165 matches
-
infern de inimi bătând zvâcnit, surd, cu niște bătăi venite parcă din adâncul nopții. Mă înfiora senzația aceea ciudată că îmi împleticesc pașii printre cârduri nesfârșite de ciori mute, amorțite, urmărindu-mi dusul în bezna nopții, fără alt zgomot decât ticăitul monoton al puzderiei de inimi, zvâcnet de clipe adunate pe sârme, cadență de timp închis sub nesfârșit lințoliu negru. — Întrebam Mion efendi se vrem Kerim la voia voastră. Se permitem? Se așezase în fața mea la masă și încerca să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
ființa ta va supraviețui. La vârsta a treia, cunoști toate răspunsurile, dar nimeni nu te mai întreabă nimic. Igrasia vieții poate proveni din ratarea copilăriei. Pentru că ne este frică de trecut, stăm cu spatele la viitor. Când ești fericit nu mai auzi ticăitul ceasului. Nu mi-i pot imagina pe Rimbaud și pe Esenin pensionari. Nici pe Ioana D’ Arc crescându-și nepoții. Pe unii îi sperie atât de mult trecerea timpului, de parcă ar fi pește proaspăt. La bătrânețe, trebuie să tragi un
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
ca nu cumva ceva și mai grav să se ivească pe neașteptate. Înghițea foarte greu și o făcea în sec, iar inima îi bătea cu forță în piept, nefiresc de puternic. Așteptarea era grea, tăcerea din jur - apăsătoare. Până și ticăitul ceasului de pe birou i se părea supărător de strident, de parcă niciodată n-ar fi produs mai mult zgomot decât atunci. Era într-o situație disperată cu adevărat. Ce putea să facă el și, mai ales, cum anume?! Deodată, însă, în
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
sigur. — E-un sfat, de fapt. E stânjenitor, așa că o să ți-l spun în șoaptă. Se întinse și își schimbă poziția, trăgând tivul sacului de dormit aproape de urechea mea odată cu ea. — Bine. Infinit de slabele micro-sunete produse de gura ei, ticăitul și șuierul care înconjurau fiecare cuvânt șoptit. — Să știi că atunci când o fată se dezbracă în fața unui băiat, de obicei înseamnă ceva. Cineva îmi aprinse o cutie de artificii în stomac. Am rămas fără aer; artificiile explodară ca o bombă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
dar el s-a ridicat și dus a fost. Chiar cînd ieșea pe ușă, m-am uitat la ceas și arăta exact zece fără douăzeci. Am așteptat. Nu știam ce-i, dar simțeam, Înțelegi, știam că se-apropie și ascultam ticăitul ceasului de lemn de pe poliță - făcea tic-tac, tic-tac, și măsura minutele și, drept să-ți spun, aia a fost cea mai lungă așteptare din viața mea, fiecare minut Îmi părea o oră. A bătut ora zece. Și-atunci am auzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Luca a tresărit. ― Te gândești la o femeie, nu-i așa? ― Da, a admis Julius, oarecum stânjenit de îndrăzneala lui. Bătrânul n-a reacționat imediat. Se juca, nervos, cu bastonul, în timp ce liniștea din încăpere nu mai era tulburată decât de ticăitul pendulei. ― N-a fost ce-ți închipui tu... deși nu greșești prea mult. I-a explicat că, din pricina mamei sale, nu s-a putut îndrăgosti niciodată cu o pasiune întreagă. Văzuse, în orice femeie, mai ales sexul. Dar Tereza, o
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
e destul pentru luna asta, curiozitățile ajung guvernanți, vinovații, nevinovați, nevinovații, vinovați, bandiții Își pun coroane dentare și/sau mortuare de aur platinat, veselia este generală, guvernanții intră-n opoziție, opoziția e printre noi, dar ține cu ei, atenție la ticăitul minții, Întoarceți ceasurile, cu forță, mintea rămîne Înapoi, e prăpăd! Consemnări sporadice despre Întîrziații mintal se găsesc În numeroase lucrări de specialitate cu caracter medical, istorico-religios, datînd Încă dinaintea erei noastre (sau Î. C., cum e mai modern, deși nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
oceanul și cramele Moldovei gemeau de vinuri alese. Acuma, judecă și domnia ta, cetitorule, cam ce soi de vinuri sălășluiau în adâncile hrube ale Mitropoliei, când știut este că avea sfântul lăcaș vie întemeiată la Cotnar și sfinți monahi pricepuți în ticăitul lor meremet. Știau sfinții părinți tocmala Cotnarului mai dihai ca sfintele scripturi și-ți potriveau grasa, feteasca și țârțăra, după vechi și strașnice rânduieli. Era atunci și o fetească roșă, care acum nu se mai află că s-a istovit
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
înverșunase din nou împotriva orașului-burete, se așeză pentru a-și trage răsuflarea. Își privi ceasul de la mână. 21.45. Drace, când s-a făcut așa de târziu? Mai privi o dată, însă limbile arătară aceeași oră. Duse ceasul la ureche, iar ticăitul îi confirmă că totul era în regulă. În regulă, un fel de a spune, în acele condiții. În acea... conjunctură. - Lucia a terminat programul la ora asta, deșteptule, încotro mergi? Întrebarea îl făcu să râdă. - Atunci când eram copil îmi plăceau
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
Totul ține de „voința Cerului“. Dacă Tung Chih va alege floarea sau un ac de păr în loc de sigiliul imperial? Va spune oare lumea că fiul meu va ajunge un filfizon? Dacă va alege ceasul? Oare nu va fi atras de ticăitul acestuia? Baveta lui Tung Chih e udă toată. Când eunucii îi dau drumul, el merge de-a bușilea spre tavă. E atât de strâns în haine, că mișcările lui sunt lipsite de agilitate. Aplecându-se înainte, toată lumea privește cu nerăbdare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
schițează preferă, dimpotrivă, accentul forței brute, deși una dintre obsesiile ce revin în carte este precaritatea propriului chip: "cum merg,/ de departe semăn totuși/ cu un buldozer. așa îmi spun/ ca să mă simt a naibii,/ ca să nu mi se-audă ticăitul inimii/ o bombă cu ceas plasată/ în chiar sacul de piele ce sunt". Chiar atunci când are impresia că întunericul și moartea o cuprind în totalitate, când mai exact granițele între viață și ne-viață, între lumină și întuneric se estompează
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
întruchiparea morală o ideii abstracte pe care o are omul despre Timp. Prin egalizare absolută a acestei mișcări, sau a ceva asemanator - se ajustaseră ciclurile orbitelor de pe firmament. Cu ajutorul ei, am măsurat iregularitățile ceasului de pe poliță și ale ceasurilor servitorilor. Ticăitul lor îl auzeam tare în urechi. Cea mai mica deviere de la proporția corectă - iar aceste deviații erau omniprevalente - mă afecta în felul în care violări ale adevărului abstract, pe pământ, lezează simțul moral. Deși nici macar două instrumente de măsurat timpul
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
lume civilizată cu valori asumate i-a fost negată ca urmare a Încălcării convențiilor stabilite, În ceea ce-i privește pe exilații români, aceștia au Încercat să găsească un spațiu sigur În care să nu audă altceva decît „fluieratul ceainicului și ticăitul prietenos al ceasului”. Aflat În atenția cercetătorilor din cele mai diverse domenii cum ar fi științele economice, dreptul, relațiile internaționale, sociologia, demografia etc., exilul nu a lipsit nici dintre temele de cercetare ale istoricilor. Totuși, interesul sau dezinteresul istoricilor față de
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
instalează atât de lent că refuzăm să recunoaștem că avem vreo problemă. Pentru a fi mereu în gardă, în cazul în care această afecțiune ar putea apărea, testați-vă abilitățile auditive ascultându-vă ceasul de mână. Dacă nu-i auziți ticăitul, s-ar putea să fiți deja „tare de ureche”. Cum și-a recăpătat auzul un om de vază Doamna L.P., o persoană foarte bogată, se întreba dacă nu cumva ceasul ei scump trebuia dus la reparat, pentru că nu îi mai
[Corola-publishinghouse/Science/2147_a_3472]
-
ar putea să fiți deja „tare de ureche”. Cum și-a recăpătat auzul un om de vază Doamna L.P., o persoană foarte bogată, se întreba dacă nu cumva ceasul ei scump trebuia dus la reparat, pentru că nu îi mai auzea ticăitul. Abia atunci și-a dat seama că avea o problemă cu auzul, deși până atunci dăduse vina pe alte zgomote care îi distrăgeau atenția sau pe faptul că oamenii nu vorbeau destul de tare, când se întâmplase să nu audă. Această
[Corola-publishinghouse/Science/2147_a_3472]