461 matches
-
fără corespondențe în limbaj. Păienjenișul indispune, îndoielile proliferează, tensiunea frizează disperarea: Unde și când găsi-voi singurul cuvânt/ în cercul nopții să te-ncânt?..." Însă nu de singurul cuvânt e vorba aici, ci de cuvântul eminamente propriu, atotcuprinzător, suprapus limbajului tocit, așezat ori copleșit de ambiguități. Ceea ce așteaptă întrebătorul, veghetor descurajat de polivalența sensurilor, e o certitudine ultimă, un suflu inițiind în dialectica internă a realităților, în insolitul cosmo-sacral; din păcate cuvântul nu revelează, ci ascunde sacrul. Vizând esența ultimă, adică
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
pe picioare, / cred că am început prin a căuta certitudini, certitudini". Cum rezultatele întârzie, poetul tânăr se întristează: Până astăzi, eu n-am găsit nici o certitudine..." Cuvântul (Singur-lună) e bolnav de "inerție"; fraza se poticnește de "blestemata încremenire a vorbelor tocite, îndobitocite de sensuri"; în replică intervine aspirația de a comunica "cinstit" în "puține cuvinte" un "sentiment simplu, uman". Numai un "nefericit lustragiu de cuvinte", abandonează; un Geo Dumitrescu decis se consideră în perpetuă campanie. Prozaicul, profanul împresoară: "Prea mult pământ
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
alte băuturi, nici un fel de buluceală. Se făcea un tur al camerelor, nu multe, de la cea de așteptare și cea de primire a ambasadorilor până la cabinetul președintelui. Biroul rectorului Oprea de la Universitate e mai impunător. Oricum, nu are un covor tocit. Găsesc În Jurnalul portughez al lui Mircea Eliade, pe care-l citesc În fiecare noapte, am insomnii cum avea și el, iată ce apropiere: pentru că a scris o carte despre Salazar, „dictatorul”, mult invocat la noi (un obscur profesor universitar
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
unei religii contemporane în disciplină academică s-a însoțit - mai mult sau mai puțin frecvent- de evacuarea confruntării directe, continuă, cu alteritatea (pseudo-)teologică a altor religii. Comunitățile zoroastriene contemporane, din India sau Iran, sunt privite mai degrabă ca vârful tocit al unui aisberg, ale cărui straturi profunde - religiile Iranului antic - devin, mai ales ele, obiectul unui proces de intermediere spre trecut, în care modalitățile filtrării, filologia, istoria sau arheologia, sunt mai importante decât miezul propriu-zis al arealului căutat. La rândul
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
generale. Notă: Dacă criteriile sunt satisfăcute anterior debutului schizofreniei, se adaugă „premorbid”; de exemplu, „Tulburare de personalitate schizoidă (premorbidă”. Tulburarea de personalitate întrunește următoarele condiții: aă puține (dacă există vreunaă activități care produc plăcere; bă răceală emoțională, detașare, sau afect tocit; că capacitate limitată de a exprima căldură, sentimente tandre sau mânie față de ceilalți; dă indiferență aparentă față de laudă sau critici adresate de ceilalți; eă interes scăzut față de stabilirea relațiilor sexuale cu alte persoane (luați în considerare vârstaă; fă preferință aproape
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
voievod din Lăpușna căsăpea pe boierii trădători, tot așa se adună aici epigramiștii și cauterizează cu surle și tobe (sau cu turle și sobe) tarele societății noastre. Și, slavă Domnului, au ce împunge cu floretele lor mai ascuțite sau mai tocite... Mă angajez pe dată față de Tataia să scriu un articol pe această temă. Pentru mine Păstorel nu este un autor d e raftul al doilea, cum pare că s-a convenit în istoria literară, și nici de strada a doua
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
Vienei, fusese silit să intre într-o expoziție de fotografie a lui Sebastiaõ Salgado ca să scape de doi polițiști ce-i luaseră urma și să se amestece printre lumea bună prezentă acolo. Era plin de artiști cu bărbi și haine tocite, ca șătrarii lui, așa încât printre ei își zicea că trebuie să fi avut aerul unui impresar, sau colecționar. Își prinsese bărbia între degetul mare și cel mijlociu al mâinii stângi, în vreme ce cu indexul își explora ușor obrazul, meditativ - o fațadă
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
în campionatul românesc, dîndu-și demisia de la UTA. Cine n-a reușit la Arad? Omul șlefuit în străinătate sau tehnicianul insuficient de inspirat pentru a scăpa de retrogradare? Deja fraza cu străinii care nu se adaptează în fotbalul nostru a devenit tocită. Divizia A e un malaxor moral prea dur pentru obiceiurile rafinate deprinse în Occident. Se poate invoca eterna noxă românească, perenul spirit local degradat, deloc propice pentru delicatețea venită din Apus. Alexanco a plecat scîrbit, nici lui Zenga nu-i
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
suntem într-unul singur doi,/ Împreunați pe viață din două firi străine/ Prin șubreda urzeală de aer dintre noi.// Sunt umbra ta, de-a pururi de om nedespărțită,/ Cu linia schițată aceeași de contur,/ Pe pulberea fierbinte și-n cremenea tocită,/ Ca un păianjen negru ce-ți umblă împrejur./ Sunt peticul de noapte dat ție din născare,/ Și ies și intru-n tine în zori și în amurg./ Din mine vii și-n mine te-ntorci în bezna mare,/ Firimițată-n oameni
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
părți ale corpului omenesc părților unor obiecte neînsuflețite. Aceste extensiuni au fost însă asimilate de limbă și, în general, nu mai sânt concepute ca metaforice, nici chiar de cei sensibili la literatură și la limbă. Ele sânt metafore "ofilite" sau "tocite" sau "moarte". *26 Trebuie să facem o distincție între metafora ca "principiu omniprezent al limbii" (Richards) și metafora specific poetică. George Campbell susține că de prima se ocupă lingvistul, iar de cea de a doua, stilistul. Lingvistul judecă cuvintele după
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
stilus). Cele mai bune tocuri se importau În Antichitate din Egipt, dar se bucurau de prețuire și cele de Cnidos. Erau ascuțite cu un cuțit (gr. gluvfanon; lat. scalprum librarium) și păstrate Într-o teacă (gr. kalamoqhvkh; lat. calamarium); cele tocite erau reascuțite cu piatră (gr. kivseri~; lat. pumex), care se folosea și la netezirea pergamentului. Dintre posibilele forme ale cărții (În sensul larg al acestui termen), cea mai veche este sulul (gr. kuvlindro~; lat. uolumen), așa cum sînt cele de la Herculaneum
Papirus, pergament, hartie by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
sonor, de surdinizare neașteptată a vuietului confuz al orașului. M-am gîndit mai Întîi și mai Întîi să asociez tăcerea cu ninsoarea. Puteam să evoc tăcerea revărsată fulg cu fulg de ninsoare, dar mi s-a părut doar o metaforă tocită. Puteam să vorbesc de tăcerea absorbită În fiecare fulg de zăpadă. Am fost tentat Însă mai mult de tăcerea multiplă care Împînzește atmosfera. Și mi-am adus aminte versurile lui Ion Barbu: Cimpoiul veșted luncii, sau fluierul În drum Durerea
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
care dispune puterea (în special a televiziunii). Ca niște pui de crescătorie, din acel moment italienii au acceptat noua sacralitate, nenumită, a mărfii și a consumului. În acest context, vechile noastre argumente de laici, iluminiști și raționaliști nu sunt doar tocite și inutile, ci, mai mult, fac jocul puterii. A spune că viața nu este sacră și că sentimentul este stupid înseamnă a face o imensă favoare producătorilor. Și, de altfel, este ceea ce se cheamă „a turna gaz pe foc”. Noii
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
un anumit context, antroponimul/ identitatea. Și alte exemple sunt ilustrative: "Între Baba Cloanța și Ileana Cosânzeana, pedeliștii au ales Lupu'...". B... și judecătorii/ Lupul s-a făcut miel"; Lupul singuratic". În exemplele date remarcăm frecvența, tendința de conservare a metaforelor tocite, specifice anumitor sfere de referință (portrete de politicieni, opțiuni). În pofida caracteristicii "tocit", metafore jurnalistice ca "lupul", "Baba Cloanța", "Ileana Cosânzeana", "Cenușăreasa" își conservă valoarea expresivă, grație recontextualizărilor, unele, deliberat ambigue ("Lupul singuratic"), altele ironice (B... și judecătorii/ Lupul s-a
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
n-ar fi spus așa. Încerca să capteze ceva, sau să dezgolească acel ceva pentru a putea privi și defini; de ceva timp, probase idei ca pe tot atîtea rochii de pe un cuier. Își clătea gura cu cuvinte și fraze tocite precum poezioarele pentru copii: căci, în preajma experiențelor cruciale, tradiția alocă anumite atitudini și ele sînt destul de stereotipe. Ah da, prima iubire! ... A crește e obligatoriu să fie dureros! ... Primul meu copil, știi... Dar eram îndrăgostită! ... Căsătoria este un compromis ... Nu
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
începuturile proletcultismului însă, poetul „a rătăcit pe tărâmuri străine artei sale” (N. Steinhardt). Cărțile din intervalul 1949-1956 (Minerii din satul lui Crișan, 1949, Tulnice în munți, 1950, Cerbul roșu, 1956) intră în categoria reportajului versificat, abundând în locuri comune, alegorii tocite, simbolistică în general simplistă, fără valoare poetică. Pe bună dreptate, antologia de autor, Cupa de aur (1970), le exclude. Selecția are în vedere volumele Cabane albe, Brume, Turnuri, Arcul aurorii (1962), Ceas de umbră (1966) și un grup de poeme
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285649_a_286978]
-
mod văzut! despicătură de gol înălțimea în sfîșiere de nori, dealurile negre, peronul cinstit de ploaie stația Mareșal Constantin Prezan antroponimic, numele uzual care? șesul locul potopit de oameni, zvîrlit în anexe gospodărești, garduri, bătături, ulițe crîncene, izlaz cu iarba tocită, se termină, intră ogoarele, plugul plagă, rana pămîntului, bine se păcălea etimologic cineva dintre latiniști! apucăm pe locuri vălurite, ierburi, dumbravă și cîți copaci bătrîni, dendrolatrule! și ei cu plugăria dau în fiecare an triste priveliști de grîu și porumb
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
straturi de riduri, pleoapele îi erau cafenii, ruginite, de parcă ar fi fost pătate, obrajii fleșcăiți și moi își pierduseră rotunjimea și aveau o culoare vag rozalie, poate din cauza pudrei aplicate în grabă. Părul scurt, cărunt, ondulat, era uscat și părea tocit, desigur în urma atâtor ani și ani de folosire a unor coafeze nepricepute. Depășise faza în care se mai sinchisea de felul cum îi arăta părul, și un bigudiu uitat atârna la capătul unei șuvițe răsucite. Fața îi era uscată, uscată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
cârpa aia uscată bine, făcea un fel de jar, și lua foc. Ș-atuncea aprindeai țigara... (simulează cum trage din țigare - n.n.) Și neagra se punea la loc. Aia era chestia de taină. Și bineînțeles câteva ace, făcute din sârme tocite bine, găurite cu sticlă pentru urechi, și mai cosea omul câte ceva cu ele. Dar bineînțeles că dacă te prindea cu astea te băga la izolare. Dumneavoastră ați fost la izolare? Am căpătat și eu câteva zile de izolare. Am avut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
linia partidului. Când am văzut cum se tratează problema legionarilor, am văzut primejdia de a crea În partid iluzia despre posibilitatea convertirii unor fiare sângeroase. În aceasta vedem pericolul slăbirii unității, pericolul de a ajunge la grup fracționist, la vigilență tocită”), iar sioniștilor să emigreze În Israel. „Troica Pauker-Luca-Georgescu” a fost găsită vinovată de toate eșecurile din politica economică, deoarece, conform procedeelor staliniste, pe seama facțiunii Învinse trebuiau puse toate eșecurile diverselor politici promovate de partid. Numele Anei Pauker nu s-a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1953_a_3278]
-
130, neregulat. Respiră cu horcăituri. Ora 1.35 Decedat 6 decembrie (Zi de pregătiri) Toată ziua m-am chinuit cu piatra. E greu cu o singură mână. Nici forma în care sunt nu-i cea mai grozavă. Suprafața e foarte tocită, se poate citi aproape numai numele: Niels Krabbe, pastor, d. 13 iunie 1703. Nu-i cine știe ce plăcere să deschizi un mormânt. Pun "Knickerbocker-ul" deasupra, nu arată nimic. În debara găsesc cazma, rangă și frânghii. Jos e numai o criptă de
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
orice om atins de aripa nefastă a decrepitudinii, le face cu tot dichisul: hainele cele mai bune scoase din șifonier, impregnate cu miros înțepător de naftalină, ghetele cam scâlciate, de o vârstă incertă, pălăria gri asortată la pardesiul decolorat și tocit, croit după moda anilor ’80, mănușile pentru a-i diminua răceala necontenită a mâinilor osoase, umbrela (niciodată nu se știe cum va evolua vremea) și bastonul, nelipsitul său sprijin de care nu se mai poate dispensa și pe care i
CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
falit. I-am spart falca și mi-am luat banii de la el. Erau acolo doi prieteni de-ai lui, da’ nu s-au băgat. I-aș fi crestat. Urcam pe-o scară de bloc. Treptele erau dintr-un metal negru, tocit. Ne-am oprit În fața unei uși strîmte, Îmbrăcate În metal, și Jack a ciocănit Într-un fel elaborat, lăsîndu-și capul În jos ca un spărgător de seifuri. A deschis ușa un homalău masiv, flasc, Între două vîrste, cu tatuaje pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
mari școli occidentale, nu au reușit să înfrângă rezistența majorității medicilor, motivați în special de criterii clientelare; nu-i mai puțin adevărat că această rezistență ascundea și un conservatorism "academic" (altfel spus, ignoranță) care condamna orice inițiativă de modernizare a tocitei practici medicale, devenită de un anacronism vinovat; este destul să menționez că pe un raport semnat de doi tineri chirurgi din Târgu Neamț, care semnalau că la Spitalul lor fuseseră vizitați inopinat de "măriile sale Principele Carol și Principele Gustav
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
originare: „L-am văzut în starea în care se înfățișează celor ce îl privesc Glaucos, făptura mării. Ei nu ar fi în stare să-i vadă lesne natura primitivă, din pricină că, dintre părțile sale vechi, unele i-au fost frânte, altele tocite, și în general, au fost ciuntite de către valuri. Altele s-au adăugat crescând - scoici, alge, pietre - încât el seamănă mai degrabă cu orice altă vietate decât să fie așa cum era prin fire”. Comparând cele două texte, să observăm mai întâi
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]