456 matches
-
Avea tot orbul soare în pătul Și’nalt sunau aplauzele grave. Ci anii curseră sătui de glod. Arcaș, văzduh s’au poticnit în trestii. N’a izbăvit tăria un crîmpei de rod Gemea în jurul doldora de bestii. Cu arcul frînt, tocit, bolnav Astăzi mai urc între zăbrele Și de azur, de vis gîngav Strîng putregai și scrum de stele. Referință Bibliografică: Degradări / Ion Pena : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2041, Anul VI, 02 august 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016
DEGRADĂRI de ION PENA în ediţia nr. 2041 din 02 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370168_a_371497]
-
Avea tot orbul soare în pătul Și’nalt sunau aplauzele grave. Ci anii curseră sătui de glod. Arcaș, văzduh s’au poticnit în trestii. N’a izbăvit tăria un crîmpei de rod Gemea în jurul doldora de bestii. Cu arcul frînt, tocit, bolnav Astăzi mai urc între zăbrele Și de azur, de vis gîngav Strîng putregai și scrum de stele. Citește mai mult Mărunt și păcătos sub cerTotuși cu râvnă mai visez un pisc.Trufia bleg am pus-o în cuierși umil
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/370178_a_371507]
-
dureri mîrșave,Avea tot orbul soare în pătulși’nalt sunau aplauzele grave.Ci anii curseră sătui de glod.Arcaș, văzduh s’au poticnit în trestii.N’a izbăvit tăria un crîmpei de rodGemea în jurul doldora de bestii.Cu arcul frînt, tocit, bolnavAstăzi mai urc între zăbreleși de azur, de vis gîngavStrîng putregai și scrum de stele.... V. MOARTEA MARIEI, de Ion Pena , publicat în Ediția nr. 1753 din 19 octombrie 2015. Ce să însemn în gând, în noaptea groasă, Din ceasul
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/370178_a_371507]
-
La dracu toată zarea din colnic - Mai bună e o traistă de pământ. ----------------------------------------------- Publicată în „UNIVERSUL LITERAR”, an I, nr. 48, din 10 decembrie 1942 CÎNTECUL DIN URMĂ Am obosit umblînd alandala Prin hîrburi, dudaie și gloate. Demult mi-e tocită sandala Și moarte iubirile toate. Acuma, la actul final, Numai strigoii-amintirii Dănțuie crud, rătăcind, infernal În jur, în meandrele firii. Cerul e și el putred, lălîu, Nicio salvare nu-i țipă în creștet. Nicio minune în ciute, în grîu Și
POEZII PUBLICATE ÎN DIFERITE ZIARE ŞI REVISTE ALE VREMII de ION PENA în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370153_a_371482]
-
puternică de tenor, care le făcea pe femei să se extazieze și, de ce nu, să viseze cu nostalgie la parfumuri rare și la mîngîieri sublime, pe care oricum nu le mai primeau de mulți ani de la bărbații lor cu simțurile tocite; și s-a mirat ea de toana lui Mancuse și s-a sprijinit de tocul ușii; razele soarelui se strecurau pe sub fustele ei și lingeau parcă desenul întortocheat pe care îl studia concentrat bărbatul ei, acele elipse, volute, sfere celeste
CAP 19-21 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 432 din 07 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354452_a_355781]
-
aceea scriu mereu, se-apropie ora fatală când voi pleca în largul zării să cresc în mit ca Odiseu care rătăcește și astăzi prin pustiuri, voi face un popas lângă veșnicie ascultând liniștea ascunsă din munți și păduri cu toiagul tocit voi rătăci prin singurătăți fulgerând pe-o coamă de dor prin fantastica noapte a pământului cu visul cu care-am plecat să-nconjur pământul și lumile astrale; mi s-au topit visele, s-au făcut ape călătoare, drumul de la mine
LITANIE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1397 din 28 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347059_a_348388]
-
busola agățată de brațul meu, strâns. Erau, în ea, șapte care de înțelepciune, șase fecioare de legendă, cinci dinastii ale împăratului X , patru cai sălbatici cu armură de catifea neagră, trei îngeri înfloriți în orhidee, două rădăcini îmbrățișate ... și semnul tocit de întrebări absolute. Timp fără pași. Pereți zidiți în adâncuri. Vegetații de pământ pietruit după desenul șarpelui... - Nuuu! strig ... și vocala se aruncă în valuri, a izbândă. Și e atâta liniște pe țărmul în cascade! Referință Bibliografică: Liniște / Gina Zaharia
LINIŞTE de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 492 din 06 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/357899_a_359228]
-
chemat la divizie, aveau nevoie de ofițeri de legătură cu comandamentul german. Atunci l-am luat. Tata aproape că ajunsese la parter, de aici putea alege, fie să coboare, greu de presupus că era în stare, pe scările de cărămidă tocită, aproape impracticabile, în pivniță, fie să iasă în stradă, curată nesăbuință, având în vedere frigul de afară. Se mai oprise o dată, ca și cum ar fi vrut să-și ia avânt pentru un ultim efort. Picioarele îl ajutau tot mai puțin, de
BUN VENIT, MOISE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 568 din 21 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358133_a_359462]
-
1544 din 24 martie 2015 Toate Articolele Autorului Viteazul din poveste! O harfă port în mine, dar corzile-i s-au rupt și sufletul mi-au sfâșiat cu ură. C-un scut crăpat, cu găuri, o ruginită-armură și-o sabie tocită vreau să lupt? Viteazul din poveste am fost cândva, demult. Fugea când mă vedea orice balaur. Azi mi se face frică atunci când zboară-un graur, iar fâlfâirea-îmi pare un tumult. Cu trup slăbit de vreme, cu ochii tot mai stinși
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1544 din 24 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357715_a_359044]
-
văd straturi de veacuri, peste straturi de veacuri. Mulți copaci cu frunzele crude, ne dau binețe. Multe situri arheologice. Trecem pe lângă mănăstirea Cilic-Dere. M-am îndrăgostit de ținutul dobrogean. I.C.Brătianu, Garvăn, Văcăreni, Luncavița, Isaccea. Munții străvechi, căzuți în genunchi, tociți, se afundă în pământ an de an. Pietre golașe, îngrămădite una într-alta, guguloaie imense, pe alocuri cu tufe verzi cu țepușe. Ținut stingher, aproape arid. Nu i-am mai văzut de aproape, de circa 25 de ani, când băteam
DOUĂ MEDITAŢII DESPRE ARTĂ, VIAŢĂ ŞI MOARTE (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 504 din 18 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358832_a_360161]
-
drumul nostru podul palmelor chiar nimeni nu stie simte tu ce-i dorul tot ce-i poezie este darul tău rimă viul chinul gustul din sărut fereastră spre muntele nostru strivita sub timp așteaptăm cuminți departe de noi tălpile-s tocite rădăcini din noi forme umbre pe pereți cărări printre sâni printre doruri noi îndrăgostiți în coama de fum. Referință Bibliografica: Rezemați de gânduri / Gheorghe Șerbănescu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 950, Anul III, 07 august 2013. Drepturi de Autor
REZEMAŢI DE GÂNDURI de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 950 din 07 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/360411_a_361740]
-
Dunăre și din cele zece triburi din cele zece țări și regate atlante. Noi știm să dăm sânge și să luăm duh. Pe când voi luați duh fără să dați sânge. Și de aceea Intelectele Active ale voastre vă sunt uscate, tocite și mutilate. Pe când Intelectele noastre angelice sau universale rămân întregi și scânteiază prin Stâlpul Central sau Coloana soarelui de vis. Voi aveți trup cu suflet mort. Pe când noi avem trup cu suflet viu. Și știm să migrăm spiritual prin trupuri
ESEU SCRIS ÎN COAUTORAT CU RALUCA-CRINA FLORESCU de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 1539 din 19 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360375_a_361704]
-
sonor, de surdinizare neașteptată a vuietului confuz al orașului. M-am gîndit mai întîi și mai întîi să asociez tăcerea cu ninsoarea. Puteam să evoc tăcerea revărsată fulg cu fulg de ninsoare, dar mi s-a părut doar o metaforă tocită. Puteam să vorbesc de tăcerea absorbită în fiecare fulg de zăpadă. Am fost tentat însă mai mult de tăcerea multiplă care împînzește atmosfera. Și mi-am adus aminte versurile lui Ion Barbu: Cimpoiul veșted luncii, sau fluierul în drum Durerea
CORNELIU TRAIAN ATANASIU, COMENTARIILE POEMELOR PREMIATE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 394 din 29 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360565_a_361894]
-
la o chelie mai mare. • Nu memoria e selectivă, uitarea e selectivă. • Unii ies la pensie dar eu am intrat la pensie... • Nu oftezi sincer decât în limba maternă. • Pe cel care îți numără zilele nu îl interesează anii. • Treptele tocite au pe conștiință mii de pantofi. • Omul e un animal social. Unii pun accentul pe social, alții pe animal. • Nimeni n-a murit din umor, exceptându-i, bineînțeles, pe umoriști. • Poreclă pentru un parvenit: Golul secolului. • Averea ginecologului: Cherchez la
INSOMNIE & CAPUL MARE de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1362 din 23 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360088_a_361417]
-
Acasa > Versuri > Iubire > SE SCURG GÂNDURILE... Autor: Elena Spiridon Publicat în: Ediția nr. 480 din 24 aprilie 2012 Toate Articolele Autorului Se scurg gândurile toate, prin creionul cam tocit și se cer arpegiate ca și ramul înflorit. Se desfac doar în lumină; tot pământul îl cuprind, iar ca floarea de sulfină, gândul bun să îl aprind. Te strecori ușor prin ele, le îmbeți și le alinți; în mine se-
SE SCURG GÂNDURILE... de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 480 din 24 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359187_a_360516]
-
PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Versuri > Omagiu > REXLIBRIS MEDIA GROUP PREZINTĂ: UNIVERSUL POETULUI GEORGE TEI Autor: Rexlibris Media Group Publicat în: Ediția nr. 1683 din 10 august 2015 Toate Articolele Autorului REVINE IARNA... Revine iarna... Gândul mă îmbată. Tocite zile îmi destramă ore; Mă reîntorc din visuri incolore Să mă ascund în umbra ta înceată Dar îți mai caut nopțile de vată... Trec mai ușor când spun că nu mă doare Această clipă ce întreabă: "oare M-ai și
UNIVERSUL POETULUI GEORGE TEI de REXLIBRIS MEDIA GROUP în ediţia nr. 1683 din 10 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/340243_a_341572]
-
e nicio întrerupere, nicio discontinuitate temporală sau spațio-temporală. Ideile, noțiunile acestea, spațiu, timp, trecut, prezent, viitor, ne impiedică să cunoaștem, și să ne cunoaștem. Le-am preluat și le manevrăm, mecanic, uneori pretențios și maniacal, aidoma unor roboți, au sensurile tocite, nu mai dezvoltă, de fapt, niciun sens. Sunt niște șabloane, ce ne afundă în comoditatea noastră intelectuală, afectivă, imaginativă, ce ne împiedică și să gândim, și să trăim. M.-I.B.: Din câte paradoxuri e făcută viața... neviață! Tot ce
INTERVIU CU POETUL EUGEN DORCESCU, REALIZAT DE MIRELA-IOANA BORCHIN. PARTEA A II-A (11 IANUARIE 2016) de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1837 din 11 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340327_a_341656]
-
-se cu o durere de gât ”de cât își înălțase capul pentru a vedea și altceva în afară de pantofii trecătorilor” și o vede. Știe că e ea pentru că îi recunoaște pantofii verzi, dar abia acum, de unde e afla, poate vedea tălpile tocite - „biata lui prietenă avea o slujbă prost plătită”. Tânăra se oprește și nu spune nimic, ba mai mult, nici nu-i răspunde când el încearcă să lege o conversație legată de vreme. ”Emoționat, vrând să facă ceva prin care să
Micuța domnișoară Sano și misterioasele bufnituri din camera ei. Cum sunt privite bolile psihice în Japonia () [Corola-blog/BlogPost/338280_a_339609]
-
UE a devenit un leu cu dinți tociți, tot mai erodați de problemele majore (Brexit, alunecarea periculoasă spre naționalism și populism, supraîndatorarea unor membri-cheie, influența în creștere a Rusiei asupra fostelor țări comuniste și partidelor de tip naționalist din țările importante). În această Uniune cu două sau mai
Cine se (mai) teme de amenințările UE? () [Corola-blog/BlogPost/338834_a_340163]
-
care vroiam să merg pe DN1 și să ajung în viitor. Pe la Corbeanca mi-am dat seama că nu se poate. Într-adevăr, mașina, pe alocuri, merge singură, acolo unde marcajele șoselei sunt vizibile și nu acoperite de bălți, jupuite, tocite sau inexistente. Pentru că pilotul automat asta face: vede mașina din față și o urmărește având grijă să stea între marcajele șoselei. Mașina ia curbe singură (e absolut înspăimântător când se mișcă singur volanul), frânează la nevoie, accelerează, etc. Sentimentul, teoretic
Am mers cu mașina care se conduce singură și am nimerit în gropile din mintea mea () [Corola-blog/BlogPost/338466_a_339795]
-
ridică cu grijă. Mulțumit, se scutură din toate-ncheieturile îndreptându-se tăcut spre o grămadă de verdeață pălită, răsfirată de orătănii. Buzele lui pufoase apucau cu poftă bâlia cocoțată pe polobocul abandonat sub streașina grajdului, sfărmând-o zgomotos între dinții tociți. Bătuse de ceva vreme deceniul, iar gingiile îl supărau acoperindu-i parțial dinții. Ici și colo coconi de iarba mototolită, goliți de seva, cădeau împrejuru-l butoiului destrămat de ploaie și vânt. Privirea îngăduitoare a stăpânului îl urmări printre genele mari
Sub aripi de agud () [Corola-blog/BlogPost/339933_a_341262]
-
oare cum să mă apropii de alcătuirea-i halucinantă? dacă îi spun două vorbe, oare nu mă pocnește? dacă-i recit “Noaptea picioarelor lungi”, oare nu mă scuipă în felinare? oare nu mă reclamă vulgului cu principii mercantile și sentimente tocite? Oare unde se duce? N-are cercei, n-are stres, n-are verighetă, n-are fițe, n-are inel, n-are morgă, n-are șuruburi. Pare pură și simplă. Oare are inimă? Oare are suflet? O fi măritată? Oare ce
Trenul de Bârlad şi o scară la cer () [Corola-blog/BlogPost/340010_a_341339]
-
sunt bătute de cu seara. Ce înseamnă sapă bătută? Simplu: se pune gura sapei pe o nicovală profesionistă ori improvizată și se bate cu ciocanul până se ascute. Că doar n-ai să te duci pe tarla cu gura sapei tocită sau știrbă, că nu ai spor nici cât stă un câine în coadă. Bineînțeles, chiar și mâncarea, și mămăliga, și toate celelalte sunt pregătite de cu seara. Și, dimineața, înainte de plecare, scuturăm doar mere, smulgem unu-două smocuri de ceapă
Ţâncul pământului şi hectarul cu păpuşoi (I+II) () [Corola-blog/BlogPost/340001_a_341330]
-
acestea sunt simțurile mici”). „Sub-ochiul” espopian a produs deja un fel de haiku: „Stau pe vârf și nu văd nimic/asta e toată răsplata” („Unelte de dormit”). Lirica simțurilor devine la Ioan Es. Pop o lirică a sub-simțurilor, a simțurilor tocite. Lirica aceasta este una a ființei minime, în continuă contracție, retragere, sub apăsarea unei tot mai accentuate oboseli. Vocea ei este modulată de efectele directe ale fenomenelor ce afectează simțurile: oboseala, băutura, somnolența, reveria, îmbătrânirea, anestezierea. Partajează asta: Facebook Email
IOAN ES. POP: Eul poetic şi fiinţa minimă, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339649_a_340978]
-
baie în supa antropică de oameni cu cod genetic înrudit cu al nostru, plimbarea pe străzile Bucureștiului confirmă și azi ceea ce știam dintotdeauna: nu există distanțe. Nu sunt și nu au existat. Consistența treptelor de marmură și travertin ale faculății, tocite și rotunjite, se simte la fel de bine și prin pantofii noștri „Made Not in Romania”. Talpa noastră pare să soarbă febrilă energiile cu care se încarcă static ex-staticul nestatornic din noi, care a plecat puțin în lume, să mai vadă ce
BUCUREŞTI de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 581 din 03 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/340894_a_342223]