982 matches
-
cuvântului. Oricât de mare ar fi rolul ce l-am atribui progresului pe care timpu-l aduce cu sine, oricât am datori acelui rând de ofițeri cari și-au făcut studiile în străinătate, fără inițiativa care a dat unei părți a tinerimii direcția spre studii militare, fără voința stăruitoare de-a avea o armată modernă, fără energia și înțelegerea cu care generalul a contribuit la întemeiarea ei n-am fi ajuns a o vedea luând o glorioasă parte la război, nici manifestând
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
dar așa este. A fost cineva separatist? [Î]și află locul printre roșii. A fost conservator, dar a avut ambiții disproporționate cu inteligența sa? Partidul roșu îi deschide brațele. A comis scabroase afaceri? Partidul roșu le acopere și-l canonizează. Tinerimii i se dau zilnic din partea oamenilor cari reprezintă autoritatea statului din culme până la baze următoarele reguli de purtare: Conspiră contra șefului statului și proclamă-i răsturnarea și vei ajunge... om mare. Aibi o deosebită desteritate de-a despoia lumea și
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
Colecția Registrelor de stare civilă și parohială, conf. art. Viorel Câmpean, 150 de ani Dimitrie Sfura, în Poesis, nr. 213-214 / XIX, 2008). Studii liceale la Beiuș și Carei. Teologia la Oradea. În 1857 este numit prefect de studii în "Seminarul Tinerimii Române Unite" din Oradea (printre elevii săi numărându-se și Iosif Vulcan) și profesor la Preparandie (1857-1858). Moare de timpuriu, la 7 nov. 1858, la numai 27 de ani. Este înmormântat la Oradea (după V. Vartolomei la Vezendiu). Un sătmărean
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
veci"), Familia, VIII, 16/28 iulie 1872; Mongolo-tătarii (1875), Intemeietorii României (1876). Legătura cu M. Eminescu În perioada de profesorat la Beiuș (1858-1872) se evidențiază printr-o susținută activi tate de editare a unor manuale școlare (Manual de geografie pentru tinerimea română, Viena, 1871 renumit în epocă, dar rămâne ne-aprobat în sistemul școlar pentru notele istorice și etimologia latinistă) și pentru preocupările în scopul culegerii literaturii populare. Publicase O disertație asupra portului popular în Transilva nia, Banat, Crișana și Maramureș
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
aparținut acestei Biserici", V. Lucaciu pare a-i reproșa aceleași idei combătute de Grama influența nefastă asupra tinere tului. Rândurile preotului din Șișești sunt pline de ambiguitate: "...căci împregiurul numelui său s`a escitat după moarte, mai cu seamă printre tinerimea noastră un fel de entusiasm ce s`a părut a fi un cult cu adevărat păgânesc. Dicend aceste noi constatăm numai un fapt, iar`nu detragem nimic din meritul poetului, măcar-că din punct de vedere creștinesc meritele i-se perd
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
spionaj străine în scopul răsturnării puterii populare și al reinstaurării vechiului regim. În acea perioadă au fost descoperite, demascate și lichidate grupurile de spionaj și diversiune conduse de misiunile militare americană și engleză, precum și unele organizații subversive, ca „T” și „Tinerimea liberală”, „Antena”, „Partizanii naționaliști români”, „Haiducii lui Avram Iancu”; a fost lichidată manifestația contrarevoluționară de la 8 noiembrie 1945; s-au depistat numeroase acțiuni de sabotaj comise de patronii reacționari; a fost îngrădită activitatea de propagandă subversivă, de răspândire a naționalismului
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
-
Războiul întrerupe efervescenta sa activitate. În anii 1917 și 1918, colaborează la „Gazeta Bucureștilor”, „Scena” - la aceasta din urmă cu o suită de articole despre actorii cunoscuți în copilărie, strânse în volumașul Amintiri din teatru (1918) -, „Biblioteca copiilor și a tinerimei” și la „Renașterea”. Câștigat de orientarea scientistă, A. a propovăduit-o la noi cu pasiune și abnegație. Conștient de la început că un popularizator al științei trebuie „să fie dublat de un literat”, el a căutat să dea expunerii limpezime și
ANESTIN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285364_a_286693]
-
tatăl lui A., desenator la Primăria Capitalei, avusese în tinerețe unele preocupări literare. A. învață la Școala Visarion, apoi la Colegiul „Sf. Sava”, unde este coleg cu Vladimir Donescu. Împreună scot „Revista Carol I”, ce va fi continuată de „Foaia tinerimei”. La ocuparea Bucureștiului, A., fiind premilitar, trebuie să se refugieze în Moldova. Reîntors acasă în 1918, fără să-și termine liceul, se înscrie la Academia de Belle Arte, apoi la Academia liberă a lui N. Verona. Din 1921, se dedică
ANESTIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285365_a_286694]
-
tainele vieții, însemnările Educația poporului român de Gr. V. Borgovan, fragmente din romanul Quo vadis? de H. Sienkiewicz, articolele Sfârșitul lumii de C. Flammarion și Cine pleacă? de I. Slavici. Gazeta publică discursul lui N. S. Dumitrescu rostit la Societatea „Tinerimea Română”, cu prilejul împlinirii unui sfert de veac de la înființarea societății. Alți colaboratori: Zamfir C. Arbore, C. Nutzescu, N. Pandelea, Th. Cornel, V. D. Păun. I.H.
APARAREA NAŢIONALA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285402_a_286731]
-
Semnătura lui A. poate fi întâlnită mai des în „Literatură și artă română”, „Conservatorul”, „Revista pentru istorie, arheologie și filologie”, unde a figurat și în comitetul de redacție, „Noua revistă română”, „Steagul”, dar și în alte publicații, precum „Revista Societății Tinerimea română”, „Adevărul”, „Epoca”, „Revista armatei”, „Revue de Roumanie”, „Flacăra”, „Gazeta Transilvaniei”, „Țara nouă”, „Doina”, „La Politique”, „Duminica poporului”, „Glasul Argeșului”, „Lumină nouă”, „Convorbiri literare”, „Revista cercului de studii al Partidului Conservator”, „Cronicarul”. Îndeobște, colaborările lui sunt însemnări literare, istorice, politice
APOSTOLESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285407_a_286736]
-
lui Kogălniceanu, Pantazi Ghica, Radu Ionescu ori Bujoreanu și, cu imensă delectare, parte din scrisorile lui Ion Ghica. Și ce am văzut? Că din toate fragmentele puse la un loc răsar ici-colo juni spilcuiți, fercheșii Bucureștilor sau Iașilor, semn că tinerimea română nu vrea să fie demodată. Chiar dacă grafia epocii Îl Înregistrează ca dandi, cuvântul poate fi Întâlnit pentru prima oară, după știința noastră, În romanul neterminat al lui Kogălniceanu Tainele inimei, din 1850. „Tineri anglomani, dandis și gentlemani, riders, lei
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
-și plaseze impertinența până și În actele de generozitate - să insiste vehement pentru ca prințul să fie invitat. Desigur, era firesc să vezi În el (Întrucât făcea parte din club) pe amfitrionul care Încerca să pregătească această Întâlnire În prezența Întregii tinerimi nobile a Angliei. Dar prințul, mult sub nivelul său În Întâlnirea cu pricina, uitând de pretențiile sale de gentilom deplin, nu și-a mai amintit nici măcar de Îndatoririle impuse de legea ospitalității, iar Brummell, crezând că poate opune dandysmul dandysmului
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
1902, Brăila - 20.V.1980, București), prozator. Fiu al unui funcționar și al unei institutoare, D. a absolvit liceul la Brăila și Facultatea de Drept la București, unde a fost avocat și consilier juridic. A debutat cu epigrame în „Foaia tinerimii” (1924) și a continuat cu reportaje, proză scurtă, pamflete, articole, evocări în „Bilete de papagal” (unde a semnat și Nidim), „Mișcarea”, „Vremea”, „Secolul”, „Gazeta tribunalelor”, iar după 1966, în „Argeș” și „România literară”. Editorial, a debutat în 1970 cu volumul
DIMITRIU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286778_a_288107]
-
Repere bibliografice: G. Călinescu, „Aspecte și atitudini ideologice”, ALA, 1933, 13; Chinezu, Pagini, 247-251; Mircea Vulcănescu, „Aspecte și atitudini ideologice”, CL, 1934, 4; Paul Zarifopol, „Motive hegeliene în scrisul eminescian”, RFR, 1934, 5; D. Murărașu, „Motive hegeliene în scrisul eminescian”, „Tinerimea română”, 1934, 10; Octav Șuluțiu, „Al. Odobescu”, F, 1935, 3; Constantinescu, Scrieri, II, 445-464; G. Călinescu, Al. Dima, ALA, 1936, 8; Gh. Vrabie, „Conceptul de artă populară”, G, 1940, 1; Ramiro Ortiz, Al. Dima, „Sibiu”, „Varia Romanica”, 1940, 442; Perpessicius
DIMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286767_a_288096]
-
adaugă traducerea dramei lui Fr. Schiller, Fecioara din Orléans (1909). Singură, fără familie, stingheră îndeosebi după moartea părinților și a unor prieteni, C. stă mai mult la București, găzduită de cunoștințe înstărite. După război, colaborează la „Sburătorul”, „Vlăstarul”, „Țăranul”, „Foaia tinerimei”, „Cosinzeana”, „Revista scriitoarelor și scriitorilor români”, „Duminica ortodoxă” etc. Propunea Teatrului Național, de asemenea, câteva drame în versuri și tipărea, în colecția „Pagini alese din scriitorii români”, broșura Poezii (1925). Moartea poetei, într-un azil de bătrâni, stârnește o vie
CUNŢAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286583_a_287912]
-
Rucăreanu, precum și studiul lui G. Vârnav-Liteanu dedicat scrierilor teatrale ale lui Alecsandri. Materialul critic publicat este, fără îndoială, original. Se comentează Manualul vânătorului de C. C. Cornescu, apoi poema lui N. Rucăreanu Vânătorul Carpaților și cartea lui Dimitrie Gusti, Ritorică pentru tinerimea studioasă. R.Z.
CURIERUL BUCURESTILOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286593_a_287922]
-
Chișinău, este exmatriculat în 1969 pentru așa-zise „activități naționaliste”. Un an mai târziu se reînscrie la Facultatea de Filologie a Universității de Stat din Chișinău, pe care o va absolvi în 1972. Primele scrieri îi apar în 1965, în „Tinerimea Moldovei”. Între 1972 și 1975 este redactor la postul de televiziune din Chișinău. Intră apoi în gazetărie, la revistele „Nistru”, unde conduce redacția de poezie și critică (1975-1984), „Orizontul” (devenită „Columna”; 1984-1986) și „Literatura și arta” (din 1986), la care
DABIJA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286636_a_287965]
-
Arhivelor Statului din Iași (1856). Preocupările lui C., multiple, nu sunt susținute totdeauna de o pregătire corespunzătoare. Cu toate acestea, el a știut să răspundă cu promptitudine diverselor necesități culturale ale epocii. A redactat o Mică gramatică franceză pentru învățătura tinerimii moldo-române (1841), a tradus alte gramatici franceze, a alcătuit un dicționar francez-român și un altul german-român. Împreună cu D. Gusti a tipărit un abecedar, un catehism, o carte de citire, o istorie a românilor - toate, manuale frecvent folosite la vremea lor
CODRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286316_a_287645]
-
când, printr-o absurdă răsucire de destin, cade victimă unui groaznic accident feroviar. A fost înmormântat în cimitirul Ungureni din Craiova. În afară de „Adevărul literar și artistic”, semnătura lui C. poate fi găsită în „Ramuri”, „Revista Carol I”, „Gazeta școalei”, „Foaia tinerimii”, „România nouă”, „Flacăra”, „Icoane maramureșene”, „Cuvântul literar și artistic”, „Săptămâna”, „Clipa”, „Tribuna nouă”, „Falanga literară și artistică”, „Ritmul vremii”, „Familia” și în alte câteva periodice, îndeosebi craiovene, unde îi vor fi publicate și niște postume. Atât în Idoli de humă
CONSTANT-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286362_a_287691]
-
părăsite). Doctor în litere, funcționează ca profesor și inspector școlar, la Câmpina și la București. A redactat manuale școlare de limba și literatura română și de educație morală și a alcătuit antologii de „lecturi morale”. Debutează cu versuri în „Foaia tinerimii” (1921). Colaborează cu poezii, traduceri (mai ales din Baudelaire), note și eseuri critice, cronici literare și amintiri la „Universul literar”, „Convorbiri literare”, „Adevărul literar și artistic”, „Secolul”, „Cuvântul”, „Gândirea”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Decembrie”, „Câmpina”, „Strada”, „Lanuri”, „Familia”, „Gând românesc”, „Bilete
CONSTANTIN-STELIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286366_a_287695]
-
clasice și a vechiului concept de creație bazat pe cultul frumosului, antiraționalismul, antididacticismul în artă, elogiul ingenuității artei primitive, întemeiată pe instinct și spontaneitate. Din toate aceste însemnări, mai mult sau mai puțin elaborate, prinde contur celebrul Manifest activist către tinerime al constructiviștilor, inserat în numărul 46 din 1924 și influențat de cel similar al revistei olandeze „De Stijl” din 1920, care se remarcă înainte de toate prin fervoarea sa negativistă: „Jos arta, căci s-a prostituat! Poezia nu e decât un
CONTIMPORANUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286393_a_287722]
-
speciale beneficiază, după aceea, Brâncuși, arhitectura modernă, teatrul și cinematograful modernist, „interiorul nou”. Drept manifest al c. românesc trece un text în care nu figurează această vocabulă, apărut în al doilea număr pe 1924 al „Contimporanului” și intitulat Manifest activist către tinerime. Acesta e în perfectă consonanță cu manifeste avangardiste de pretutindeni, din unele preluând aproape textual propoziții-devize. Lozinca „jos arta [...]. Religia este minciună, arta este minciună” din programul grupului productivist al constructiviștilor ruși, devine „jos arta, căci s-a prostituat!” Îndemnul
CONSTRUCTIVISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286389_a_287718]
-
Mănăstirea Neamț, 1816; Ceaslov mare, Iași, 1817; Liturghiile a sfinților ierarhi Ioan Hrisostomul, Vasilie cel Mare și Grigore Dialog, Iași, 1818; Cuvintele și învățăturile prea cuviosului părintelui nostru Isac Sirul, Mănăstirea Neamț, 1819; Istoria scripturii Vechiului Testament spre întrebuințarea româneștii tinerimi, Iași, 1824; Istoria Noului Testament spre întrebuințarea româneștii tinerimi, Iași, 1824; Funie sau frânghie întreită, Iași, 1831; Iubitorul de înțelepciune, Iași, 1831; Dumnezeieștile liturghii, Iași, 1834; Drept slăvitoare învățătură sau Cuprindere a de D-zeu cuvântării hristianești a lui Platon
COSTACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286441_a_287770]
-
sfinților ierarhi Ioan Hrisostomul, Vasilie cel Mare și Grigore Dialog, Iași, 1818; Cuvintele și învățăturile prea cuviosului părintelui nostru Isac Sirul, Mănăstirea Neamț, 1819; Istoria scripturii Vechiului Testament spre întrebuințarea româneștii tinerimi, Iași, 1824; Istoria Noului Testament spre întrebuințarea româneștii tinerimi, Iași, 1824; Funie sau frânghie întreită, Iași, 1831; Iubitorul de înțelepciune, Iași, 1831; Dumnezeieștile liturghii, Iași, 1834; Drept slăvitoare învățătură sau Cuprindere a de D-zeu cuvântării hristianești a lui Platon, mitropolitul Moscovei, Iași, 1839; Besericeasca istorie a lui Meletie
COSTACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286441_a_287770]
-
peregrinează prin mai multe orașe (Târgoviște, Buzău, Hârșova, Tulcea), până în anul 1886, când se stabilește ca avocat la Galați. C. participă la cenaclul literar al lui Al. Macedonski, colaborând, în 1881-1882, la revista „Literatorul”. Mai târziu publică la „Revista Societății «Tinerimea română»” și la câteva periodice apărute la Galați („Poșta”, „Timpul”, „Galații”, „Acțiunea”, „Galații noi”). A mai semnat și Demogorgon. Prozator fără vigoare, în schițele și povestirile cuprinse în volumele Dreptatea divină (1880), Din viața moșului meu Trohin Crețul, poreclit și
CREŢESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286485_a_287814]