249 matches
-
și terapie și ergopsihoterapie: subterfugii, condimente exotice! Aiureli... messer Marga. Sunt cel de demult, adolescentul imatur, incurabil, ezitarea și excesul, tremur și taină. Intensitatea, intensitatea, doctore! Hipnoză, amețeală, pe șaua bicicletei, pe spinarea murgului din basme. Fluierat a pagubă și tifla și tiribomba, ăsta e răspunsul nostru! Îi va arunca în față micuțului Hypocrate adevărul, cu toate dedesubturile puturoase. Fără nici o rușine, de-a dreptul. Să-și acopere urechile și ochii, Bombonel, să amuțească, să învețe minte. Venise momentul. Dominic era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
uneori un blestem, mai ales când ești ca Aurora: o tânără care a abandonat liceul, fără un soț, dar cu un copil de trei ani de crescut, cu un strop de sânge rebel în vine, oricând dispusă să dai cu tifla lumii și să îți asumi orice risc îți iese în cale. Dacă ai nevoie de bani și înfățișarea este marfa cea mai prețioasă de care dispui, ce te-ar putea face să eziți să te dezbraci și să te înfățișezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
redacție. Nu m-am gândit niciodată că Portia putea să fie un personaj tragic, fără alte satisfacții decât serviciul la care, ca pe o stahanovistă, o uita Dumnezeu până la orele târzii, când ultimii șoferi ai redacției se retrăgeau dând cu tifla. Parcă o aveam mai aproape în zilele lungi de iarnă, iluminate artificial până dincolo de jumătatea lor, când porneam cu curaj dimineața la treabă, cu tonus, propunându-mi să nu beau - la vârsta mea îmi mai propuneam lucruri care mă umpleau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
stânga-mprejur și trec În galop nebun printre mauri, care-i potopesc cu pietre și cu săgeți de arbaletă de la ferestre, Îi masacrează pe toți dimpreună cu marele maestru, Închid breșa, atârnă pe ziduri cadavrele și le dau creștinilor cu tifla, râzându-le În nas cu nerușinare.” „Mauru-i crud”, zise Belbo. „Ca niște copii”, zise din nou Diotallevi. „Erau fioroși mai mult de-o grămadă, templierii ăștia ai tăi”, zise Dolores ațâțată. „Mie Îmi amintesc de Tom și Jerry”, zise Belbo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
mai puțin. Nu mai puțin de doi ani, orice ar fi. Până atunci România va fi cel mai bogat stat din lume. Își va permite să cumpere Basarabia de la ruși și Cadrilaterul de la bulgari, doar așa, să le dea cu tifla tuturor. Mai mult, dacă ne enervăm, vom putea achiziționa și Ungaria, na! Vom face din Balaton, lacul ăla sălciu al lor, pescărie, o imensă crăpărie, să terminăm odată cu fițele de acolo: yole, bărci cu pânze, miniyachturi, windsurfing. Aici eram perfect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
apel!... Când vor ajunge cele două mii cinci sute de pogoane de la Babaroaga în mâinile țăranilor, aș vrea să te văd ce învoieli ai să mai poți face cu dânșii. Au să-ți râdă în nas și să-ți dea cu tifla, băiete! Azi sunt (vru să spuie că sunt hoți, dar își aminti de Buruiană și schimbă)... sunt cum îi știm; atunci o să-și bată joc de tine și mai târziu o să te bată de-a binelea. Mulțimii îi trebuie stăpân
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
explicit față de „viermii” societății pe care o conduce. Chiar și rețeta străveche a tiraniei eficiente, „pîine și circ”, a fost încălcată cu dispreț, a devenit întîi „fără pîine”, apoi „fără circ”, iar ca bonus i s-a dat societății cu tifla. Austeritatea, una dintre suferințele sociale majore impuse societății românești (nu discut cît de utile), se tratează oriunde cu solidaritate (chiar dacă adesea demagogică) : fraților, sîntem cu toții în aceeași oală, împreună vom reuși să ieșim ! Or, după cum rezuma excelent Corina Drăgotescu într-
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
hingherit de om, se odihnește fără conștiința inutilității sublime a gestu lui său. Și îi lasă și pe alții să se odihnească, dacă știu cum. Comparativ, exercițiile mele de odihnă sînt de-a dreptul meschine : în fiecare după-masă dau cu tifla tuturor oamenilor muncii din toate țările, uniți sau nu, și mă scufund într-o siestă fără frontiere. Gîndul că i-am păcălit pe toți îmi dă un îmbătător sentiment de putere și superioritate. Omul este într-adevăr un animal inferior
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
din lipsă de fonduri. Sperăm să revenim cu primele concluzii ale Comisiei Parlamentare create în acest scop, exact peste doi-trei ani. {{ EXTRAGERI SPECIALE }} RADIO K.L. “ Agonie și extaz. În definitiv nu e singurul caz în care istoria ne dă cu tifla și norocul cu copita. Avem, se află însă cu noi curajul de a trece și peste aceste momente, nenorocirea unindu-ne tot mai uniți pentru a face față și a plăti conștiincios cele 421 de taxe pe care le avem
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
pe mine aici? Asta mă pune în situația să constat că nu fac parte din lumea în care mă găsesc. Ultima oară când am stat la New York câteva zile, am avut, țin minte, impulsuri puerile de "barbar" care dă cu tifla unei "Rome" supertehnicizate, la fel de plină de păcate ca Roma antică, dar mai vitală. Acum, mă ispitește altă frondă. Îmi place să văd în New York o "Romă" locuită de "barbari", unde noi, cei din "Lumea Veche", descoperim mirați, descumpăniți, iritați, că
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
era însă și un gest apotropaic, aidoma celui constând din pumnul strâns în așa fel încât degetul mare (policele) să iasă în afară printre degetul arătător și cel mijlociu, de la care au derivat expresiile: cotul și pișcotul, a da cu tifla, a da cu tifla pe la spatea se alege cu ciuca, în față te linge - în dos te frige, a trimite la dracu, ori pur și simplu englezescul give a fig - a nu primi nimic. Expresia românească a da cu tifla
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
gest apotropaic, aidoma celui constând din pumnul strâns în așa fel încât degetul mare (policele) să iasă în afară printre degetul arătător și cel mijlociu, de la care au derivat expresiile: cotul și pișcotul, a da cu tifla, a da cu tifla pe la spatea se alege cu ciuca, în față te linge - în dos te frige, a trimite la dracu, ori pur și simplu englezescul give a fig - a nu primi nimic. Expresia românească a da cu tifla, care corespunde parțial expresiilor
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
tifla, a da cu tifla pe la spatea se alege cu ciuca, în față te linge - în dos te frige, a trimite la dracu, ori pur și simplu englezescul give a fig - a nu primi nimic. Expresia românească a da cu tifla, care corespunde parțial expresiilor cu figa (smochin), este descripția unui gest cu substrat magico-sexual, astăzi batjocoritor, care constă din palma întinsă cu degetul mare apropiat de vârful nasului și cu celelalte degete desfăcute și agitate aidoma cântării unui fluier, în
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
După care, socotind că au fost mult prea guralivi, pescarii s-ar închide în muțenia lor... Dacă trecutul ar fi la fel de mut sau dacă ar trece ca pojarul fără să lase urme, aș fi tentat, poate, să le dau cu tifla guzganilor, cum făceam cu oamenii respectabili pe vremea când nu eram decât un mucos obraznic. Din fericire, așa ceva nu mai e cu putință. Confuz, ros de semne de întrebare, dar sâcâitor și lipit de umerii mei ca o cocoașă, pe
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
succesul de a pătrunde la Belle Arte mi se părea un eșec; datorită lui ratasem șansa de a mă apuca de o meserie pentru care aș fi avut înclinații. Apoi felul cum mă însurasem. Sau bețiile. Totul era singurătate, minciună, tiflă stupidă. Singurul înșelat eram eu. Simțeam că viața mă trăgea la fund, vroiam să mă smulg și încheiam rugîndu-1 să mă ajute. Dacă tata m-ar fi crezut atunci, cine știe?, viața mea ar fi luat, poate, alt curs. Dar
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
într-un fotoliu de infirm, se putea ascunde și altceva decât o suferință penibilă, o boală care reușise în cele din urmă s-o doboare. Nu-mi trecuse prin minte că o asemenea femeie își putea îngădui să dea cu tifla soartei. Îi auzeam vorbele și nu-mi venea să cred că ele erau rostite de bătrâna cu fața plină de riduri dinaintea mea: Am o o voce răgușită, cum observați, domnule sculptor. Deloc muzicală. N-am putut să cânt. La
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
atrag cele mai strălucite talente în domeniu. Iar cu o populație globală care îmbătrânește cu fiecare clipă, viitorul nostru este mai strălucit ca oricând. Și asta nu e tot! Am ajuns la punctul în care putem să-i dăm cu tifla lui Big Pharma ... și chiar o vom face. Acele companii mărețe și pompoase au nevoie de noi și ele știu asta. Au nevoie de gene, au nevoie de tehnologie. Ele sunt trecutul. Noi suntem viitorul. Noi suntem locul în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
După care, socotind că au fost mult prea guralivi, pescarii s-ar închide în muțenia lor... Dacă trecutul ar fi la fel de mut sau dacă ar trece ca pojarul fără să lase urme, aș fi tentat, poate, să le dau cu tifla guzganilor, cum făceam cu oamenii respectabili pe vremea când nu eram decât un mucos obraznic. Din fericire, așa ceva nu mai e cu putință. Confuz, ros de semne de întrebare, dar sâcâitor și lipit de umerii mei ca o cocoașă, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
succesul de a pătrunde la Belle Arte mi se părea un eșec; datorită lui ratasem șansa de a mă apuca de o meserie pentru care aș fi avut înclinații. Apoi felul cum mă însurasem. Sau bețiile. Totul era singurătate, minciună, tiflă stupidă. Singurul înșelat eram eu. Simțeam că viața mă trăgea la fund, vroiam să mă smulg și încheiam rugându-l să mă ajute. Dacă tata m-ar fi crezut atunci, cine știe?, viața mea ar fi luat, poate, alt curs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
într-un fotoliu de infirm, se putea ascunde și altceva decât o suferință penibilă, o boală care reușise în cele din urmă s-o doboare. Nu-mi trecuse prin minte că o asemenea femeie își putea îngădui să dea cu tifla soartei. Îi auzeam vorbele și nu-mi venea să cred că ele erau rostite de bătrâna cu fața plină de riduri dinaintea mea: „Am o voce răgușită, cum observați, domnule sculptor. Deloc muzicală. N-am putut să cânt. La desen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
nou. Școala asta ține de cînd lumea. Cel mult, astăzi, pentru prima dată, cei ce sînt, prin puteri și temperament, adepții acestui libertarism estetic s-au grupat ca să-l afirme prin reviste, manifeste și șezători, prin farse, prin mistificări, prin tifle, piruiete, bufonerii și bravade riscante, trimise în figura placidă a bunului-simț public”. Caracterul publicitar al mișcării e subliniat cu o maliție abia perceptibilă: „«Dada» însă avea un scop și l-a ajuns scandalul și un renume intercontinental, cu orice preț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
mulțumită de ceea ce fac. Deși Hugo mă cam scoate din sărite. Se crede atât de deștept. Chiar e deștept, nu mă putui abține să nu remarc. Ah, bine, dacă-ți place tipul ăsta de deștept de Oxbridge care dă cu tifla în stânga și-n dreapta... Helen mai bău niște bere. Avea o față de pasăre: în loc de ochi, două despicături înguste și verzui, nasul, un cioc mic și ascuțit, iar buzele subțiri. Printr-o minune a aparatului de filmat, această combinație de trăsături
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
pe spate și realizase farsa aiuritoare. Sângele avea gust de ketchup. Făcuseră dragoste pe covor, cu o pasiune nebună, în timp ce medicii de la ambulanță băteau cu pumnii și cu picioarele în ușă. Le deschisese Lucia, după orgasm, și le dăduse cu tifla... Schiță un zâmbet. - Serios? Un geamantan cu bani? Și nu cumva vă urmărește și unul care are un tatuaj cu Celine Dion pe umăr? Ochii individului se rotiră înnebunitor în orbite. - De el îmi este cel mai frică, domnule, dacă
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
rezolvate fără tragere de inimă, de toată sarabanda de întâmplări cotidiene care nu îi provoca nicio satisfacție. Înfipse chiștocul în scrumieră și simți o mână pe umăr. - Hai să-ți spun cum se poate muri prostește! Vru să dea cu tifla impertinentului care îi deranja momentele de meditație, însă renunță. - Mai bine îmi spui că va apărea soarele peste fix trei secunde și îți voi fi veșnic recunoscător. - Nu, au zis la meteo că va ploua în draci câteva zile bune
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
nou: - Magicianule, cât va mai ține ploaia asta? Ai grijă, nu cumva să inunzi apartamentele celeste, sunt sigur că în fața lui Dumnezeu nu poți să faci față cu bagheta aia de trei parale! Uite că iepurele fricos îți dă cu tifla. Și voi merge către Lucia, farsele acestea de prost gust pe care le pui în scenă nu mă pot convinge să fac cale întoarsă. Ușa cafenelei de peste drum se deschise, iar Magicianul apăru în prag și salută, luându-și jobenul
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]