418 matches
-
de lume și toropeli înșelătoare în insula mea cu palmieri cu nopți răcoroase, si cântec de greieri. Mi- e teamă să te iau cu mine chiar și pe tine. Se lasă noaptea peste pleoapele obosite dar se deschid altele, vioaie, tivite cu gânduri aduse de val de mare... Referință Bibliografica: INSULA / Dania Badea : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2022, Anul VI, 14 iulie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Dania Badea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
INSULA de DANIA BADEA în ediţia nr. 2022 din 14 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380843_a_382172]
-
VÂNT ÎN MĂNĂȘTUR Bate vântu-n Mănăștur Peste iarbă peste flori Și în chipul cel mai pur Ne scaldă în noi fiori Pe cer norii ca de vată Iată cât sunt de-mpletiți În tăcere când așteaptă De vânt să fie tiviți Niște vrăbii acum zboară Bătând aerul rapid Și privirea îmi măsoară Cu un deget insipid Un fluture maroniu A trecut ca o săgeată Pe sub cerul albăstriu Cu fața acum pătată De norii ce-și schimbă mersul Prin lamelele de vânt
VÂNT ÎN MĂNĂȘTUR de IOAN DANIEL în ediţia nr. 2018 din 10 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371335_a_372664]
-
în: Ediția nr. 1826 din 31 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului Arcadele timpului se împletesc în zile și nopți, în vieți și destine... Întoarce-mi, puternice veacule, zdrențuitele bolți, să mi le țes în cerul iubirilor divine. Spre marginile lunii, tivi-voi Soarele, în golul alb să ardă un obol de foc, și Luna, admirându-și, tăcută, splendoarea, să se atingă de acest noroc. O nuntă de basm, cu Soare și Lună, tivește-mi, o, timpule, pe bolta cerească. Năframa luminii
ARCADELE TIMPULUI de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1826 din 31 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375019_a_376348]
-
țes în cerul iubirilor divine. Spre marginile lunii, tivi-voi Soarele, în golul alb să ardă un obol de foc, și Luna, admirându-și, tăcută, splendoarea, să se atingă de acest noroc. O nuntă de basm, cu Soare și Lună, tivește-mi, o, timpule, pe bolta cerească. Năframa luminii, cu dragoste imună, chipul, de cuceriri, să mi-l păzească. Lilia Manole Referință Bibliografică: ARCADELE TIMPULUI / Lilia Manole : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1826, Anul V, 31 decembrie 2015. Drepturi de
ARCADELE TIMPULUI de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1826 din 31 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375019_a_376348]
-
de oamenii de bună credință, de Dumnezeu însă de bună seamă că nu, biserica respiră liniște. În ciuda luminii atotprezente, care inundă fiecare colț, sugerând doar optic căldura, frigul dinăuntru mușcă mai aprig decât cel de-afară. Îmbrăcat cu un mantou tivit cu blană de vidră, drept odăjdie, cu chipul încadrat de părul complet albit și des ca o cușmă ireală, preotul Eginald Schlattner se-ndreaptă spre noi, ne salută și ne invită să luăm loc în banca „străinilor”. În ton neutru
RĂMAS BUN LA ROŞIA de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 2248 din 25 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375302_a_376631]
-
în: Ediția nr. 1449 din 19 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului A doua metamorfoză: Moș Crăciun american Este acel Moș Crăciun universal, cunoscut în toată lumea cu actuala sa înfățișare: bătrânul rotofei cu barbă albă, obrajii rumeni, cu o manta roșie tivită cu alb, căciulă frigiană, dar cu moțul lăsat pe spate, tivită și ea cu alb, cu toiag și sac de cadouri. Inventatorul respectivului personaj a fost Thomas NAST, un german emigrat în Statele Unite, ajuns desenator la o revistă din New York
METAMORFOZELE LUI MOŞ CRĂCIUN-ULTIMA PARTE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1449 din 19 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371770_a_373099]
-
efort, înainte de a se dezbrăca definitiv pentru somnul lung de iarnă, culoarea izbucnește pentru ultima dată, de data asta în frunze. Se aprind ruguri prin mai toți pomii - combinații de galben, roșu, portocaliu, ruginiu, bordo, sau argintiu, multe din ele tivite cu nuanțe mai deschise (ori mai închise). Acum frunzele conferă spațialitate coroanei, evadând din monotonia de verde prăfuit al sezonului cald. Pomii par în flăcări, străluminați din interiorul coroanei. Cu greu îți iei ochii de la ei. Păcat că spectacolul nu
INTREBARILE TOAMNEI de GELU ARCADIE MURARIU în ediţia nr. 39 din 08 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344912_a_346241]
-
credem, nu mai suntem liberi. Iar poetul crede cu tărie și de aceea nu este prizonier al timpului, ci un călător al nemărginirii. Călătoria sa începe în plan teluric, dar adevărata călătorie o manifestă în plan celest printr-un zbor tivit în veșnicii. Frântură din perfecțiunea divină, poetul își caută și își cântă neîncetat împlinirea și tinde a se contopi cu Dumnezeu spre a-și desăvârși forma. Cuvântul său de recunoștință vine ca răspuns la Cuvântul de dăruință al divinității și
TRAIAN VASILCĂU, CĂLĂTORUL NEMĂRGINIRII de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1580 din 29 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348946_a_350275]
-
se întoarce la cuib, să mă întorc acasă, în satul meu și rănile cu siguranță mi se vor vindeca de fiecare dată! Chiar dacă anii au trecut peste mine, încerc de fiecare dată să străbat cu plăcere eternul poveștii meleagurilor natale, tivite în marginea sufletului de vorbele bunicii. Mi-au brodat în suflet cele mai frumoase gânduri despre primii locuitori ai acestui minunat sat, Movila Miresii, prin cuvinte care îmi vor fi ecou în viață și din care îmi vor înflori speranțele
MOVILA MIRESII, SATUL MEU, RĂDĂCINA MEA... de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 407 din 11 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346742_a_348071]
-
toamnei îi este într-un fel recunoscătoare, pentru izbânzile sale, mici în comparație cu ale altora, dar pentru ea foarte importante. Plutește deasupra covorului multicolor, purtată de sutele de cai putere ai locomotivei. Un firicel de apă albăstrie, străjuit de câteva sălcii tivește imaginea ce se schimbă uimitor de repede. Încearcă să se amuze punându-și singură întrebări, la care trebuie să răspundă: -Tu, Iulia Aron, ce-ți dorești cel mai mult și mai mult acum? se întreabă ea. Îi este practic imposibil
CALATORIA de FLORA MĂRGĂRIT STĂNESCU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348270_a_349599]
-
pașii nevăzuți ai zeului Brazii se mișcă spre adâncul cerului Aici în Valea Soarelui, în Valea Zânelor Locuiești în cântecul mirific al fântânilor În foșnet liniștitor , în adieri înrourate În măreția luminii abandonate Ce încoronează triumfală toamna Cu galbenii frunzelor tiviți la poala Neasemuitului veșmânt regal Vegheat de soarele blând, suveran Aici Tu ești altar și ți se închină Și Verdele și Duhul Văii și Lumină! CÂND NOAPTEA... Pe Pământ cântec în miresme de isop Se revarsă în ritmuri trezitoare, potop
CÂNTECUL IUBIRII – SONETE (2) de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 808 din 18 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345304_a_346633]
-
e păzită de căpcăuni fioroși? Dar pana zbura ca o rachetă spre Grădina Fericirii Veșnice. În zborul lor la mare înălțime, cohortele de nori treceau pe lângă ei în mare viteză plutind ca niște corăbii cu pânze multicolore, cu margini zimțate, tivite de lumina Soarelui, cu irizații și dantelării fanteziste, cu mii de nuanțe și forme fantastice de cetăți, castele, balauri, flori uriașe, forme care se schimbau în funcție de unghiul din care erau privite. Oceanul de fantasme multicolore ale norilor îi saluta și
MĂRŢIŞOR-7 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377008_a_378337]
-
XXX. NU TE-AM RECUNOSCUT!, de Cornelia Vîju , publicat în Ediția nr. 1644 din 02 iulie 2015. Ai pribegit prin lume cu tălpile rănite, Ne-ai văzut împietrirea din inimi și ai plâns, De înserări cu jale, de zări întregi tivite Cu nepăsarea noastră și grea tristețe-ai strâns. Și-ai mers desculț pășind pe căile în care De slava-Ți s-a uitat și de iubirea Ta, Te-ai întristat amarnic văzând pe fiecare, Cum fără de sfială, păcatului slujea. Și
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376302_a_377631]
-
renasc Sau, si mai bine, pe plajă unde scoicile nasc. Nu e nici foarte aproape, dar nici prea departe, Depinde de cum te-mpaci cu scoicile sparte, Depinde de valurile ce ți se-aștern în cale Și, mai ales, de cum sunt tivite pe poale. Depinde de curenți, de vânturi, de stele și nori, De marinari, de vapoare și de pești zburători. Odată ajuns pe plajă, strigă tare de tot, Nu te jenă, nu e nimeni, să te-aud doar eu pot. Strigă
PE PLAJA UNDE SCOICILE NASC de DORA PASCU în ediţia nr. 1974 din 27 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/375225_a_376554]
-
mai mult decât atât, de atunci am văzut sporite interesul și apetența ancorării cetățeanului sub scara puterii, legarea lui la ochi, încât pare că ceea ce am crezut că va dispărea, va mai rezista încă un veac! Mă gândesc să nu tivesc la steagul sufletului meu ștergarul alb, cu prețul abaterii de la drumul adevărului. Realitatea accesibilă datorită celor ce spun adevărul trebuie să fie adusă în spațiul public în locul fațetelor unse, în care foșnesc banii. Ori de câte ori scriu despre oameni de valoare, fără
PĂRINTELE GHEORGHE BÂRJOVANU. OAMENI CUMSECADE! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1723 din 19 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372604_a_373933]
-
Acasa > Versuri > Visare > TRENURI Autor: Camelia Cristea Publicat în: Ediția nr. 1604 din 23 mai 2015 Toate Articolele Autorului Prin forfota zilei fluieră timpul, Trenuri grăbite și mulți călători, Eșarfe-n ferestre cu lacrimi cârpite Tivesc depărtarea și scapără nori. Copacii aleargă prin munții cu lauri, Pădurea înfrunzită freamată viu, Grija de mâine, un colț de balaur Un ochi se deschide parcă târziu. Pe o banchetă o domnișoară Scrutează zarea și oftează lin, Mult prea departe
TRENURI de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1604 din 23 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379673_a_381002]
-
frunze de brumă atinse. Să cânt pe stânci, sfioasa, ca șoaptă de izvor Ce murmura pe creste, cu note diafane. Și triluri să răsune, peste-amintiri ce mor Când zumzăie uitarea, în gând și pe icoane. Să fiu cristal de roua, tivit pe fir de iarbă Să se rasfranga-n mine seninul cel senin, Să picur lin pământul, de sete să mă soarba. Cand arșiță îl arde, durerea să-i alin.. Să fiu un râu albastru, curgând către izvor Purtând spre nemurire
SA FIU... de CORINA NEGREA în ediţia nr. 2010 din 02 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375755_a_377084]
-
mai degrabă trist. Barbey se vede silit să-și drapeze sărăcia Într-o excentricitate la limita ridicolului. El poartă o mantie căptușită cu catifea, sub care se ascunde costumul cam jerpelit din tinerețe, mănuși roșii sau albe, dantele, pantaloni albi, tiviți În culori violente și niște plete rebele sub o uriașă pălărie de catifea roșie. Și modestul său apartament, În care a rămas o singură piesă prețioasă, un fotoliu Louis XIII, cu armele cavalerului d’Aurevilly, trădează aceeași „nobilă sărăcie” trăită
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
Ceea ce luăm drept cărți citite este o adunătură heteroclită de fragmente de texte, refăcute de imaginația noastră și fără legătură cu cărțile altora, oricât de identică le-ar fi natura față de cele care ne-au trecut prin mîini. Faptul că Tivii propun o lectură cel puțin parțială a unei cărți pe care nu au citit-o nu trebuie să ne facă să credem că e una caricaturală - ea accentuează foarte mult caracteristicile oricărei lecturi -, nici că ar fi lipsită de interes
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
lipsită de interes. Ba chiar dimpotrivă, dublul caracter exterior al celor din tribul Tiv față de Shakespeare - nu l-au citit și aparțin altei culturi - Îi pun Într-o situație privilegiată a comentariului. Refuzând să creadă În această poveste cu fantome, Tivii se apropie chiar de un mod de receptare minoritar, dar activ, al criticii shakespeariene, care se Îndoiește de reapariția tatălui lui Hamlet și sugerează că personajul ar fi putut fi victima halucinațiilor. O ipoteză care nu e În spiritul interpretării
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
CAMERE. Camere? Luke și-a luat o cameră aici? Simt că mi se pune o gheară În piept și nu mai am aer. E limpede că aici chiar se petrece ceva. Venetia e aici. Îl așteaptă Într-un neglijeu negru, tivit cu blăniță. Dar de ce trebuia să se Întîmple În nu știu ce cameră ieftină din Soho? De ce nu sînt la Four Seasons, pentru numele lui Dumnezeu? Fiindcă acolo ar fi recunoscut. A venit aici ca să nu-l vadă nimeni. Totul e cît
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
stofe prețioase, somptuoase (brocart, catifea, mătase), grele, aduse din Italia sau din Orient, împodobite cu nestemate și fir de aur ori cu broderii complicate (cum apare Doamna Maria Voichița - cu caftane și ferezii de brocart și mătase, în haine divine tivite cu blană ce acopereau rochii cu ceaprazuri de fir și nasturi de aur - în tablourile votive de la Pătrăuți, din biserica Sfântul Nicolae din Dorohoi, la Sfântul Gheorghe din Hârlău ori Sf. Ilie de lângă Suceava), respectând acea scară a culorilor ce
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
multe ramuri, cum poartă și prinții italieni din Cavalcada regilor magi a lui Benozzo Gozzoli, îmbrăcând peste bogata rochie lungă până în pământ, cu mânecile largi atârnând în jos, o mantie somptuoasă, un cavalion de postav greu, înflorat cu aur și tivit pe margini cu benzi de blană. Ea poartă cercei sau pandelocuri de aur și mărgăritar, lungi până la umeri...” 316. Alexandru cel Bun e însoțit de Doamna sa - Ana, de data aceasta -, în fruntea unui alai impunător, și în pictura murală
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Mare, de la Mănăstirea bulgărească Kremikovți; tot cu pălărie și voal este pictată și jupâneasa Iuliana, soția lui Luca Arbore, în ctitoria bărbatului ei - și, peste rochia lungă cu mâneci ample, o mantie bizantină din stofă plină, cu flori de aur, tivită cu blană 320), cercetătorii iau în seamă, atunci când privesc moda feminină de Curte în curgerea ei istorică, chipurile nevestelor lui Ștefan cel Mare. Iorga spunea chiar undeva că „unul din cele dintâi chipuri de Doamne ale Moldovei, care se cunoaște
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
aur, cu margini negre, cu chipurile Elenei Rareș de la Mănăstirea Moldovița cu straie bizantine împodobite cu nestemate, ale Chiajnei zugrăvit la Snagov ori al Doamnei Stanca de la Mănăstirea Căluia, unde, soția lui Mihai Viteazul poartă un caftan cu mâneci lungi tivite cu cacom. Aș putea evoca și un chip de văduvă - pe cel al Zoiței Ghica, fostă soție a lui Grigore Matei Ghica, pictată la Mănăstirea Pantelimon într-o rochie verde (dovadă că străiul cernit nu reprezenta o exclusivitate inatacabilă în
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]