211 matches
-
puțin mai închis la culoare ca mierea, până urnea sania din loc, asta era mai greu, după aia alerga ca o nebună, cu gura deschisă și cu limba atârnând într-o parte, în vânt, auzeam cum ne bat inimile, cum ticăie ca două ceasuri de bucătărie, cum își potrivesc încet, încet cadențele până se aude un singur ticăit, cine mai avea de la Valea Ialomiței până la Valea Argeșului așa un câine? nimeni, vă zic precis, nimeni“); odată, după Paște, a dibuit prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
apă, iar după ce a intrat în comă, a mai deschis o singură dată ochii, mari, uriași, înghețați, ne-am întâlnit pupile în pupile când medicul i-a înfipt seringa cu stricnină în inimă și când inima ei n-a mai ticăit ca un ceas de bucătărie. Tata strângea fise de trei lei într-o sticlă de lapte. Dar mai strângea el și alți bani, de care noi nu știam mare lucru, pentru că nu s-a prea bucurat când o barză ciudățică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
se rumenea deloc, până când baba care-i găzduise le-a zis cu milă: „Puneți, maică, și niște făină în laptili ăla“. 3. Miracolul văratic al combinatului de la Ișalnița În anii de început ai republicii, ceasul istoriei personale a bunicului meu ticăia lent și stins, cât să nu supere bătăile marelui orologiu al istoriei colective. Ca frate al unui deținut politic și ca ginere de industriaș, inginerul Mircea Chiril (fostul băiețel) lucra pe șantiere izolate, spre care dosarele de cadre răzbeau cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
coșmar... Se făcea că, dintr-o ceață groasă... un tren negru și lung, lung fără capăt, cu șirul fără număr de vagoane, de la fiecare fereastră Vasilica îi făcea semne disperate cu mâna, strigând: ”Go-guu... Go-guu... ”. Prin dreptul acelor, roțile vagoanelor ticăiau ascuțit... ”Go-gu... Go-gu... ”, locomotiva alerga năpraznic pufăind apocaliptic... ”Go-gu... Go- gu...”. Tot din jurul lui se învârtea, ca la ”zidul morții”, capul îi huruia... ”Go-gu... Go-gu... ”, Vasilica îi făcea semne cu mâna tot mai disperate... Vru să oprească trenul, care venea
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
pentru durere. Am Înghițit pastilele și am sorbit supa, care avea gust de jerez. Don Federico, o minune a discreției, părăsi Încăperea și Închise ușa. Atunci am băgat de seamă că Fermín ținea În poală manuscrisul Nuriei Monfort. Ceasul care ticăia pe măsuța de noapte bătea ora unu, am bănuit că ziua. — Mai ninge? — Ninge e puțin spus. E potopul de pulbere. — L-ai citit? am Întrebat. Fermín se mărgini să Încuviințeze. — Trebuie s-o găsesc pe Bea Înainte de a fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
i se va vota triumful, nu? Încuviințează încet din cap. Da, a avut o viziune cu Tiberius, gătit în podoabele lui Iupiter Optimus Maximus, în timp ce urca drumul spre Capitoliu, purtat de carul auriu tras de patru cai albi. Inima îi ticăie din nou cu putere. Nu l-a văzut însă ajungând în vârf. Imaginea s-a destrămat și a auzit o voce ce striga și ble stema de sub mormânt. Își dă seama că mâinile îi tremură vizibil. Și le încleștează. Ce
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
cum duc resturile, apoi se duseră În bucătărie și o lăsară singură. Ușile casei erau masive și Înăbușeau orice sunet; camera părea liniștită și groaznic de lipsită de aer; lămpile de gaz șuierau, iar pendulul străvechi, aflat Într-un colț, ticăia. Se părea că sunetul ieșea cu un mare efort, se gîndi ea - de parcă mecanismul i se Înțepenise la domnul Mundy; parcă era și el apăsat de atmosfera de modă veche la fel ca ea. Îi compară cadranul cu propriul ceas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
zile... Nu se auzi nimic despre strămutarea diviziei. Nici Klapka nu mai veni, parcă i-ar fi fost frică să dea ochii cu Bologa care, din ce în ce mai stăpânit de speranță, începea să creadă că poate s-a contramandat ordinul. Inima îi ticăia de o emoție plăcută. Și, fiindcă se simțea fericit, scrise mamei sale o scrisoare lungă și plină de credință, în care, pe două pagini întregi, veștejea fapta lui Pălăgieșu împotriva protopopului Groza; apoi altă scrisoare, cu foc, Martei, comunicîndu-i că
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
ruși. Cum o fi obținut ăsta sprijin rusesc nu știu. Bănuiesc doar că în calitate de prim-secretar și-a asigurat spatele iar Maica Rusia avea nevoie ca să-și adăpostească Armata a XIV-a. Geopolitica, bat-o vina! Am văzut, cu inima ticăind, Tighina. Ne duceam spre Odesa, iar la podul din marginea orașului erau trupe de voluntari care deschideau foarte ușor focul. Nici o clipă n-am crezut că vor fi așa de violenți și eram acolo când l-au încătușat pe Ilașcu
Ceauşescu- ... -Băsescu : Mitterand - Snegur - Iliescu - Lucinski - Constantinescu - Regele Mihai I : evocări de reporter by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Journalistic/500_a_1238]
-
pauză, apoi spuse surprins: —Sunteți sigură, domnișoară? Absolut. Uite, i-am spus lui Sebastian iritată, nu trebuie să mă conduci neapărat. Mă descurc. Probabil că nu avem același drum. —Ești sigură? Vreau să spun... Vocea i s-a stins.Taxiul ticăia în spatele nostru. Aș fi vrut să insiste și mi-am ieșit și mai mult din minți pentru că nu o făcea. În mod evident, nu îi plăceam. I-am întors spatele să intru în taxi. Așteaptă puțin, nu-mi ești datoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
trezească la patru dimineța pentru zboruri de noapte tot restul vieții, nu? —Și văd tropăit de piciorușe. Cât de curând. Estimez că vârsta Tarei e în jur de treizeci și cinci de ani, așa că sunt pe teren destul de sigur. Probabil ceasul biologic ticăie nevoie mare. Ea e fericită. Eu sunt fericită. Suntem toate fericite. Bine... nu sunt chiar fericită. După cum vă puteți închipui, inima mi se frânge. Dar știți, având în vedere circumstanțele, nu mă simt prea rău și cel puțin am supraviețuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
plâns... Tatăl împietri în fața ziarului pe care-l găsise în poartă, împietri cu privirea în gol, ochiul drept se îngustă în timp ce celălalt rămase larg deschis. Stătea acolo, cu capul plecat într-o parte în fața ziarului,pierdut în gânduri. Ce rar ticăia ceasul! Peste o săptămână veni în vizită Elena, împreună cu Ștefan, însoțiți de domnul Simion, tatăl tânărului. Ștefan era un băiat potrivit de statură, cu părul lins, pieptănat într-o parte. Îi ședea bine în costumul bleumarin cu dungi albe, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
fără zgomot, ceartă de durată. Vocea lui, vocea ei, vocea lui, vocea ei. Carmina se îndrepta către pat ca robotul. Privea anatomia abandonată pe masă ca pe un obiect întâlnit cândva mai de mult nu se mai știe unde. Ceasul ticăia pe noptieră. De la un timp butucii parcă se încovoaie și trupurile la fel. Diminețile devin grele, se lasă umede peste pleoape. Ierburile se încolăcesc reci pe picioare. Respirația ustură, mâinile se învinețesc. Parcă și masa de prânz e tăcută și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
o tresărire pe mușchiul omoplatului stâng, o clătinare nervoasă a capului, mișcarea oscilantă de pe un picior pe altul. Târziu observă lacrimile Sidoniei ce săreau anevoie peste ridurile ce-i cutau obrazul, mari, limpezi, ostentative, oferite cu generozitate. Se auzea ceasul ticăind. Ovidiu nu realiză ce se întâmplă decât când o auzi pe Sidonia suflându-și nasul, se clinti din fața ferestrei, contrariat, se petrecea în sfârșit ceva care-i atrăgea atenția, păși către mijlocul camerei, tot mai curios, se opri în spatele fotoliului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ce gândește dincolo de cuvintele ei, dincolo de măștile grăitor alcătuite, ar fi fost edificator să știi ce se întâmplă cu ea seara, după ce întoarce demonstrativ spatele lui Trofin și își așază obrazul în căușul palmei, calmă, gata de somn, cu inima ticăind în interior în timp ce privea alene pantalonii lui Trofin așezați la dungă pe marginea scaunului. Oare cum își rememorează ea toate faptele zilei? Cu luciditate? Cu cinism? Se oprește asupra ororilor săvârșite și-și propune să le îndrepte în cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
am de ce am băgat tabachera În buzunar, știu doar că am ridicat scaunul pentru că tulbura impresia de ordine. Apoi m-am uitat În jur. Calmul, nu tre’ să-mi pierd calmul. M-am Întors pentru ultima dată În dormitor. Ceasornicul ticăia neîntrerupt - 7. 07, 7. 08... - și cadavrul zăcea În continuare pe pat. I-am Împreunat cu grijă mâinile pe burtă, Împingând Înăuntru vârful limbii, ieșit din gură. Am mai Încercat de câteva ori, dar de fiecare dată aluneca afară ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
gânduri bine-intenționate la sfârșit, apoi o să plec și n-o s-o mai deranjez pe Dora niciodată. Privind În jur, mi-am dat seama că mi-ar plăcea mai mult să savurez Întunericul decât să mă ridic și să apăs Întrerupătorul ticăind ori de câte ori se stinge. În plus, s-ar putea ca asta să aibă un efect liniștitor asupra inimii mele agitate. Chibritul licări, pâlpâi, apoi se stinse. Abia după câteva minute, când mi-am stins țigara, am realizat că nu sunt singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
credința în poezie. În clipele cele mai fericite, îndrăznesc să cred că ea, poezia, m-a ales să-i fiu unealtă. Orgolioasă percepție, înțeleg... Oricum, de fiecare dată când mă apropii de coala de hârtie devin transparent și inima-mi ticăie... V.P.: Sunt scriitori care își cultivă, cu insistență și cu abilitate, calitatea de personaj cotidian al vieții literare, calitate care îi scoate mai în față, dar nu le dă și valoare. Cum comentezi acest fenomen? A.S.: Epoca în care trăim
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
îndoite de tăblia lăcuită a biroului, a pufnit din nou, parcă îl împiedica un fir de praf să respire și fără să-l privească i-a spus: "Frățioare, a venit vremea ta." Inima i s-a făcut mică, abia mai ticăia. Nu-l auzise niciodată pe Mihail spunîndu-i cuiva, cu atît mai puțin lui, "frățioare", și nici nu auzise de la nimeni că Mihail folosește cuvîntul ăsta. I-a făcut semn să se apropie și s-a așezat încet și greoi în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
și nu rămîi decît cu coaja, cu povestea. Mai vorbim noi, mai vorbim." Și a țîșnit pe ușă dintr-un salt, fără să mai bocăne pe mozaicul roșcat ce dădea o oarecare căldură holului înalt, cu pereți dezgoliți, doar pendula ticăind semn de viață, semn de moarte. Apoi, prințul l-a chemat destul de des la Vilă, se plictisea, putea să-și închipuie asta încă din ziua cînd a luat hotărîrea de a rămîne iarna în Vladia, și așa a reușit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
și greu. A doua zi au început să-l caute peste tot. Cu câini, cu soldați... nu ajunsese prea departe, era pe Gorgan, unul din cele patru muncele care înconjoară satul. A văzut tot ce se petrecuse jos. Inima-i ticăia în piept. N-au ajuns până la el. Noaptea, s-a dus în cimitir. A ochit unde e mormântul lui Petru Cărare, cel care murise cu câteva zile în urmă. S-a dus, pe urmă, în spatele bisericii, acolo unde știa că
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
stea de vorbă cu cineva, a dat câteva telefoane și nu i-a răspuns nimeni, a privit pe ușa-fereastră a camerei mari spre apartamentul vecinei, dar n-a zărit-o nici pe ea, s-a învârtit un timp ascultând ceasurile ticăind în contratimp. Apoi s-a așezat pe taburetul din fața oglinzii ușor tulbure a noptierei, privindu-se îndelung. S-a trezit cu un ruj în mână, și-a vopsit buzele, le-a șters, și le-a vopsit din nou, străduindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Domnul noaptea și-n visuri mi-a rămas Și printre multe sfaturi vorbit-a despre ceas. Învăluită tainic de-o aură-lumină Aveam o bucurie-n inima mea plină: Ceasu-și păstrase locul avut la mine-n casă Stătea sub șervețel și ticăia pe masă. BUNUL SIMȚ LA FIECARE Într-un spațiu mic s-au mare Cunoști cine bun- simț are: Lucruri vraiște aruncate Prin casă neașezate, Țigări multe desfăcute, Scrumiere mari umplute, Cafele un pic băute, Gunoi nu scoate pe seară Să
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
o să dea grozav la televizor. Dimineața de miercuri Începu mult prea devreme. La șase fără un sfert, telefonul suna să cadă din furcă. Obosit și confuz, Logan scoase o mână de sub cuvertură și Încercă să oprească ceasul deșteptător. Acesta doar ticăia. Logan Îl luă, văzu cât era ora, Înjură și se băgă la loc În pat frecându-se la ochi. Telefonul tot mai suna. — Las-o baltă, spuse el. Telefonul continuă să sune. Logan se târî În camera de zi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
somn, se bâlbâi și se scuză Îndelung, Însă Îl ținu totuși mai bine de douăzeci de minute pe fir perorând despre tacticile stângii, despre modificările ce se Întrevedeau În poziția Statelor Unite și bomba cu explozie Întârziată a fundamentalismului islamic ce ticăia peste tot În jurul lor, până când Țvi Îl Întrerupse: Fima, scuză-mă, nu te supăra, dar trebuie să mă Îmbrac și să fug, Întârzii, am un curs de ținut. Fima Încheie convorbirea așa cum o Începuse, cu niște scuze interminabile, și din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]