini ele au dimensiuni mari. Saurienii (șopârlele, cameleonii, iguanele) au de obicei membrele normal
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
între ele. Câteva genuri de saurieni sunt lipsite de membre; alte genuri au membre fără degete. Crocodilienii (crocodilii) prezintă o dispoziție specială a tarsului. Primul rând al oaselor tarsiene este compus din numai 2 oase voluminoase: astragal (format prin sudarea tibialului, intermediarului și centralului) și calcaneu (peroneal). Acesta din urmă prezintă, pentru prima dată în seria vertebratelor, o proeminență situată pe partea posterioară: tuberculul calcaneului. Rândul distal al tarsului este format din oscioare ce se sudează mai târziu, în mod parțial
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
al III-lea și al IV-lea. De obicei, degetul I (cel intern) are 2 falange, degetul II - 3 falange, degetul III - 4 falange; degetul IV - 5 falange. Autopodul membrelor posterioare la mamifere prezintă totdeauna un astragal (format prin sudarea tibialului și intermediarului) și un calcaneum (peroneal), pe lângă care se pot găsi și celelalte tarsiene, adică tarsienele distale, precum și osul central. Astfel bazipodul pelvin la mamifere este format din 7 oase tarsiene, dispuse pe două rânduri între zeugopod și metapod. Rândul
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
sudarea carpienelor 4 și 5). "Bazipodul piciorului (încheietura piciorului) la om" este format din 7 oase tarsiene, dispuse în două rânduri în jurul osului central, reprezentat prin "navicular" (scafoidul tarsian). Rândul proximal este format din: "astragal" sau "talus" (format prin sudarea tibialului și intermediarului) care se articulează cu zeugopodul, și "calcaneu" (peroneal) ce constituie porțiunea posteroinferioară a tarsului. Rândul distal de oase tarsiene este format din "cuboid" (format prin sudarea tarsienelor 4 și 5) și din cele "trei cuneiforme" (tarsienele 1, 2
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
ea poate fi legată de o rupere a fasciculului posterior a ligamentului colateral lateral al articulației tibiotarsiene în timpul unei hiperflexiuni dorsale forțată cu rotație externă a piciorului sau, probabil mai frecvent, printr-o mișcare de hiperflexiune plantară forțată contra plafonului tibial, care strivește tuberculul lateral între marginea posterioară a tibiei și calcaneu, așa cum este cazul lovirii mingii blocate de către un fotbalist. Fractura tuberculului medial este mult mai rară. Fractura bituberculară Stieda detașează partea posterioară a talusului în totalitate; ea interesează în
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
aibă pași mai relaxați. Datorită naturii sale de impact crescut, în alergare se întâlnesc și multe accidentări. Modificarea volumului de alergare poate duce la dezvoltarea durerilor sindromului patellofemural, sindromului de bandeleta iliotibială, tendinopatiei rotulei, sindromului plicii și sindromului stresului medial tibial. Schimbarea ritmului de alergare poate provoca tendinita ahileană, leziuni ale mușchilor gastrocnemiene și fasciita plantară. Stresul repetitiv pe aceleași țesuturi fără suficient timp pentru recuperare sau alergarea intr-o formă necorespunzătoare poate duce la multe accidentări dintre cele menționate mai
Alergare () [Corola-website/Science/320219_a_321548]
-
fibulare. - posibilă tumefacție retromaleolară laterală. Tuberculul lateral are fațetă articulara și fractură acestui tubercul este asociată frecvent cu artroza. - durere postero-medială de gleznă, accentuată în timpul flexiei halucelui (vecinătatea cu flexorul lung al halucelui). - sensibilitate la palparea zonei imediat posterioare maleolei tibiale. - posibilă tumefacție retromaleolară mediala. Sunt folosite următoarele incidente: 1) radiografia de profil: permite observarea tubercului postero-lateral. Osul trigonum poate fi văzut și el imediat posterior de tuberculul lateral al procesului talar posterior. 2) radiografia Broden: ajuta la evaluarea afectării fațetei
Fracturile procesului posterior al talusului () [Corola-website/Science/307297_a_308626]
-
forțată și repetată a piciorului produce durere posterioară de gleznă. Cu timpul, durerea apare chiar la mers sau doar sprijin îndelungat. Flexia piciorului pasivă forțată trebuie să reproducă simptomele pacientului. Eventuala tendinită asociată a flexorului lung al halucelui sau tendinita tibialului posterior se manifestă prin durere postero-medială de gleznă. Injectarea de xilină+steroid lateral și posterior de procesul talar posterior trebuie să amelioreze simptomele. Sînt necesare 2 radiografii: Precizează practic diagnosticul: evidențiază prezența osului trigonum, separat de tuberculul talar lateral și
Impingementul talar posterior () [Corola-website/Science/307306_a_308635]
-
osului trigonum, separat de tuberculul talar lateral și conflictul talar posterior care se observă în T2 ca edem al părții posterioare a talusului și a părții antero-superioare a calcaneului. Poate evidenția și inflamația tecii flexorului lung al halucelui și a tibialului posterior. În cazul unui impingement posterior izolat este indicat abordul lateral. Incizia se face la nivelul articulației gleznei, imediat posterior de tendoanele peronierilor. Trebuie identificate nervul sural și tunelul flexorului lung al halucelui. După capsulotomie se identifică osul trigonum sau
Impingementul talar posterior () [Corola-website/Science/307306_a_308635]
-
medicale privind reducerea factorilor de risc și lipsei programelor de screening. 35.3.2. Examenul fizic Din punctul de vedere al examenului fizic vascular, nu există diferențe notabile între grupele de vârstă. Palparea pulsurilor (carotidian, brahial, radial, ulnar, femural, popliteal, tibial posterior și pedios), inclusiv a aortei abdominale pentru detectarea unui eventual anevrism ce are incidență crescută la vârstnici, este obligatorie. Ascultarea eventualelor sufluri carotidiene, femurale și abdominale, precum și măsurarea frecvenței cardiace și a TA la ambele brațe fac de asemenea
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Lucian Iacob, Viviana Aursulesei, Livia Genoveva Baroi () [Corola-publishinghouse/Science/91952_a_92447]
-
infrainghinal poate avea numeroase variante anatomice în ce prive te localizarea anastomozei distale, în func ie de extensia aterosclerozei distal de artera femurală superficială. Astfel, pot fi realizate bypass -uri femuro-popliteale proximale sau distale, femuro-tibiale (cu anastomoză distală pe artera tibială anterioară, trunchiul tibio-peronier, artera tibială posterioară sau artera interosoasă) sau chiar cu descărcare în artera pedioasă. Pentru o paten ă maximă sunt absolut necesare un inflow adecvat, un conduct de bună calitate i un pat de descărcare maxim (cât mai
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Lucian Iacob, Viviana Aursulesei, Livia Genoveva Baroi () [Corola-publishinghouse/Science/91952_a_92447]
-
anatomice în ce prive te localizarea anastomozei distale, în func ie de extensia aterosclerozei distal de artera femurală superficială. Astfel, pot fi realizate bypass -uri femuro-popliteale proximale sau distale, femuro-tibiale (cu anastomoză distală pe artera tibială anterioară, trunchiul tibio-peronier, artera tibială posterioară sau artera interosoasă) sau chiar cu descărcare în artera pedioasă. Pentru o paten ă maximă sunt absolut necesare un inflow adecvat, un conduct de bună calitate i un pat de descărcare maxim (cât mai proximal posibil). Recomandările TASC II
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Lucian Iacob, Viviana Aursulesei, Livia Genoveva Baroi () [Corola-publishinghouse/Science/91952_a_92447]
-
fie corectată în timpul procedeului de inflow. Profundoplastia izolată ca procedeu de inflow (fără bypass femural distal) poate fi luată în discuție în prezența unui inflow excelent, stenoză > 50% a porțiunii proximale a arterei femurale profunde, flux colateral excelent spre vasele tibiale. Procedee de revascularizare secundare Permeabilitatea secundară rezultă din salvarea unui bypass ocluzionat și permeabilitatea asistată rezultă din intervenția preocluzie. Non toleranța unui grefon venos la tromboză și succesul permeabilității asistate susțin recomandările ca toate grefoanele venoase să fie urmărite prin
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Lucian Iacob, Viviana Aursulesei, Livia Genoveva Baroi () [Corola-publishinghouse/Science/91952_a_92447]
-
mai întâi prin revascularizare clasică - la vedere:patologia arterei femurale comune;ocluziile arteriale cauzate de compresiune extrinsecă;gangrenă extensivă/sepsis;pacienții tineri și cei care necesită reconstrucții tisulare în care durabilitatea este extrem de importantă;ocluzii infrageniculate ale arterei poplitee sau tibiale proximale cu o singură arteră tibială distală permeabilă (54). Unele studii invocă succesul intervenției primare, exemplificat de rata permeabilității primare, în timp ce altele subliniază rezultatele clinice, cum ar fi rata de salvare a membrelor. Prima este de o importanță majoră pentru
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Lucian Iacob, Viviana Aursulesei, Livia Genoveva Baroi () [Corola-publishinghouse/Science/91952_a_92447]
-
vedere:patologia arterei femurale comune;ocluziile arteriale cauzate de compresiune extrinsecă;gangrenă extensivă/sepsis;pacienții tineri și cei care necesită reconstrucții tisulare în care durabilitatea este extrem de importantă;ocluzii infrageniculate ale arterei poplitee sau tibiale proximale cu o singură arteră tibială distală permeabilă (54). Unele studii invocă succesul intervenției primare, exemplificat de rata permeabilității primare, în timp ce altele subliniază rezultatele clinice, cum ar fi rata de salvare a membrelor. Prima este de o importanță majoră pentru a evalua succesul intervenției în sine
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Lucian Iacob, Viviana Aursulesei, Livia Genoveva Baroi () [Corola-publishinghouse/Science/91952_a_92447]
-
fi perceput: manual, prin presiunea exercitată la palparea unei artere pe plan (țesut) dur (fig.nr.137-139). Conform surselor din domeniul medicinii sportive, manual pulsul se măsoară și se evaluează prin palparea diferitelor artere accesibile: carotidă, brahială, radială, femurală, poplitee, tibială posterioară, etc.; Fig. nr. 137, 138 și 139 - Măsurarea manuală a pulsului, prin palpare electronic (cu ajutorul diferitelor dispozitive sau aparate specializate, car „construiesc”, pe baza unui senzor, sfigmograma centrală sau periferică și o afișează instantaneu pe un monitor). Fig. nr.
Jogging de la A la Z by Alexe Dan Iulian / Alexe Cristina Ioana () [Corola-publishinghouse/Science/1592_a_3067]
-
trigliceride față de subiecții sănătoși de control. Tehnica rezonanței magnetice nucleare a permis diferențierea lipidelor depozitate intracelular de cele extracelulare. La nivelul populației generale a fost descrisă (145) asocierea între sensibilitatea la insulină si conținutul intramiocelular de trigliceride la nivelul mușchiului tibial anterior Determinarea spectrului în RMN al lipidelor intramiocelulare a permis măsurarea acestora la nivelul mușchiului soleus și tibial anterior. Măsurarea lipidelor intramiocelulare la cele două nivele este justificată de faptul că mușchiul soleus are un conținut ridicat în fibre de
Tratat de diabet Paulescu by Radu Lichiardopol () [Corola-publishinghouse/Science/92232_a_92727]
-
extracelulare. La nivelul populației generale a fost descrisă (145) asocierea între sensibilitatea la insulină si conținutul intramiocelular de trigliceride la nivelul mușchiului tibial anterior Determinarea spectrului în RMN al lipidelor intramiocelulare a permis măsurarea acestora la nivelul mușchiului soleus și tibial anterior. Măsurarea lipidelor intramiocelulare la cele două nivele este justificată de faptul că mușchiul soleus are un conținut ridicat în fibre de tip I și este sensibil la insulină, în timp ce mușchiul tibial anterior are un conținut ridicat în fibre de
Tratat de diabet Paulescu by Radu Lichiardopol () [Corola-publishinghouse/Science/92232_a_92727]
-
permis măsurarea acestora la nivelul mușchiului soleus și tibial anterior. Măsurarea lipidelor intramiocelulare la cele două nivele este justificată de faptul că mușchiul soleus are un conținut ridicat în fibre de tip I și este sensibil la insulină, în timp ce mușchiul tibial anterior are un conținut ridicat în fibre de tip IIb și este mai puțin sensibil la insulină. La un grup de 13 subiecți insulinorezistenți, descendenți din părinți cu T2DM cantitatea de lipide intramiocelulare (IMCL) a fost măsurată la cele două
Tratat de diabet Paulescu by Radu Lichiardopol () [Corola-publishinghouse/Science/92232_a_92727]