KorAP: Find »[drukola/base=toiag & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...6 7 8 ...54 >

1,334 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798

gata să renunțe, îi era frig și întunericul îl împresura acum din toate părțile. Lumina lunii dispăruse înghițită de ceața densă din jurul său. Abia îl mai distingea pe Calistrat aflat la numai un pas de el. Moșul ridicase din nou toiagul de la pământ și îl ținea deasupra capului amândurora. Dă-te mai aproape de mine, băiete! îl auzi el pe moșneag. Apucă și tu de toiag și strânge-l bine în mână! Hai să ne jucăm puțin cu arătarea, să-i arătăm

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
îl mai distingea pe Calistrat aflat la numai un pas de el. Moșul ridicase din nou toiagul de la pământ și îl ținea deasupra capului amândurora. Dă-te mai aproape de mine, băiete! îl auzi el pe moșneag. Apucă și tu de toiag și strânge-l bine în mână! Hai să ne jucăm puțin cu arătarea, să-i arătăm că nu face ea ce vrea, nu atâta timp cât mai este un păzitor în viață! Ușurat, Cristian apucă toiagul. Ca arsă cu un fier roșu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
pe moșneag. Apucă și tu de toiag și strânge-l bine în mână! Hai să ne jucăm puțin cu arătarea, să-i arătăm că nu face ea ce vrea, nu atâta timp cât mai este un păzitor în viață! Ușurat, Cristian apucă toiagul. Ca arsă cu un fier roșu, negura se retrase de lângă ei. Se aflau acum într-un fel de bulă de aer curat înglobată într-o mare de pâclă densă. Fuioarele de ceață se agitau pe lângă ei, oprindu-se însă la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
foarte mult, lui Toma chiar îi făcea impresia că aproape stă pe loc. Trecură fără probleme pe deasupra și se opriră dincolo de ea. Ce spui, mai încercăm o dată? îi șopti moșul la ureche. Cristian îl aprobă tăcut din cap. Dădu drumul toiagului și se proțăpi în mijlocul drumului. De data asta nu-și mai luă ochii de la dușman. Câteva clipe, nu se întâmplă nimic, inspectorul crezând că vâlva încă nu-l simțise. Lovi cu piciorul în pământ și își frecă tălpile de pietre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
ajutor. Dintre fuioarele ce se încolăceau înăuntru îi vedea chipul descom pus de spaimă și lacrimile curgându-i pe obraji. Își scutură cu putere capul, smulgându-se cu greu din vraja ademenitoare. Făcu un pas împleticit spre Calistrat și cuprinse toiagul în palma mâinii drepte. Bătrânul îl apucă strâns de braț sprijinindu-l. Ai auzit și tu? întrebă înfrigurat Cristian. Ce să aud? Ileana, mă chema la dânsa. Nu era ea, spuse moșul, clătinând din cap bestia te ademenea la dânsa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
poate să te și păcălească pe felurite căi. Nu-i trebuie prea mult ca să pătrundă în mintea ta și să găsească acolo cele mai ascunse taine pe care nu va pregeta să le folosească pentru a te înșela. Stând sub toiag și așteptând ca vâlva să treacă peste ei, inspectorul se gândea febril, căutând să înțeleagă ce se întâmplă cu el. Cu numai câteva ore mai devreme, n-ar fi crezut în ruptul capului că aceste lucruri sunt posibile. Undeva, într-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
în ochi. Atunci nu știam despre ce e vorba și n-am dat importanță, abia mai pe urmă am priceput că săraca mă căina ca pe un mort. În timp ce vorbea, Calistrat se ridică și se apropie de ușă de unde luă toiagul rezemat tot acolo unde îl văzuse Cristian și cu o zi mai devreme. Timp de aproape un an de zile tata m-a luat după el pretutindeni, spuse el, oprindu-se în fața tânărului inspector. M-a învățat tot ce știa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
cu o zi mai devreme. Timp de aproape un an de zile tata m-a luat după el pretutindeni, spuse el, oprindu-se în fața tânărului inspector. M-a învățat tot ce știa el despre bestie și despre datoria paznicilor. Vezi toiagul acesta? Este singurul lucru de care se teme vâlva. Eu îl am de la tata și el la rândul lui de la taică-su și tot așa mai departe. E transmis din mâna unui paznic în cea a următorului, din tată-n

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
ale lor și noi pe ale noastre. Nu-mi ești tu prea simpatic, dar nici nu vreau să te dau legat în ghearele vâlvei, rosti moșul în glumă. Cristian ridică din umeri. În noaptea ce trecuse se convinsese de puterea toiagului. Nu înțelegea ce mai vrea Calistrat, cum atinsese toiagul, acesta îl protejase și pe el, fără nici o problemă. Nu merge așa, băiete! îl avertiză bătrânul. Azi noapte eram acolo lângă tine. Toiagul mă apără pe mine și pe oricine îmi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
ești tu prea simpatic, dar nici nu vreau să te dau legat în ghearele vâlvei, rosti moșul în glumă. Cristian ridică din umeri. În noaptea ce trecuse se convinsese de puterea toiagului. Nu înțelegea ce mai vrea Calistrat, cum atinsese toiagul, acesta îl protejase și pe el, fără nici o problemă. Nu merge așa, băiete! îl avertiză bătrânul. Azi noapte eram acolo lângă tine. Toiagul mă apără pe mine și pe oricine îmi stă alături. Credeai că-i atât de simplu? Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
În noaptea ce trecuse se convinsese de puterea toiagului. Nu înțelegea ce mai vrea Calistrat, cum atinsese toiagul, acesta îl protejase și pe el, fără nici o problemă. Nu merge așa, băiete! îl avertiză bătrânul. Azi noapte eram acolo lângă tine. Toiagul mă apără pe mine și pe oricine îmi stă alături. Credeai că-i atât de simplu? Nu-i de ajuns să-l ai la tine, trebuie să te accepte și el. Vreau să văd cum te descurci de unul singur

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
încoace! spuse Toma întinzându-se să apuce obiectul. Eu ți-l dau, numai că nu știu ce ai să poți face cu el aici. Ca să ne convingem, trebuie să fim față-n față cu bestia. Cristian se ridică în picioare și luă toiagul din mâna lui Calistrat. Îl ținea cu amândouă mâinile, după care, imediat ce bătrâ nul îi dădu drumul, îl lăsă în jos, rotindu-l de câteva ori, ca pe un ciomag. Judecând după dimensiuni, se aștepta să fie mai greu, însă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-l simțea. Nu-i venea să creadă cât este de ușor. Îl privi ca să se asigure că, într-adevăr, se află în mâna lui. Lemnul părea cald, și fremăta ușor în palmele lui. Avea senzația că degetele intră în suprafața toiagului și, la rândul lor, fibrele lemnoase îi pătrund prin piele. Simți o ușoară mâncărime după care totul încetă. I se părea că toiagul face parte din el, că mâinile lui sunt acum mai lungi și că poate simți podeaua camerei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
lui. Lemnul părea cald, și fremăta ușor în palmele lui. Avea senzația că degetele intră în suprafața toiagului și, la rândul lor, fibrele lemnoase îi pătrund prin piele. Simți o ușoară mâncărime după care totul încetă. I se părea că toiagul face parte din el, că mâinile lui sunt acum mai lungi și că poate simți podeaua camerei cu ajutorul palmelor. Dintr-o dată, camera nu mai era deloc scufundată în semiîntuneric. O lumină gălbuie părea că izbucnește din lucrurile din jur. Vedea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
spună ceva dar se oprise la jumătatea cuvântului. Trupul îi era înconjurat de o irizație cafeniu-gălbuie, ca o aură ușoară. Numai în jurul capului, conturul luminos căpăta nuanțe roșietice. Îngrijorat și puțin speriat de ce se întâmplă, Toma se aplecă și lăsă toiagul din mână rezemat de lavița pe care stătuse la început. Totul redeveni normal, semiîntunericul domnea iarăși în încăpere, iar Calistrat își lăsă mâinile să cadă pe lângă corp. În podul palmelor, inspectorul încă mai avea furnicăturile acelea ușoare. Ei, cum e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
domnea iarăși în încăpere, iar Calistrat își lăsă mâinile să cadă pe lângă corp. În podul palmelor, inspectorul încă mai avea furnicăturile acelea ușoare. Ei, cum e, simți ceva? îl întrebă el pe Cristian Toma. E foarte ușor, arătă acesta spre toiagul de alături, mă așteptam să fie mai greu. Bătrânul plescăi din buze nemulțumit. Se uita când la inspector, când la toiagul de lângă acesta. N-ai văzut nimic neobișnuit cât timp l-ai ținut în mână? Nu, spuse Cristi serios, e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
acelea ușoare. Ei, cum e, simți ceva? îl întrebă el pe Cristian Toma. E foarte ușor, arătă acesta spre toiagul de alături, mă așteptam să fie mai greu. Bătrânul plescăi din buze nemulțumit. Se uita când la inspector, când la toiagul de lângă acesta. N-ai văzut nimic neobișnuit cât timp l-ai ținut în mână? Nu, spuse Cristi serios, e un baston cât se poate de obișnuit. Inspectorul se hotărâse pe loc să nu-i spună lui Calistrat adevărul. Se săturase

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
dar la asta se va gândi mai târziu. No, așa! mormăi moșneagul în barbă. Nu mă așteptam la una ca asta, băiete. Va trebui să mai lucrăm la asta. Spune-mi, ce ar fi trebuit să se întâmple? întrebă Toma. Toiagul, adăugă el, văzând că Moș Calistrat îl privește întrebător, ce te așteptai să se petreacă cu mine? Băiete, asta nu pot să-ți spun. Nu fiindcă nu vreau, ci pentru că fiecare simte altceva. Toiagul îi dă fiecărui paznic puteri diferite

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
trebuit să se întâmple? întrebă Toma. Toiagul, adăugă el, văzând că Moș Calistrat îl privește întrebător, ce te așteptai să se petreacă cu mine? Băiete, asta nu pot să-ți spun. Nu fiindcă nu vreau, ci pentru că fiecare simte altceva. Toiagul îi dă fiecărui paznic puteri diferite. Totodată, nu întotdeauna îl acceptă pe acesta de prima dată. Unii se obișnuiesc cu el mai greu. Am vrut să te pun la încercare, după cum s-au petrecut lucrurile cu tine până acum, credeam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
în stare s-o facă. Să fim bucuroși dacă vom reuși iarăși s-o ținem departe de oraș! Dar nici n-a încercat cineva, nu-i așa? No, uită-te la el! rosti Calistrat zâmbind. Nici măcar nu poate viețui cu toiagul și deja vrea să ucidă vâlva! Sunt de acord cu tine, poate că e prea devreme să ne gândim la distrugerea bestiei, dar nici să ne jucăm de-a baba oarba cu ea toată noaptea, nu cred că este o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
gândim la distrugerea bestiei, dar nici să ne jucăm de-a baba oarba cu ea toată noaptea, nu cred că este o soluție. Cum facem s-o închidem măcar în mina părăsită? Păi, ăsta-i rostul paznicilor, spuse Calistrat luând toiagul și cântărindu-l gânditor în mâini. Numai eu știu cât de greu a fost să țin vâlva în frâu. E foarte adevărat, numai tu știi. Ce vrei să spui? Știi foarte bine la ce mă refer, peste treizeci de oameni

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
Ileana v-ați dat toată silința să-mi băgați în cap că mă înșel și că vâlva este vinovată de asta. Poftim, m-ați convins, dar tu ce ai făcut până acum? Calistrat se duse până la ușă unde rezemă încet toiagul de perete. Reveni apoi lângă inspector, așezându-se pe locul lui de lângă geam. Privea înainte fără nici o țintă, bătând darabana cu vârful degetelor pe marginea laviței. Eu am avut noroc, băiete, rosti el într-un târziu, tata deja închisese bestia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
după cum știi, la început, eu m-am opus din toate puterile. Acum îmi pare rău, pentru că, în noaptea care a trecut, mi-ai arătat că mă pot baza pe tine. Mă cam încurcă faptul că nu te prea înțelegi cu toiagul. Ori, poate că nu-i așa? întrebă dintr-o dată bătrânul privindu-l în ochi. Oare bătrânul își dăduse seama că nu-i spusese adevărul în privința efectului pe care îl avusese toiagul asupra lui? Bănuia, cumva, că îi ascunsese ceva? Inspectorul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
cam încurcă faptul că nu te prea înțelegi cu toiagul. Ori, poate că nu-i așa? întrebă dintr-o dată bătrânul privindu-l în ochi. Oare bătrânul își dăduse seama că nu-i spusese adevărul în privința efectului pe care îl avusese toiagul asupra lui? Bănuia, cumva, că îi ascunsese ceva? Inspectorul preferă să lase întrebarea în suspensie, era mai bine decât să-i dea un răspuns direct. No, spuse Calistrat, văzând că Toma tace, poate că nu-i decât ceva trecător, o să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
Numai că aceasta nu reprezenta decât o soluție de moment, nu puteau proceda așa la infinit. Statistic vorbind, la un moment dat, ceva putea merge prost. Ori se împiedica unul dintre ei și nu mai apuca să se protejeze sub toiag ori se nimerea vreun trecător prin preajmă, pe care le-ar fi fost imposibil să-l salveze. Monstrul atât aștepta, o greșeală din partea lor, mai devreme sau mai târziu, era în firea lucrurilor ca ceva să nu se învârtă rotund

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]