243 matches
-
Nu-mi mai scrie decât dacă te-ai implicat. Nu pot suferi lașii. M. Mincoff P.S. Scrie de asemenea dacă accepți să joci rolul proprietarului. — Am să-i arăt eu gaiței ăsteia, mormăi Ignatius, arzând programul mototolit la focul de sub tocăniță. Patru Levy Pants ocupa două corpuri de clădire contopite într-o unitate macabră. Partea din față a fabricii era o clădire comercială din cărămidă, construită în secolul nouăsprezece, cu acoperiș mansardat care ieșea în afară prin mai multe ferestre verticale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
căci la urma urmei, cum fuseserăm nevoiți să vindem din hainele lui tata, umerașe goale aveam destule. Mie atunci mi s-a făcut stomacul ghem și am simțit că-mi vine pe gât tot tunelul de castane, la fel și tocănița de cartofi pe care o mâncasem la prânz, m-am ridicat și m-am dus la baie, mi-am încleștat dinții, pentru că în nici un caz nu voiam să vomit, m-am oprit în fața robinetului, am dat drumul la apa rece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
de o perdea subțire de trăgători ai Ministerului de Interne, sau proteguite de echipele supranumite popular "Capra cu trei iezi", alcătuite din 16 DANIEL BĂNULESCU Daniel Bănulescu CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Cu o postfață de DAN-SILVIU BOERESCU - Iubim tocăniță?... Îl giugiulim pe stomac?... Le înfăptuim pe sarmale?... Pentru ca tot el, modificîndu-și huzurul și plutind acum într-o rână pe deasupra streașinilor, coșurilor de zidărie, uscătoriilor de blocuri, bălăriilor de antene, miorlăiturilor de mârtani, canioanelor bulevardelor, scânteierilor de trolee, miresmelor de
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
imediat, altfel se oxidează și se înnegresc. Morcovul crud, tăiat peștișori este perfect pentru a fi consumat în salată, ca ingredient unic sau împreună cu alte legume crude. Tăiat cubulețe și călit cu ceapă și țelină, morcovul devine ingredientul principal al tocănițelor de legume; la supe și ciorbe, morcovii se folosesc întregi, pentru a da o aromă mai puternică. De asemenea, morcovii se pot consuma pur și simplu fierți în apă sărată, înăbușiți sau căliți în ulei. Sub formă de sote sau
[Corola-publishinghouse/Science/1851_a_3176]
-
spirituală și nu contează cât de mult și gras mănânci, dacă te vindeci prin ospătare ceea ce nu te aștepți. Din acest punct de vedere, al metafizicii digestive, cele mai bune și lecuitoare bucate sunt cele mai imprevizibile. Vă asigur că tocănița de cartofi cu carne de purceluș și multă ceapă vindecă depresia dată de nedreptatea socială (în ideea că tuturor ne vine rândul). Cârnatul cu usturoi, prăjit în untură și răcit cu vin de buturugă este aparent un sacrilegiu homeopatic. În
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
nesănătoasă; nesănătos; oală; obezitate; de om; oră; ouă; de pasăre; păcat; de pește; piață; piept de pui; poame; porc la grătar; porții; prăjeală; preda; putere; putred; rană; rău; respect; rom; sacrificiu; salată; său; sărată; scîrbă; scîrbos; sodic; sticlă; tare; tinerețe; tocăniță; toxine; trup; de vacă; vampir; verdeață; viața mea; viață; vietate; violență (1); 785/189/73/116/0 carte: cunoștințe (67); cunoaștere (33); citit (26); înțelepciune (26); învățătură (25); lectură (24); parte (24); știință (21); caiet (20); școală (18); cultură (15
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
nu îmi place; plăcere; plăcinte; cu pește; poate; poftă; popular; popușoi; prăjită; pufuleț; pufuleți; rară; rece; roată galbenă; român; română; românesc; românește; românitate; salivă; sănătos; sărbătoare; sărmăluțe; sătul; scaun; sfințenie; sîrmă; slab; slăbiciune; slănină; cu smîntînă; soare; șofer; taină; telefon; tocăniță; tradiții; tradițională; trăire; ulei; uscată; usturoi; vechi; vreau (1); 805/160/55/105/0 măr: fruct(197); roșu(93); dulce(57); păr(37); verde(33); sănătate(30); pară(25); pom(24); fructe(21); copac(20); gustos(16); Adam(14); acru
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
el. Acesta era numărul șapte, pe care l-am și iubit mult pentru că gătea dumnezeiește. Îi spun extraterestru pentru a nu strica seria, dar să știți că numai asta nu era. Nu știu ce punea în cratiță, dar parcă devenisem dependentă de tocănițele lui. Și el chiar gătea, nu ca numărul șase. L-am cunoscut într-un restaurant; intrase alene, flancat de doi colegi masivi, cu figuri sinistre, și ceruse apă cu o voce moale, dar autoritară. Aflat în amurgul celei de-a
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
dracu’ de fraier“. Apoi îmi vorbise pe limba mea: rețete care îmi erau familiare din meniurile de patru sau cinci stele; asta ca să fie clar că se pricepe. Avea și o bucătărie superutilată, însă talentul făcea toți banii. Gătea niște tocănițe de-ți lingeai degetele și de la o zi la alta parcă îți doreai să mănânci tot mai mult. Nu știu ce punea în ele... Un ultim sfat înainte de această intrare în bucătărie: nu e cazul să vă îmbrăcați de gală. O fi
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
o pastiluță sau măcar să gătească ceva bun, dar n-avea chef de nimic, îl durea capul; măcar n-a mai năvălit peste mine... Mai înfometată ca niciodată, am luat taurul de coarne și m-am apucat să fac eu o tocăniță; n-a stat lângă mine nici o clipă: s-a trântit în fața televizorului și s-a uitat la un film horror (exact ca numărul unu, exact ca numărul trei - mă tot întrebam cum de manifestau aceeași înclinație bolnăvicioasă deși erau atât
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
că mai rămâne un pic să se uite la televizor și să bea un pahar. M-a trezit în ghionturi după vreo două ore, beat în ultimul hal, ca să-mi spună că sărasem ciorba prea tare, că afumasem un pic tocănița și că nu curățasem de pământ căpșunile folosite la tartă... Ce să-ți zic, altceva decât aceste reproșuri de neam prost nu găsise și el... Am discutat un pic în contradictoriu, am încercat să mă disculp, apoi m-a lovit
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
mică întîrziere a lui. Poate ar fi trebuit să nu-i menționeze mamei povestea. De îngrijorare, n-a dormit toată noaptea și la prînzul din ziua neagră de-abia a reușit să mănînce tot din farfurie. Lua înghițituri mici din tocănița pregătită de mama, după ce învîrtea bine carnea și legumele prin farfurie. Era palid la față. Ce s-a întîmplat? l-a întrebat mama. Nu te simți bine? Mi-e rău. I-a pus mîna pe frunte. N-ai febră. Burta
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
disperărilor. Luptăm împotriva nedreptății precum Rosinanta cu muștele. Iluziile sunt necesare, dar ca sarea în bucate, nu ca mărgăritarele în orez. Ne străduim din răsputeri să lăsăm urme eterne pe zăpada vremii. Și ciupercile ajung la oraș, dar direct în tocăniță. Numai pe vapor și în povești șeful se salvează ultimul. Noblețea nu poate fi simulată. Decât cu efecte comice. Debutantul care nu se consideră genial este, pur și simplu, un troglodit. Adolescența are impresia că toate indicatoarele duc spre fericire
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
ori în focarul tuturor furculițelor. Nu cu piatra, ci cu un măr a aruncat destinul în om, într-un moment hotărâtor al evoluției sale. Șanse literare: statuie sau soclu. Cărăm toată viața pe tălpi geografia locului natal. Lumea - o sublimă tocăniță de destine. Se pare că destinul unor popoare nu poate fi reglat decât prin traume. Destinul își schimbă prea des telegarii. Norocul este locul geometric al hazardului și al milostivirii divine. Pozăm nud în fața destinului. Unele destine sunt atât de
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
mititei și alte produse ale grătarului. Există o mulțime de alte feluri de mâncare, pe care le putem grupa în „familii“: am menționat deja iahniile și plachiile, intrate în bucătăria țărănească printr o influență a gastronomiei târgovețe. Mai avem tocanele („tocănițele“), ghiveciurile, musacalele, ostropelurile, ciulamalele, rasolurile, pilafurile... Mai sunt felurite legume (mai ales ardei și dovlecei) umplute după tipicul „dolma“. Apoi mai avem chiftelele (pârjoale, la moldoveni), tuslamaua, zacusca... Plachiile se întâlnesc atât în farfuriile grecilor, cât și în cele ale
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
fiind de data aceasta unică printre ghiveciurile balcanice. Avem și un ghiveci „național“ (fără măruntaie, dar cu trei feluri de carne: vițel, miel, porc), mult mai puțin original. Tot „națională“ avem pretenția că este și tocana, deseori românizată prin diminutivare („tocăniță“). Radu Anton Roman ne oferă nu mai puțin de douăzeci de variante ale acestei rețete, maghiare 91 la origine. Ungurii cunosc cel puțin patru feluri de mâncare înrudite între ele prin tipul de gătire (fierbere îndelungată, la foc mic) și
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
în special zdravăn usturoiate și acrite cu oțet), menite să acopere gustul sălbatic al vânatului netrecut prin etapa preliminară a baițului. Astăzi, mult împuținate (câte restaurante „românești“ mai au pe lista de bucate vreun ostropel?!), ele sunt un fel de tocănițe (dar fără cartofi!) de pasăre (cele de vânat nu mai există), care se definesc prin sosul făcut din usturoi, ceapă și bulion de tomate cu puțin oțet. Termenul muntenesc „ostropiel“ este și el foarte vechi (cel puțin din secolul al
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
Sună-mă... — O voi face... — Dacă se întâmplă ceva cu copiii mei. Ea l-a privit, în timp ce își îmbrățișa puternic copiii, cu ochii strâns închiși. Era atât de îngrozitor. Ieri, la aceeași oră, lucrurile nu puteau fi mai normale. Făcuse tocăniță la cină, Craig o scuipase la loc în farfurie, ea se uitase la Coronation Street, îl pusese pe Dylan să schimbe un bec, Molly dăduse cu unt de arahide pe pereții dormitorului. Retrospectiv, părea o epocă de aur, neatinsă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
una care a fost trimisă la plimbare? Iau pâinea și încep s-o tai. Ea se află în spatele meu, somptuoasă ca întodeauna, femeia care umple locul cu prezența ei. Dar pare mai retrasă, neobișnuit de rezervată, aplecată deasupra cratiței, deasupra tocăniței de miel de care are o grijă deosebită. Trebuie să-i vorbesc, trebuie să-i spun că voi pleca. Nu voi mai fi bărbatul acestei case. Ne așezăm la masă. Chiar și mâncarea este mai deosebită decât de obicei. — E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
o înghițitură de vin. Vreau să mănânc repede, să o pun să stea pe divan și să-i spun cum stau lucrurile, dar nu credeam să o găsesc atât de dezarmată. A pus prea multe mirodenii în ridicola asta de tocăniță exotică și acum pare pur și simplu mortificată. Dă la iveală o parte a ei pe care o ținea bine ascunsă, poate a înțeles că m-a pierdut. Păcat, putea să se gândească mai devreme. Acum este târziu, aceste atenții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
terciuite din mațele de porc, cu piure de cartofi și varză acră. Nu numai fiindcă sunt ieftini și, în anii ‘50, nu stăteam prea bine cu banii - și astăzi încă îmi plac în inevitabilul Paris-Bar din Berlin acei boudins franțuzești. Tocănița de măruntaie de vânat în sânge, din nordul Germaniei, îngroșată cu porcării tăiate mărunt, se numără printre mâncărurile mele preferate. Iar atunci când am invitați - diferiți frați de skat din vremuri diferite -, pe masă vin felurile cele mai puțin rafinate. Oh
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
două dansatoare ce se lăsau lesne conduse, ca moștenire a unor petreceri dansante de carnaval. Mai întâi una, apoi cealaltă, au venit să-mi viziteze atelierul din Stockumer Kirschstraße, unde au fost servite cu mâncăruri preparate la tigaie pe godin: tocăniță piperată din măruntaie de iepure, mezeluri de porc marinate, ficat de cal prăjit și alte lucruri care le speriau pe dansatoarele mele. Membre lungi la una, proporții armonioase la cealaltă; dar inima mea, sau mai bine zis camerele ei, păreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
un sfinx modern. De bună seamă că nu veți cere generozității mele cavalerești să reproducă punct cu punct șueta dintre marea doamnă nestatornică și pisălogul june prim, care voia să facă din ea o simplă confidentă. Astfel de baliverne și tocănițe din vorbe de clacă aparțin mai curând romancierilor franțuziți și grosolani decât celor care caută adevărul. Dar nici nu știu măcar despre ce au turuit. Fapt e că peste o jumătate de oră Ricardo cobora, tiptil și tuflit, cu același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
tiran Praetorius, se Întorc la cerurile gurilor uimite, În chip de - nici un fel de pact cu plastica! - masă mucilaginoasă cenușie, pe jumătate lichefiată. Comeseanul, emancipat În fine de cele cinci mult trâmbițate savori, poate comanda, după propriu-i chef, o tocăniță de găină sau un coq au vin, dar totul, se știe deja, va avea amorfa contextură de rigoare. Azi ca și ieri, mâine ca și azi, și așa mereu. O singură nepotrivire aruncă o umbră asupra panoramei: ca și numeroși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
mâncat la altă mănăstire. La fel și dimineața. Să știți că întotdeauna mi-a rămas mâncare pe masă. Era multă și bună. Am avut lapte dulce fierbinte, lapte prins, ouă fierte, măsline, fructe de toate felurile, orez, ciorbă de fasole, tocăniță de legume etc. Carnea este interzisă. În plus, ceva neobișnuit după părerea mea, am băut apă din mai multe izvoare de apă dulce. Da, există multe acolo deși, e normal să ne mirăm, tot pământul acela, întreaga peninsulă, este înconjurată
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]