1,183 matches
-
se auzeau urale în cinstea “conducătorului iubit”. Unul din ei îi spune celuilalt că ei sunt nebuni dacă stau acolo, când lumea de afară este altfel. Celălalt îi răspunde “Noi suntem poporul”. In aceeași seară a auzit la Europa liberă timișorenii strigând “Noi suntem poporul” și cartea ei a rămas baltă. “Noi suntem poporul” a strigat o minoritate. Și totuși această minoritate a făcut revoluția, nu cei mulți din țară și de la televizor. Morala acestei întâmplări este că trebuie să fim
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
la plural este posibil și în absența lui N2 plural, dacă acesta este subînțeles sau recuperat anaforic, din context: (48) a. Studenții au dat astăzi examen. Niciunul nu au promovat. b. Îs mândru și fălos că a reușit să arate timișorenilor partea din Gheorghe Ciuhandu pe care niciunul nu au văzut-o timp de 13 ani. (www.opiniatimisoarei.ro, comentariul unui cititor) c. Știu multe tratamente anti-acnee. Am folosit ProActiv, Retin A, produse de la L'Oréal Paris, Garnier, Nivea, etc., dar
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
Evident, nu din vina gorjenilor. "Suporterii" bănățeni au devastat cu succes frumosul stadion. Am citit multe explicații cu privire la modul în care s-a justificat teribila violență. În primul rând a fost acuzată prestația arbitrului Cristi Balaj. Ar fi defavorizat pe timișoreni. Posibil să fi greșit, dar oricum fotbaliștii clujeni au fost mai buni. Meritau victoria, chiar cu 3-1. Eu cred că alta este sursa răului. Ar fi vorba de celebra mândrie a timișorenilor, de marea lor așteptare față de acest meci și
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
prestația arbitrului Cristi Balaj. Ar fi defavorizat pe timișoreni. Posibil să fi greșit, dar oricum fotbaliștii clujeni au fost mai buni. Meritau victoria, chiar cu 3-1. Eu cred că alta este sursa răului. Ar fi vorba de celebra mândrie a timișorenilor, de marea lor așteptare față de acest meci și de incapacitatea echipei de a fi la nivelul așteptărilor. Or, mândria și așteptările exagerate ale suporterilor față de jocul modest al fotbaliștilor timișoreni nu se justifică. Ca orice echipă românească, FC Timișoara nu
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
unei minorități care, totuși, ieșise în stradă cu mâinile goale și protestase (în măsura posibilităților și a contextului) împotriva unui regim abuziv, sangvinar, dictatorial și lipsit de scrupule. Dacă ar fi fost posibil să avem documentare ample legate de răzvrătiții timișoreni (și „comuna” lor insurecțională din 16-20 decembrie 1989) sau de „frumoșii nebuni” bucureșteni din Piața Universității (în 21 decembrie 1989), poate că astăzi cei foarte tineri ar fi înțeles mai bine cum au stat lucrurile, de ce cuvântul erou nu este
[Corola-publishinghouse/Science/2083_a_3408]
-
știe ca și Horea să moară fără să crâcnească, își purta suferința cu o demnitate cutremurătoare. Copiii care nu fuseseră maltratați cu acea ocazie ne înconjurau cu toată dragostea lor, asumându-și toată suferința. În timpul iernii au fost aduși 10-12 timișoreni, acuzați de înlesnirea trecerii frontierei spre Iugoslavia. După o zi sau două au fost scoși. S-a zvonit că ar fi fost duși cu un tren al morții sau uciși chiar la Jilava. Convalescența noastră a durat aproape toată iarna
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
și distrugând tot ceea ce reprezenta simbolic Puterea ceaușistă. La fel ca în 1977, dar mai ales ca în 1987, organele de represiune din decembrie 1989 vor acționa cu sălbăticie extremă, interogându-i brutal și maltratându-i cu sadism pe protestatarii timișoreni arestați între 16 și 18 decembrie și pe cei bucureșteni arestați în 21 decembrie după-amiaza sau în noaptea de 21 spre 22 decembrie (este vorba despre milițienii și securiștii care au torturat cu bestialitate în timpul anchetei). Este evident că, dacă
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
la obiect. Desigur că toți românii erau alergici la regimul Ceaușescu, dar pentru o revoltă mai trebuiau destule ingrediente, precum curaj, puțină nebunie, indiferență în fața morții, voință, solidaritate etc. În decembrie 1989, primii care au manifestat aceste calități au fost timișorenii. * În 1989, România era un „butoi cu pulbere” - așa se spunea la „Europa Liberă” -, astfel încât putea fi intuită o formă posibilă de revoltă ca urmare atât a situației interne (România având parte de una dintre cele mai dure dictaturi neostaliniste
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
Ceaușescu (el fiind angajat doar în protestul religios), dar a fost luat de valul revoltei și al insurecției care deja nu mai depindea nici de persoana sa și nici de protestul său religios. Protestul din fața casei parohiale a constituit pentru timișoreni un fel de „ucenicie revoluționară”, declară Ioan Savu (Timișoara 16-22 decembrie 1989, p. 88), una dintre figurile notorii ale „comandoului” de revoluționari din balconul Operei, timișorenii învățând de la Tökes și enoriașii săi cum se poate critica nonviolent și cu răbdare
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
sa și nici de protestul său religios. Protestul din fața casei parohiale a constituit pentru timișoreni un fel de „ucenicie revoluționară”, declară Ioan Savu (Timișoara 16-22 decembrie 1989, p. 88), una dintre figurile notorii ale „comandoului” de revoluționari din balconul Operei, timișorenii învățând de la Tökes și enoriașii săi cum se poate critica nonviolent și cu răbdare un regim abuziv. În faza următoare, protestul din fața casei parohiale reformate s-a preschimbat în revoltă, iar din momentul în care mulțimea a început marșul pe
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
Brașov în 1987. Aceasta și întrucât, în ziua de 18 decembrie, Timișoara este practic ocupată și asediată de trupe (Armată, Miliție, dar și alte forțe), astfel încât lucrurile puteau fi considerate ca fiind sub control, chiar dacă revolta nu se stinsese, iar timișorenii se încăpățânau să reziste. Baricadele și protestul mulțimilor decise să înfrunte forțele de ordine, în diferite puncte din Timișoara, au făcut destule victime de-a lungul zilelor insurecționale (câteva zeci de morți și sute de răniți). De altfel, cadavrele a
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
crematoriu, pentru a se șterge urmele represiunii; cel puțin așa își închipuia Puterea că va reuși să manipuleze evenimentele de la Timișoara la nivel mediatic, probabil mai cu seamă pentru străinătate. După ce înfruntările violente și represiunea au devenit evidente, dar fără ca timișorenii să fi renunțat la revolta lor, Elena Ceaușescu, singură la conducerea României, dat fiind că Ceaușescu se afla în Iran, îl trimite în 19 decembrie, la Timișoara, pe primul-ministru Constantin Dăscălescu și pe Emil Bobu, ambii susținători de marcă ai
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
ceaușismului, să negocieze cu protestatarii și mai ales să informeze asupra situației reale din Timișoara răsculată. Negocierile eșuează, întrucât protestatarii susțin cu obstinație demisia lui Ceaușescu și schimbarea guvernului (implicit și a regimului politic). Piața Operei este deja ocupată de timișoreni deciși să nu cedeze, care reclamă trupurile victimelor asasinate, precum și eliberarea arestaților despre care se presupunea, pe bună dreptate, că sunt maltratați de organele de represiune. În fața ieșirii masive a populației în stradă (întrucât fusese declanșată grevă generală), reprezentanți ai
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
formarea în toate localitățile țării, în întreprinderi și instituții, a unor comitete FDR care să asigure inițierea procesului de democratizare pe întreg teritoriul României și propunea tuturor românilor intrarea în grevă generală „până la victoria finală”, după cum se specifica în document. Timișorenilor li se mulțumea pentru rezistența lor eroică, în măsură să salveze națiunea română de sub dictatură. Din acest document foarte important pentru sensul revoltei timișorene (chiar dacă având accente patetice, pe alocuri) reiese limpede și cât se poate de exact că FDR
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
document foarte important pentru sensul revoltei timișorene (chiar dacă având accente patetice, pe alocuri) reiese limpede și cât se poate de exact că FDR își asumase rolul unui organism democratic cu putere de reverberare pe întreg teritoriul țării, mai ales că timișorenii erau deciși să nu cedeze, considerând încă din 20-21 decembrie 1989 că dictatura comunistă se prăbușise sau urma să se prăbușească în România și că nu mai era drum de întoarcere. Desigur, se spera în revolta de solidarizare a celorlalte
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
clar la început, s-a limpezit pe parcursul acelor zile în care locuitorii orașului au rezistat singuri în fața dictaturii și forțelor de represiune; iar acest sens a fost acela de anticeaușism, dar care în subsidiar era anticomunism radical. În timpul zilelor insurecționale, timișorenii au conștientizat faptul că trebuie să fie mai bine organizați decât la Brașov în 1987, astfel încât să nu fie reprimați vertiginos. Ei și-au asumat inclusiv rolul unui posibil țap ispășitor, în cazul în care revolta lor ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
curajoase, fără ca prin aceasta să doresc să minimalizez aportul locuitorilor respectivelor orașe. Dacă Bucureștiul nu s-ar fi revoltat, soarta Timișoarei (și a României) ar fi fost aceea a Brașovului după noiembrie 1987 - desigur, după un lung asediu în care timișorenii ar fi luptat și în cele din urmă ar fi fost arestați, anchetați, condamnați. Aceasta în cazul în care puterile occidentale nu ar fi hotărât, totuși, să-l răstoarne pe Ceaușescu, devenit indezirabil inclusiv pentru reformistul comunist care era Mihail
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
am numit, nu vor fi prezentate în ordinea cronologică a intervențiilor lor, ci după o ierarhie și logică interioară. De remarcat că, pentru a salva statutul de revoluție nemanipulată și neconfiscată al evenimentelor din 16-22 decembrie din capitala bănățeană, partida timișorenilor va încerca să se limiteze și raporteze la mișcarea din Timișoara ca la ceva rupt și separat de restul țării, într-un fel de autonomie morală și politică față de cealaltă parte a României, care, cel puțin în perioada 16-21 decembrie
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
ca la ceva rupt și separat de restul țării, într-un fel de autonomie morală și politică față de cealaltă parte a României, care, cel puțin în perioada 16-21 decembrie, încă se mai afla sub regimul ceaușist. O altă strategie a timișorenilor este aceea de a nu exclude cu totul o posibilă lovitură de stat, dar numai după consumarea revoluției: cu alte cuvinte, cele două evenimente (revoluția și puciul sau orice fel de conjurație) nu au avut loc în paralel sau simultan
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
loc în paralel sau simultan, puciul fiind ulterior revoluției, după încheierea relativă a acesteia (la nivel vizibil, chiar dacă în umbră s-au mai negociat detalii între noua și vechea Putere). 1tc "1" Cei din afara Puteriitc "Cei din afara Puterii" Prin urmare, timișorenii sunt cei care susțin în primul rând ideea de revoluție pură: unele voci sunt mai patetice (revoluția a fost un „miracol dumnezeiesc”), altele sunt mai laconice și propun formule exacte: „Evenimentele din decembrie 1989 pot fi definite, în mod cert
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
în viața economică, socială, politică și spirituală” (Rusan, 1997, p. 10). Miodrag Milin, un consecvent biograf al revoltei timișorene, precizează cu aplomb: „Pentru evenimentele de la Timișoara, cu precădere pentru cele din săptămâna insurecțională anticomunistă 16-22 decembrie 1989, vom prefera (asemenea timișorenilor) termenul REVOLUȚIE, în accepțiunea de schimbare violentă a sistemului politic - ceea ce la Timișoara s-a și petrecut, spre deosebire de restul României” (Milin, 1997, p. 205). Un alt termen folosit destul de frecvent este acela de „comună insurecțională”. Mulți alți martori proveniți dintre
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
la Timișoara, apoi la București (în 21 decembrie) și în celelalte orașe; ceea ce a urmat, însă, din 22 decembrie a fost o revoluție! Prin acest demers, Ion Iliescu intenționează să despartă apele și să ia partea leului, lăsându-le înaintemergătorilor (timișorenilor, apoi celor care au ieșit în stradă în 21 decembrie în București și în alte părți) spontaneitatea revoltei stihiale, anarhice, violente, pentru a-și păstra partitura legată de coerența unui program revoluționar. Cu alte cuvinte, a fost revoltă la Timișoara
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
spionilor străini (în speță, maghiari) în treburile interne ale României, care ar fi amenințat prin acțiunile lor integritatea teritorială a țării. Nu este clar dacă Ceaușescu chiar credea în această interpretare sau doar intenționa să mușamalizeze faptul că poporul român (timișorenii, bucureștenii etc.) se revoltase împotriva lui. Cum dictatorul era cuprins, în ultima fază a regimului său, de paranoia naționalismului furibund, cea vizată în mod aparte ca fiind intrigantă și spioană era Ungaria (de aici, una din formulele predilecte ale lui
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
și genocid. Încă înainte de 20 decembrie, posturile străine de radio răspândesc zvonul extinderii revoltei și în alte orașe ale țării, în scopul instigării românilor; s-ar fi mizat pe efectul special al unei benzi audio în care se auzea cum timișorenii îi înfruntau verbal pe soldați, care, mai apoi, începeau să tragă. Radu Portocală comentează: „Se aștepta ca românii să iasă în stradă și să-l huiduie pe dictator; era obligatoriu să aibă impresia că ei sunt la originea căderii lui
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
mizat intenționat pe cazul Tökes, ca pe un punct de pornire, și pe etnia pastorului reformat, pe faptul că putea fi mediatizat în Ungaria. De altfel, consideră Loupan, arestarea pastorului a fost anunțată din timp, așa încât enoriașilor și mai apoi timișorenilor protestatari să li se inoculeze o stare de solidaritate, de revoltă și insurgență. În mod intenționat, agențiile de presă străine, occidentale, au început să transmită faptele abominabile ale regimului, la Timișoara, și cifre absurde ale numărului de victime, cifre neverificate
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]