518 matches
-
amorezii singuratici ocupau în majoritate scândurile umede și nu totdeauna salubre ale destul de incomodelor - pe atunci - vehicole. Dacă în prima treime a secolului al XVII-lea, pe la orele 6-7 dimineața te-ai fi găsit la Veneția, ai fi văzut gondole ticsite de funcționari somnoroși - aprozi în genere - ducându-se la muncă, de meșteșugari aurari, fierari tăcuți întorcându-se de la schimbul trei, de țărănci din împrejurimi încărcate cu coșuri de legume, fructe, de dădace cu bonetă mergând să facă piața, de dieci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
aer misterios. Puțin mai sus, pe același trotuar, Într-o casă vagon cu marchiză, În stilul specific al vechilor imobile bucureștene, locuia În fundul curții José Algazi. În această după-amiază de sfîrșit de vară, bătrînul sefard se află În camera lui, ticsită de mobile demodate și cărți, Într-o discuție aprinsă cu Domnul D. Pe masa acoperită cu o Învelitoare de pluș, roasă la colțuri, aburesc două ceșcuțe mici de cafea. Domnul Algazi vorbește. Domnul D. fumează. — Îngenuncherea unui popor nu este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
a lungul acelui coridor de palat și am ajuns Într-o mare sală circulară unde o adevărată bazilică de neguri zăcea sub o cupolă sfîșiată de fascicule de lumină ce atîrnau din Înalt. Un labirint de coridoare și de rafturi ticsite cu cărți urca de la bază spre vîrf, configurînd un stup urzit din tuneluri, scări, platforme și punți ce lăsau să se ghicească o gigantică bibliotecă de o geometrie imposibilă. M-am uitat la tata, cu gura căscată. El mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
pierdute, s-a decis să investească o jumătate de franc și a luat cu el romanul numitului Carax, dimpreună cu o ediție aleasă a marelui maestru, al cărui moștenitor se simțea la drept vorbind, Gustave Flaubert. Trenul spre Lyon era ticsit, iar Monsieur Roquefort nu avu Încotro și trebui să-și Împartă cabina de clasa a doua cu două călugărițe care, de cum lăsară În urmă gara din Austerlitz, nu Încetară să-i arunce priviri reprobatoare, mormăind În șoaptă. Supus unor asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
țigară pe care o ținea Între arătător și inelar, ca și cînd ar fi fost o unealtă de scris. De ani de zile nu-l mai văzusem pe tata fumînd. — Bună dimineața, a murmurat, stingînd țigara Într-o scrumieră aproape ticsită de chiștoace fumate pe jumătate. L-am privit neștiind ce să spun. Privirea lui rămînea ascunsă În contralumină. — Clara a sunat de mai multe ori aseară, la două ore după ce ai plecat, a spus el. Părea foarte Îngrijorată. A lăsat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
spatele. M-am uitat Împrejur și m-am Întrebat cum. Nuria Monfort Își avea biroul pe o masă de scris ce ocupa colțul de lîngă balcon. O mașină de scris Underwood trona lîngă o lampă cu petrol și un raft ticsit cu dicționare și manuale. Nu existau fotografii de familie, Însă peretele din fața biroului era acoperit cu cărți poștale, toate imagini ale unui pod despre care Îmi aduceam aminte că Îl văzusem undeva, Însă pe care nu l-am putut identifica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
cedeze. - Dar mai apoi va trebui să Îl anunț pe conducătorul breslei, scânci el intrând Într-o cămară de după ușă. Consultă grabnic un registru, iar apoi se Îndreptă prin curte până În cealaltă parte a porticului, urmat de Dante. Magazia era ticsită de mărfuri până la rafturile cele mai Înalte, din stejar masiv, care se Întindeau prin toată Încăperea. Urmându-l pe paznic, Dante pătrunse În acel labirint, Începând să urce peste pachetele Înghesuite din ce În ce mai mult spre interiorul edificiului. Temnița Minotaurului nu trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
mărgini să dea din cap. Erau lamentații inutile și fără de speranță. Îl plictiseau. - Iar acum, nici asta nu e de ajuns. Acum bărbații s-au apucat și ei să practice meseria asta. - Sodomiții? - Poponari afurisiți, messer Durante. Ca aceia care ticsesc taverna lui Ceccherino În fiecare noapte. Dante Încuviință cu un zâmbet zeflemitor. Nu era pentru prima oară când auzea acel nume. Și nu era singurul punct de genul acesta. Orașul se umpluse de locuri unde, discret, se petreceau Întâlniri, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
o parte, știu drumul. Apoi, fără să mai aștepte reacția omului Încă zăpăcit, Dante pătrunse În labirintul de rafturi din scânduri greoaie de stejar, călăuzind carul pentru morți pe culoarele Înguste, până În punctul unde era depozitat fetrul venețianului. În magazia ticsită până În tavan, aerul era aproape irespirabil din pricina căldurii. - Ajutați-mă să Încarc baloturile de jos. Cu cea mai mare atenție. Înăuntru e ceva fragil și prețios. Fiți atenți să nu cadă. Acum, când avea din nou sub ochi plăcile, Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
păreau agățate de brațele cerului. Coborî din patul de lemn; se îmbrăcă imediat, dar nu mai avu timp să se spele. Ușa zburase deja făcându-se țăndări. Mai mulți milițieni, cu armele îndreptate spre ei, năvăliră în încăpere. Zona era ticsită de uniforme albastre și de securiști. Umbrele întunericului se întindeau peste munții ce se zguduiau. Adrian privea absent spre culmile încastrate în ceață ce parcă vuiau, și verdele întunecat al brazilor. Un sentiment straniu îl încerca. Forțele răului se avântau
IADUL OAMENILOR de LILIANA TIREL în ediţia nr. 953 din 10 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/362861_a_364190]
-
orificiu mult mai strâmt. Fata îi făcu semn lui Sinu, să coboare din nou. Sinu numără treptele în formă de spirală, grupate în segmente tot de câte șapte, la capătul cărora se trezi într-o sală imensă, cu pereții concavi, ticsiți cu cărți și cu aer închis. Sute de volume. Sinu simți că trebuie să se urce pe o scară dublă, spre a vedea de sus ceea ce nu mai văzuse niciodată. Atât. Adică să facă ceea ce-i recomanda însoțitoarea să facă
ULTIMELE LECTURI ALE LUI SINU de NICOLAE SUCIU în ediţia nr. 1890 din 04 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362805_a_364134]
-
să ia loc pe fotoliul de lângă șemineu să se încălzească, nu avea nimic periculos în ea, astfel tânăra și-a liniștit emoția ce-o cuprinsese la început, datorită prezenței sale doar cu gazda. În cameră se afla o bibliotecă mare, ticsită cu cărți, multe dintre ele de matematică, sau nenumărate tratate enciclopedice, toate legate în piele. - Bună ziua, domn' profesor. Cum, Brigitté n-a ajuns încă? întrebă fata privind nedumerită prin cameră. Ce-o fi cu ea, că nu întârzie de obicei
MEDITATIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1049 din 14 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363112_a_364441]
-
în categoria „curiozităților”, nu extreme firește. Poate pentru mine - și cer scuze pentru mica confesiune pe care mi-o îngădui aici - care nu prea am fost plecat de multe ori de la „coada vacii”, modul prin care priveam să fi fost ticsit cu hiperbolizări pentru că și termenii de la care plecam pentru a-mi permite comparații erau insignifianți, însă chiar și în țara mea dacă vor fi existând unele încercări ele vor fi departe de naturalețea și motivarea efortului depus aici, de mândria
RUINELE, BUNURI NAŢIONALE!... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 180 din 29 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367257_a_368586]
-
era faptul că aducea de fiecare dată cu sine, într-o damigeană pântecoasă, vin din propria podgorie și nu consuma decât din această băutură. Firește, o oferea și celorlalți, dar altceva în gură el nu punea. Avea Georgescu un bar ticsit cu băuturi dintre cele mai alese, dar pe cumnatu-său ele îl lăsau cu desăvârșire indiferent. Georgescu nu părea afectat de refuzul acestuia de a servi din specialitățile lui, ba chiar dădea impresia că i se părea normal ca musafirul să
MEDEEA DE PE ISTRU (2) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 564 din 17 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366788_a_368117]
-
vedea vite mari, vaci, boi, ori cai. Catârul, măgarul, capra și oaia sunt la ele acasă. Și totuși, oameni acelor sate par cei mai fericiți locuitori ai pământului. Cu totul altfel arătau chiar și în antichitate satele de la câmpie. Erau ticsite de oameni locuind în case încropite din piatră, căci lemn era prea puțin în Armenia. Erau sate de oameni harnici, pricepuți cultivatori de grâu, orz, secară și mei, dar și de felurite legume : napi, varză, sfeclă, ceapă, usturoi. A mai
CETATEA DE LUMINĂ (1) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1565 din 14 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367529_a_368858]
-
vânzătorilor de mărfuri, care își lăudau, cum se pricepea fiecare, produsele expuse. Mătăsurile, pânzele de Damasc întinse pe tejghele, îți luau ochii cu culorile și imprimeurile lor vii, care te îmbiau să le pipăi țesătura, simțindu-le parcă răcoarea. Prăvăliile ticsite cu tot felul de produse își așteptau, sub copertinele lăsate, clienții. Străzile înguste, stropite des de copiii de prăvălie, deveneau mai incomode, din cauza tejghelelor ce se scoteau în fața magazinelor pentru a se expune marfa. Numai iarna trăsurile puteau trece în
MĂRGELELE DIN CHIHLIMBAR (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366889_a_368218]
-
m-am ascuns” Genesa 3, 10 Îmi aduc aminte de cele șase haine ale Lui Iisus, purtătoare aici, pe pământ, de la haina cea strălucitoare, până la fâșiile de pânză de in... Garderoba ta de câte costume pândite de molii, nu e ticsită acum? Referință Bibliografică: Hainele Lui... / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 182, Anul I, 01 iulie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Nicolae Nicoară Horia : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
HAINELE LUI... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 182 din 01 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367122_a_368451]
-
asemenea dornici să-și sporească priceperea în domeniul gramaticii și al tehnicii abordării textelor literare. Profesorul ne primea într-o cameră imensă (așa-mi părea pe atunci) a casei sale de pe strada Titulescu, având pe un perete întreg dispuse rafturi ticsite cu un număr impresionant de cărți. Am auzit, peste ani, că, la dorința profesorului Roman, acestea au fost cedate după moartea sa Bibliotecii Universității din Timișoara. Fapt pe care fiul său, Romulus, cu care am fost coleg de clasă, l-
ROMAN ŞI BOLOGA de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1889 din 03 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363626_a_364955]
-
Toți mergeau spre casă sau la muncă și puțini erau ca noi, în weekend la pescuit. În deltă nu aveai unde să te aprovizionezi cu de toate, așa că fiecare avea o sumedenie de bagaje. Sălile de restaurant de pe navă erau ticsite cu lipoveni, oamenii deltei. Unul din noi păzea bagajele, pe teugă[vi], la adăpostul unui umbrar acoperit cu pânză de velă[vii]vopsită în albastru, iar celălalt mergea să facă aprovizionarea cu bere. Eram doi aventurieri plecați în necunoscut. Numai
AVENTURI IN DELTA DUNARII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1306 din 29 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349528_a_350857]
-
Peste prerii adormite Acolo și-a dus fiul@soața peste pietre și bolovani Acolo și-a dus nepoata în ținuturile roșului aprins Acolo și-a dus nepotul O viziune avusese mătușa Elvira peste ocean hotarele să le atingă hotarele „ținutului ticsit în curse” Pian avea mătușa dincolo de oțelul, dincolo de sticla orașului convențional O viziune avusese mătușa Elvira Să atingă inelele speranței De departe oglinda cu vise chema pe Julia May Impresii? Erori? Era totul pe dos Haos pe suprafețe Haos în
JURNALUL CU VISE AL JULIEI MAY DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350286_a_351615]
-
să ia loc pe fotoliul de lângă șemineu să se încălzească, nu avea nimic periculos în ea, astfel încât tânăra și-a liniștit emoția ce-o cuprinse la început, datorată prezenței sale doar cu gazda. În cameră se afla o bibliotecă mare, ticsită cu cărți, multe dintre ele de matematică, sau nenumărate tratate enciclopedice, toate legate în piele. - Bună ziua, domn' profesor. Cum, Brigitté n-a ajuns? întrebă ea privind nedumerită prin cameră. Ce-o fi cu ea, că de obicei nu întârzie? Nu
CAP. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 822 din 01 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350294_a_351623]
-
atunci, o poză cu tatăl bunicului tău făcută în 1921, o frescă de la o biserică părăsită de trei veacuri cu un soldat care aduce mult a daphniot, un cufăr îmbrăcat în piele sculptată, pe alocuri scorojită, cu sertare de mesteacăm, ticsit cu manuscrise și cărți bisericești uzate, pe care se văd picăturile de ceară, cufăr ce a fost donat mânăstirii Filoteu de Nichifor Daphne la 1342 - se vede inscripția pe pielea din interior, un vechi clopot ce chema călugării la trapeză
ATHOSUL NEAMULUI MEU (4) de BRUNO ŞTEFAN în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350412_a_351741]
-
Și ne întorceam la rădăcinile unui popor ascuns, într-o țară în care intuiția este încă recunoscută, cântărita și ascultata. Am deschis ușa cu grijă, pentru a nu deranja spiritele domestice, am tras geamantanele pline de noutăți istoric diferite și ticsite cu amintiri. Fiul meu a adormit pe data. În fine, am rămas singură în living și am căutat telecomandă. Canapeaua primită cadou povestea despre vremea în care Sydney își începea trăirea: comoditatea și tihna căminului, oricât de complicată ar fi
CĂLĂTORIA de MIHAELA CRISTESCU în ediţia nr. 82 din 23 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349137_a_350466]
-
Salonul de piane - loc emblematic al Bacăului, inspirator de eleganță și generozitate, un loc cum n-am mai văzut nicăieri în peregrinările mele, o oază de muzică și poezie, aparținând doamnei Mioara Iacob, un loc de respiro în centrul orașului ticsit de mașini, aglomerație, magazine, zgomot, farmacii și firme particulare. Un loc de respirat aerul proaspăt al Frumuseții care va salva lumea. Interferență a artelor: poezie, muzică, teatru, pictură. Asociația „Mutatis mutandis” - unul din partenerii de proiect având ca emblemă: „să
COMUNIUNI DE SPIRIT. SALONUL DE PIANE ŞI FRUMUSEŢEA CARE VA SALVA LUMEA de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 527 din 10 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362017_a_363346]
-
-și facă nevoile, care pe unde putea, fără să mai îndure mirosul insuportabil al fecalelor din vremea zilelor călduroase. Așa zisele „gupuri sociale”, imense construcții circulare lipsite de câte un arc de cerc, având la capete câte o chiuvetă, erau ticsite de WC-uri „turcești” ticsite, la rândul lor, de excremente și nu numai atât ; de jur împrejur, oricât vedeai cu ochii, cu greu puteai găsi un loc în care să-ți așezi picioarele pentru a sta pe vine. Ca în
XXVI. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2174 din 13 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365385_a_366714]