1,430 matches
-
aici lipsa locurilor comune. Și, implicit, autonomia.) Ne-am obișnuit să vedem, în poezia de azi, mai degrabă tendințe decât autori. Pe aceștia, arareori îi citim ca atare. Preferăm să-i asociem, pentru comoditate. Nu spun că e rău. Schemele tipologice își au și ele rostul. Numai că din când în când un pic de ingenuitate e necesară. Literatura trebuie să și placă, nu-i așa? Sunt trei secțiuni în carte. Prima e rezervată consacraților (pe lângă cei deja amintiți, îi mai
Cincizeci (și doi) de poeți by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5572_a_6897]
-
interpretați de Mihnea Lamatic (Lunardo), Ștefan Schuller (Simon), Leonard Bernad (Cancian) și Vicențiu Țăranu (Maurizio), fiecare dintre ei aducând o notă personală ce lasă o amprentă personajului respectiv: Mihnea Lamatic - un bătrân încăpățânat și grosier, Ștefan Schuller, excelent ca apariție tipologică (are burtă, este grobian și caraghios), tânărul bas Leonard Bernad, promițător pentru un debut pe scena operei, este surd și speriat, permanent la autoritatea soției, Vicențiu Țăranu, imaginat ca un orb, incapabil să vadă vreodată adevărul relației cu fiul său
I Quatro Rusteghi by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/5605_a_6930]
-
într-o lumină nefavorabilă criteriile valorizării. Și aceasta după ce, în anii precedenți, Premiile Uniunii Scriitorilor își redobîndiseră o reală credibilitate și o autoritate în consecință, comparabilă cu cea de dinainte de 1989. Bizare mi s-au părut a fi unele încadrări tipologice, de specie și gen: în mod normal, un volum, precum Narcotice în cultura română... de Andrei Oișteanu trebuia plasat la „Critică-eseu”, nu la „memorii, jurnale, publicistică”, fie și sub rezerva „Premiilor speciale” (înțeleg în schimb, încadrarea aici a volumului Amor
Precizări ale juriului de premiere al USR () [Corola-journal/Journalistic/5497_a_6822]
-
fond situația generației optzeci, al cărei inventar a fost sporit peste noapte cu nume ce nu aveau nimic în comun, programatic, cu autenticii poeți optzeciști). Exclusivistă, antologia realizată de Corina Bernic și de Ernst Wichner dezavuează inspirat tocmai această „larghețe” tipologică și se situează în continuarea frondei pe care o pun în act cei treisprezece poeți antologați. Fiindcă, alături de stilistica austeră (de regăsit și în volumul din 1982), trăsătura dominantă a poeziei Grupului de Acțiune Banat ținea de un anume radicalism
Grupuri și grupaje by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3291_a_4616]
-
deportarea în Siberia a tînărului narodnicist C. Stere. Sau atunci cînd, intrînd în detalii, dezbate problema etică a unei crime comise de un soț, în timp ce visa și invocate în versurile unor poeți ai vremii. Rezultă un întreg evantai istoric și tipologic al formelor detenției - centrate, în cazul scriitorilor, pe detenția politică: de la brutalele represiuni medievale la detenția de lux a memorandiștilor români din Imperiul habsburgic și a antidinasticilor din Regat (precum N. T. Orășanu), pînă la teribilul pohod na Sibir rezervat
Literatura română și închisoarea by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3445_a_4770]
-
emoționează sau amuză. Inconștient, plac. (Dovadă cărți precum Alice în Țara Minunilor sau dialogurile savuroase ale lui Caragiale). Ideea Martei Petreu de a pune în legătură sofismele unor Protagoras din Abdera, Prodicos din Ceos sau Gorgias din Leontinoi cu manierismul tipologic (investigat până la epuizare de G.R. Hocke) e, pur și simplu, strălucită. În felul acesta, exemplificările oferite depășesc stadiul de oarecare exponate didactice, tinzând, la limită, spre stilistică și, de ce nu, chiar spre critică literară. Totuși, ceva esențial referitor la această
Nimic despre poezie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3692_a_5017]
-
și libertatea personajului. La drept vorbind, construcția narativă nu este specifică romanului, sunt proze scurte, povestiri care nu se leagă narativ, ele însele un fel de cadre din viața personajului care concentrează o întreagă biografie, cu semnificația ei individuală și tipologică. Ce unește aceste cadre, apoi aceste povestiri, între ele, alcătuind „romanul” unei țări, este viziunea. Și aici cred că Ruxandra Cesereanu a dat lovitura, ea a reușit, cu mijloace stilistice în mod voit reduse la minimum, în felul unui cronicar
Un cer numit România by Raluca Dună () [Corola-journal/Journalistic/3716_a_5041]
-
povestea matematicianului normand Nicole Oresme, din secolul al XIV-lea. Titlul ei, Istoria unei viziuni medievale (o poveste de la 1350), sugerează „în oglindă” o fantasmă (viziune?) și o obsesie personală. B.S. îi va urmări, cumva anamnetic, avatarurile istorice și metamorfozele tipologice „citindu-i” pe Huygens, Newton și Euler, reconstituind istoria lui Charles Meusnier (ale cărei contribuții de geometrie diferențială constituie, B.S. dixit, „singura contribuț ie originală” în materie în „lungul interval dintre lucrările lui Euler și cele ale lui Gauss”), evocînd
Pe curbura matematicii subiective by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3203_a_4528]
-
Ce frapează e că o temă de la care te-ai fi așteptat să exceleze în frivolitate dă prilejul unei cercetări de strictă patologie culturală. Fiecare personaj e înfățișat cu viciul și cu strălucirea lui, portretele care rezultă nefiind literare, ci tipologice. Afli schema patologică pe care se sprijină cutare inteligență, dar lipsește carnea detaliilor concrete care-i alcătuiesc personalitatea. Cauza stă în formația medicală a autorului, ochiul său clinic aranjînd personajele după tipuri vicioase. Reprezentanții sînt numeroși și feluriți - de la Țuțea
Scăpătați de geniu by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3052_a_4377]
-
alții, de Valeriu Cristea și elaborate, mai nou, Cornel Ungureanu, care fac din acest volum monografic unul centrat și asupra unei problematici mai largi, nu doar a unui autor. Povestirea devine, astfel, un posibil brand local... Relevantă e și opoziția tipologică introdusă de Viorel Coman între„sudiștii” povestitori cu deschidere către „magic, mitic, fabulos” și prozatori „nordiști” sau „central-europeni” ca Breban, Buzura, Ivasiuc, Sorin Titel, „romancieri sobri, greoi”, fără „organ” pentru povestire). Pe firul cronologiei apariției în volume, autorul cărții de
Povestiri magice din spațiul Bărăganului by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3270_a_4595]
-
numai că Mircea Cărtărescu întîrzie voluptuos în spectacolul construit cu o neobișnuită fantezie, în vreme ce Magda Cârneci face din el doar o provizorie trambulină pentru saltul către o viziune apocaliptic-feerică oarecum epurată, dezvoltată, însă, cu fervoare, la limita abstracțiunii") sau contextul tipologic în care se situează poezia lui Nichita Danilov ("Tradiția de la care se poate revendica este, în chipul cel mai evident, a unui anume expresionism ce mai păstrează ceva din scenografia romantică, trecut prin angoasele imageriei de coșmar suprarealist, cu dislocările
Ion Pop și spiritul Școlii ardelene by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Imaginative/15373_a_16698]
-
la curse: toate aceste categorii etnice și profesionale stau în modul cel mai firesc alături de gangsterii locali, fie ei de tradiție galică sau din valuri de imigranți deja asimilați. Autorul caută, pentru asemenea meteci de regulă violenți, agresivi, imprevizibili, contrapunctul tipologic al unor personaje ,stabile", gazde, așa zicând, de modă veche. Burghezi cumsecade precum Jean-Jacques, mic proprietar de bistrou parizian, ori Johannes și Dieter, cei doi ,nemțălăi" profesori de filozofie, nu foarte buni la pat, dar cu o argumentație intelectuală superioară
Oameni din Est by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11137_a_12462]
-
calofil cu aspect de naturalețe, al prozatorului de bun și meritat renume. însușiri care beneficiază de un liant temperamental a cărui analiză e trebuitoare pentru a le marca specificul și pentru a-l situa pe scriitor în rama unui context tipologic. Autorul Galeriei cu viță sălbatică e un muntean get-beget. Unul din sudicii de seamă ai literelor noastre, un soi de ,grec" valah, reflexiv, curios, penetrant, dar și senzual, iubitor de carnația epică a vieții, atent la spectacolul său versicolor, rafinat
Constantin Țoiu, memorialist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11161_a_12486]
-
grajdurile lui Augias?, ?pubela istoriei?, ?urna cu bile negre a istoriei?, ?crocodilii trecutului?... Numai textul ce dă titlul arghezian al volumului, Baroane!, dedicat lui Adrian Năstase, se justifică prin culoarea și natura pamfletară, cu acea deformare plastică a unui contur tipologic, pentru mai buna lui evidențiere. Deși nedrept de la un punct încolo (ca orice pamflet veritabil), articolul este excelent scris și construit, surprinzând sciziunea personalității fostului prim- ministru, o ambiție nemăsurată dublată de frica dependentă față de Ion Iliescu. Restul textelor (cu excepția
Baroniada by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10698_a_12023]
-
referințe le marchează vîrsta). În această carte, morfologia, legată permanent de sintaxă și de lexic, este văzută în dinamica proceselor de gramaticalizare și în deschiderea interpretărilor alternative. Impresionează, la lectura în ansamblu a acestor texte, importanța acordată perspectivei contrastive și tipologice, plasarea fenomenelor românești în context romanic, dar și în raport cu limbile slave din jur. În articolele recente abundă exemplele din presă, din publicitate; Mioara Avram avea un simț de observație căruia nu-i scăpa nimic semnificativ din evoluțiile contemporane ale limbii
Lecții de gramatică by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10724_a_12049]
-
care fiecare scriitor se sprijină sau le înfruntă. Altfel, de ce ar fi atât de pasionantă istoria unui autor care a pierdut manuscrisul unui roman și se chinuie să-l rescrie? Fără conflicte puternice, în care să fie angrenate personaje consistente tipologic, fără vână epică și date concrete ale unui timp istoric și social, recognoscibil în rezoluția realistă a paginilor, fără întâmplări spectaculoase, psihologii complexe și serializarea unor experiențe (de)formatoare, Ficțiune și infanterie se citește totuși, în mod curios, ca un
Testiban rescrie un roman by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11002_a_12327]
-
la care identificăm o rostire esențială a ființei”. Dicționarul enciclopedic este organizat, metodologic, pe mari capitole. Autorul începe, firesc, cu datele biografice (locul nașterii fixându-l la Botoșani), vorbește despre crearea cultului / mitului Eminescu, apoi, alte capitole sunt consacrate „interpretărilor tipologice și categoriale” (clasicismul, romantismul, barocul, simbolismul, clasicitate și modernitate), culturii sale (demonstrată prin personalități istorice, figuri culturale, autori citați sau traduși, eroi literari), mitului și mitologiei (personaje mitologice, păsări, plante, copaci și animale mitice în creația sa), concepției sale filosofice
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
inițiatic, care va să zică, în plină modernitate... Pe de altă parte, în acest vârtej tulbure de frustrări și dezamăgiri, greutăți și ghinioane, Virgil Duda ține deschis un ochi de romancier veritabil. În cele mai albastre situații, găsește un grăunte epic, un profil tipologic și o determinare psihologică ori morală utilizabile într-o nouă structură narativă. Din acest punct de vedere, cartea de față tinde să fie un roman: experiențele parcurse, documentabile, nu apar ca o materie brută, cu autenticitatea (și ea discutabilă) a
La anul la Ierusalim by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10844_a_12169]
-
cu prostituate potențiale purtătoare de HIV): pe cât de previzibil e romanul lui Lucian Dan Teodorovici, pe atât de bogată e paleta lui suicidară. A construi în proză după o schemă înseamnă, însă, a o umple cu materie epică și ,material" tipologic. Avarul, cocota, ipocritul, soțul încornorat, tânărul entuziast, sinucigașul din vorbe sunt în romanul clasic-realist personaje vii, consistente și autonome în care descoperim tipicul, diferitele profile ale general-umanului. Nu schema le vitalizează, și nici măcar suprapunerea cu ea; ci arta romancierului de
Trei sinucigași by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10862_a_12187]
-
și o regăsește acum înlăuntru, ca pe o polifonie interioară. În literatură, a-ți auzi personajele înseamnă a le înțelege: nu reportofonul mereu deschis reprezintă soluția narativă, ci, dimpotrivă, instalarea unui filtru performant, prin care se captează notele diferențiale, specificul ,tipologic", cazul - și se elimină restul. Translarea unui erou din viață pe hârtie rămâne fără efect artistic câtă vreme prozatorul nu înțelege că lumea ficțiunii are condiționările și rigorile ei. Oricât de suculent ar fi, un tip uman trebuie reinventat. Așa
Unde fugim de-acasă? by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10805_a_12130]
-
care bărbații mai maturi îl numesc căsătorie”. Dincolo de acest deznodământ previzibil de altfel, dacă luăm în considerare pe de o parte contrastul marcat chiar explicit dintre Arthur (rebelul) și Jack (familistul mulțumit) și inapetența formelor narațiunii realiste moderne pentru reducții tipologice, pe de alta, secvența finală e importantă în economia romanului pentru că oferă o motivație teoretică a comportamentului lui Arthur din primele două sute de pagini. Deviza fericirii de weekend și a deresponsabilizării (relevantă este aici scena în care, după ce asistă la
„O viață spectaculoasă“ de două ori pe săptămână by Oana Purice () [Corola-journal/Journalistic/4081_a_5406]
-
jumătatea secolului trecut, a uimit și a derutat cu atâta putere nu puține minți analitice, încât nu puțini au dezertat de pe acest teren, sau, mai ades, au furnizat false și ridicole explicații, analize sau interpretări ale acestei, și azi, noutăți tipologice. Care se leagă, încă de la începuturile secolului al XX-lea, de marea descoperire în psihologie și psihiatrie a unui C.G. Jung, autorul arhetipurilor, cel care, împreună cu un D.H. Lawrence, în roman, de exemplu, au propus o cu totul nouă viziune
Atracția adâncurilor by Nicolae Breban () [Corola-journal/Journalistic/4166_a_5491]
-
uimit de îndrăzneala și de priceperea, de insistența instinctivă - deoarece avem de-a face, în cazul Aurei, cu un poet de prima mână, în plină ebuliție creativă! - cu care autoarea s-a apropiat de misterul și hățișurile, paradoxurile și îndrăznelile tipologice nemaiauzite ale științei personajului la un Marcel Proust, fapt ce a făcut ca până azi, chiar și în lumea profesionistă a scriitorilor - francezi, nemți sau români - arta lui să nu fie pe deplin înțeleasă și tot mai puțin citită. Sau
Atracția adâncurilor by Nicolae Breban () [Corola-journal/Journalistic/4166_a_5491]
-
obsesie mai veche a poetei, un motiv și un concept ce curge din filosofia ateniană, cea a ontos-ului, a viului. Acest motiv, acest concept este aplicat de autoare cu metodă și cu un rol expres hermeneutic aproape în toate analizele tipologice pe care le face în ultimele două ample eseuri deja citate. Iar în finalul eseului de față, sprijinind și paradoxala metaforă a titlului, Elogiul suferinței, găsim, iată un fragment ce ne dezvăluie modul, culoarea și stilul de înaintare, de aprofundare
Atracția adâncurilor by Nicolae Breban () [Corola-journal/Journalistic/4166_a_5491]
-
Urmează anii de studii la Bonn (1947) și apoi la Paris (1948), unde se va integra în comunitatea creștină condusă de Paul Evdokimov. În 1951 se întoarce în Germania și își dă doctoratul în Filologie cu o teză despre structura tipologică a limbii române în comparație cu latina clasică și vernaculară (Zur Typologischen Struktur des Rumänischen). Din 1962 se va stabili la Freiburg, unde va obține în 1974, prin decret ministerial, titlul de profesor al universității locale. Este primul profesor universitar de limbă
Paul Miron la 80 de ani by Sorin Lavric () [Corola-journal/Imaginative/10560_a_11885]