195 matches
-
permite interpretări ale informației. Totul este oferit, în timp ce tradiția stagnează, mergând chiar pe o pantă descendentă. Consecința este că în secolul vitezei nu mai putem vorbi despre artă în adevăratul sens al cuvântului: principiile morale s-au uzat, omul este timorat de timp, iar imaginația se asociază cu imaturitatea sau copilăria. Lucrurile s-au îndepărtat de propria esență și au fost înlocuite, superficial, cu formele fără fond care să atragă, urmând o politică bine stabilită de marketing. Astfel, se creează analogia
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
creat printr-un ucaz al lui Stalin [...].Comunismul a transmis prezentei "independențe" moldovenești ștafeta unei cârmuiri de sine stătătoare, prielnice carierismului și "tunurilor" financiare. Regretabil, idealul unionist e încă palid în masa populației de dincolo de Prut, derutată de propaganda sovietică, timorată de sărăcie. Tot atât de regretabilă e și comportarea multor intelighenți din acel spațiu urgisit, care s-au manifestat inițial pe filiera demogogică a național-comunismului...[...]. De Goma ori de cel ce vă vorbește nici nu vor să audă [...] "(Bucovina literară, nr. 11-12
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
început. După aceea, eu devenind un procuror cunoscut, aveam cauze grele. A fost o înțelegere ca ea să evite să ia cauzele penale, tocmai pentru a nu exista discuții. Discuții care, oricum, au fost. — Ce discuții? Faptul că eu îi timorez pe inculpați sau persoanele cercetate care, la un moment dat, erau și judecători. Prin ricoșeu, soția mea, care are cauze la judecătorii aceia sau la alții, ar avea câștig de cauză. Ei, n-a fost chiar așa. N-a fost
Preţul adevărului. Un procuror în luptă cu sistemul by Dan Tăpălagă, Daniel Morar () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1338_a_2715]
-
chiar existau colegi care îmi spuneau că de-abia așteaptă să intre în Mafia din Procuratură sau să se facă avocați ca să-i jecmănească pe țăranii care veneau la judecată pentru pământ și altele — Când ați spus că lumea era timorată, era aceasta o uimire în urma faptului că un judecător a fost arestat sau că în sfârșit ni se putea întâmpla și nouă? — Până în anul 2001 nu se auzea decât cel mult de presiuni politice, de dosare care umblă pe la guvern
Eu votez DNA! De ce merită să apărăm instituţiile anticorupţie by Cristian Ghinea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1332_a_2898]
-
Viena, cu Alice Văitoianu, cu Mariela Săulescu? În caz afirmativ, cum se poate să nu se fi manifestat într-un fel? Dar dacă francezii se tem de englezi ? (văzusem reacția locotenentului care mă însoțise pe aerodrom: era pur și simplu timorat de englezul care ne acostase). În fine, trebuia să aștept, n-aveam de ales. Am reînceput să mă plimb prin cameră și să încerc să-mi adun gândurile. Da' de unde. Totul fugea în mintea mea. Imagini, imagini, senzații bizare. Nu
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
și m-am considerat fericit. L-am folosit în toate nopțile ce au urmat ... singurul necaz fiind că nu mă puteam dezbrăca ... nopțile devenise răcoroase. Bacalaureatul era organizat în localul fostului Liceu Ortodox de fete de pe Strada L.Catargiu. Eram timorat ... căci încă nu scăpasem de sentimentul de inferioritate al unui normalist față de liceeni. M-am bucurat că în programul afișat al desfășurării examenului nu figura matematica ... în schimb erau prevăzute limbile străine care aveau să mă coboare (latina 7, franceza
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
mult. Harul este necreat, izvorând din ființa dumnezeiască. În această privință Nichifor Crainic ajută prin propovăduire curajoasă la reactualizarea unui important punct de doctrină ortodoxă formulat de Sf. Grigorie Palama, asupra căruia teologia românească din epoca modernă trecea cu tăcerea, timorată de opoziția susținută a catolicismului după care harul e numai o putere creată de Dumnezeu în suflete. Nichifor Crainic și-a dat seama că fără învățătura despre caracterul necreat al harului, concepția ortodoxă despre îndumnezeirea omului, importanta idee teandrică și
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
apărut atunci când știința psihologiei era invadată de traduceri din literatura sovietică, când era copleșită de dogmele marxist-leniniste. Era și drama autorului, venit din Basarabia, În căutarea propriei identități. Autorul ei ne invita să gândim liber, nedogmatic, să nu ne lăsăm timorați de presiunile ideologiei timpului. Era și drama unui basarabean. Acum e drama tuturor. (13.04.2009) Despre criză dinspre psihosociologie În acest debut de secol, societatea mondializată se găsește Într-o situație de risc generalizat, la nivel economic, ecologic, politic
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
active de rezistență anticomunistă, pe de altă parte. Prezența celor din urmă își găsește o dublă justificare. În primul rând, se urmărea inculcarea ideii că până și cea mai mică formă de opoziție este crunt pedepsită de către regim, pentru a timora și descuraja orice fel de acțiuni viitoare. În același timp însă, compromiterea și distrugerea vârfurilor necesitau prezența unor martori, care să transmită mai departe acest lucru și să provoace astfel un al doilea efect de timorare. După proclamarea Republicii Populare
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
Nicolae Preotescu și Ion Stoia. Confirmând, probabil, această întâlnire, Voin susține că Sucegan le-ar fi spus la un moment dat să mai reducă bătaia, dar, adaugă el, s-au căutat metode noi de tortură: Vasile Pușcașu a propus să timoreze victimele bătând în talpa unui pantof, iar Grama, metoda sărării excesive a mâncării, urmată de interdicția de a bea apă. Ambele au fost folosite ulterior în acțiune. Popa era informat de Constantin Ionescu de fiecare dată când vreun deținut trecut
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
limba sau, mai bine spus, parcă l-ar fi transformat într-o statuie. Nici nu-ți dădeai seama dacă respiră sau nu. Tânărul domn, stimabilă domnișoară, sare din nou spontan Pribeagu, are o alergie ciudată la toamnă. Nicidecum nu este timorat de frumusețea dumneavoastră inegalabilă. De l-ați vedea vara, e un armăsar adevărat și plin de energie ca un iepuraș bezmetic. — Vai, mulțumesc, râde tânăra. Dar sunt sigur că tânărul domn... — Cristian... Cristian Vasile, se prezintă în sfârșit. — Ei, sunt
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
invizibili: nimeni nu i-a văzut la față, vii sau morți. Istoria postcomunistă a României Începea cu un mister. De aici, pasul este legitim spre concluzia că teroriștii nici n-ar fi existat, totul fiind o Înscenare menită să-i timoreze pe oameni și să legitimeze puterea instalată. Este o interpretare posibilă, dar greu de spus cât de adevărată. Rămâne tulburător faptul că, deși „asaltate“ de „teroriști“, fostul Comitet Central și Televiziunea, cele două puncte de comandă ale autorității revoluționare, n-
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
inițiat este nunta ființei însăși. Revenind la fragmentul din Dâmbovița, observăm că împărăteasa nu se conformează cu profilul privilegiat al suveranității, ci are ocupații casnice prozaice. Viziunea aceasta, tipic românească, dezvăluie un imaginar arhaic senin, în care instanțele superioare nu timorează, ci copiază realitatea cunoscută de țărani: Dumnezeu și Sfântul Petru sunt niște moșnegi vorbăreți, zânele deretică, împărătesele mătură prin casă. Viziunea animistă din spatele încăpățânării bobului (subliniată la nivel morfologic de adverbul iară) se dezvăluie din atitudinea calmă a împărătesei confruntate
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
există scriitorul bucureștean, există scriitori bucureșteni, mai exact există scriitori sau veleitari în București, ca și în Oradea. Nu, nu m-am simțit ca scriitor, precizez provincial în raport cu colegii "capitaliști", dar așa ca om, ca ins, m-am simțit uneori timorat de dezinvoltura, tupeul, mobilitatea, aciditatea, "savoir faire"-ul unora de pe-acolo, ba chiar admir dinamismul lor, mă uit oarecum mirat la agitația lor, îmi place să-i întâlnesc în rarele mele prezențe în orașul de pe Dâmbovița. Dar, de regulă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
nu puteai reține absolut nimic, mă simțeam la mare depărtare de omul acela, în cu totul altă lume, îl priveam în ochi și îl ascultam minute în șir, minunându-mă că nu-și dă seama că trișez și cât de timorat mă simt de autoritatea lui, de biroul impunător, de secretarele lui, de acea scenografie ostentativă a puterii, toată viața am rămas cu această spaimă de autoritate, până la o vârstă matură, când vedeam un milițian sau polițist pe stradă, orice uniformă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Înseamnă probabil că multora acesta le-a lipsit. Sau nu au realizat niciodată că le ieșea în cale. Chiar și faptul că faci diferența dintre șansă și nimic cere talent. Revin și spun: celor mai mulți dintre camarazii de generație, care mă timorau prin darurile lor spirituale la treizeci de ani, le-a lipsit curajul de a merge de partea norocului. E ca și cum ar fi avut de ales între dreapta și stânga și un fix negativ al minții i-a tras mereu spre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
a prietenului meu. Pentru un om de știință mult timp neluat în seamă, chiar și un prim interviu de un sfert de ceas înseamnă ceva. Partea proastă la persoanele nedeprinse cu onorurile e că la primul interviu înșiră banalități, sunt timorate și nu spun ce-ar vrea să se știe cu adevărat despre ele. Vorbesc cum au văzut că vorbesc alții, degeaba. Dacă interviul e mai lung, de un ceas, două, până și-n cel mai cumpănit neluat în seamă biruie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
insistat profesorul -, iar dacă nu crezi că asta e o problemă, pune-l să spună sculptor.“ „Ia zi, mă, sculptor“, l-a luat cu binișorul tatăl Popescu pe fiul Popescu, de îndată ce au ajuns acasă și nu avea cine să-l timoreze pe mititel. „Scluptor, scluptor, scluptor, scluptor“, a repetat foarte sigur de el băiatul. „Mda - a conchis artistul -, e ceva aici. Ia să mergem noi la un nenea doctor.“ Medicul defectolog l-a pus pe Florinel să spună și să scrie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
Înspăimântată de lungi persecuții. Nu e rar evreul fricos prin atavism și suspector de «goi» [= neevreu]”. Refăcând fișa clinică a neurasteniei „evreului colectiv” și cea a „evreului individual” Leiba, Călinescu decelează două tipuri calitativ diferite de frică. „Evreii normali sunt timorați În forme defensive, văităreți, acomodanți [...]. Zibal suferă de spaimă atavică și de teroare cronică de origine traumatică” <endnote id="(130, p. 496)"/>. De aici s-ar naște curajul ieșit din comun al hangiului evreu, care-l răpune pe argatul Gheorghe
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Ibrăileanu, pe Iorga, pe Călinescu nu aveți imaginea de sus a omului deosebit. Poate acesta este un mare avantaj, că aveți curaj să vă luptați cu oricine, căci de i-ați fi auzit și intuit mai de aprope ați fi timorați. Fără ei zburați sus, și e bine așa. N-aveți idoli, n-aveți frîne, n-aveți cenzuri. P.S. Să nu iei în nume de rău ceea ce ți-am spus. M-am confesat unui tînăr în care am încredere. îți urez
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
ar fi plecat din PNP” cel mai probabil de frica persecuțiilor nemiloșilor bolșevici care, vrând probabil să-și compenseze neștiința de carte cu o cruzime greu de imaginat Începuseră să taie și să spânzure Într-o țară cu o populație timorată de prezența celor peste 600 de mii de soldați ruși. Autorul mai semnalase și „...agitația unor comercianți care au fost trimiși judecății pentru neafișare de prețuri sau afișare puțin vizibilă”. Nu era vorba decât despre specula ce Începuse să muște
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
pe scena newyorkeză și erau mirați (cel puțin așa mi se părea) că regizorul desemnat era un european ca și ei, și nu un specialist yankeu, crescut În ritm de musical. Ça va être un peu fragile, a recunoscut puțin timorat Legrand, dar Papp Își avea ideile lui și Îi plăcea riscul. Credea că un team european va aduce În musicalul american un suflu nou, insolit, fragile, mais sofistiqué!, și cu aceste Încurajări ne-am pus pe treabă. Am Învățat mult
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
semn energic cu mâna și chiar a scos, acolo, la protocolara „Capșa”, unde de altfel era bine cunoscut, un mic strigăt, ca un șef de trib care își salută tribul entuziast. S-a servit apoi masa, au început discuțiile. Mereu timorat în fața marelui scriitor, cu el personal n-am schimbat întreaga seară aproape nici un cuvânt. Doar o singură dată am intervenit cu o scurtă replică în discuția pe care, în acel moment, o purta cu câțiva colegi așezați mai aproape de el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
49-a stagiune), Octav Ambrozie, care susține totdeauna cu brio rolul în care este distribuit (după cum s-a văzut în interpretarea multor roluri de răspundere). Cu aceeași dăruire a tinereții, a interpretat rolul Parpignol, de care se feresc mulți tenori, timorați de acele singure două replici (scrise în registrul înalt), din care se compune rolul. Corul, condus de Valeriu Gâdei, a contribuit calitativ, penetrant și cu bun echilibru sonor (păcat de neatenția sopranelor la un scurt decalaj, corectat repede, din actul
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
avusese curajul să vorbească fără înconjur și să spună răspicat că Ardealul este și trebuie să fie românesc, cu sau fără supărarea unora sau altora. Comparați acest discurs și pe acelea de la 1 Decembrie 1940, cu lamentabilele bâiguieli reticente și timorate din anii următori, și veți avea numaidecât în față deosebirea dintre felul cum vorbea conducătorul Legiunii, bizuindu-se pe întreaga suflare românească, și felul în care își puteau îngădui să vorbească cei doi Antonești, temători pentru situația lor - și veți
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]