641 matches
-
și ambiții, a lăsat primul trimestru să treacă, oscilând Între invidia față de succesele sale embrionare și o aprinsă discuție În contradictoriu cu Kerry despre motivele din care nu fuseseră imediat primiți În elita anului de studii. Au petrecut multe după-amiezi tolăniți pe pervazurile ferestrelor de la 12 Univee, privindu-și colegii cum merg la comună sau se Întorc de acolo, observând cum sateliții gravitează În jurul celor mai importanți, urmărindu-i pe singuratici cum trec În pas grăbit și invidiind securitatea fericită a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
cu supărare, aș vrea să ne mai explicați o dată. — Bucuros. Deci avem punctul A... Sala era un decor al stupidității: două stative cu niște coli mari de hârtie, În fața cărora se proțăpea profesorul Rooney, În cămașă cu mâneci scurte; apoi, tolăniți dizgrațios pe scaune, doisprezece tineri: Fred Sloane, aruncătorul, care trebuia neapărat să fie ales; „Slim“ Langueduc, care-i va bate pe cei de la Yale În toamna asta dacă va reuși un amărât de cincizeci la sută; McDowell, veselul student din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
ridicând ochii, l-a văzut la numai trei metri depărtare pe bărbatul de la cafenea și, din cauza șocului, paharul i-a căzut din mâna ridicată. Iată-l acolo, pe un divan din colț, pe omul acela, pe jumătate așezat, pe jumătate tolănit pe un morman de perne. Chipul, ca și la cafenea, parcă-i era tăiat din ceară galbenă - nu albul stins, păstos, al unui mort, ci un fel de paloare virilă, pe care nu-ți venea s-o numești nesănătoasă, săi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
a vândut tot avutul și a venit să-și ia rămas-bun pe o bicicletă veche, rablagită, cu care intenționa să parcurgă tot drumul până acasă, În Pennsylvania. — Pierre Călugărul venind să-și ia adio de la cardinalul Richelieu, a propus Alec, tolănit În fotoliul de la fereastră, când Burne și Amory și-au strâns mâinile. Dar Amory n-avea chef de glume și, urmărind cum pedalau picioarele lungi ale lui Burne, făcând să dispară ridicola lui bicicletă dincolo de Alexander Hall, a știut că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Contesa așezându-se pe marginea patului în care se lățise Popa, să iubim animalele. Sărută pisica, o mângâie ușor sub safir și o lăsă pe pat. Pisica se apropie încet, mirosindu-l superior pe Popa. Apoi se întoarse și se tolăni aproape de șoldul cald al Contesei. Domnul Popa strănută: avea alergie la pisici. - Dar eu iubesc animalele, spuse domnul Popa. Am avut și o cățea, o chema... ezită. N-ar fi vrut s-o supere pe Contesă din prima zi. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
cu prăpădite crăci vechi ce stau să pice Din care ramuri hâde - năprasnici șerpi lemnoși Zbucnesc, ca sus în baia albastră să despice Limbi verzi, șuierătoare, prin dinții veninoși. III Dar peste ochi și cuget căzu o deasă sită. Mă tolănii în voie pe caldul gliei sân Și îmi lipii obrazul și tâmpla obosită De scorojita coajă a trunchiului bătrân. L-am alipit. Când, pâcla de gânduri și simțiri Se lămuri deodată în limpezi închegări. Un văl purta deasupra. Din plasa
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
își aveau „scena în aer liber” studenții excentrici de la teatru sau de la arte plastice, care veneau să facă „spectacol de atitudine” trecătorilor de rând... Unii vorbeau tare, alții recitau poezele cu flori în mâna, alții cu o mină blazată erau tolăniți pe trotuar, pasivi precum statuile căzute de pe soclu... Veșnic aplaudați de cohorte de adolescenți naivi... pentru care „vedetele și vedeții” erau precum niște idoli ai modei, tunsorii sau manierelor... Uneori spre seara, când artiștii se retrăgeau spre casele lor, ca
DECENIUL ŞAPTE. BULEVARDUL MAGHERU, BUCUREŞTI. de GEORGE ROCA în ediţia nr. 981 din 07 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364369_a_365698]
-
că o vedea fericită. O iubea tare mult, deoarece era o femeie foarte bună și cinstită. În zilele care au urmat, când Isac se odihnea, Sofia pleca pe malul mării. Își lua cu ea un termos cu puțin vin și tolănită într-un șezlong, cu picioarele în apa sărată, uita de frică și de toate spaimele..................... La întoarcere Eva a rămas să doarmă la ei, deoarece a doua zi avea foarte multă treabă să gătească și să facă curat. Isac a
DREPTUL LA VIATĂ......UN ALT FRAGMENT de SILVIA KATZ în ediţia nr. 234 din 22 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364434_a_365763]
-
-ntorc acasă rândunele, Căldura o aduc cu ele. Adie-un vânt de primăvară Ce frumos e azi afară! Natura iar a înverzit, Pomii toți au înflorit. Pe câmpie-s mielușei Ciobânașu-i lângă ei; La doi pași un câine mare Doarme tolănit sub soare. Sus pe ramul înflorit, Dintr-un cuib mai învechit, Cântă două păsărele Primăvara o vestesc și ele! Copilașii aleargă veseli iar, Strigă mamele-n zadar! Ei sunt tare fericiți Că cerul este îsorit. Floricele sunt prin iarbă Ghioceii
PRIMĂVARA de BEATRICE LOHMULLER în ediţia nr. 914 din 02 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363961_a_365290]
-
TEATRU ÎNTR-UN ACT), de Gheorghe Neagu, publicat în Ediția nr. 2120 din 20 octombrie 2016. O cameră de hotel. Pe cele două paturi 5 - 6 chibiți. Gol pe jumătate, cu abdomenul revărsat peste pantalonii de trening, prozatorul Traian stă tolănit pe o mochetă roasă, lângă măsuța scurtă ce-i ajunge până la nas. Ochii bulbucați, chelia de pe creștet și pletele de la ceafă, îl dau un aer comic. Pe un scaun, la stânga, Laurențiu Directorul, președintele Uniunii Scriitorilor din România. Tânăr și cu
GHEORGHE NEAGU [Corola-blog/BlogPost/362735_a_364064]
-
sacou alb, fără cravată. Mai gras, dar îmbrăcat, stă în dreapta prozatorului. O voce bate cărțile, fumând excesiv. A patra mână lipsește. Reporterul stă la ușa dinspre balcon. Poetul Horia Zilieru balansează când pe un pat când în picioare. Ziaristul e tolănit într-un cot la spatele chibiților. E plin de vervă și e Marius Tupan. Citește mai mult O cameră de hotel. Pe cele două paturi 5 - 6 chibiți. Gol pe jumătate, cu abdomenul revărsat peste pantalonii de trening, prozatorul Traian
GHEORGHE NEAGU [Corola-blog/BlogPost/362735_a_364064]
-
un cot la spatele chibiților. E plin de vervă și e Marius Tupan. Citește mai mult O cameră de hotel. Pe cele două paturi 5 - 6 chibiți. Gol pe jumătate, cu abdomenul revărsat peste pantalonii de trening, prozatorul Traian stă tolănit pe o mochetă roasă, lângă măsuța scurtă ce-i ajunge până la nas. Ochii bulbucați, chelia de pe creștet și pletele de la ceafă, îl dau un aer comic. Pe un scaun, la stânga, Laurențiu Directorul, președintele Uniunii Scriitorilor din România. Tânăr și cu
GHEORGHE NEAGU [Corola-blog/BlogPost/362735_a_364064]
-
sacou alb, fără cravată. Mai gras, dar îmbrăcat, stă în dreapta prozatorului. O voce bate cărțile, fumând excesiv. A patra mână lipsește. Reporterul stă la ușa dinspre balcon. Poetul Horia Zilieru balansează când pe un pat când în picioare. Ziaristul e tolănit într-un cot la spatele chibiților. E plin de vervă și e Marius Tupan. ... IX. GHEORGHE ANDREI NEAGU - GENERALUL ȘI BICLA, de Gheorghe Neagu, publicat în Ediția nr. 2110 din 10 octombrie 2016. Când a aflat după un secol de
GHEORGHE NEAGU [Corola-blog/BlogPost/362735_a_364064]
-
ACT) Autor: Gheorghe Neagu Publicat în: Ediția nr. 2120 din 20 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului O cameră de hotel. Pe cele două paturi 5 - 6 chibiți. Gol pe jumătate, cu abdomenul revărsat peste pantalonii de trening, prozatorul Traian stă tolănit pe o mochetă roasă, lângă măsuța scurtă ce-i ajunge până la nas. Ochii bulbucați, chelia de pe creștet și pletele de la ceafă, îl dau un aer comic. Pe un scaun, la stânga, Laurențiu Directorul, președintele Uniunii Scriitorilor din România. Tânăr și cu
PARTIDA DE POKER (PIESĂ DE TEATRU ÎNTR-UN ACT) de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362832_a_364161]
-
sacou alb, fără cravată. Mai gras, dar îmbrăcat, stă în dreapta prozatorului. O voce bate cărțile, fumând excesiv. A patra mână lipsește. Reporterul stă la ușa dinspre balcon. Poetul Horia Zilieru balansează când pe un pat când în picioare. Ziaristul e tolănit într-un cot la spatele chibiților. E plin de vervă și e Marius Tupan. Poetul Florin Muscalu, atacă în permanență teme literare, spre disperarea jucătorilor interesați aproape exclusiv de joc. A patra mână va fi Laurențiu Directorul sau Ilici, cum
PARTIDA DE POKER (PIESĂ DE TEATRU ÎNTR-UN ACT) de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362832_a_364161]
-
putea-voi, să cred în tine, sperând, ca mâine și-n fiece zi, mirosul pielii tale și-a părului tău frumos, să-l simt, că fiecare clipă existența, emoția trăirii lângă tine, să nu mă părăsească, sorbind nectarul buzelor tale, tolănit deasupra sentimentelor, nelipsindu-mi, sejurul vieții, alături de tine, să te regăsesc, în fiecare secundă, ce trece, pe deasupra-mi, nevăzuta. Visul meu, tu ai putea fi, numai de m-ai iubi, sperând acum, că va fi mâine și-n fiece zi. Viața
NU CRED ÎN VORBE de COSTI POP în ediţia nr. 1896 din 10 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363409_a_364738]
-
proaspete ca de vulpe. - Te pomenești că vulpea a furat mănușa pe care n-o mai găsim! zise Corina. Ne luăm după urmele cele proaspete ale vulpii. Ici, colo se vedeau și urme de țopăieli prin zăpadă, ca și cum vulpea se tolănise pe alocuri. Pesemne se jucase o vreme, fericită, cu mănușa Corinei. Mai încolo urmele se pierdeau spre un tufiș. Dar mănușa nu se vedea. Totuși, într-un loc în care zăpada era mai bătătorită, am observat ca o grămăjoară care
DIAMANTE ÎN ZĂPADĂ de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1088 din 23 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363558_a_364887]
-
zmei”. Merg mai departe, în susul Râului Doamnei, spre Lunci, Colțul Bulii, Balta Pojernei. Un vuiet de apă se aude, e un șuvoi ce se aruncă de la o înălțime amețitoare peste o grămadă de stânci dărâmate. În luminișuri, fiare nevăzute stau tolănite fără frică, ascultând murmurul apei din Valea Rea, din care sar zglobii mulți păstrăvi și lipani. La un moment dat, un cerb speriat, cu coarnele lăsate pe spate, spintecă ca o săgeată desișul. Pe drumul stâncos, turme nenumărate de oi
OBICEIURI UITATE de ION C. HIRU în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360748_a_362077]
-
facă să zăbovești... “Ai închis cloța (cloșca)? Tati o muls vaca? Să-i dai drumu' lu' Dick din lanț când vă culcați!” o aud pe tanti Mărie, tocmai când mă fotografiam și eu în fața primăriei. “Toată ești mumă-ta!” remarca, tolănit pe-o bancă unul din cântăreții bisericești. “Și cum mergi, și cum râzi...numa' că nu ești așa de glumeață ca ea.” Da, maică-mea era veselă. I-ar fi plăcut în excursia asta. Până spre seară, le-ar fi
DRUMUL SPRE ACASĂ de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360866_a_362195]
-
cu ego-ul său. Georgeta nu se mai recunoștea. “Unde îmi sunt preceptele religioase? Credința că numai Duhul Sfânt poate mântui lumea de răutățile abătute asupra populației acestei țări?” se tot întreba ea în continuare. Acum pufăia ca o turcoaică adevărată, tolănită într-un fotoliu confortabil, lângă o sticlă cu o licoare divină, afrodiziacă și un bărbat prea arătos pentru ea și preceptele sale religioase, îmbrățișate în ultima vreme. Parcă nu mai era Condurache, “Zbirul”, profesorul de matematică din liceu. I se
PROFA DE ISTORIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1051 din 16 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363145_a_364474]
-
După cai verzi pe pereți, Căci, plecat parcă mai ieri Ajunsese...nicăieri ; Prea mult nu vă mai rețin, Mă iertați, mai am puțin, Că revin din nou la el, Năpârlit și singurel, Se visa, cu nostalgie, (Că plătea acum chirie) Tolănit la umbra deasă Sub bătrânul dud de-acasă, Tot lingându-se de zor, Pe lăbuțe și cosor ! Valeriu Cercel Referință Bibliografică: Vis de emigrant / Valeriu Cercel : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1623, Anul V, 11 iunie 2015. Drepturi de
VIS DE EMIGRANT de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 1623 din 11 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367933_a_369262]
-
cei care ne capturaseră. Fuseseră aprinse focuri și nu îmi rămânea decât să sper că nu se pregăteau să ne frigă. În cele din urmă, am fost înșfăcate și îmbrâncite în fața căpeteniei. Era o namilă de om cu ținută arogantă, tolănit în mod necuviincios pe scaunul înalt, cu ornamente metalice simbolizând cranii umane. Masca lui era teribil de cumplită datorită trăsăturilor schimonosite și fâșiilor sângerii cu care era împodobită. Prin fantele deschise în dreptul ochilor, nu puteai zări nimic din expresia lor
SF de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367944_a_369273]
-
au căsătorit. Bineînțeles că la nuntă n-au putut să vină și părinții băiatului. Făceau parte din altă lume, aproape de lumea celor care nu cuvântă. Nici din frați nu a avut pe cine să invite, mulți erau prin pușcării sau tolăniți la umbră, pe prispa casei, mahmuri de băutură. Atât socru cât și fata au înțeles foarte bine situația, până la urmă important era ginerele și, desigur, mirele. După câțiva ani, George Aaron - graficianul - s-a întâlnit cu profesorul Macovei la Londra
ŞI TOTUŞI... SÂNGELE APĂ NU SE FACE... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 203 din 22 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367396_a_368725]
-
29.12.2011) Cărările ierbii Peste poveste, în liniște, a crescut iarbă secole, aștri necunoscuți au răscolit universul după semințele ierbii: peste toate creștem noi și cuvântul, că doi prieteni, că doi dușmani, mușcând din aceeași zi dăruita de Dumnezeu, tolăniți pe iarbă Raiului. (Din volumul „Ultimul zbor”, autor Marinela Preoteasa, volum dedicat poetului național Nichita Stănescu) Referință Bibliografica: Medalion Nichita Stănescu (31.03.1933-13.12.1983) / Marinela Preoteasa : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1540, Anul V, 20 martie 2015
MEDALION NICHITA STĂNESCU (31.03.1933-13.12.1983) de MARINELA PREOTEASA în ediţia nr. 1540 din 20 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367428_a_368757]
-
într-o singură zi / ca-ntr-un carnaval de Rio // Un cântec al sferelor / ne ține înlănțuiți / în clepsidra / fulgerată de timp /.../ tu și eu / ca un vis colorat / iubindu-ne”. Idee-muzică-sentiment desăvârșită în poezia următoare: „mușcând din aceeași zi... / tolăniți pe iarba Raiului” („Cărările ierbii”). Nu știu cu ce fel de sentimente îi va fi hărăzit Dumnezeu pe Adam și Eva (că prea s-au grăbit și ei la mărul păcatului!) dar se pare că poeta și i-a imaginat
CRONICĂ DE ION ANDREIȚĂ, LA VOLUMUL DE POEZIE „ULTIMUL ZBOR de MARINELA PREOTEASA în ediţia nr. 1535 din 15 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367427_a_368756]