2,929 matches
-
bucurie cînd află că, în sfîrșit, s-a luat hotărîrea de a se săpa la locul comorii. Puse imediat mîna pe cazma și vru să iasă peste gardul din spatele casei, ca să nu-l vadă maică-sa. Ia și o lopată, Ticule, și de mîncare, nu pleca așa! Iau lopată, dar de mîncare nu pot, că mă vede mama și pe urmă zice că să stau acasă, că dă uliul în găini. Ia, mă, ceva, că ai să crapi de foame acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Stați! strigă deodată Tomiță, fulgerat de un gînd salvator. Își întoarse privirile spre Vlad, implorîndu-l: Ce-ar fi dacă... am mulge vaca ta? Eu nu știu să mulg! se feri rușinat Vlad. O mulg eu! sări bucuros Bărzăunul. Ești grozav, Ticule! îl lăudă Ilinca. Îți mulțumesc! Haidem cu toții în poienița unde-i vaca și o mulg în pălărie, dădu soluția tot Bărzăunul. Nimeni însă n-a îndrăznit nici măcar să zîmbească în fața unei astfel de propuneri. Era foarte bine primită și-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
fie cît mai amabil cu putință: Ai mare dreptate, tanti... Mă uit eu cînd vin ai mei de la combinat. Nu-i zi să nu se plîngă ori că-i fum înăuntru, ori că-s stricate scaunele, ori că... Ce scaune, Ticule? se stropși mama Ilincăi de parcă Bărzăunul ar fi fost vinovatul principal. Poți veni și-n picioare, la o adică, dacă n-ai scaun, că nu-i mare lucru o jumătate de ceas, numai să știi că ajungi întreg acasă. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
în ochii mamei Ilincăi, zise cu o voce plină de năduf: Ce mai oameni!... Dar, dacă ai treabă, du-te acasă, tanti... Că, de aștepți poșta, ți-aduc eu ce-o fi. N-ai nici-o grijă! N-aștept nici o poștă, Ticule, răspunse ea mult mai prietenoasă, zîmbind totodată. O aștept pe Ilinca, nu știi?... Trebuie să vină în seara asta. Pe Ilinca? se miră Bărzăunul de parcă atunci ar fi auzit pentru prima dată un asemenea nume. Dar abia acum vine ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
mai prietenoasă, zîmbind totodată. O aștept pe Ilinca, nu știi?... Trebuie să vină în seara asta. Pe Ilinca? se miră Bărzăunul de parcă atunci ar fi auzit pentru prima dată un asemenea nume. Dar abia acum vine ea în vacanță? Acum, Ticule... că pînă azi a tot fost plecată prin alte părți cu echipa artistică a școlii... N-are astîmpăr deloc, farmazoanca! Se crede mare artistă și uite ce necazuri îmi face. Of, of! Acum, de-ar veni odată, că am lăsat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
imediat se opri. Își dădu seama că nu cu forța poate trata o asemenea problemă cu Bărzăunul, ci numai cu vorbă bună. Așa că începu să rîdă cu multă bunăvoință și zise cu o voce total schimbată: Nu fi bleg, bă Ticule, ce naiba! Tu nu mai știi de glumă? N-ai decît să te duci unde vrei, că de asta ai vacanță. Aș merge și eu cu tine la pescuit, că știi cît îmi place, dar am repetiție la căminul cultural. Apropo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Ilinca se afla prin apropiere și alungă javra. Apoi deschise poarta să vadă ce se-ntîmplă în uliță. Cînd colo dădu cu ochii de Bărzăun. În primul moment începu să rîdă, apoi se apropie miloasă de el. Ce-i cu tine, Ticule?... Ți s-a întîmplat ceva? Eh, nimic deosebit, răspunse cu indiferență Bărzăunul, deși obrajii începură să-i ardă. Mi s-a desfăcut un șiret și tocmai îl legam. Numai că a sărit javra ta să mă rupă, nu altceva. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
el cu Ilinca. Ochii ei, parcă mai duioși și mai stăruitori ca niciodată, îl paralizară din nou. Nu fu în stare decît să rămînă cu gura căscată, deși nu voise să scoată nici o vorbă. Tu nu vrei să mănînci nimic, Ticule? îl întrebă ea cu voce blîndă și prietenoasă. Nu, răspunse Bărzăunul, continuînd să fie supărat și reușind, după sforțări inumane, să întoarcă privirea în altă parte. Dar ce-i cu tine, mă băiatule, de te-ai acrit așa, din senin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
colo... Actorul se uită cîteva secunde (se vedea însă de la 7 poște că-l atrag mult mai mult păstrăvii care se frigeau decît ispitele Bărzăunului), apoi răspunse ca și cum ar fi fost în totală cunoștință de cauză: Aha, văd!... Acolo, bre Ticule, dorm Muma Pădurii și cu Statu-Palmă-Barbă-Cot. Au mare nevoie de cineva care să le facă ventilație și să-i apere de muște. Tot te pricepi tu la toate, așa că n-ar strica să te urci pînă acolo și să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
ca să nu se mai trezească niciodată. Actorul nu numai că nu se supără de vorbele Bărzăunului, dar se porni pe niște hohote de rîs ca un clămpănit de meliță, apoi îi ciufuli părul și-i spuse: Actor să te faci, Ticule, că mulți draci mai ai în tine! Între timp, peștele se fripsese și fu împărțit frățește tuturor participanților. Ilinca însă fu cea mai cîștigată dintre toți, pentru că în afară de porția ei se mai trezi și cu porțiile lui Virgil, Vlad, Tomiță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
arătă enervat Vlad. Zi mai repede ce vrei să zici, că pînă acum numai ai lehăit degeaba. Lasă-l în pace pe Bărzăun! îi luă apărarea Ilinca. Înseamnă că știe el ce știe. Mai bine să-l ascultăm. Zi-i, Ticule! Uite ce zic eu că putem face, reluă Bărzăunul cu însuflețire. Plecăm, cînd vreți voi, dar cu cît mai repede cu atît mai bine, la Piatra Domniței și, acolo, sus, unde se văd cele două găuri mari în stîncă, vom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
cred eu, iar voi n-aveți decît să faceți ce vreți... Dar țineți minte ce vă spun acum: eu de urcat acolo tot mă urc, chiar de-o fi să zbor ca păsările! Dar tu nu vezi că vorbești nerozii, Ticule? îl întrerupse de data asta Ilinca pierzîndu-și răbdarea. Cine se poate urca la asemenea înălțime? Ce, noi sîntem alpiniști?... Și, dacă nu te superi, te-aș întreba și eu, ca Virgil, pentru ce să ne urcăm? Cine ne poate garanta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
lua rămas bun se arătă grozav de dornic să mai meargă o dată la Piatra Domniței. Toți încruntară din sprîncene, crezînd că li se pregătește o nouă cursă. Dar actorul n-avea nici un gînd ascuns. Mi-am adus aminte astă noapte, Ticule, de ce mi-ai arătat tu acolo sus, de peșterile alea curioase și mi-am zis că n-ar strica să vedem mai bine ce poate fi. Ce zici, mă mai duci o dată acolo? Mai încet, nea Petrică, sări Ilinca arțăgoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
ceru să fie legat cu funia și să i se dea drumul pînă la una dintre cele două intrări în stîncă. Se opuse însă cu toată tăria Petrică Ciuraru, căutînd să fie cît mai convingător: Nici nu vreau s-aud, Ticule! Tu ești într-o ureche?... Mai bine te leg cu șapte funii și te duc în cîrcă pînă acasă, decît să tremur de groază c-ai putea cădea în prăpastie. Ce sîntem noi, alpiniști? Dă-le-ncolo de comori și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
spre alta și clipea de parcă l-ar fi frecat cineva cu ardei la ochi. Vlad își dădu seama, văzînd interesul actorului, de faptul că ar putea fi ceva deosebit și încetă să-l mai tachineze pe Bărzăun. Ești dat dracului, Ticule îi strigă nea Petrică în culmea bucuriei. Cum de le-ai putut vedea și pe astea? Dar despre ce-i vorba? întrebă fierbînd de curiozitate Ilinca. Spuneți-ne și nouă! Semnul ăsta reprezintă soarele, iar ăsta de aici luna, răspunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
îmi verific cele trei (patru, de curând au devenit patru) inbox-uri în care nu se întâmplă nimic. Îmi trăiesc voluptuos existențele imaginare. În gând, m-am apucat de fumat. În gând, m-am lăsat de băut. În gând, nu am ticuri. În gând, scriu. Mi-e foame. Mi-e foarte foame. 2. Ema. Schița 1 Portrait of the Queen Recluse Etajul 10. Vizavi de supermarket. Stație de metrou imediat cum ieși din bloc pe dreapta. Net. Cablu. Nu am câine. Nu
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
observații ale ei, juste, în fapt, dar dureros chirurgicale pentru orgoliul lui dintr-o dată timorat de ideea unui ridicol la care nu se mai gândise niciodată până atunci. Când nu erau împreună, petrecea ore încercând să-i recompună trăsăturile, gesturile, ticurile verbale, nuditatea, anecdotica, biografia, accentul, poza de pe legitimația de studentă, gustul, parfumul, culoarea părului, atingerea, felul în care ținea creionul în mână, hașura, zâm betul, linia sprâncenelor și degetele de la picioare. Nu reușea niciodată. Să-ți spun câte ceva despre mine
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
degetele de la picioare. Nu reușea niciodată. Să-ți spun câte ceva despre mine. Am, întotdeauna, mâna dreaptă mai rece decât cea stângă, indiferent de temperatura din cameră. O sprânceană mai ridicată, de la natură. Eroare în proiectul original. Strungăreață deplasată spre stânga. Ticuri. Cărare. Ar trebui să port ochelari. Oroare de insecte. Coșmaruri. Multe. O ușoară siflantă. Pe tine. Te am pe tine. Până la urmă se întâmplase. Într-o dimineață, degetele apăsaseră clanța. Metalul scrâșnise neuns în aerul umed și încă cernit. Genele
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
să închidă gura și dispare. Butonul telecomenzii e din cauciuc moale, așa că nu curge nici un sânge. Pe ecran apare un bărbat cu chelia studiată. Craniul bărbatului lucește puternic în lu mina reflectoarelor, dar șuvițe lungi și albe îi atârnă artis tic pe ceafă și pe tâmple. Cavanosa expiră cu efort și vocile horcăie. Bărbatul gesticulează violent în ritmul sunetelor emise de o sută de instrumente înver șunate. Bărbatul ține în mână o baghetă de metal argintiu. Cavanosa își presează degetul mare
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
minute. Stă liniștită. Apoi mâna ei se întinde automat spre celular. Ia uite. Are bateria aproape consumată. Nici o undă de emoție nu trece prin făptura ei slăbită atunci când degetele caută pe taste numele lui. E doar un gest mecanic. Un tic pe care nu-l poți controla. Acum nebuna așteaptă. Urechea ei ascultă atent surzenia din receptor în timp ce degetul ei mare mângâie tandru butonul roșu de pe tastatură. Încet. Ușor. E un contact aproape intim. Nebuna își ține respirația și aude sunetul
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
aruncă ambalajul inutil, și mâna dreaptă ține prezervativul între două degete, în timp ce toate celelalte opt degete se luptă cu pantalonii de in și reușesc să-i îndepărteze, și apoi tot trupul lui se mișcă și își modifică poziția, iar plas ticul protector își găsește locul potrivit. Apoi mâinile apucă trupul nebunei și îl întorc fără menajamente pe burtă. Nebuna nu poate să riposteze. E doar o păpușă fără putere în mâinile unui ucigaș de câini. Mâinile se luptă cu fusta scurtă
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
cu speranțe și, uneori, cu gânduri nu dintre cele mai ortodoxe, cu spaime și vise care se transformă adesea în coșmaruri. Nimic din ceea ce ar putea consolida efigia unui personaj nu este lăsat deoparte: indispozițiile fizice, senzațiile de tot felul, ticurile de comportament și reacțiile fiziologice cât se poate de umane sunt descrise cu deplină naturalețe. Rezultatul este o cronică populată de oameni vii, pe deplin credibili în faptele și evoluțiile lor. Nu știu și prea puțin contează dacă grozăviile mai
Parfum de secol XVII by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7200_a_8525]
-
Ion Cocora Andrei Pleșu pune un uriaș punct pe i când își explică "admirația pentru Victor Rebengiuc" prin faptul "că n-are aerul (și aerele) unui actor", că "nu i se citește pe față meseria, nu are ticurile, fasoanele, marca profesională caracteristică". O apreciere ce trimite în primul rând la comportamentul artistului în viața civilă, care în afara scenei (în fa-milie, între prieteni, pe stradă) preferă discreția, infirmând un lucru știut de toată lumea și anume acela că meseria de
Lordul by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/8822_a_10147]
-
vizează cu precădere porțiunile de umbră ale frămîntatului relief ce ni-l oferă actualitatea. Bunăoară Dumitru }epeneag deploră indiferența scriitorului român față de promovarea literaturii autohtone în străinătate. Ar fi la mijloc "o tactică eminamente feminină", de o vinovată pasivitate, un "tic mioritic". "În timpul lui Ceaușescu, existau două categorii privilegiate (din punctul de vedere al publicării în străinătate): disidenții (în frunte cu Goma) și cuminții regimului (Zaharia Stancu, }oiu și alții). Nici Goma, nici }oiu nu mai publică decît, cu chiu cu
Seductia dialogulu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8887_a_10212]
-
și ca realizare artistică. Cu mersul său "târșit", cu care își trage un picior rănit în război, cu chipul adeseori pământiu de îngrijorare, dar și cu "fălcile late ale familiei" strânse, încăpățânat, pentru protejarea acesteia, cu bâțâiala genunchiului și alte ticuri bine cunoscute de sora și nepoata care îl adoră, cu răbdarea maniacală pusă într-o operațiune de (enigmatică) fișare și cu blândețea și zâmbetul din voce cu care își face datoria, în continuare, la școală, în ciuda tuturor mizeriilor îndurate, el
Drumul ascuns by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8910_a_10235]