729 matches
-
din inițiatorii ARLUS-ului. La 6 martie 1945 a fost numit Ministrul Sănătății în guvernul dr. Petru Groza. În această calitate a creat 60 de circumscripții rurale noi, sanatorii, 100 de case de nașteri la țară, a dirijat campanii împotriva tifosului exantematic, a febrei tifoide, a febrei recurente. La 16 iulie 1946 încetează din viață. O placă memorială situată pe imobilul din Strada Speranței 13, București, Sectorul 2, reamintește că aici au locuit dr. Dumitru Bagdasar și dr. Florica Bagdasar.
Dumitru Bagdasar () [Corola-website/Science/303622_a_304951]
-
Georg-Titus, născut la 15 septembrie 1876 la București, și Emanuel (Manoli), născut în 7 octombrie 1885 la Peleș. Wilhelm Kremnitz moare la 31 iulie 1897 la Peleș datorită unei crize cardiace în timp ce-l îngrijea pe prințul moștenitor Ferdinand bolnav de tifos exantematic. În semn de recunoștință a fost înmormântat pe domeniul regal, pe partea Bucegilor dinspre șoseaua Sinaia - Poiana Țapului, în apropiere de cascada Urlătoarea. Recent, mormântul a fost mutat în parcul localității. Deși viața în România îi era asigurată, având
Mite Kremnitz () [Corola-website/Science/308894_a_310223]
-
inumane la care au fost supuși: înfometare, frig, privarea de asistență medicală și de sanitație minimală. Lipsa asistenței medicale a dus la situația că în majoritatea cazurilor, cauza decesului era decisă în cancelariile oficiale conform formulei: vara, dizenteria și iarna, tifosul exantematic, ambele boli fiind provocatoare de epidemii și datorate condițiilor dezastruase de sanitație, situație pe care propaganda oficială o atribuia "obiceiurilor insalubre de viață ale romilor". Raportul întocmit la 21 decembrie 1942 de o comisie numită de Inspectoratul General al
Deportarea romilor în Transnistria () [Corola-website/Science/325667_a_326996]
-
că în zilele în care s-a făcut investigația mureau 5-10 romi zilnic. La scurt timp după acest raport, la sfârșitul lui decembrie 1942 a izbucnit între romii de la Covalevca și în împrejurimi (raionul Landau, județul Berezovca) o epidemie de tifos exantematic, culmea fiind atinsă la sfârșitul lunii ianuarie 1943. Situația romilor din această zonă a fost dificilă nu numai din cauza epidemiei, ci și a foamei și frigului, care au făcut numeroase victime. Conform raportului final realizat de Comisia Internațională pentru
Deportarea romilor în Transnistria () [Corola-website/Science/325667_a_326996]
-
muncă să fie prezentat Consiliului. Această instituție se axa pe oprirea leprei, malariei, febrei galbene, ultimele două prin inițierea unei campanii internaționale de exterminarea țânțarilor. De asemenea, Organizația Sănătății a lucrat cu succes cu Uniunea Sovietică pentru prevenirea epidemiei de tifos, inclusiv organizarea unei campanii mari de educație despre boli. Societatea Națiunilor a acordat o atenție serioasă problemei cooperării intelectuale încă de la înființarea acesteia. La prima Adunare (decembrie 1920) s-a cerut participarea Consiliului la organizarea internațională a lucrărilor intelectuale. Consiliul
Societatea Națiunilor () [Corola-website/Science/302049_a_303378]
-
regimentul feroviar din București și, în final, detașat la Grupul Apărării Dunării. Alături de alți arhitecți și ingineri, a avut misiunea să distrugă podurile în timpul retragerii în Moldova. De asemenea, a construit centre medicale și instalații sanitare, în momentele în care tifosul exantematic făcea ravagii în sânul armatei române. În 1917, s-a alăturat unui batalion de vânători de munte. Retragerea armatei române în Moldova i-a permis să descopere arta țărănească, dar și cea bisericească, din regiuni românești diferite. Având tot
Toma T. Socolescu () [Corola-website/Science/316317_a_317646]
-
sau creion, drame ale războiului imperialist. Ca și Tonitza care ne-a lăsat cele mai zguduitoare imagini ale suferințelor din timpul primului război mondial, folosind, alături de descrierea directă, procedeele satirei - Bednarik a creat atunci scene cu victime ale foametei și tifosului exantematic, cu invalizi ajunși în revoltătoarea situație de a vinde pe stăzile Iașilor mărgele (...) și prin contrast, aspecte din viața profitorilor războiului”.Petru Comarnescu Lucrări de Ignat Bednarik pot fi văzute în colecțiile și muzeele din România și din străinătate
Ignat Bednarik () [Corola-website/Science/312029_a_313358]
-
deportați din Oradea. Acolo bunicii au fost trimiși imediat la camera de gazare, pe când Éva a fost selecționată de doctorul Josef Mengele pentru a fi subiectul unor experimente umane. A fost descoperită de Mengele cu picioarele umflate, probabil din cauza contractării tifosului și trimisă la gazare. A murit pe 17 Octombrie 1944, la vârsta de treisprezece ani. Soarta tatălui Évei, Béla Heyman nu este cunoscută. Tatăl vitreg Béla Zsolt a scăpat de la deportare fiind ascuns în infirmeria ghetoului Nagyvárad. Unii dintre bolnavi
Éva Heyman () [Corola-website/Science/336622_a_337951]
-
douăzeci, Organizația Mondială a Sănătății a bombardat insula cu cantități masive de DDT, împotriva malariei, exterminând atât țânțarii, cât și celelalte animale. Când au aflat șobolanii că și pisicile muriseră otrăvite, au invadat insula, au devorat grânele și au răspândit tifosul și alte nenorociri. Confruntați cu atacul neprevăzut al șobolanilor, experții Organizației Mondiale a Sănătății au convocat o comisie de criză și au trimis pisici cu parașuta. În zilele acestea ale anului 1960, zeci de feline au traversat cerul din Borneo
26 IULIE. PLOUĂ CU PISICI (FRAGMENT DIN „FIII ZILELOR” DE EDUARDO GALEANO) () [Corola-website/Science/295948_a_297277]
-
Ivan Davidovici Lazarev și împreună au mărșăluit să pună stăpânire pe provincia Erzerum pe 2 octombrie. Erzerum a fost capturat a doua zi, iar Șelkovnikov a fost declarat guvernator al provinciei. După ocuparea funției de guvernator, s-a îmbolnăvit de tifos exantematic, decedând pe 10 februarie 1878.
Boris Șelkovnikov () [Corola-website/Science/329597_a_330926]
-
drumului pe jos; a fost repartizat în „lagărul mic”, o zonă din Buchenwald similară unui lagăr de exterminare: bărăci destinate adăpostirii a câte 52 de cai în care erau înghesuite câte 2000 de persoane suferind de foamete, frig, sete și tifos. În mai puțin de 4 luni, între ianuarie și aprilie 1945, au murit 5200 de persoane în „lagărul mic”. Atunci cand Székely László a ajuns în „lagărul mic”, unii prizonieri mai în vârstă l-au întrebat de unde este și cum îl
„Cred că nu e numai ţelul nostru, e interesul umanităţii.” Supravieţuitori români ai lagărului de concentrare Buchenwald () [Corola-website/Science/295842_a_297171]
-
Crac des Chevaliers, care ulterior va deveni un important castel în Comitatul de Tripoli. Tancred a rămas ca regent în Antiohia și în numele lui Bohemund al II-lea, până la moartea sa, survenită în 1112, ca urmare a unei epidemii de tifos. Tancred a fost căsătorit cu una dintre fiicele regelui Filip I al Franței, Cecilia de Franța, însă nu a avut niciun urmaș. "Gesta Tancredi" constituie o biografie a lui Tancred scrisă în latină de către Raoul de Caen, un normand care
Tancred de Taranto () [Corola-website/Science/326937_a_328266]
-
niciodată efective active mai mari de 100.000 de soldați. Sârbii au simțit de-a lungul acestui an lipsuri mari, confruntându-se continuu cu o criză de hrană, medicamente, îmbrăcăminte sau muniție. În rândurile soldaților sârbi și muntenegreni a izbucnit tifosul, care a răpit viețile a numeroși soldați. La rândul ei, armata muntenegreană, cu efective de 50.000 de soldați, a jucat un rol important în luptele împotriva armatelor austro-ungare în 1914. La sfârșitul anului 1914, războiul din Balcani s-a
Campania din Balcani (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/319789_a_321118]
-
și din sate. Coloanele în retragere ale armatei sârbe s-au amestecat cu coloanele de refugiați. Aproximativ 250.000 de oameni s-au retras odată cu armata în condiții foarte grele, urmăriți îndeaproape de avangărzile austro-germane. Refugiații au suferit de foame, tifos, sau au murit în timpul bombardamentelor de artilerie și atacurilor aeriene. Prin comparație cu trupele germane și austriece, bulgarii au evitat folosirea armelor împotriva civililor. Un jurnalist german prezent la ofensiva avea să scrie: „Sângele arhiducelui Franz Ferdinand, care a murit
Campania din Balcani (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/319789_a_321118]
-
lungul drumurilor și pe pârloage, peste tot putem vedea cadavrele împrăștiate pe pământ, îmbrăcate în straie de țărani sau în uniforme militare. Aici zac chipurile crispate ale femeilor și copiilor. Au fost uciși, sau au pierit de foame sau de tifos? Probabil nu este prima zi în care zac aici, deoarece chipurile lor sunt deja desfigurate de mușcăturilor animalelor sălbatice de pradă, iar ochii le-au fost ciuguliți demult de ciori”. Antanta a reușit să evacueze aproximativ 150.000 de civili
Campania din Balcani (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/319789_a_321118]
-
politica nazistă reprezintă paradigma de atitudine a majorității evreilor din Europa față de nazism. În următorul an și jumătate, mii de evrei din Polonia și rromi, din orașe mai mici și de la sat, au fost aduși în Ghetou, în timp ce bolile, precum tifos, și foametea au menținut numărul locuitorilor constant. Rația de mâncare pentru evreii din Varșovia în 1941 era limitată la 184 de calorii, în comparație cu cele 2.613 calorii pentru germani. Șomajul era o problemă majoră în Ghetou. Au fost create ateliere
Ghetoul Varșoviei () [Corola-website/Science/329248_a_330577]
-
începuseră să se teamă după "Criza Sputnik" că țara lor a fost eclipsată de către Uniunea Sovietică în știință și învățământul public. Guvernul lui Stalin a pus un accent mare pe asigurarea de servicii medicale gratuite. S-au dus campanii împotriva tifosului, holerei și malariei. Numărul de doctori a crescut atât de repede pe cât a permis capacitatea învățământului medical și a facilităților medicale. Rata mortalității și mortalității infantile au scăzut în mod continuu. Învățământul de toate gradele era gratuit și s-a
Iosif Vissarionovici Stalin () [Corola-website/Science/298049_a_299378]
-
bolșevice. Luptele fraticide au continuat până în 1920, cănd comuniștii au ajuns la putere. În acea perioadă școlile au fost închise, așa că Sergei a fost nevoit să-și continuie studiile acasă. În 1919, datorită lipsei de alimente s-a înbolnăvit de tifos exantematic. Koroliov a continuat să învețe în Odesa la Scoala profesională de Construcții (Stroiprofșcola), unde s-a calificat că tâmplar. Dar el era pasionat de aviație, poate datorită influenței pe care a avut-o asupra lui o demonstrație aeriană, pe
Serghei Koroliov () [Corola-website/Science/314467_a_315796]
-
fost rănit pe front și a fost trimis la serviciile sanitare, unde a lucrat în spitale din Rusia, ce tratau holera. În timpul petrecut în aceste spitale a fost profund marcat de suferința oamenilor cauzată de anumite boli infecțioase grave precum tifosul sau holera. Experiența de pe front i-a încurajat opțiunea de a deveni medic și de a efectua cercetări în domeniul medical. În 1918, și-a reluat studiile întrerupte la "Universitatea din Kiel", iar în anul 1921 a absolvit facultatea și
Gerhard Domagk () [Corola-website/Science/308950_a_310279]
-
17%; Delta Amacuro și Amazonas au rata cea mai mare în Venezuela. În conformitate cu datele Organizației Națiunilor Unite, 32% din venezueleni nu dispun de canalizare adecvată, în primul rând cei care locuiesc în zonele rurale. În Venezuela se întâlnesc boli ca tifos, febră galbenă, holeră, hepatita A, hepatita B și hepatita D. Venezuela are un total de 150 de stații de epurare a apelor uzate. Cu toate acestea, 13% din populație nu are încă acces la apă potabilă, dar acest număr a
Venezuela () [Corola-website/Science/298155_a_299484]
-
ca spioană. Maiorul o scoate de acolo și îi dă un bilet de tren pentru a pleca la Mărășești unde era linia frontului. Ea ajunge pe front la compania ei care se lupta cu gerul cumplit (-30 grade) și cu tifosul exantematic. Locotenentul Mănoiu îl roagă pe colonelul Jipa (Cornel Coman) s-o trimită pe Ecaterina la partea sedentară a armatei pentru a o feri de riscul de a muri pe front. Înaltul Comandament Militar o înaintează la gradul de sublocotenent
Ecaterina Teodoroiu (film din 1978) () [Corola-website/Science/326768_a_328097]
-
diviziei că refuză să-și părăsească compania, iar generalul îi acceptă rugămintea de a rămâne pe front. Mănoiu este invidios, dar îi încredințează comanda unui pluton de infanterie. Aflată pe front, Ecaterina află că medicul Mureșan s-a îmbolnăvit de tifos exantematic și a murit. Comanda Armatei I este preluată de generalul Eremia Grigorescu. În luptele de la Mărăști și Mărășești, acțiunea ofensivă a armatei germano-austro-ungare este oprită de Armata Română cu pierderi grele. În cursul luptelor, Ecaterina Teodoroiu este împușcată în
Ecaterina Teodoroiu (film din 1978) () [Corola-website/Science/326768_a_328097]
-
pe condițiile concrete care au făcut posibilă apariția și acțiunea eroinei. Pe lângă acțiunea Ecaterinei Teodoroiu, filmul prezintă și efortul istovitor al doctorului Mureșan (interpretat de Ion Caramitru) de a salva cât mai mulți răniți, murind în cele din urmă de tifos exantematic. Medicul trăiește o dramă proprie cauzată de prinderea și împușcarea fratelui său ce a încercat să traverseze clandestin frontiera dintre Austro-Ungaria și România. Scenariul a fost scris de Mihai Opriș și Vasile Chiriță. Filmul a intrat în faza de
Ecaterina Teodoroiu (film din 1978) () [Corola-website/Science/326768_a_328097]
-
ajuns la destinație în Transnistria în luna decembrie: sate (parțial) evacuate, unde erau cazați câte 25-40 de oameni într-o casă, fără paturi, uși sau ferestre. Prizonieri în aceste case, fără mâncare sau încălzire, majoritatea oamenilor au murit de foame, tifos sau împușcați în timp ce încercau să fugă. „Nu făceam nimic, că nu aveam ce să facem. Stăm băgați în casă, ca daca ieșeam afară ne omorau rușii[2]</a>, ne împușcau.” (Marcel Dumitru)</i></b> „Eram mititica, eram cu mama, 10
„Fie zi, fie noapte, afară tot întuneric era. Asta era Transnistria, unde-am trăit iadul pe pamânt.” Deportarea romilor în Transnistria () [Corola-website/Science/295835_a_297164]
-
și s-au dus cu ea la groapa. Și bunicul, și mama, și unchiul, și sora...trei frați am avut și toți au murit acolo.” (Maria Manole, 75 de ani, Cerat, Dolj) Mulți dintre cei deportați au murit de inaniție, tifos sau acte de violență comise între 1942 și 1944; numărul lor nu este cunoscut cu exactitate. Din cei 25.000 de romi deportați, au supraviețuit în jur de 14.000.[3] Pe langă malnutriție și îngheț, actele de cruzime față de
„Fie zi, fie noapte, afară tot întuneric era. Asta era Transnistria, unde-am trăit iadul pe pamânt.” Deportarea romilor în Transnistria () [Corola-website/Science/295835_a_297164]