699 matches
-
și pentru avertisment, dar vă asigur că n-ați... — Mie să nu-mi vii cu căcaturile astea, că dacă mă scoți din pepeni Îți lipesc vreo două labe și-ți Închid și chioșcul, ne-am Înțeles? Dar azi sînt În toane bune și-am să te las numai cu avertismentul. Vei fi știind dumneata ce tovărășii Îți alegi. Dacă Îți plac vagabonzii și tîlharii, probabil că ai și dumneata cîte ceva din amîndouă. În ce mă privește, să fie clar. Ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
semeni foarte mult cu fotografiile lui Rupert Brooke. Într-o anumită măsură, Amory a căutat să-l imite pe Rupert Brooke cât timp a fost Împreună cu Eleanor. Ceea ce spunea, atitudinea sa față de viață, față de ea, față de sine Însuși - toate reflectau toanele literare ale englezului mort. Ea ședea deseori pe iarbă, lăsând o adiere leneșă să-i răsfire părul scurt, și vocea Îi răgușea când citea poezie, alergând pe tot globul, din Grantchester până În Waikiki. Lectura cu voce tare a lui Eleanor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
cașmir și un pantalon din stofă fină de lână, e chiar stofă de lână pură, așa scrie pe etichetă. Rainer e întors pe dos că Hans primește un cadou așa frumos, iar el nimic. Dar asta nu‑i decât o toană a Sophiei, care‑i nestatornică și vioaie ca un spiriduș, sigur o să se potolească ea curând, când se va așeza la casa ei. Acum doar se joacă cu Hans, care nu‑și dă seama de asta, fiindcă‑i începător în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
când, nene, sictirită, Pe tata l-a chemat la vorbitor: Io neavând o bună conduită, Iar la-nvățat eram răuvoitor, Că-l văd și-acum pe tata, iartă-l Doamne! Ieșind din cancelarie la mine, Cam asudat, însă în bune toane, Știind ce grea-i româna foarte bine: -Băi Valerică, ai o profesoarăăă ... . Am dezbrăcat-o din priviri, să știi! -Păi mie-mi zici tăticule, că doară O studiez în fiecare zi! Valeriu Cercel Referință Bibliografică: Amintire despre limba română / Valeriu
AMINTIRE DESPRE LIMBA ROMÂNǍ de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 972 din 29 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364390_a_365719]
-
sărbătoritului un catren contra unui coniac mic: „De-aș fi ca tine campion/ Aș renunța la Panteon/ Și-aș face praf toți banii mei/ Cu bagabonți și cu femei...” Pîcă era un individ excentric, erudit, spontan, deștept foc! Plin de toane, uneori flegmatic, răutăcios, alteori simpatic și foarte plăcut la vorbă... Puțin cam (foarte! Sic!) alcoolic. Veșnic amator de chiolhane. Mulți în iubeau și îl respectam deoarece știa multe. Făcuse câțiva ani de drept, era un excelent poet, literat, om de
DECENIUL ŞAPTE. BULEVARDUL MAGHERU, BUCUREŞTI. de GEORGE ROCA în ediţia nr. 981 din 07 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364369_a_365698]
-
da după Constantin Graur, fostul meu director de la Adevărul, această anecdotă in extenso: La un bal socialist de anul nou un grup discută: Caragiale, Gherea, Ion Nădejde, Traian Demetrescu, Anton Bacalbașa, etc. Caragiale în vervă, ca și foarte des în toane paradoxale face elogiul țarismului. Gherea îl întreabă: -Bine Iancule, dar dacă tu ai trăi în Rusia de când ai fi înfundat Siberia! Caragiale prompt și cu înfocare: -Taci mă! Că-i mai bine în Siberia pe socoteala statului decât aici pe
CARTEA CU PRIETENI XXVII- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364555_a_365884]
-
o crengă în pădure un cocoș de munte Frumos colorat cum numai Dumnezeu știe Își chema perechea, o mică puicuță, Și dragoastea lor a fost o frumoasă poezie. Am ochit cu arma gândului încărcată Cu multe metafore, așa ca o toană, cocoșul , cu bucuria vânătorului, Dar țeava armei s-a îndoit ca o macaroană. De atunci nu mai vânez nici măcar cu gândul De teamă că-n poezie mi se frânge rândul. Al.Florin ȚENE Referință Bibliografică: Gândul vânător / Al Florin Țene
GÂNDUL VÂNĂTOR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 380 din 15 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361312_a_362641]
-
nu se strică! Nu-i așa că suntem tot frumoși Cu amintiri și cu dureri mai multe? E-adevărat, puțin mai somnoroși Sub științele de-acum tot mai oculte... Pensionari în acte și ce-i dacă? Măcar să ne-odihnim și fără toane Noi nu ne plângem, știm că e săracă Pensia nedreaptă din cupoane! Iarna a rămas pe jumătate, Mi-e sufletul când scriu ca un altoi, Îmi spui că primăvara e aproape- N-auzi cum crește ziua dintre noi? Referință Bibliografică
ZIUA DINTRE NOI... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363817_a_365146]
-
sfântă decât lumina trează Din lumânarea morții scâncind adânci penumbre. Se răzvrătesc iluzii închise-n talismane, Un dans de frica vieții mai iese din firesc, O mască se hlizește cu rictusu-i grotesc Și soarta se închide-n ghioc, de-atâtea toane. Ne știe , cine oare , de suntem ploi de gând? Sau cine ne-a gonit spre cântecul de liră? Degeaba ne ascundem când stelele se miră, Că umbrele se duc în întrebări , pe rând. Referință Bibliografică: Vestigii de gând / Violetta Petre
VESTIGII DE GÂND de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 233 din 21 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361234_a_362563]
-
scrutătoare. Tot așa cum știa că în zilele sale bune, era o femeie spirituală, lucru dovedit și în discuțiile libere din cancelaria profesorală. Ce nu știa ea, era că totuși Ernest încă o iubea sincer și de aceea îi accepta toate toanele. Privindu-și ceasul de la mână, Georgeta se alarmă văzând cât de târziu este. Trecuseră aproape două ore de când se afla în casa colegului său și parcă nu-i venea să mai plece. Avea de gând să mai revină în această
PROFA DE ISTORIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1051 din 16 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363145_a_364474]
-
din disperare, pentru a-mi omorî vremea în biblioteca aceea superbă, a cărei liniște nu se împăca deloc cu neastâmpărul meu și cu durerea de a-mi vedea sfărâmate ultimele iluzii radiofonice. Studiourile de radio teritoriale fuseseră desființate dintr-o toană a cuplului prezidențial. O luasem de la începutul începuturilor, de la primele înscrisuri de pe metope, de la descoperirea pe teritoriul țării a primului corn celtic, trecând apoi în revistă, cronologic, toți compozitorii români care scriseseră pagini muzicale- indiferent de gen -, consacrate unor evenimente
“NICIO SOCIETATE NU POATE FUNCŢIONA FĂRĂ BUNI PROFESIONIŞTI” de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367164_a_368493]
-
despre care, uneori, după ce iese din labirintul paralizant al emoțiilor primei confruntări cu publicul, în stadiul „decompensării”, cinstit cu sine, autorul debutant poate constata că a fost „floare la ureche” pe lângă dialogul „live” cu un public imprevizibil, fițos ori cu toane, posibil „sponzorizat” de X, Y purtători de interese (s-au văzut cazuri!), de la care niciodată nu știi la ce să te aștepți. Există, apoi, povestea editorului, asemănătoare cu cea a ... . traducătorului: „traduttore- tradittore”, sau, în cazul meu, a consilierului editorial
PREDOSLOVIE, ADICĂ..., ARTICOL DE MARIANA CRISTESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1053 din 18 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/368576_a_369905]
-
fel: duios, mă leagănă - și-n cele din urmă, fără menajamente, mă înlocuiește. Nu mai sunt. Ba sunt, dar atât de puternic încât nu mă recunosc. De atunci îmi este nespus de rușine. De prostii, de răutăți, de scârnăvii. De toane. De viclenii. Rușine. (9) Asupra apropierii de Hristos, proba care nu înșeală, criteriul definitiv este buna dispoziție. Numai starea de fericire dovedește că ești al Domnului. Virtuosul îmbufnat nu e prietenul Mântuitorului, ci jinduitorul după diavol. Ascetul arțăgos nu e
O SCURTĂ INCURSIUNE ÎN GÂNDIREA CREŞTINĂ A LUI NICOLAE STEINHARDT de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 89 din 30 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349628_a_350957]
-
Gheorghe era un puț cu cumpănă cu o ciutură de lemn și un jgheab lung de lemn, dintr-un trunchi de copac, plin totdeauna cu apă de unde-și adăpau țăranii boii sau caii. Altă dată, când era nea Gheorghe în toane bune mi-a spus fălos: - Bă, puțul ăla de peste drum m-a făcut pe mine om, așa se fac bani bă, nătăflețule. - Așa e nea Gheorghe, alde matale faci bani că ești dăștept și din piatră seacă. - Bă să-ți
SLUGĂ LA NEA GHEORGHE de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 59 din 28 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349054_a_350383]
-
a „tabu”-ului. Revista are cca. 500 mii abonate pe tot globul, chestionate special, numărul de răspunsuri fiind derizorii. Mult mai multe comentări au apărut după publicarea statisticii rezultate. Femeile nu vor să recunoască că, prin căsătorie, au devenit sclavele toanelor soților Interesantă este constatarea lui Christen de numai 21 „Depinde de pupice!” Ce ceste în fond un pupic? Nicidecum un sărut languros cu includerea franțuzească a limbii în gura partenerului. Sunt simple ventuze aplicate cu buzele. Unde? Aici stă problema
BĂTĂLIA DINTRE MINTE ŞI TRUP de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1641 din 29 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348558_a_349887]
-
de departe zgomotul remorcii și claxonul de avertizare. Ne ziceam, cine o fi, Olteanu? Da, el era, îi cunoșteam mașina. Apărea la cotitura drumului, falnică, lucioasă, de culoare verde închis. Făceam semne cu mâna să oprească. Când șoferul era în toane bune, oprea. Ne punea să ne suim pe remorcă, în spatele cabinei. Fetele erau privilegiate, mai ales fata pădurarului, erau luate în cabina șoferului. De, fiecare cu rangul lui. Aveam obiceiul să dăm un leu, că ne lua șoferul în remorcă
DISTRACŢIE PE ROŢI de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1292 din 15 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349284_a_350613]
-
și-o pelerină Pe-o arenă mare, unde dansa-o balerină, Cu sânge rece își așteaptă taurul înfometat Corida este plină și -un Leu înjunghiat... De-o sabie ucis...ia taurul de coarne Voioși toți spectatorii văd prada ce-are toane, Și zbiară animalul și oamenii-n urale... Mi-e teamă, să mă -ntreb:...Cine sunt animale? E omu-și duce prada palpită de plăcere? Sau ochii ce se sting când gustă din durere, Nu știi, ce să mai crezi, viața e
PE ARENĂ... de ELENA BULDUM în ediţia nr. 1353 din 14 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349970_a_351299]
-
sfârșit. - Rostul muncii mele, zise Moș Vreme, este ursita ființelor din lumea asta și a rânduielilor din Univers, așa cum este voința lui Dumnezeu. - Prostii, povești și baliverne îndrugate pentru proști! După ce legi răsucești tu ursita ființelor din lumea asta? După toanele sau bâlbâielile tale de cretin sclerozat? - După legile Firii lăsate de bunul Dumnezeu, Creatorul acestui Univers! răspunse calm Moș Vreme. - Dumnezeu? se înfurie Iarna. O sperietoare cu care chinuiești lumea de-o veșnicie. Ai pus mâna pe vârtelnița asta, ai
MĂRŢIŞOR-23 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1527 din 07 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350052_a_351381]
-
Dumnezeu, Creatorul acestui Univers! răspunse calm Moș Vreme. - Dumnezeu? se înfurie Iarna. O sperietoare cu care chinuiești lumea de-o veșnicie. Ai pus mâna pe vârtelnița asta, ai găsit proastele care să se chinuiască cu lucrarea ta besmetică și, cu toanele tale de nebun periculos, urzești viitorul fiecăruia cum îți trăsnește țeasta ta de zevzec! Moș Vreme se uită cu milă la ea. Înțelepciunea lui nu-i permitea să-i răspundă pe măsură. Îi zise: - Pesemne că o mare îndoială te-
MĂRŢIŞOR-23 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1527 din 07 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350052_a_351381]
-
scot capul căzut pe eșafod și câteodată mai socot că sunt absent ca un nerod. robe serafice de sfinți se-nalță falnic spre alt astru, și-s poleite cu arginți, într-un decor de bleo-albastru. pe geana sufletului fals în toana dulce a tăcerii, se-aude peste tot un vals ieșit din corzile plăcerii. avem credința că se știe, tot ce se mișcă pe pământ, suntem pigmeii de hârtie, călătorind la Locul Sfânt... în ochiul nostru cel himeric lacrima-n geană
ÎN OCHIUL NOSTRU CEL HIMERIC de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1471 din 10 ianuarie 2015 () [Corola-blog/BlogPost/350128_a_351457]
-
e mai atractivă vreo cucoană Decât aceea ce se cheamă „Roza” - Vorbești de Goethe, crezi că-i Cimarosa, Gioconda-i ...o vecină cam poltroană! Despre Coșbuc spui că este Spinoza, Că Lovinescu ar purta coroană, Iar Odiseea ar fi într-o toană, Confunzi senin „Osman-ul” cu osmoza. Crezând că faci paradă de cultură, Nu știi că ai descoperit mijlocul, Prin combinații și încurcătură, Cu multă ușurință, însuși jocul ( În aparență o harababură) De a fundamenta deplin barocul. Adrian Simionescu Referință Bibliografică
BAROC de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 371 din 06 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361851_a_363180]
-
vreau să știi ce tare mă dureau vorbele tale Când eu îți ofeream o floare, tu-mi vorbeai urât de tot, M-ascundeam să nu te văd, căpcăun, fugeam la vale Mă-ntrebam de-s sănătos de-ți suport aceste toane. Cred că nu, dar întrebarea e de ai cumva vre-o jenă? Și acuma știu că nu, nu ai deloc! Stăteam noaptea la taclale să-ți sărut ochii de jad Nu știam că focu-n sobă de la inima mea arde, Ca
NU,DELOC! de FLORENTINA CRĂCIUN în ediţia nr. 485 din 29 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362039_a_363368]
-
avea coaja de pâine care astâmpără foamea pliscurilor deschise. Este o lege a firii. Nici bogatul și cu atât mai mult săracul nu se ajută singuri. Bogatul huzurește pe marginea averii încropite de familia sa pe care o cheltuiește pe toane. Săracul nu a moștenit decât munca, munca grea care-i seacă puterile și nu mai are sufletul să mulțumească pentru zilnica coajă de pâine dobândită. Nici nu are măcar noțiunea de ajutor, măcar propriul ajutor dat lui însuși. Munca de
RAIUL, IADUL ŞI BANUL de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1255 din 08 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365445_a_366774]
-
Acasa > Stihuri > Momente > CÂT NU ESTE ÎNCĂ TOAMNĂ... Autor: George Safir Publicat în: Ediția nr. 987 din 13 septembrie 2013 Toate Articolele Autorului cât nu e, iubito, toamnă tot mă chinuie o toană: cum te știu că ești o doamnă vreau să-mi dai, în podul palmei, roua ochilor tăi blânzi. să îmi spăl în toamna vieții de păcate azi obrazul, iar cu restul, de-mi rămâne, să-l păstrez, să îl beau
CÂT NU ESTE ÎNCĂ TOAMNĂ... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 987 din 13 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365026_a_366355]
-
ăst popor, îl informa corect ,fidel. Adevărat ! Era -ntr-un fel sublima „coadă de topor” ! Împlinire Tupeist îi cere mâna suspinând încetișor... N-a trecut nici săptămâna c-a primit doar, un picior ! Menaj E o minune bat-o vina, după toane, lege nouă... Când comandă ea,găina, cocoșul doar stă pe ouă ! Șoapte... Ești bolnav de „spionită” și obiceiul este vechi. Cu șoapta spusă la urechi, să nu-i faci șefului.. „otită” ! ... Cu epigrama aș lovi prostia ta, de pus „în
EPIGRAME 5 de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 2053 din 14 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365192_a_366521]