267 matches
-
nucleu de ardere mistică, aceasta e formula de suflet a pozei lui Valeriu Gafencu. Paradoxul sfîntului este că, deși nu poate fi model pentru contemporani, rămîne un redutabil focar de coagulare a mulțimii, forța lui stînd în propagarea de tip totemic a simbolului pe care îl reprezintă. O propagare magică prin coardele emoției, adică prin subtilele canale clandestine ale bîrfei colective. În plus, cînd moralul unei comunități e la pămînt, doar un totem cu bătaie mistică mai poate să-l ridice
Sfîntul fără moaște by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6136_a_7461]
-
lumina care sparge violent crepusculul colorat al atmosferei este o lumină a substanței, a materiei intrate în combustie, și nicidecum una emanată dintr-o sursă exterioară. Există în această perioadă, poate chiar într-o mai mare măsură decît în cea totemică și în cea decorativ-abstractă, o obsesie a interjecției și un tip de paroxism al trăirii gestualist-cromatice care se înalță pînă la experiența extazului. Intr-un fel cu totul particular, se dezlănțuie aici o formă de erotică panteistă, un exercițiu dezlănțuit
Ion Țuculescu sau despre ieșirea din timp by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9759_a_11084]
-
a limbajului, ci și, într-o măsură chiar mai profundă, pe accea a materiei fluide, a magmei în plină efervescență, a amorfului elementar. Și chiar dacă pare paradoxal, în următoarele etape, cînd expresionismul lui se ritualizează și motivele coboară către reprezentări totemice, energia exprimării se disciplinează și paroxismul se îmblînzește. Îndepărtarea de sursa ,,realistă,, nu radicalizează gestul și nu exacerbează vitalitatea, ci, dimpotrivă, le supune unei extrem de subtile cerebralități. Și acest proces este tot mai evident pe măsură ce imaginea se abstractizează și suprafața
Ion Țuculescu sau despre ieșirea din timp by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9759_a_11084]
-
mediul lor vital. Lumea sa de imagini, de forme, de substanțe și de iluzii, este una organizată, un Cosmos cu o coerență intrinsecă, dincolo de orice reper fixat sau impus din afară. O peisagistică figurată eliptic, asemenea unei hieroglife, o zoologie totemică și o umanitate frustă, neprecizată psihologic, care trăiește inerțial și expansiv într-un Eden încă neabrogat, constituie secțiunile majore ale acestei picturi. în al treilea rînd, arta lui Boca este un adevărat sinonim al libertății și al mobilității. Deși în
Ilie Boca la Eleusis by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9040_a_10365]
-
plasează ironic într-un loc geometric postmodern, la confluența unei etici globaliste, cu etnoculturile colonizate temporar pentru resursele strategice. Nu întîmplător Borat este luat drept musulman, - deși nu este, după declarația sa ai zice că împărtășește, împreună cu aborigenii australieni, credințe totemice -, adică terorist într-un anumit context, așa cum o serie de tradiții apar ca extrem de inhibate și purtătoare a germenilor violenței, spre exemplu tradiția creștină. În calitate de "bun sălbatic", Borat face rechizitoriul oricărei intoleranțe, inclusiv a celei pe care o propagă vesel
Borat - dicționarul kazah by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9948_a_11273]
-
coerență și sens filosofic. Lumea lui Homer și a lui Herder, a lui Kant și a lui Pascal, a devenit o lume de stafii în care tot mai puțini tineri se regăsesc. Căci idolii noilor generații sînt luați din lumea totemică a subculturii epicureice, nu din aerul sever al umanioarelor clasice. Atît cît se poate prevedea, viitorul va aparține unui kitsch generalizat în care a Europa va fi populată cu o masă de dobitoci veseli, hohotind de plăcerea de a putea
Între Spengler și van Gennep by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5317_a_6642]
-
care are lumea la degetul mic. A creat, printre altele, un sistem infailibil de câștig la jocurile mecanice. Ceea ce nu-l împiedică să cerșească țigări. Cum, necum Edi se lasă convins de existența cârtiței și, mai mult, de caracterul ei totemic. Tatăl lui Toma ar fi, conform spuselor acestuia, cel mai înverșunat vânător de cârtițe. A stârpit toate exemplarele pe care le-a întâlnit, mai puțin unul. Evident, cel din ghiveci! Meritul i-ar aparține jumătate lui, jumătate puștii nemaipomenite pe
Invenții și mărci by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5199_a_6524]
-
lumina care sparge violent crepusculul colorat al atmosferei este o lumină a substanței, a materiei intrate în combustie, și nicidecum una emanată dintr-o sursă exterioară. Există în această perioadă, poate chiar într-o mai mare măsură decît în cea totemică și în cea decorativ-abstractă, o obsesie a interjecției și un tip de paroxism al trăirii gestualist-cromatice care se înalță pînă la experiența extazului. Într-un fel cu totul particular, se dezlănțuie aici o formă de erotică panteistă, un exercițiu dezlănțuit
Țuculescu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14579_a_15904]
-
a limbajului, ci și, într-o măsură chiar mai profundă, pe aceea a materiei fluide, a magmei în plină efervescență, a amorfului elementar. Și chiar dacă pare paradoxal, în următoarele etape, cînd expresionismul lui se ritualizează și motivele coboară către reprezentări totemice, energia exprimării se disciplinează și paroxismul se îmblînzește. îndepărtarea de sursa ,,realistă" nu radicalizează gestul și nu exacerbează vitalitatea, ci, dimpotrivă, le supune unei extrem de subtile cerebralități. Și acest proces este tot mai evident pe măsură ce imaginea se abstractizează și suprafața
Țuculescu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14579_a_15904]
-
Timișoara, păreau mai degrabă piese ale unui travaliu arheologic, descoperite în vara care trecea, atât de puternică este impresia de vechime pe care o degajă, acesta fiind, evident, rezultatul unor inspirate procedee plastice, dar și ale unei manualități debordante. Chipurile totemice, cioplite frust, dar în același timp urmând o linie fină a unui maxim randament artistic străvechi, ar putea să fie de oriunde, din Polinezia sau din America de Sud și, de ce nu, chiar de prin aceste locuri, necercetate încă! Mi-am adus
Scrierea idelor plastice by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5904_a_7229]
-
i-a fost de la început credincios pisicii” și că „pisicile au intrat în viața mea în momentul în care a trebuit să părăresc casa natală”). Inclusiv intrarea în PCR e motivată de primirea unei locuințe în Sibiu, pentru ca delicatele animale totemice să aibă un adăpost stabil... Ironia minimală a lui Ivănescu devine distrugătoare cînd surprinde precaritățile unora și altora (de la scriitori canonici ca N. Breban și „faulknerianul” Sorescu la entertaineri istorici ca Stelian Tănase sau jurnaliști TV ca Radu Moraru). De
Măștile adevărului poetic by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4766_a_6091]
-
neliniștitoare, de umbră. Sau cum spune personajul cu aparența unei sfidări: "Eu sunt Labă de Jaguar. Aceasta e pădurea mea. Și nu mi-e frică." Triplă afirmare a identității: cu persoana purtătoare de nume, un nume de vînător de rezonanță totemică; cu lumea locuită etern din tată în fiu; cu una din trăsăturile fondatoare de umanitate în sensul superior și integrator al ei. Deși avînd aceeași limbă, sunt atitudini care despart defintiv tribul, trăind la adăpostul pădurii, de civilizația citadină maya
Apocalipsa după Gibson by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9894_a_11219]
-
mediul lor vital. Lumea să de imagini, de forme, de substanțe și de iluzii, este una organizată, un Cosmos cu o coerentă intrinseca, dincolo de orice reper fixat sau impus din afară. O peisagistica figurata eliptic, asemenea unei hieroglife, o zoologie totemica și o umanitate frusta, neprecizata psihologic, care trăiește inerțial și expansiv într-un Eden încă neabrogat, constituie secțiunile majore ale acestei picturi. În al treilea rînd, arta lui Boca este un adevărat sinonim al libertății și al mobilității. Deși în
Ilie Boca, schită pentru un portret by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17648_a_18973]
-
unor amintiri vechi. Carnahan, din păcate, transformă lupii în protagoniștii unui meci simbolic om-animal, punând în scenă o confruntare în reprize, ca la un meci de box, unde după fiecare rundă mai este mâncat cineva. Redimensionați la scara unei confruntări totemice între vânători pentru același teritoriu, lupii lui Carnahan întâlnesc mitul american al frontierei, acolo unde fiecare pas în sălbăticie descoperă continentul și relevă spiritul de conchistador al primilor coloniști. În cele din urmă, cel mai puternic dintre supraviețuitori se va
Vânat și vânător by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4807_a_6132]
-
grupul de conflicte interne. Dintotdeauna supapa aceasta a stat într-o jertfă cu alură ceremonioasă, bazată pe un sacrificiu de tip fondator. Mai precis, supapa constă în sacrificii periodice în care victima, după ce este omorîtă, este divinizată. Așadar un procedeu totemic care asigură coeziunea socială prin energia eliberată în momentul jertfei. Cînd o societate adună prea multă dezordine, trebuie găsită o victimă care să preia asupra ei întreaga tensiune, spre a o duce dincolo o dată cu moartea. Etimologic „sacrificiu“ înseamnă „sacer facio
Paracleții declinului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5381_a_6706]
-
care pierde obiceiul jertfelor se duce treptat de rîpă, dezorganizîndu-se din lipsa unui reglator de tensiune internă. Și cum Occidentul stă pe religia lui Hristos, care este o religie fără sacrificii propriu-zise, întrucît euharistia e un Ersatz ineficient al jertfei totemice, sleirea europeană vine din pierderea obiceiului de a da omorului ritualic un sens regenerator. Simptomul descompunerii e chiar secularizarea: oameni toleranți, mișcîndu-se într-un aer ateu, cărora nu li se mai trezește dorința de a se solidariza prin participarea la
Paracleții declinului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5381_a_6706]
-
care infirmă regula. În această situație regula devine intolerantă față de excepții, ne acceptându-le în nici un fel, fie și pentru că ivirea excepției îi amenință singura ei formă de manifestare: imuabilitatea. Așa s-a întâmplat în epoca muzicilor primordiale, de sorginte totemică, în cadrul căreia orice manifestare rituală presupunea intransigența regulilor în fața celei mai palide alunecări în excepție. Am putea crede că muzicile primitive, magice, taumaturgice, suprasensibile, erau, într-un anume fel, atinse de dogmatism, căci dogmatismul se caracterizează tocmai prin aceea că
Reguli ?i excep?ii by Liviu D?NCEANU () [Corola-journal/Journalistic/83425_a_84750]
-
tainice. Rågazul creat de surprinzåtoarea apariție a lui în culisele åstui teatru se apropia de sfârșit. Dialogurile se topeau încet, måsurate de lini¿tea care avea darul, întotdeauna, de a iscă întrebåri nerostite. Așteptarea, tåcere mascând ipotezele, ipostazele. În jurul mesei, totemice entitåți, dezvåluind necesitatea vechimii de a uză de cât mai multe variante ale arbitrarului, în efortul de regåsire a rezonantei adecvate structurii întregii creații. Puse palmele pe hârtia moale, adåpându-și gândul din fântână simbolurilor, pline de energie, si graiul se
Aripi de påmânt by Viorel Surdoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/866_a_1650]
-
cu etaje Oricine cunoaște volumul de debut al lui Andrei Oișteanu (Grădina de dincolo, 1980) va ralia imediat prozele ce compun Cutia cu bătrâni la acel excurs erudit în simbologia magic-alchimică de acolo. Ceea ce reprezenta pe atunci sondare a fabulosului totemic animalier, ținând de imagistica ocultă, de exorcismul heraldic sau de șamanism turnat în tipare de basm românesc devine chiar acum substanță reflexivă, matriță psihanalitică și plurisemie a misterului într-o arborescență stilistică de mare finețe. Ceea ce era decriptat științific în
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
evocatoare în sertarele unor cufere de lemn fără vârstă. însumare pseudo-aleatorie de semnificații, deopotrivă coborâre și rupere din timp, cult al arhaicului potrivit în formele unei modernități ce anulează granițele spațiale și timpul linear. Aceste două pasiuni ale autorului simbologia "totemică" (vezi bestiarul fabulos din Grădina de dincolo) și colajul intens vizualizat de tâlcuri ale omenescului infuzează paginilor de acum un mister psihologic pe cât de generos în cheile decodării, pe atât de orgolios (pentru că inițiatic) claustrat în efigii imposibil de tradus
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
buhaiul și boul nu pot fi confundate în plan zoologic, însă în plan mitologic pot implica travestiuri mitologice si contaminări. Taurolatria a dominat sudestul Europei încă din preistorie. Considerând bourul un animal sacru, dacii au atribuit imaginii acestuia valoare sacră, totemică și chiar apotropaică (imaginea lui apare gravată pe scuturi, pe celebrele si contestatele tăblițe de plumb, este reprodusă în figurine de lut, care nu pot avea o altă destinație decât cea ritualică). „în Dacia pontică, dar și în Dacia carpatică
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Crihană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1429]
-
educația care să le permită să acționeze prin muncă asupra naturii înconjurătoare pentru a desprinde anumite elemente materiale pe care să le utilizeze în satisfacerea propriilor nevoi“ (Jean Copans). Pungi cu aurolac. Element de identificare. Sau totem. Aurolacul are funcție totemică. Deși în cazul său nu există nici o intedicție alimentară cum se întâmplă de obicei cu animalele totemice. Ba din contră. Și mai putem spune că punga cu aurolac reprezintă echivalentul pungii cu medicamente a indienilor. Ambele au legătură cu numele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
materiale pe care să le utilizeze în satisfacerea propriilor nevoi“ (Jean Copans). Pungi cu aurolac. Element de identificare. Sau totem. Aurolacul are funcție totemică. Deși în cazul său nu există nici o intedicție alimentară cum se întâmplă de obicei cu animalele totemice. Ba din contră. Și mai putem spune că punga cu aurolac reprezintă echivalentul pungii cu medicamente a indienilor. Ambele au legătură cu numele membrilor tribului. Aurolacii - un trib definit în funcție de ceea ce consumă. În ce mă privește, nu am înțeles niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
urmare, nu-l foloseam niciodată, și L’Air du Temps de Nina Ricci („Numai romanticii trebuie să-l poarte“). Mai aveam un tub de decolorant Jolén Crème, pentru când eram Între programările la Lâna de Aur. Intercalate printre aceste obiecte totemice mai zăceau bețigașe cu vată și dischete demachiante, creioane pentru contur de buze, fard de pleoape Max Factor, rimel, fard de obraji și tot ce mai foloseam În lupta fără șanse de câștig pe care o duceam ca să mă fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ce strălucire afară) / / nici 148 bucurie nu rămâne / nici amărăciune nu rămâne / / beau apă dintr-un pahar / călduță fără nici un gust / ies afară din casă / o pajiște verde / o vacă / și ce strălucire." Animalele sânt o prezență continuă în vârsta totemică a copilăriei, în "Xilofonul", poemul central (primele șase poezii relativ scurte formau prima parte a cărții: "Scene din orașul cu străzi înguste"), schimbarea măștilor cu capete de animale sincopează derularea amintirii. Un complex de vină însoțește identificarea ironică (ironic este
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]