1,724 matches
-
sună ca turbată. Ar trebui să deschid. Privesc spre oglindă. Pentru o clipă mi se pare că zăresc clipirea unui ochi Întunecat. Impresia dispare. Tremur. Mi se face frig. Un frig cosmic, care-mi Îngheață totul pe dinăuntru. Dinții Îmi toacă metalic. Îmi vine să zbier, dar țipătul nu se poate Închega. Sunt Încordat ca un arc. Închid ochii. Caut febril În spațiul memoriei un loc În care să pot urla nestingherit. Beznă. Frânturi de imagini. Apoi lumină limpede. Găsesc o
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
fără a cerceta dacă nu ar putea să existe altele mai bune. Dând un sens pe deplin kantian rolului și funcției filosofiei dreptului ca „speculație a idealului, critică a raționalității și legitimității dreptului existent”, gânditorul italian scrie: „Filosofia dreptului cercetează tocai ceea ce trebuie sau ceea ce ar trebui să fie În drept, În opoziție cu ceea ce este, opunând un adevăr ideal unei realități empirice”. Del Vecchio explică faptul că deontologia este tocmai știința a ceea ce trebuie să fie. Optica este vădit kantiană
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
de cap! N-ai înțeles că Toader semăna leit cu bunicul său și nu ținea la supărare? Spune și tu, Dumitre, dacă nu-mi răcesc eu gura de pomană - s-a arăta Pâcu nemulțumit. Pentru o babă surdă popa nu toacă de două ori. Așa că dă-i mai departe, Pâcule! - a lămurit moș Dumitru lucrurile. Apoi cam așa s-au petrecut lucrurile mai departe: Costică Prispă, bucuros că l-a pus pe zdruncin pe prietenul său, a mai umplut un rând
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
au denumit chiar „mijloace de eutanasiere moderne“. Ca moștenitor al imperiului Stolzmeier, lider mondial În producția de armament, eram regele lumii, unul dintre acei puțini norocoși care dispuneau atât de averi considerabile, cât și de timpul necesar pentru a le toca. O armată de oameni muncea pentru mine, altele se luptau În folosul meu, căci conflicte, slavă Domnului!, erau pretutindeni, cum se Încheia o lovitură de stat În Meruvia, izbucnea o revoluție În Aghraibo, nici nu se usca bine cerneala pe
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
în carieră? începe să turuie Patru Ace ca la interogatoriu, leafă mică, nu vă mai ajung banii, șomaj, v-au călcat hoții, vi s-a stricat mașina? Trebuie să fie ceva la mijloc, altfel n-ați avea motiv să vă tocați banii la noi seară de seară. — Nimic din toate astea, dar ce-ți tot bagi tu nasul unde nu-ți fierbe oala? îl ia peste picior, fac pariu că n-ai văzut filmul Din nimic tot nimic iese, din puțin
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
țepari, spune Roja, unde sînt restul? adăugă în pripă, mototolind încă un chiștoc în scrumiera de sticlă. — De cîte ori să-ți mai repet că e abia șapte? spune Milițică, ce-o să mai faceți pînă dimineață dacă începeți să vă tocați banii așa devreme? Sau nu mai știți ce să faceți cu atîta bănet și vreți să vă mai ușurați buzunarele, intră și Patru Ace în vorbă. — Asta nu e treaba voastră, spune Roja tot mai iritat, nu v-am rămas
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
la rînd, recunoscu Tușica, pînă ți-am învățat pe de rost programul. Știam exact la ce oră plecai în fiecare zi, ce țigări îți cumpărai de la chioșcul din stația de autobuz, cît timp făceai pînă la cazino, și cîți bani tocai în fiecare seară, adăugă Angelina. — în cazul ăsta chiar nu-mi explic cum de ați înțeles totul pe dos, zise Roja. De unde și pînă unde ați tras voi concluzia că din cauza mea afacerile soțiorilor voștri începuseră să se ducă de
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
mașinii, chiar dacă Îl recunoaștem că e Chrissie și o luăm val-vîrtej pe alee. Dar ea vine imediat după noi. — Bruce... am Încercat să te sun la serviciu, spune ea. Nările ei ca de scroafă se lărgesc Înspre mine. De ce Îl toacă la cap tot timpul pe Bruce, mai sînt și alții, de ce nu pot n pizda măsii să facă niciodată nimic ca lumea... — E bolnavă știi, s-ar putea să moară, Îi spunem noi. Ne scoatem cheile și le băgăm În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
te iubesc, prostuțo! am spus. Te rog să judeci rațional și să mă ajuți. Îmi dau seama că nu mă fac deloc înțeles. Faptul că ăștia doi au aflat mă pune într-o situație îngrozitoare. Și până acum m-au tocat, dar de-acum or să mă devoreze cu totul. N-ai cum să înțelegi. Ar trebui să fii eu ca să înțelegi. Trebuie să mă ajuți, Georgie. Am zgâlțâit-o până mi-a pus o mână pe braț ca să mă opresc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
când am avut o bronșită, dar mai târziu învățătoarea i-a mărturisit maică-mii că zău a ieșit un spectacol de mâna a doua. Vai, cum, cum poate să-și petreacă în bucătărie acele superbe după-amieze în care lustruiește argintăria, toacă ficat, îmi pune un elastic nou la pantalonașii scurți - și, în tot acest timp, îmi dă replicile de pe copia scenariului, jucând-o pe regina Isabella când eu sunt Cristofor Columb, pe Betsy Ross când fac pe Washington, pe doamna Pasteur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
făcea să mă simt un pic avangardistă și sexy. „Phoebe are dreptate“, mă gândeam În sinea mea, În timp ce-mi puneam rochia pe mine. Să fii soție era infinit mai plăcut atunci când erai Îmbrăcată frumos. Exact când Începeam să toc ceapa, sună soneria: cu siguranță erau cei de la curățătorie. Am scotocit În geantă după niște bani și m-am dus să deschid ușa. Jim, chinezul de la curățătoria World Class Cleaners de pe 9th Street, care făcea livrările la domiciliu, stătea În fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
fi absurd să insinuăm că până atunci nu-și dăduse seama de asta; dar această intuiție nu-i mai apăruse niciodată într-un mod atât de clar și de plăcut. Fie că era la volanul Mini Metro-ului școlii, că toca ceapă sau făcea cumpărături, Carol simțea că toate aceste gesturi simple îi dau putere, simțea că ceea ce săvârșește e determinat și stimulat de capacitatea ei efectivă de acțiune. Dar asta se asocia cu un sentiment de tristețe care se accentua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Nu publicul și nici șefii politici ai unui demnitar trebuie să aibă acces la aceste declarații, ci organele de anchetă, care mai trebuie să și vrea și să fie și lăsate să-și facă datoria. Pe urmă, demnitarii pot să toace banul public și fără să facă ceva ilegal. Ce lege, ce Parchet Anticorupție îi poate opri să-și voteze prime, pensii de lux, limuzine, excursii politice cu ghiotura în țările calde? Cine îi poate împiedica să abuzeze regulat, mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
Roman transmite că are legătura cu baza, așteptând probabil să îi răspundă nea Gicu Folositu de la bază: „Recepționat. Roger!”. Emil Constantinescu, alt zombi politic, fost coleg de poză cu Petre Roman, are legătura definitiv tăiată, dar nu bagă de seamă, toacă din buze ca un televizor fără sonor. Dl Constantinescu simte în continuare o nevoie acută să vorbească în numele cuiva. Trimite proteste la Bruxelles cu privire la libertatea presei, în numele ziariștilor care nu îl bagă în seamă, ne anunță, în numele Bruxellesului, unde ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
poți să juri pe existența ei, poți simți distinct gustul ei, un gust acrișor, poate pentru că asta îți sugerează cuvântul cu sonoritatea lui, poate pentru că în simfonia mirosurilor, a gusturilor și a cuvintelor simți nevoia unei note acrișoare. Tăvălind carnea tocată prin făina amestecată cu ou, brațele roșii și zdravene ale lui Brigd, punctate de pistrui aurii, se acoperă cu o pulbere albă și cu fărâme de carne crudă. De câte ori pieptul ei se ridică în sus și în jos deasupra mesei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
că trișa. — Dar n-a câștigat niciodată nici o moșie, mă simt dator să precizez. — Tatăl tău era un om care ce câștiga în timpul nopții pierduse deja în zori. Și apoi, cu toate încurcăturile lui cu femeile, nu era greu să toace puținul care-i rămânea. — A avut încurcături cu femei în casa asta...? mă hazardez s-o întreb. — Se ducea noaptea să le caute, dincolo, în cealaltă curte..., spune Dona Jazmina, arătând spre locuințele indienilor. Jacinta izbucnește în râs, ascunzându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
ăia cu bani și mașini, la niște restaurante care-s departe, au lumină toată noaptea... - Păi și tanti Leana, când n-avea ce să ne dea, aduna lobodă și melci din grădină, îi arunca în oală și dup-aia îi toca cu usturoi... Am atins peretele c-un genunchi și e unsuros, alunecă. Nu m-aș putea ridica pe acolo, m-aș duce înapoi în bazin, cine știe cât de departe. Nici apa nu e prea caldă, brrr, mă ia cu leșin de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
nu mă mai lua în tărbacă! - Ba bine că nu! Fii atent, Voievoade, după ce-o mierlesc și robul meu o să se ducă la iarbă verde, unde nu-i durere și nici suferință și nici întristare și nici nu te toacă nimeni, să nu vă mănânce să scrieți ceva despre mine sau să mă evocați pe la televiziuni, că jur că mă-ntorc, vă bântui în fiecare seară, vă dau cu oglinda-n cap, cu lanțul de la bicicletă, vă dau foc cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
o lună și-am urlat în gura mare că, dacă mă tund chilug, fug la Bucșoaia, n-am fost niciodată, dar îmi suna mișto să fug acolo, mi se părea de efect. Au început, pe măsură ce le-aruncam amănunte ca iarba tocată la rațe, să se scarpine prin diverse locuri, unele mai rușinoase, și să le apară pete roșii pe față. Prăjina, genul care la șaizeci de ani iese pe sticlă și-și exprimă regretul imens că nu i-a spus soacră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
refuze. Și apoi așa, în taină, totul căpăta gustul unei escapade. Uneori se întâmpla ca Alexe să-l supere, se mai întâmpla și asta, adică să-l surprindă pe profesor într-o dispoziție mai acră și, sătul până în gât să toace marile personalități, care au murit sau care mai trăiesc, se rezuma la concret, își pornea atacul asupra inginerului electronist Marcu, găsea că posedă o evidentă dorință de a se cățăra, avea ceva cu Dacia lui albă cu îmbunătățiri, era absolut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
pe urmă se hotăra brusc, își încălța pantofii, își lua trenciul, cobora scările în goană sărind treptele din două în două. Trei minute mai târziu, strict după ceas, auzeam portiera trântită și zgomotul motorului pus în funcțiune. Pleca să-și toace timpul aiurea, pe traseu găsea mereu câte ceva, micile daruri ale neprevăzutului. Se întorcea calmat, cu câte o pâine, cu fructe sau o cutie de cafea, ca și cum după așa ceva plecase, o întreba dacă vrea bilete la circ, pe el îl amuzau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
corpul didactic. Referințele rămîneau strict secrete. "De acuzat te acuzau, dar drept să te aperi n-aveai. Te lucra un coleg, cam bănuiai cine și atîta tot. Erau destui cei dornici să intre în cercul dogmatic, turnîndu-i pe "sabotori". Te tocau, nu cu satîrul, ci cu tocul, cu stiloul", mi-a explicat tata, mai tîrziu. Cînd vorbea despre vremea aceea, ticul lui verbal atîta tot revenea mai des. Își pierdea tonul potolit. Personae non gratae au fost amîndoi. Dacă nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
la Moscova. "Partidul Muncitoresc/ Mă învață să citesc"; "Foaie verde ca molidu/ O vinit la noi Partidu". Mai știu una: "Codrule, frunză măruntă/ Viața mi se pare nuntă/ Și Partidul drag e naș". Într-adevăr, ne găsiserăm nașul! Clasicii erau tocați/ deformați/ malformați. Pe Titu Maiorescu îl considerau "nevalabil ideologic". Un fost ilegalist făcea mahala literară comunistă. Parcă-l aud: "Maiorescu junimistul e un trădător al idealurilor pașoptiste, un reacționar aflat în trena esteticii metafizic idealiste, un imitator al lui Schopenhauer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
al ideii, fotonul creației, anatomia ei, nucleul nașterii, particula morții devenită etern. Dacă îi era frig, crea antifrigul, prin urlet direct proporțional cu înghețul, din oamenii-urlet, care hotărau, delimitau, trasau, zideau granițe, lacăte, labirinturi de urlete gunoierești, mașini care le tocau gălăgia în mărunte gălăgii și acel superior, acel cuvânt întreg eliminatoriu, șuierat în nota si bemol: O-PA! Dimensiunea a doua "M i-e frică", se auzea glasul Mioarei Alimentară din întuneric. Văd în suflete. Povestește-ne! Mi-e frică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
de monotonia somnului în vitrine, sertare, servante, genți și valize, eu le folosesc pe rând înnobilându-mi camera ori de câte ori aveam chef, cu lenjerie proaspătă, creându-mi astfel finalul unei etape, spălatul, dereticatul, însemnau altă bucată de viață, pe care o tocam nevăzut și o aruncam în creuzetul timpului, acolo fermenta și, desigur, beam apă proaspătă de la izvorul nemărginirii, aveam astfel ziua multiplicată până la granițele unei săptămâni cine știe unde era sfârșitul! sau ale unei lumi cine știe când începea și dacă avea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]