192 matches
-
Îi mișca picioarele de dimineață până seara. Bătrâna părea a fi o Întruchipare a acelui perpetuum mobile pe care visaseră să-l realizeze secole de-a rândul atâția savanți cu capu-n nori. Bătrâna se Învârtea prin casă ca un titirez. Privind-o, te apuca, pur și simplu, amețeala. „Ce părere ai, Petea, o Întreba pe Mașa, nu-i așa că arăt minunat? Dacă vine comisarul, adăuga ea, referindu-se, probabil, la Buharin, o să-l dau gata cu ținuta asta! Totuși, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
să vorbească de seară când abia Începuse vizita de dimineață? Oliver schiță, undeva În interiorul său, un zâmbet: profesorul Îl credea naiv. Masterandul Însă era prevăzător din fire. Știa că atâta Înalta somitate, cât și asistenții ce se Învârteau ca niște titirezi În jurul lui, aveau scopul de a-l determina să se lepede nu numai de ideile privind universul creat și increat, ci și de credința În Dumnezeul său. Singurul lor scop era să-l păstreze legat pe om de munca lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
tejghetarul - un zdrahon cât un gorun - se desprinde din umbră și, cu o plecăciune demnă de un ucenic monahal, îi sărută dreapta bătrânului. Acesta îl binecuvântează, apoi îl întreabă ceva șoptit...Omul nu spune nimic, dar se răsucește ca un titirez și o ia spre fundul crâșmei, unde se zărește o ușă. O deschide și ne poftește ceremonios. În clipa următoare dispare. Însă se întoarce cu două ulcele goale. Dintr-un ungher ridică un ulcior pe care îl șterge de colb
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
un gât care trebuie udat corespunzător. Sandu Îl privește pieziș. Bă, sunt al dracului de supărat pe socră-miu, pe onoarea mea. N-am crezut că o să-mi facă el mie așa figură dureroasă, că se va suci el așa, precum titirezul și va da cu votul În Băsescu. Știți că eu simpatizez cu pedeleul, nu mă fofilez, nu sunt ipocrit, Însă socră-miu se dădea de ceasul morții acu’ cinci ani și a zis că el nu freacă puntea pe vaporul marinarului
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
al Clujului și Feleacului? Parcă-l văd În flăcări, strigând către Băselu „Și totuși m-am Învârtit de niște mandate!” Dramatic... O să-l dea afară cu șuturi În fund fiindcă nu avea ce să caute Înăuntru, de-aia! S-a-nvârtit ca titirezul, a făcut prea multe guverne, și-alea nașparlii. Hai să fim serioși, te-ai Îndrăgostit de el. Ia puneți-o pe-aia a lui Daminescu, Și m-am Îndrăgostit de tine, Sandu Șpriț e la a doua tinerețe și se
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
numele Domnului, nu te mai juca așa cu mine! Fatalitatea ești tu; aici nu încape altă fatalitate decât tu însăți. Tu ești cea care mă tragi și mă ridici și mă împingi și mă faci să mă-nvârtesc ca un titirez; tu ești cea care mă-nnebunești; tu mă faci să-mi nesocotesc cele mai ferme decizii; tu faci ca eu să nu fiu eu... Și-o cuprinse cu brațul pe după gât, o atrase spre el și-o strânse la piept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
a noastră, și cine spune noaptea spune după-amiaza sau ziua de mâine, femeia mai mult ca sigur va prefera ca actul amoros să înceapă printr-o conversație tihnită, odihnitoare, și depărtată pe cât posibil de ideea fixă care, zumzăind ca un titirez, se învârte în capul bărbatului. Ca un urcior adânc care se umple treptat, femeia se apropie de bărbat încetul cu încetul sau, mai vorbind cu mai multă proprietate, îl face să se apropie de ea, până când nevoia unuia și nerăbdarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
etajera de deasupra chiuvetei și începe să i-l pulverizeze în față lui Finn. El urlă ca un porc înjunghiat și își acoperă fața cu mâinele. Doamna Jim, care se îneacă și tușește greu de la deodorantul pulverizat, se învârte ca titirezul, încercând să-și găsească tigaia. Eroare tactică: ar fi trebuit să vină mai întâi la mine, să mă sperie, ca să fug de acolo și ea să scape astfel de o amenințare. Dar ea se apleacă și ia tigaia de jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
de circulație, furioase nu atât pe apropiatul lor sfârșit de stagiune, cât pe neciopliții aceia înnebuniți de iureșul spiralat al frunzelor, de plesnetul sec-uscat, castanele cădeau crăpându-și coaja verde, capetele damnaților nu crăpau, încercuite de gânduri, întrecând în iureș titirezul de vânt, gândurile depășeau prin viteză conul îndrăcit și plecând gonit de metafizica ciudatelor gângănii care îngrozeau mecanica fluidelor vântoase cu forțele lor celeste. Voi mi-ați luat sufletul? Nu! șuierau ciudații. Ar fi nedemn pentru noi. Avem de dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
lui tocmai Victor! — Asta fiindcă numai Victor Îl știe din copilărie! — Ce greu trebuie să-i fie bietului Victor să scrie atâtea scrisori, tocmai el, care nu se Împăca În școală cu scrisul! — Uită-te la profesorul Stan, e ca titirezul În jurul lui! — Dacă te deranjează că profesorul e piua-ntâi, vâră-te-n față tu, prezintă-te, fă glume! Unde vrei să mai Încap de profesorul Stan și de șleahta lui? — Ce, să mă duc, să-și Închipuie că am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
Unui amic de șah Lui Brad Nicușor Eu la grădină ziua mă distrez Și-l bat la șah pe un amic de umblă titirez. Mâncarea lui nu-i mai priește Și noaptea-n somn se zvârcolește. La ora trei visează ture Și că încearcă alții ca să i le fure. Tresare-n somn, e agitat mereu, La șah nu-l mai ajută Dumnezeu. De zile
Unui amic de ?ah by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83198_a_84523]
-
vastă ai umblat cu capu-n nori. Negândind decât la tine ai alunecat pe pante; la sfârșit de toamnă vine coasa brumei peste plante. N-ai prieteni, n-ai copii, n-ai avut, nu ai un crez ai o casă titirez țigănesc cu-odăi pustii. Viața, care este-o trântă te-a rostogolit în vale, și-acum bufnițele cântă pe obsesiile tale. 2011 Cântând, cum cântă-n cer zefirii Există, orice-am spune, -un dor să facem peste goluri saltul, și
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
cu un cubanez. Când tipul se purta frumos cu ea, îi zicea Omul Nostru din Havana. Când se purta nasol, ceea ce se întâmpla în majoritatea timpului, Brigit folosea apelativul Cuban Heel. De fapt, îl chema Carlos, iar eu îi spuneam Titirezul. Carlos se credea un dansator extraordinar și se dădea în spectacol cu orice ocazie. Când începea să-și rotească șoldurile cam micuțe, cu niște mișcări absolut exagerate, îți venea să vomiți. în zilele când nu-i spuneam Titirezul, îl fericeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
îi spuneam Titirezul. Carlos se credea un dansator extraordinar și se dădea în spectacol cu orice ocazie. Când începea să-și rotească șoldurile cam micuțe, cu niște mișcări absolut exagerate, îți venea să vomiți. în zilele când nu-i spuneam Titirezul, îl fericeam cu porecla Omul Care îți întoarce Stomacul Pe Dos, ca să mă mențin în tema rotației. Și Wayne unde e? am sărit eu. Dacă el nu vine, nu mai are sens să mai vină nimeni. Absența lui Wayne mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
preferențial al mamei și ideea de a fi regină nu mă atrăsese niciodată. Și totuși iată-mă regina, cu toți la picioarele mele. Mama și tata erau Înnebuniți să-mi facă pe plac, Maria se Învârtea În jurul meu ca un titirez, până și fratele meu nerod și enervant mă Întreba din când În când dacă am nevoie de ceva. Cu toate acestea, tot ce-mi doream eu era să fiu lăsată În pace. Pe lângă toată situația asta ciudată, mai era și
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
două, trei poze împreună cu ea, în casa din Cetatea-Albă. Iat-o pe mătușa Georgiana într-una din poze, șezând pe divan, iar el jucându-se pe covor, jos, la picioarele mătușii, sub privirea ei matern-oblăduitoare. Tiberiu se joacă cu un titirez de tinichea, mare cât o farfurie, pictat cu cercuri concentrice de culori diferite (asta o știa din amintire, fiindcă poza era, firește, alb-negru), dar pe care a reușit să-l dezmembreze deja, încât să-l prefacă în două emisfere. Iată
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
prințesă coboară pe o funie de mătase. În șpagat. Mă înțelegi? Ai priceput ceva. Apoi își face intrarea pe ușă, un luptător sumo care atârnă vreo 150 de kilograme, îi ia piciorul în mână și o învârte ca pe un titirez. — Doamne. — O mie de dolari bucata. O să arate bine pe nota de cheltuieli. Recreere, Slick. Ce părere ai? Am putea să facem un popas acolo. Sună excelent, dar cred că eu o să sar peste. Dacă preferi marfă neagră, e un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
șantierul din vecinătatea pădurii Paiu. Doar, că, la câteva săptămâni, de când o droaie de tineri, mai mult fără meserii și fără servicii, strigaseră, pe drumurile târgului, conduși de un popă bețiv, ’’ O, le, Niculae nu mai e,’’ șantierul lui Costică Titirez s-a desființat. S-a închis. Lucrătorii au fost trimiși acasă. Au mai trecut patru sau cinci săptămâni, și maistrul aceluiași șantier, a-nceput a-i rechema, pe unii foști angajați, la muncă. Dar, le punea el în vedere, acum
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
privatizat. Adică? Adică, am trecut șantierul pe numele meu, devenind patron, și-acum, eu tai și spânzur aici. Le cer, tuturor celor pe care-i angajez, supunere totală, mie! Cine nu pleacă, imediat ce a venit. în cazul ăsta, măi nene Titirez, eu te bag...și, scoate-ți din gând, ideea că m-ai fi putut avea reangajat. Pa! Pa, băiete, dar, să vezi că o să mori de foame.Ba nu. Bine. S-a dus acasă. întâi a dormit bine de tot
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
eu eram cel atins de neputințele iubirii. Mă așez pe o bancă, nu pentru multă vreme. Stau o clipă fără să mă gândesc la nimic. Prin fața mea se perindă ielele în pas de dans. Se mișcă în cercuri ca niște titirezi, nu mai sunt așa de tinere, dar în iureșul dansului par foarte atrăgătoare. Zmeul Zmeilor se ridică de la masa de joc și trage un răcnet: Maaattt!!! Învârte măciuca prin aer cu mâna stângă ca pe-o sfârlează pe deasupra capului Priculiciului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
fierbințeală insuportabilă în piept, mă arde stomacul, recunoaște, nu mă ridic, nu vreau să mă mai ridic, la ce bun? Lăsați-mă singur, a luat-o razna, zice Gulie, dați-i o cană cu apă. Tîrnăcop se mișcă ca un titirez, toarnă ceva într-un pahar și i-l întinde lui Gulie, așa ceva n-am mai pățit, dar Roja nu vrea să-și descleșteze fălcile, trebuie să vă întindeți puțin, îl sfătuiește Gulie ca un medic. De unde știți voi ce e
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Roja, să nu mă întreb niciodată, de exemplu, cum se face că Nepoțică n-a intrat niciodată la creație, că n a făcut niciodată altceva decît să frece nenorocitele alea de cărți și să se învîrtă în jurul nostru ca un titirez? — N-am nici un amestec în toate astea, îi răspunde Patru Ace, la Revoluție am stat închis în casă, așa că habar n-am ce aveți voi de împărțit. Sînt plătit pentru altceva, și cu asta, basta. — Și crezi că ăsta-i
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
pești, la care se uita cu gura căscată. Primele lui cuvinte - după „mama” - au fost „rață” și „lotus”. Bunica lui îi aducea tot felul de jucării minunate. Aproape în fiecare zi îi făcea câte o surpriză cu o minge, vreun titirez sau o armă de vânătoare în miniatură. O dată, i-a adus o pisică de lemn care își deschidea și închidea gura dacă trăgeai de o ață. Acea minune m-a încântat și pe mine, nu numai pe copil. Fiul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
vârful unui gutui sălbatec, ca acela de la poarta Martei. A răsunat împușcătura, dar pasărea n-a căzut. A tresărit doar, înspăimântată de moarte. „N-ai nimerit, n-ai nimerit”, râdea Nelson, iar ochiul lui, singurul, i se învârtea ca un titirez în orbită. Glontele atinsese, în schimb, urechea unui cățel care începuse să schelălăie. Apăru atunci din senin, cu bascul Hingherului pe cap, doctorița Sonia, luă cățelul în brațe, îi șterse cu grijă sângele, bolborosindu-i ceva la ureche, ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
făcu una și Încă una, În ritmul aplauzelor succesive, care nu se mai opreau. Începu să se Învârtă Într-un picior. O figură nouă, pe care nimeni nu o mai văzuse. Se Învârtea tare, tot mai tare, rotinduse ca un titirez fantastic. Apoi, nu se mai văzură decât cercuri de linii și culori amestecându-se, prinse Într-un iureș nebun, Într un vârtej tulburător. Sala era În delir. Unii rămăseseră de-a dreptul uluiți, cu palma dusă la gură. Așa ceva nu
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]