520 matches
-
grandioase de te uimeau. Cu câte două luni înainte, multe dintre toaletele doamnelor se comandau la Paris, iar supeul se pregătea de bucătari aduși din străinătate..." Mai toată lumea bună a Iașilor era abonată la Teatrul Național din Copou. Lojele erau ticsite cu mobilier și covoare aduse de acasă, așa că nu semănau una cu cealaltă. Balurile mascate adunau periodic protipendada; poporănii de rând nu ratau petrecerile câmpenești de la Pester, la Manta Roșie, la Șoituz, dar mai ales la Copou, unde spune Rudolf
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
până târziu și am alcătuit un memorandum pentru Gård. Trebuie să mă duc până la aeroport să-l expediez. P. S. Expediat scrisoarea. Arșiță mare la întoarcere. Opresc la plaja Tofta, cu gândul să fac o baie în mare. Trec prin camping; ticsit de corturi. Agitație mare și-au pierdut oamenii simțul discreției? Mă ciocnesc de două adolescente. (Mai mici decât Johan?) Mă iau la înjurături: "Du-te la dracu' moșule! Voyeur tâmpit ce ești!" Decid să renunț la scăldat. 2 iulie, duminică
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
ereditară: doar trei sau patru, dacă excludem monarhii ceremoniali fără putere politică reală. În consecință, două din cele trei "cutii" ale tipologiei weberiene sunt aproape goale dacă ne referim la lumea contemporană. Cea de-a treia "cutie", conducerea legală-rațională-birocratică, este ticsită cu aproape 180 de țări independente contemporane, și devine astfel diluată, deoarece amalgamează o mare varietate de regimuri: autoritarismul birocratic latino-american, democrațiile neocorporatiste scandinave, regimurile tiranice africane. Disconfortul teoretic devine și mai acut atunci când cercetătorul empiric descoperă că cele mai multe din
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Administrative/918_a_2426]
-
Aceeași combustie luminoasă l-a împins la acte de curaj considerat, la timpul lor, de unele savante mediocrități, "curată nebunie": scrisoarea către Mareșalul Antonescu, istorică atitudine civică și, peste un an, celebrul discurs de la Ateneul Român când, în fața unei săli ticsite de studenți fremătând de entuziasm, dar și față de o sumă de colegi care abia așteptau să-și vândă sufletul, a rostit o conferință, "Reforma Spiritului", în care condamna vehement forțele răului de ambele sensuri, de dreapta și de stânga. Acest
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
Coloane din marmur) prin iarb). Capiteluri c)zute servesc drept scaune de gr)din). Nu trebuie decât s) scormonești puțin p)mântul că s) g)șesți fragmente de oale, buc)ți de statui, picioarele unui satir dansând. Pe marginea rafturilor ticsite cu c)rțile lui John sunt multe asemenea relicve. Pe biroul aglomerat se afl) o fotografie Înr)maț) a fiului s)u decedat, cu o barb) mic), la fel ca a lui John, zâmbind cu aceeași c)ldur) ca si
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
pentru ele. Iar unii cercetători au arătat că găsim mai mulți bărbați necomunicativi în meseriile cele mai tehnice (Geary, 1998). Dat fiind că femeile acordă o mare importanță relațiilor sociale, ele ar putea astfel evita să lucreze în asemenea medii ticsite de indivizi ce nu agreează contactul social. Un astfel de mediu profesional ar putea fi perceput ca ostil. Femeile ar ocoli așadar acest tip de meserie. O altă ipoteză ar putea fi legată de „competiția sexuală”. Aceasta este prezentă în
[Corola-publishinghouse/Science/1848_a_3173]
-
un pâlc lugubru de întrebări „existențiale”. Cum și-au trăit părinții mei copilăria sub regimul Gheorghiu-Dej? Cât de mult „dezgheț” a presupus cu adevărat studenția? Ce ar fi însemnat pentru generația născută la finele deceniului șapte un liceu fără librăriile ticsite de cărți interbelice? Cum se explică atâtea „neșanse” în istoria unui popor care, de câțiva ani măcar, își citește zilnic zodiacul? Sub comuniști, am trăit poate prea puțin în orizontul deplinei conștiențe pentru a putea formula măcar una din ipotezele
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
crede că el va rămâne multă vreme. Împăratul și împărăteasa Germaniei sunt bolnavi, kronprințul încă nu e bine. Sâmbătă, 15/27 august Vreme minunată, răcoare. Sf. Maria. Ora 9 la biserică, enorm de aglomerat, cor, până la ora 10. Sinaia este ticsită, peste 4.000 de oameni. Mama și Elisabeta fac o plimbare cu trăsura. Orele 11-1 Anghelescu și Fălcoianu pentru manevrele de la Slatina. La lunch mulți ofițeri. După-amiaza citit. Orele 5-7 plimbare cu trăsura, cu mama, în Sinaia și la mănăstire
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
scurt sau un „vreau“. Când ajungem la partea în care Suze și Tarquin trebuie să-și împreuneze mâinile, Suze îmi dă buchetul ei, iar eu profit de ocazie ca să mă întorc și să arunc o privire rapidă adunării. Locul e ticsit la maximum, sunt și oameni care nu au loc să se așeze. Sunt foarte mulți bărbați viguroși cu kilturi și foarte multe femei cu sacouri de catifea, Fenny e însoțită de toată liota ei de prieteni din Londra, și toți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Ești sigură? Mă uit stresată la maxim spre burta ei. — Bex, du-te odată! Nu pot să cred. De ce naiba pun raionul de bebeluși exact în fundul magazinului, la un kilometru de ușă? Pe bune, ce rost au toate etajele astea ticsite cu tone de țoale idioate, farduri și genți, care nu interesează pe nimeni? După ce urc și cobor pe vreo șase scări rulante, în sfârșit îl găsesc și mă opresc, cu limba ieșită de un cot. Mă uit în jur, nedumerită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Intru în lift și urc la etajul trei - și, în clipa în care pășesc afară din lift, mă simt chiar mai liniștită. Aici e o altă lume. E o cu totul și cu totul altă lume decât cea de la parterul ticsit de turiști. E un paradis. Etajul e extrem de spațios și de liniștit, cu vitrine cu oglinzi în partea de sus, pline cu argintărie, porțelanuri și sticlărie fină. E o lume a luxului pașnic. O lume a oamenilor cultivați și strălucitori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
dispărut. Unde a plecat? Cobor în fugă scările, fără să mă mai obosesc să aștept liftul. În clipa în care intru în magazinul de la parter mă uit disperată în jur, căutând cu privirea o licărire roz. Dar întregul etaj e ticsit până la refuz cu o revărsare de turiști entuziasmați, care vociferează veseli. Hainele lor colorate modifică vizibil peisajul. Îmi croiesc loc printre ei, cu respirația întretăiată, încercând să mă conving în gând că Alicia nu-i va spune nimic lui Robyn
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
de oi care veneau încet, fără să le înmâie cineva. (...) M’am întors înapoi și am ajuns în sat odată cu coloanele de soldați și de refugiați care în zadar încercau pe la casele sătenilor ca să’i găzduiască căci satul era deja ticsit de soldați. (...) A doua zi, când plecau cei găzduiți, lăsau puzderie de păduchi, care cu timpul au adus tifosul exantematic, din care cauză au murit din fiecare casă câte unul sau doi din familie, rămânând mulți copii orfani sau unele
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
este cald și nu prea, dar umiditatea pune capac. Europeanul însă bea apă, nădușește, și trăiește bine merçi. Ce să alegi oare între o iarnă cumplită și o nădușeală permanentă? Cu aerul condiționat drept bonus, eu aleg nădușeala. Avionul este ticsit de lume, nici un loc liber în uriașul B-747. Lume de tot felul, albi, negri, mulatri, galbeni, arămii și albăstrui. Fiecare cu necazurile și bucuriile lui. Mulțumim Domnului că noi sîntem cu bucuriile noastre. Copiii, nepoții, casa, prietenii, cățeii (oare ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
umplea hainele de praf și de pământ. Mă usturau ochii, încât abia mai vedeam. Cum să evit fenomenul? Cum să mă feresc de invazia agresivă a prafului, a țărânii, a pământului? Iar mă aplecam, iar scoteam din arătură două cotoare ticsite de pământ, atât de grele, încât eram aplecat în față mult, cocârjat, în semn de totală supunere, ca în fața unui zeu nemilos de hotărârea căruia depindea, la cel mai mic semn -, viața ori moartea mea. Scuturam și băteam cu nădejde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
atât de trist: „Da”. (Adevărul literar și artistic, 27 ianuarie, 2004) II. BAOBABUL ROMÂNESC Criza de identitate - între umlaut și miahkii znak Trebuie să încep prin a recunoaște că de puține ori am văzut Auditorium-ul de la Wilson Center atât de ticsit ca joi, 7 februarie, mai ales la o oră dragă washingtonienilor - ora prânzului. Ca să nu mai spun că nu mulți invitați de talia președintelui Ion Iliescu au avut parte de întrebări atât de puțin incomode. Cu excepția a două sau trei
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
feerie. Voi povesti aici două dintre ele. Una se referă la surpriza pe care am avut-o într-o dimineață din vara anului 1943, când, ieșind din casă, am constatat că strada noastră era, cum nu fusese în ziua dinainte, ticsită de vehicule militare dezafectate: un șir nesfârșit de camioane, jeepuri, camionete cu chesoane, tanchete de uscat, tanchete amfibii, parcate acolo poate pentru reparații sau pentru cine știe ce altceva. Faptul senzațional era însă că nu le păzea nimeni, nici un soldat sau altcineva
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
orașului. Am trăit teroarea perpetuă că vom fi trimiși în lagăre de exterminare - se spunea că Romanul era pe lista orașelor de unde evreii aveau să fie trimiși în lagăre. Amintirile sunt de neșters, de neuitat. Trenurile morții, vagoanele de vite ticsite de evrei care plecau spre lagăre și doamna Agarici, binecuvântată să-i fie memoria, o boieroaică, mama unui mare pilot... R.P. Horia Agarici, supranumit „salvatorul Constanței“, aviatorul care a doborât trei bombardiere sovietice... A.R. ...exact ...doamna Agarici, care, sfidând
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
în kibbutz, cât și acum. Chiar când făceam muncă de chelner, sau conduceam un tractor, sau culegeam mere, puteam, ori de câte ori doream, să fiu singur cu mine. Și când simțeam nevoia să scriu, mă retrăgeam în cămăruța mea, foarte mică și ticsită de cărți, și acolo eram pe propria mea planetă. Și apoi, cred că unui romancier nu-i strică să ia parte, o dată pe săptămână, la o ședință de comitet pentru planificarea și pro iectarea unor noi construcții. Nu-i strică
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
cu apă fiartă - să dezghețe grămăjoara solidificată ce obtura atât de necesara gaură a cheii. O farsă de o simplitate diabolică, într-adevăr... * Prea multe amintiri cu lecții de pian pentru un nedăruit ca mine! Nu mai sunt în apartamentul ticsit cu lucruri vechi și scumpe al profesoarei de pian a copilăriei mele, nemțoaica aceea nesuferită, ci într-un fel de chilie... Pereți albi, curați, absolut goi; în cameră nu se află decât un pian negru și două taburete; pe unul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
1971 până spre începutul primăverii anului următor Doina (v. mai sus) nu se simțise deloc bine. Multe am pătimit în acele luni... Îmi aduc aminte de o după-amiază de așteptare nesfârșită, la o policlinică cu plată, într-o sală uriașă, ticsită de lume, de parcă ne-am fi găsit într-o gară. Abia în martie, când, printr-o relație, am ajuns la un doctor cu multă experiență de la „Caritas”, starea Doinei a început să se amelioreze și eu să mă mai liniștesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
râs în moarte, moare stricându-se literalmente de râs; la câțiva pași de el, un alt soldat, mort, își expune, strident, râsul său mineral. Războiul descoperea o nouă formă de moarte: moartea veselă (Arsenal). Iată, în același film, un tren ticsit de trupe - deraiază. Obiectivul urmărește insistent alunecarea unui acordeon-șarpe care se desface și se strânge succesiv, parcă simulând convulsiile unui muribund. În apropierea instrumentului muzical devenit, în fine, inert, în spasmele morții degetele omului care cântase până nu de mult
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
timp de un an la penitenciarul din Ploiești. Cred că era pe 11 sau 12 februarie 1959, când am fost scos într-o noapte, împreună cu alți deținuți, în curtea închisorii. Trebuia să fim transportați undeva, la altă închisoare. În vagonul ticsit de trupuri, abia dac-am putut găsi un loc pe jos. Acolo, printre deținuții care veneau de la București, m-a impresionat figura de Crist a unui om mai vârstnic, cu care am intrat în vorbă. Stătea pe banchetă și văzândumă
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
un marș, că așa-i frumos! Mamei, nu-i venea să creadă ce-a auzit. Cum să-i facă Silvestru așa ceva? Asta, nu se poate. Grăbi pașii și când se apropie de casă i s-au tăiat picioarele. Curtea era ticsită de lume. Pe sub grajd, pe lângă bucătăria de vară erau numai femei și copii. Tinerii jucau de zor, iarba devenise una cu pământul. Deodată, când deschise poarta, Grămeștii au început să cânte un marș. O podidiseră lacrimile. Asta da, surpriză! Prețul
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
înălțau și câteva reședințe particulare, ce mie mi se păreau „castele“, deși nu erau decât vile etajate: locuința doctorului Pironcof, în fundul unei grădini ca un mic parc, ori aceea a avocatului Albini, situată chiar pe muchia de sus a dealurilor ticsite de vii, ce coborau pe valea unde Mureșul își așezase comod albia, făcând loc, pe malul dinspre oraș, căii ferate ce servea trenurile spre Cluj sau București. În acest orășel, se cuibărise și înstăpânise o românime vioaie, meridională, fără griji
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]