625 matches
-
pace nu vor să ne lase, Cu-un grâi aproape neomenesc, Ne intră-n vise și prin case. # Ei sunt veniți din depărtări, din aștri Și cad, fragili, ca fulgii pe zapezi, Zăpezile din vise de sihaștri Topindu-se-n toridele amiezi. # Poeții sunt protoni activi Ce scot și suflete din moarte Deși mai sunt și ei bețivi Și deseori ei plâng în noapte. Ah poeții cât ne chinuiesc Și-n pace nu vor să ne lase. Referință Bibliografica: Ah poeții
AH POEŢII CÂT NE CHINUIESC de ALEXANDRU MAIER în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/385090_a_386419]
-
ora prânzului, la sediul Fundației Naționale pentru Știință și Artă, pe Eugen Simion, Nicolae Breban și Mircea Martin, Silviu Angelescu și Lucian Chișu, care au venit să discute despre Ilie Moromete, despre țăranul român și despre Marin Preda, în ciuda căldurii toride. Înainte ca discuția moderată de Dan Mircea Cipariu să înceapă, Nicolae Breban purta deja discuții aprinse despre „valoarea” înjurăturilor în literatură română și concluziona: „La noi opera trăiește mult de pe urma înjurăturilor”. Începută în stil moderat de Mircea Martin, care a vorbit
NICOLAE BREBAN DESPRE MARIN PREDA ŞI MOROMEŢII de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1651 din 09 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384487_a_385816]
-
senin și o zi plăcută, pentru că nu se auzea zgomotul valurilor sparte de diguri și urma să fie o mare liniștită și plăcută pentru pescuitul din barcă. În cele câteva minute disponibile, m-am îmbracat sumar, anunțându-se o zi toridă. Mi-am luat cafeaua într-o sticluță, vâslele din boxă și am alergat în parcare. Restul sculelor erau pregătite în mașină, un Moskvici vechi, dar încă harnic. Am pornit grăbit motorul și-l ascultam cum toarce liniștit sub răcoarea dimineții
PESCAR PE MAREA NEAGRĂ de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1747 din 13 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382306_a_383635]
-
Toate Articolele Autorului Ascult cu al meu suflet inima ta, pământ Și simt așa, un vuiet de vijelii, trecând O fierbere cumplită, un clocot, un tumult, O veste de războaie cum n-au mai fost demult. Sub talpă mea vibrează torid, al tau nucleu În trup îți simt prezenta, îl simt pe Dumnezeu Zvâcnind în tot ce este, ce-a fost și va mai fi Și știu că orice slova s-a scris, se va-împlini. Te-îmbrățișezi cu mine de
ASCULT CU AL MEU SUFLET, INIMA TA, PĂMÂNT de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2031 din 23 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382541_a_383870]
-
făcute de-a lungul anilor de școală, cu caietele lor cu desene, cu scriere măruntă mai mult sau mai putin citeața, în funcție de anul școlar în care erau, cu pozele de la aniversări sau din concediile făcute în familie. Era o zi torida de vară, dar cameră în care se află era inundată de rafalele de aer condiționat și de lumină ce străbătea fereastră orientată spre soare-răsare. Își citea emailurile cu o stare de indiferență dobândită în timp, după ce vreme de aproape șase
ROMANUL DIANEI de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1388 din 19 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383759_a_385088]
-
spusese, e o mană ocrotitoare a lui Dumnezeu, ea o simțea fizic, tot așa a simțit aproape fizic prezenta mamei ei în locurile unde trăise, o prezență caldă și blândă, ocrotitoare post mortema¦că și în viață.. Era o zi torida de vară, în parc ciripeau mii de pasarele, porumbeii coborau pe ălei așteptând să li se dea că în fiecare zi firimituri de pâine și arpacaș, ea își imagina că parcul e grădină lui Dumnezeu, un parc ocrotit de o
ROMANUL DIANEI de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1388 din 19 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383759_a_385088]
-
ale lui Paler sunt clare, scrise atât de convingător, dezaprobare totală, neînțelegere a mecanismelor care au declanșat aceste războaie și aceste doctrine, blamare a lor, repulsie până la greață aproape... Prin frunzișul unuia dintre puținii copaci care mai umbresc zilele noastre toride în parc, prin acest anemic frunziș parcă aud o lume trecută, o lume de soldați, de victime, de regi și de președinți, de dictatori și de democrați, o lume care se repetă că într-o roată a norocului învârtita la
ROMANUL DIANEI de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1388 din 19 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383759_a_385088]
-
se iubesc, Doar versuri calde dăruiesc. Inima dorul mi-a cântat, Iubirea bucurii mi-a dat, Și-am lângă mine șapte flori, Ce-s vieții mele dragi comori. În a mea viață am iubit, Un fir de iarbă răsărit, Soarele torid de vară, Oamenii ce mă-nconjoară. Cu Eminescu am visat, Cu nenea Iancu m-am distrat. Dar azi îmi plânge inima, Că e vândută țara mea. Diavolii dețin putetea Și-au seacat țării averea. Astăzi banul e mândria... El acoperă
DIN VIAȚĂ ADUNATE de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383907_a_385236]
-
și să urc! Restul e viitorul. Călătorie sprâncenată, prietene! E o zi care duhnește a albastru și nemărginire: ființele există de la cap în sus, iar lucrurile de la nume mai departe. Vocea umană lasă dâre sonore în atmosfera îmbâcsită de lesturile toride ale verii. Fiecare individ ”răsună” clar și distinct. Fără dubii. Filtrată de simțuri, realitatea își ocupă din nou locul predestinat. Recenta aură semantică îi vine perfect, camuflând-o în cotidianul cel mai plat cu putință. Cu alte cuvinte, lucrurile se
58 (CINCIZECI ȘI OPT) de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1867 din 10 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383945_a_385274]
-
viața cuiva. Desigur, nu în toate cazurile. Mai am și amorezi înnebuniți de gelozie, mai am și presupuse victime... Ne-am ales meserii frumoase, nu-i așa? S-au despărțit ca doi buni prieteni, fiecare continuându-și rutina zilei. Zilele toride de vară erau pe sfârșite. Familia Moga fusese într-un concediu destul de mulțumitor, de zece zile, zile în care doctorul Cristian Moga nu intră în contact cu bolnave, cu bisturiul și cu celelalte ustensile medicale. Delia Moga uită de procese
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1865 din 08 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384048_a_385377]
-
Să curme al speranței temei. „N-am să te las niciodată!” - Suspină cu drag Dumnezeu. „Eu îți sunt pururea Tată, Și mântuit ești prin Fiul Meu!” Mâna Lui scrie iubirea în mine Și veșnic mă va însoți. În verile calde, toride În fiecare pas și în orice zi. Cluj Napoca, 3 iunie 2016 Început de vară Vara asta a început cu o ploaie Ce ne-a udat până-n suflete.. Ne-a adus aminte pentru o clipă de toamnă... De o toamnă mai
MÂNGÂIERE DIVINĂ de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1981 din 03 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383588_a_384917]
-
înger te ating La izgonirea mea din Rai, Încet,încet durerea sting Acum la început de Mai Știm,șarpele e vinovat, În a mea zburătăcire Cu nemurire am gravat Pașii către împlinire, Pentr-un pic de fericire Răstigniți pe cruci toride Nu renunț la nemurire Nici când dorul mă divide, Nu știu dacă-n drum spre mare Mi-aș dori să fiu cu tine Dar sublima ta candoare Răscolește-n plin suspine Aripi de înger te cuprind La coborârea mea în
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383504_a_384833]
-
a-și face plinul, Înainte să plece spre târgurile din Nord. Căldura chinuitoare fermenta balega zecilor de cai care se perindau prin pasajul acela Îngust. Roiuri de muște se roteau Înnebunite, strecurându-se chiar și În gurile trecătorilor. În pofida soarelui torid, strada colcăia de oameni cu chipul acoperit, pentru a se proteja. — Nu pentru o dispută pe seama părinților științei noastre ți-am solicitat atenția, messer Alighieri, mai zise Augustino, Îndepărtând cu un gest un nor de insecte. Ci pentru a mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
se Îndoaie. Probabil că era vorba de un cimitir uitat. Mai coborî câteva trepte, sugrumat de frică; apoi se opri, căutând să-și Învingă suferința care devenise insuportabilă. Din pământul de sub picioarele sale se ridica o ceață gălbuie. Toată căldura toridă a verii părea să se fi adunat la fața locului. Își impuse să-și Învingă teama recurgând la rațiune. Agresorul care Îl lovise În naosul superior era o ființă corporală, iar faptul că fugise imediat constituia dovada acestui lucru. Prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
dinți și, dintr-o dată, Își lăsă prada pentru a atinge cupa din alamă, ca și când un junghi i-ar fi străbătut ciotul. — Messere, Îmi zgândărești o durere veche. Dar Îți voi răspunde. Pe când, alături de tovarășii mei, apăram ultimele ziduri, sub soarele torid al păgânilor, am fost rănit de o săgeată otrăvită. Am văzut-o cum venea către mine și abia am avut vreme să mă feresc cu mâna. Vârful săgeții mi-a trecut prin mănușă. De Îndată otrava a Început să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
strâns în năvi de gheață un fabulos Ofir, Pornesc, pline de spornica lor muncă, Pornesc să-și întrunească ascunsele comori, Și peste mări de umbră și liniște, aruncă Efluviile unor neprihănite zori. PENTRU MARILE ELEUSINII Când calda strălucire a lunilor toride Va prinde să decline, când soare potolit Spre golfuri de-ntuneric va luneca, trudit, Își va rosti chemarea din nou, Eumolpide... La vorba lui, pătrunsă de-un tăinuit fior, Tu vei ghici durerea Zeiței pământene Și plânsetul Fecioarei ce câmpuri
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
au lucrat peste trei sute de sculptori alpiniști, în timp ce construcția Capului lui Decebal a fost realizată într-un timp mai scurt și doar doisprezece persoane au lucrat la realizarea ei. În ciuda tuturor pericolelor, a înălțimii, a viperelor veninoase si a temperaturii toride de vară, această sculptură superbă a fost finalizată. Totul a început în vara anului 1994, cu defrișarea copacilor care împădureau stânca. Următorul pas a fost curățarea stâncilor și a rocilor care erau periculoase pentru viața oamenilor. Uneltele folosite au fost
CAPUL LUI DECEBAL de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1149 din 22 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362787_a_364116]
-
în stânga un pom.) EL (privind o zgardă): Te-ai dus și tu, Bob. Adio, bătrâne amic! Cu tine, singurătatea îmi părea mai blândă. Acum împărăția umbrelor este mai bogată, iar prezentul mai anodin. (Cu mâna la frunte): Dar, ce zi toridă! Dumnezeule mare! (Ștergându-și fața): Mă trec mii de fiori, iar sudorile m-au năpădit. ( Pune capul în palme) POVESTITORUL: Vă las cu el. Privindu-l poate veți înțelege că timpul poate fi numai o ipostază a ființei umane, în
PARTEA MEA DE CER, DRAMĂ DE CONSTANTIN GEANTĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1155 din 28 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362830_a_364159]
-
Iar, în final, ca toți, îmi perfectez un blat. Pe drumul mărginit de șanțuri Mă simt grăbit de cineva și-n lanțuri; Pășesc cu luare-aminte mai departe; Pe apă, paralel, zâmbește o umbră albă de moarte. Ce vreme ! Ce atmosferă toridă ! Nehidratați ne privim moartea-n oglindă. Apa, energie, învălmășită-n vapori S-a adunat în caiere sumbre de nori. Ca spirit perpetuu rămâne după viață, Ea, apa, în a Creatorului Împărăție. Se-nalță, Și ritmic se-ntoarce-n năvalnice ploi
UN ALBUM DE SUFLET ȘI UN FEL DE... APĂ de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1732 din 28 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363366_a_364695]
-
pasteluri. Autoarea Olimpia Sava ne poartă într-adevăr cu versurile poemelor sale dedicate copiilor ca pe aripile unei simfonii, o simfonie a naturii cu inflexiunile sale de la viață la moarte, de la jocul fulgilor de nea la ploile torențiale, de la zilele toride din timpul verii la gerul aspru al iernii. Se împletesc în această „Simfonie a naturii” anotimpurile cu capriciile lor asupra naturii înconjurătoare, dar și cu strălucirea aștrilor. Doamna Olimpia Sava este un talent înăscut și scrie pentru copii versuri care
SIMFONIA NATURII ŞI FARMECUL COPILĂRIEI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362286_a_363615]
-
Camelia Ardelean Publicat în: Ediția nr. 1603 din 22 mai 2015 Toate Articolele Autorului Corpul tău Are mireasma iasomiei, Iar buzele, Pe cea a cireșelor coapte. Mă învălui cu privirea ta, De culoarea murei sărutate de soare Într-o zi toridă. Mâinile tale Sunt crengi de liliac înflorit pe trupul meu, Împletindu-se puternice În jurul formelor mele armonioase. Umerii tăi goi Sunt munți de sidef, Iar pieptul tău neted E lan de grâu, unduindu-se în bătaia vântului. Vocea ta Este
PORTRET de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1603 din 22 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362341_a_363670]
-
Ramses, ale zeilor Ra și Osiris, împreună cu fiii lor Set și Horus. Este ora când fantomele antice reapar sub ochii uimiți ai turiștilor însetați de legende și povești cu piramide și faraoni: “Secole de întâmplări apar din nou sub coviltirul torid al bărcii acesteia, unde toți / suntem legănați de cuvinte inspirate, melodioase și / încete, în timp ce descendentul / copt al vechiului Egipt ne observă. Dacă ceea ce s-a trăit este pus pe hârtie, atunci devine istorie - zice acela -, / atunci / se izbutește / a-l
RECENZIE LA CARTEA ROSEI LENTINI TSUNAMI ŞI ALTE POEME . TRADUCERE: EUGEN DORCESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361115_a_362444]
-
locuitori, situat pe coasta de est a South Island. Eu locuiesc la zece minute de mers pe jos de plajă și la 90 de minute de condus față de pârtia de schi. Avem multe parcuri și clădiri vechi, remarcabile. Verile sunt toride și secetoase, iar iernile aspre și însorite. În oraș, nu ninge mai mult de o singură dată pe sezon, însă pe dealurile din împrejurimi cade mereu zăpadă. - În ce domenii ai lucrat până acum? Cu ce te ocupi în prezent
DIN NOUA ZEELANDA IN ARIZONA. INTERVIU CU ELSA EASTON DESPRE COMPATIBILITATI SI DIFERENTE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361194_a_362523]
-
cai și vaci, cârciumă cum alta nu era în Domnești, pământ destul de mult, o curte mare pavată cu bolovani de râu, multe hangarale și în spatele casei o gră �dină mare. Beci răcoros pentru păstrarea vinurilor și sifoanelor în căl �durile toride ale verii și călduros în zilele geroase ale iernii pentru păstrarea zarzavaturilor la nisip, a murăturilor și mai ales a bor � �canelor cu bureți de fag care stăteau așezați precum peștii, iar din când în când vedeai albul cățeilor de
DOMNEŞTIUL OAMENILOR SIMPLI de ION C. HIRU în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360867_a_362196]
-
și leșie, frecată de mâinile servitorilor, mai ales de ale lui Gheorghe Netotu, gitan, despre care mă voi ocupa în cele ce urmează. Aveam poate vreo șase ani, să fi fost prin 1947 - 1948, când într-o zi de vară toridă, prin iulie, zăresc în fabrica de sifoane și limonadă a tatălui meu - nu i-o luase cooperativa - un bărbat înalt, negricios, cu o șapcă de militar pe cap, îmbrăcat într-o tunică de ofițer, cu epoleți de pe care atârnau fire
DOMNEŞTIUL OAMENILOR SIMPLI de ION C. HIRU în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360867_a_362196]