196 matches
-
apoi a turnat și în sticlă. Amicul nostru Eugen, de la București, că el s-a ocupat de caz, îți mulțumește pentru pont. Deja ieri au fost arestați cîțiva de-aci, de la abator... Și crezi că-n felul ăsta o să-mi tihnească sîmbetele ? a bombănit Mihai, întorcîndu-se la rînd, unde a mai stat cîteva ceasuri de pomană. Mi-a telefonat Tamara! l-a întîmpinat Ana contrariată. De ce nu mi-ai spus că a fost plecată? Să-mi reproșezi că mănînc timpul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
de zâmbete și deodată - basta, s-a ales praful din toate, a rămas singură ca... o muscă acolo, purtând din veac stigmatul blestemului. Și iată că, în sfârșit, Dumnezeu a chemat-o la el. Odată cu asfințitul soarelui, într-o seară tihnită de vară își ia zborul și bătrânica mea, firește, aici nu se poate să lipsească o intenție moralizatoare, și chiar în acest moment, ca să zic așa, în loc de-o lacrimă de bun-rămas, un sublocotenent tânăr și îndârjit, cu mâinile proptite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
mă mai obosi să mă spăl pe mâini. Vii la lojă diseară Bruce? Întreabă Ray În vreme ce o iau pe Royal Mile. O să mergem la sediu prin Leith: mai pierdem umpic vremea. — Nee... poate joi, pentro rundă de biliard. — O seară tihnită cu soția? Mda, zic eu, strălucind de mândrie, Carole gătește ceva special astăzi. — Mi-aș dori să am și eu pe cineva să-mi gătească ceva special, spune Ray, În vreme ce mergem pe Easter Road trecând pe lângă Tinelli’s Restaurant, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
jos ori cu transportul în comun; ci și savoarea întâlnirilor cu neprevăzutul individual și cu natura umană, în general. În autobuzul supraaglomerat călătorii nu discută, ci se ceartă. „Comunicarea“ lor este interjecțională și impregnată de ură. Ce diferență față de colocviile tihnite din taxi! Aglomerația urbană naște aici nu violență, ci solidaritate; nicidecum luptă oarbă pentru un loc liber, ci o contemplație în doi a valurilor și zădărniciilor vieții. Bineînțeles, contemplația nu e totuna cu pasivitatea. Fiindcă, în timp ce dialogul cu șoferul de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2210_a_3535]
-
că e întruparea raiului pe pământ. Acolo ne-au dus îngerașii Anca și Charles, după ce ne-au arătat ce-a mai rămas din castelul lui Richard Inimă de Leu și cum curge Sena prin Normandia, la Andelys. Totul a fost tihnit, frumos și blând ca-n basme, dar raiul ni s-a dezvăluit în întregime pe drumul de întoarcere, la Giverny. În uriașa grădină a lui Monet, mi s-a rupt pur și simplu filmul. Ce să spun? Căci nici dac-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2208_a_3533]
-
la locul lor, însoțite de serviabile, credincioase, adjective. Un moment de respiro, un armistițiu: povestitorul scotocește în traistă, scoate merindea. De partea cealaltă cititorul deja înghite primul dumicat. între ei flutură steagul alb al înțelegerii: măcar mâncarea asta să ne tihnească. Penele, cuțitașele, cerneala, nisipul, creioanele povestitorului stau risipite prin iarbă precum dincolo radierele, ochelarii, lupele, foarfecele. Un stol de porumbei care ar trece pe deasupra lor ar vedea doi oameni lejer întinși la oarecare distanță unul de altul, printre foi mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
stradă obișnuită... cam cît trotuarul de pe-aici... — Ți-a lăsat impresia că pune ceva la cale... sau că este nervos? — Nici vorbă. Sigur nu m-am Înșelat. Nervos?... Ba dimpotrivă... total lipsit de griji și se părea că-i tihnește plimbarea. — Și de ce nu te-a observat ? Doar tu ai avut timp suficient să-i studiezi expresia feței... Nu ți se pare ciudat? — Era teribil de multă lume. Ora de plecare de la serviciu... — Deci tu ai fi putut să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
că această calitate te scutește de foarte mult zbucium, de enorm de multă durere sufletească. Numai că omul, cultivat sau nu, are în mod firesc încorporată în creierul său "îndoiala". Frământările provocate de această meteahnă îl fac să nui mai tihnească viața, să n-o guste din plin. Poate aceasta, îndoiala, este și cauza esențială care ne fură bucuria deplină a vieții. Cred că am dat o explicație cinstită pentru apariția aceste cărți. În unele momente, când vedem și cu mintea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1486_a_2784]
-
urâtu. Io nu trăncănesc așa, de-un pamplezir, ca Barcina, că iera să-mi fie cumnată, sau ca bărba-su, care să bagă-n vorbă, da n-a văzut câtu-i hău o minge dă football număru cinci. Vreau să vă faceți tihnit planu dă bătaie. Ieram gata să-mi pun pirostriile cu Pumita, care avea și ea pandaliile ei, da iera o gagioală. Nitam-nisam, ni s-arată ghiftuită cu ceanură, isprăvită, ca s-o zic p-a bună. Mai Întâi se clevetesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
de la bordeiul din deal. Închise pleoapele și o văzu ca-n vis lângă el. Înțelese că i-i dragă și i-i dor de dânsa; și deschise deodată iar spre stele ochii fierbinți. Privi în juru-i și ascultă. Vitele stăteau tihnite în staul și rumegau. Bordeiele și curtea se liniștiră deplin. Se ridică în picioare și-și strânse mai bine cătărămile chimirului. Pipăi în glugă, la stânga, buzduganul de alamă, își luă între umeri cojocul și porni spre coșere. - La o singură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
-și adăpostise bătrânețile într-o mănăstire de maici, într-o chilie spațioasă și confortabil mobilată care invita la dialog. În cursul convorbirii, am evitat orice conflict pe ogorul arat de catolicism. Ute, fiind protestantă, a fost puțin uimită de existența tihnită de zi cu zi a bătrânului domn în mijlocul acelor femei care-și duceau traiul lor monahal, pe care numai la sosire le-am văzut la față, în straiele acelea ce acopereau totul. Cochet, așa cum nu se arătase niciodată ca profesor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
fete gemene, care-mi plăceau amândouă, una în mod special. Au venit de la Berlin cu puținele lucruri salvate în orașul ocolit de război, sănătos și care, cu aerul vechi pe care i-l dădeau construcțiile de cărămidă, părea atât de tihnit, de parcă și de acum înainte toate acțiunile de luptă aveau să se consume la mare depărtare. Deoarece marile cinematografe funcționau cu aceeași regularitate ca pe timp de pace, consumatorul de filme se folosea de permisia de la sfârșitul săptămânii. Cu una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
familiile lor, nemaipunând la socoteală păcatele acumulate pentru încălcarea legilor celor lumești și ale celor sfinte. Și, în definitiv, pentru ce? Pentru un dram de iubire care, oricum, până la urmă se plătește cu o monedă forte pre numele ei viața tihnită pe acest pământ și locuri cu verdeață pe lumea cealaltă. Cu toate acestea, fenomenul proliferează... Că vorba înțeleptului, răul se află în noi înșine și în zadar încearcă unii să se așeze de-a curmezișul în fața naturii umane, lucru confirmat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
Simt cum mă plîng și alții. Elena, mai ales dar plînsul ei e humă, e fierberea cărnii ce vrea să se înmulțească. Cît aș dori, Doctore, să nu te mai doară! Să faci, cumva, ca lacrima limpede să se adune tihnit în sicriul sufletului meu, acumulată lent de ploi stelare. Eu sînt cuprins de înserare, nedumerit. Îngrețoșat. Nu mă mai regăsesc în niciuna din propriile imagini iar trupul din pat îmi pare un manechin. E o emoție apăsătoare căci știu că
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
ea nu e doctor, e soția domnului doctor. - Cu atât mai mult. Și la cât algocalmin a luat cu șampanie... că ei bea șampanie des, la fiecare masă, de, oameni înstăriți. Ei, lasă că bem și noi acuma, să ne tihnească, mai bine așa, la ocazii și când are omul chef. Domnul Popa nu prea are chef. Dar nu vrea să-l strice pe-al ei. Agită gânditor sticla de șampanie. Dacă o agită bine, poate se varsă mai mult de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
în spatele dinților. Mestecându-și tutunul, Pețitorul scuipă pe covorul pătat și spuse că imobilul ăsta igrasios, încăperile întunecoase în care apa se scurge pe pereți nu au nimic în comun cu felul în care-și imaginase colonia scriitorilor: oameni scriind tihnit de mână, fără prescurtări, privind în lungul unor pajiști verzi, unduitoare; scriitori luându-și prânzul la pachet în cutii de carton, fiecare în căsuța lui. Livezi de caiși într-o furtună de petale albe. Somn de după-amiază sub castani. Croquet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
însurat cu o basarabeancă și a plecat din nou în Australia. S-a angajat la construcția de drumuri, la construcția de căi ferate, apoi în mine, spre bătrânețe la o agenție de asigurări. A muncit până nu i-a mai tihnit de nevastă, de copii, de nimic. Prima care l-a părăsit a fost nevasta. Mihai nu s-a putut resemna cu un asemenea afront. Ani de zile a terorizat-o, i-a spus că este un moft noua ei legătură
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
o mulțime de tâmpiți cum să țină arcușul în mână. Pentru aceștia, vioara însemna pașaportul lor în străinătate. Bineînțeles că acolo nu puneau ei mâna pe vioară, concertul era al ei, în întregime al ei, și Doamne cum îi mai tihnea! În acele concerte își dădea drumul, se simțea liberă ca pasărea cerului, acolo era regina țigancă. Merita să îndure acest iad pentru a merge fie și doar până la Dijon. Cum punea piciorul peste graniță, cum era alt om. Dar și
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
interioară, cu grădini suspendate în balcoane, cu piscină la parter, cu două băi în fiecare apartament, de când am venit aici comunitatea românească mă hrănește numai cu scoici, am mâncat ce nu am mâncat în viața mea, dar tot nu-mi tihnește, la mine acasă oamenii mor de foame, și nu orice fel de oameni, ci oameni cu școală serioasă, cu ani grei de muncă, părinți onorabili, chiar intelectuali capabili de o operă, se târăsc de foame, unii se vând pentru bani
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
Hai odată, Firo, ce ciorile, tot n-ai isprăvit? BABA LUȚA (la fel): Ai pus gabja pe sfinția sa și nu te mai dai dusă de-acolo, parcă ar fi uns cu miere... ILINCA: Ia lăsați-o-n pace, să-i tihnească și ei minunea, săraca! Dacă ți s-ar face și dumneata așa ceva, mătușă, când ți-i lumea mai dragă, ți-ar plăcea? BABA SAFTA: Da', Doamne iartă-mă, la o adică ce mai are de văzut? N-a văzut destule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
o simt, da, da. Nu am mai putut reveni în învățământ, am fost suspendat. Am părăsit orașul, firește. Provincia nu-și suportă rebelii, înțelegeți. Soții Gafton, domnul Matei, doamna Veturia au fost foarte înțelegători, foarte primitori. Gazda nu clipi. Sorbea tihnit din cafea, își contempla musafirul. Acum lucrez la un hotel. La recepția hotelului TRANZIT, în centru. Urmă o scurtă lungă tăcere. Marele buchet de garoafe roșii pe care îl adusese domnul profesor se înălță violent din vaza-obuz de pe scrin. — Deci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
las-o baltă! Lasă, că ne arăți tu mâine ce zmeu ești și cum știi tu să zbori până În camera mândrelor! Hai, potolește-te acum, Înghițitorule de săbii! Du-te și fă nani, nasolule, că toată seara nu mi-a tihnit de tine! Altădată o să am grijă și coniacul Callypso o să ți-l dau cu pipeta! * Mă Întorceam, strângând triumfător țigările În pumnul umed, când tu, dragă Mihnea Încă mai așteptai să vină Cătă să te ia de guler și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
de scene contribuie la sporirea comicului de caracter. Abia acum râdem de obsesia „onoarei de familist” a lui Jupân Dumitrache. Scena a IX-a este dedicată celor doi amanți. Veta, jucând scena despărțirii definitive, își testează amantul. Adept al vieții tihnite sub acoperișul casei stăpânului, Chiriac nu suportă ideea schimbării radicale. Joacă și el teatru (mimând sinuciderea) după care, tensiunea fiind eliberată, împăcarea dorită se realizează. Aceste două personaje grave joacă o scenă comică. Demnitatea ofensată cu care Veta se adresează
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
am fost nevoit să conlucrez câtă vreme am practicat-o. Astfel, dorind să mă îndepărtez de compania lor, am pus ochii pe un ungher mai dosnic, unde - credeam eu cu toată convingerea - voi putea să mă ocup de șobolanii mei tihnit și fără vreun prilej de a fi deranjat cumva. Cotrobăind locul cu băgare de seamă, la un moment dat am simțit cum, fără să vreau, am călcat peste un obiect străin și tare. Aplecându-mă curios și luându-l în
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
se strecoare, cum să evadeze. Cu ei nu e de joacă. Va trebui să stea acolo, jos, cât mai jos, din ce în ce mai jos. Noua întâlnire a fost un cutremur de maximă intensitate. Cum vine asta? Cum e posibil ca un prânz tihnit cu o fată frumoasă și inteligentă, într-un restaurant de clasă, să fie cauza unui cutremur? întreabă-l pe mutu’. (Reușisem să dau peste cap și celelalte întâlniri cu ea. Nu-i așa? Da, reușisem.) Dar, în cele din urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]