360 matches
-
o scânteieși-am uitat cât de greu mi-a fost.... XXVI. ÎNMUGURIRE, de Daniela Pătrașcu , publicat în Ediția nr. 284 din 11 octombrie 2011. Sărutul tău, aripa-mi frântă, Mi-a redresat-o peste nori, M-am luat cu visele la trântă Să nu mă rătăcesc prin flori. Privirea ta, bolta-nnorată, A-nseninat-o într-o seară, De parcă era prima dată Când brațul tău cu mine zboară. Cuvântul tău, șoapta-mi nebună, Din gură n-a lăsat să-mi scape, A îngenunchiat crunta
DANIELA PĂTRAŞCU [Corola-blog/BlogPost/357252_a_358581]
-
convingeri și de identificare cu Generația: „Nae Ionescu a priceput, înainte ca existențialismul să fi devenit o modă și o doctrină cvasi-oficială, că suntem cu toții osândiți la libertate și la alegere, că în filosofie insul și duhul se iau la trântă pe răspundere, că disciplina aceasta zisă teoretică îți stă nu mai puțin aproape decât îngerul păzitor, ori diavolul ispititor, că din pluralitățile ei nu poți ieși decât printr-un act de curaj bătând mai curând spre temeritate". Modul particular de
FILOSOFUL ŞI GÂNDITORUL CREŞTIN NAE IONESCU – ÎNTRE MĂRTURISIREA SPIRITUAL AUTENTICĂ ŞI PROPOVĂDUIREA CULTURALĂ IREPROŞABILĂ [Corola-blog/BlogPost/358178_a_359507]
-
grijă orele-petale și zilele - câmpii montane și anii -munți albaștri-n zări, voi nu mă credeți, nu veți ști nicicând câtă iertare, umilință sfântă și iubire am adunat să pot urca din nou scara lui Iacob, să mă iau la trântă cu însuși Dumnezeu. BORIS MARIAN Referință Bibliografică: Scara lui Iacob / Boris Mehr : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 555, Anul II, 08 iulie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Boris Mehr : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
SCARA LUI IACOB de BORIS MEHR în ediţia nr. 555 din 08 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358164_a_359493]
-
Acasa > Strofe > Timp > EU SUNT ACELA Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 390 din 25 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Eu sunt acela care cântă O datorie de Poet Tributul unui zbor ascet Pierdut cu fiecare trântă Iar salturile înspăimântă O viziune de cadet Pe care poate un profet O vede cu aripa frântă Și păsările care cântă Apusurile violet Sunt numai lacrimi, un buchet Al celui ce binecuvântă Eu sunt acela care cântă O datorie de
EU SUNT ACELA de ION UNTARU în ediţia nr. 390 din 25 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360641_a_361970]
-
fi „Muierea cea rea”: „Ce-a mai găsit prin vremuri Scripta Sfântă?/ Că mă amăra decât însăși Moartea/ Este muierea ce ți-a dat-o soartea/ Și care nu gândește. Dar cuvântă/ iar la gâlceava-i cea mai tare-n trântă/ Și iar ne mai descoperă, ea, Cartea/ Că e mai bine să îi lași ei partea/ Și gol să fugi spre liniștea ce-ncântă/ Ca una sunt: și-o streașina ce cură/ Neîncetat în noaptea grea, ploioasă/ Și o nevastă
POET, ESEIST, DRAMATURG de GEORGE ROCA în ediţia nr. 395 din 30 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360577_a_361906]
-
Doar robia-i mai încântă. Nu lăsați țara să zacă, Mămăliga se-nfierbântă Și-o să explodeze dacă Va să vie clipa sfântă, Iar când lacrima vă seacă Și răbdarea vi se zvântă, Să luați din somn, oleacă, Toți balaurii la trântă! Din a urii voastre teacă Smulgeți lama ce vă-mplântă Inima, când vă îneacă Furia ce nu cuvântă! Din durerea ce vă toacă Și crisparea ce vă-ncruntă Faceți pâine, să se coacă, Și din mormântare nuntă! Referință Bibliografică: Îndemn
ÎNDEMN DE ZIUA IMNULUI de ROMEO TARHON în ediţia nr. 941 din 29 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/340511_a_341840]
-
exprimare și democrație, dar nu a fost posibil să aprofundăm decât după 1989. Insista mereu să nu ating idei politice. Îmi era greu, căci eu sunt o luptătoare, o persoană de acțiune și care caută mereu soluții. Am fost martora trântei la care s-a luat mereu cu viața într-o lume nu prea prietenoasă, a felului în care s-a ridicat mereu cu ajutorul umorului, adesea asezonat cu sarcasm. Când România și-a deschis granițele, am fost martora eforturilor românilor care
„România ar lua punctaj maxim în topul țărilor prost înțelese”. Cum m-am îndrăgostit de această țară () [Corola-blog/BlogPost/338252_a_339581]
-
și altora nu? De ce unii vor să schimbe mediul în care trăiesc, iar alții doar se adaptează acestui mediu, chiar dacă el devine mai inconfortabil, chiar mai toxic? De ce unii ies din pătrățica lor de confort personal și se iau la trântă cu mizeriile mici și mari ale lumii, în vreme ce alții, la cel mai mic disconfort, se retrag în pătrățică? Nu știu dacă vă dați seama, dar este esențial să ne adresăm toți aceste întrebări. Crucial. Pentru că, dacă noi nu devenim conștienți
Ca să însuflețești oamenii să lupte pentru binele general, scoate în evidență norma pozitivă. Câteva tehnici de influență socială () [Corola-blog/BlogPost/338325_a_339654]
-
amiază. Fac clătite. Și, în timp ce torn laptele peste compoziție, gândul îmi zboară instantaneu la Albalact. Una din ultimele redute românești. Un business de familie, dezvoltat la începutul anilor 90 de familia Ciurtin care s-a încăpățânat să se ia la trântă cu multinaționalele care, ca în multe alte sectoare de activitate de altfel, au năvălit în Estul Europei, y compris România. Am urmărit îndeaproape evoluția Albalact, mai ales din calitatea de investitor pe bursă. Am fost convins atunci când am achiziționat acțiuni
Albalact și neagra concluzie () [Corola-blog/BlogPost/338434_a_339763]
-
dar, dacă m-ar întreba acum un absolvent de liceu ce îl așteaptă la facultate, i-aș spune că e mai puțin important ce se va întâmpla decât cum se va întâmpla. I-aș spune că Hemingway se lua la trântă cu Orson Welles și, ulterior, se împăcau la o sticlă de whisky. Că Dali își plimba furnicarul pe străzile Parisului iar Bill Gates, atunci când a fost rugat să scrie orarul pentru școala sa, a avut grijă să existe o oră
ce învățăm la trei luni după ce ne urcăm pe mese la banchetul de absolvire a liceului () [Corola-blog/BlogPost/338589_a_339918]
-
30 de ani de la plecarea sa în neființă, va trebui readus în memoria noastră. BORIS MARIAN Opera lui Ben Corlaciu • Tavernale, București, 1941; • Pelerinul serilor, București, 1942; • Arhipelag, București, 1943; • Manifest liric, București, 1945; • Moartea lângă cer, București, 1946; • La trântă cu munții, București, 1949; • Candidatul, București, 1950; • Timpii de aur, București, 1951; • Pâinea păcii, București, 1951; • Noaptea de la Ipotești: două episoade, București, 1957; • Cazul doctor Udrea, București, 1959; • Baritina, București, 1965; ediția (Când simți cum moare vântul), București, 1972; • Poezii
BEN CORLACIU de BORIS MEHR în ediţia nr. 349 din 15 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341447_a_342776]
-
de sarmale, ca niște ofrande, pentru drepții regi. se adunase-n sânge, clocote fierbinți; luați mereu de proști și de gură-cască, ei - sclavii cei vânduți pe treizeci de arginți - s-au trezit, cu toții, că-i doare la... bască! și la trântă dreaptă, cu brazii seculari, s-au luat deodată, plini de promoroacă, dar niște iscoade, trimise-n lăutari, i-au încins la sârbă și acum tot... joacă. și eu prin casă, sculat din mahmureală, încerc să-mi țin pasul după Zorba
DE NU-I MONDIALĂ, CRIZA E VRĂJEALĂ!... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 752 din 21 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342379_a_343708]
-
sistemul comunist. După estimările de atunci, se pare că au fost în jur de 15-20 de mii de oameni curajosi care, anesteziați de frigul din casa, de lipsa de mâncare și de tăierile salariale, au îndrăznit să se ia la trântă cu sistemul comunist și să-l pună la zid, strigând: „Jos Comunismul!” Ajunși în fața Comitetului Județean, sediul comunist a fost devastat, s-au spart geamuri, s-a aruncat cu banane, portocale - ceea ce romanul de rând vedea o dată pe an - si
O ZI APROAPE UITATĂ de VIOREL VINTILĂ în ediţia nr. 1780 din 15 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342802_a_344131]
-
zise: „Da’ iute băiat Ai omule! Nu am putut / Nicicum să îl fi întrecut.” „Păi de, așa e el - știu bine - / Pentru că seamănă cu mine, Cu aripi pe la subsiori! / Spune-mi, mai vrei să te măsori?” - Mai întrebă Dănilă-apoi. / „În trântă să ne-ntrecem noi!” - Răspunse dracul. „Te-nvoiești?” / „Măi drace, da’ glumeț mai ești! Cred că te-ai săturat de viață!” Zise privindu-l drept în față Dănilă Prepeleac. „Știu eu, / De la bătrâni care, mereu, Spuneau că alții, pe pământ
DĂNILĂ PREPELEAC de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1799 din 04 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343155_a_344484]
-
eu. / Află că acest unchi al meu, De nouăsutenouă’șinouă / De ani și de cincizeciși două De săptămâni e pe pământ. Uite, eu de părere sînt Să te măsori cu unchiul meu. / Doar dacă îl răzbești, vin eu Și-n trântă-am să mă-ntrec cu tine! / Așa gândesc eu că e bine!” Apoi, cu mâna face semn / Și-i adresează un îndemn Încornoratului, să vină, / Pe urma lui ca să se țină. Au mers prin văgăuni adânci, / Până aflară printre stânci
DĂNILĂ PREPELEAC de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1799 din 04 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343155_a_344484]
-
obiceiuri specifice vieții păstorești. Mocanii trebuie să fie oameni puternici, capabili să înfrunte intemperiile naturii, cât și dușmanii de tot felul, fie ei oameni sau animale ale pădurii. Pentru fortificarea și încercarea puterii viitorilor păstori au fost organizate concursuri de trântă mocănească și de ridicare a bolovanului, la care au luat parte puii de daci, copii și tineri din localitate. Câștigătorilor li s-au acordat premii de către Asociația Cultural-Creștină „Iustinian Teculescu”. Participanților la sărbătoare li s-a oferit un spectacol de
NEDEIA MOCĂNEASCĂ de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1661 din 19 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377368_a_378697]
-
plângeau stele lacrimi ametist Iar tu-n balade mândre le-nșirai... Și-n ochii tăi creștea-nflorind iubirea, Pe ceruri băteai salbe de cuvânt Părând că zei ți-au lăsat menirea Să ai blândețea și tăria unui sfânt. Luai nemărginirile la trântă, Cu aripile visului zburai, Un înger ce în versuri ne cuvântă, De doruri alungat cândva din rai. Ai poposit în poarta ce uitată Deschisă rămăsese într-o seară Și mi-ai promis iubirea ta, pe toată! Și că tristețea va
LACRIMI DE ROUĂ de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1966 din 19 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378871_a_380200]
-
de cine l-a-ntâlnit! Nu-s de așteaptat clipe frumoase... Instantaneu va rupe oase! Dacă e pe la vreo stână Și pe-o oaie e stăpână, Doar cu câinii o veți scoate, De nu, vă rupe cum socoate! Nu vă luați la trântă cu el, Că nu s-a mai ivit duel În care omul să câștige, Apoi fericit să strige! “O sută unu” ai rostit... Zece metri a și fugit! De pe loc pornește iute Și atacă, neștiind multe! Să n-aveți cu
FERIȚI-VĂ DE URS de DEOGRATIA ARTANGEL în ediţia nr. 2251 din 28 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380318_a_381647]
-
valuri albe, înspumate, plutind umflată, de comori, spre neștiute zări. Cântec, de marinari aud, despre femei frumoase, care-i așteaptă în porturi animate de lume, mirosind a viața, unii ștergându-și lacrimi, alții râzând în hohot, ștrengari, luându-se la trânta, adolescente uitându-se-n oglindă, bătrâni, ținându-se de mână, pășind încet, purtând cu ei, albumul imens, cu ce-a rămas din amintiri, unii le au, alții le caută mereu și se-ntreabă... oare cine-s eu și cel de lângă
ESPLANADA AMINTIRILOR MELE de COSTI POP în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381339_a_382668]
-
rațiune, înainte ca dorințele să le fie exprimate ?... XXII. IERȚI, DAR NU UIȚI, de Miron Ioan, publicat în Ediția nr. 2034 din 26 iulie 2016. “Ierți, dar nu uiți” - astea sunt cuvintele amare pe care ni le spunem după fiecare trânta pe care o luăm, convinși că neuitarea înseamnă maturitate și că dacă aruncăm la îngrămădeala în traista toate relele care ni s-au făcut și le purtăm cu noi la fiecare pas în lume, atunci nimeni nu are cum să
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381222_a_382551]
-
un lant cu bilă, condamnat să nu se miste niciodată din loc? Și de ce ai speră la un nou început când știi ... Citește mai mult “Ierți, dar nu uiți” - astea sunt cuvintele amare pe care ni le spunem după fiecare trânta pe care o luăm, convinși că neuitarea înseamnă maturitate și că dacă aruncăm la îngrămădeala în traista toate relele care ni s-au făcut și le purtăm cu noi la fiecare pas în lume, atunci nimeni nu are cum să
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381222_a_382551]
-
Dar împăratul nu era acolo să îi vadă. În schimb, parcă chemat de duhuri și tocmai când Prințesa Florilor îi vizita, din măruntaiele adâncurilor, drept în fața lor apăru Cățelul Pământului. Bursucul se repezi la el, gata să se ia la trântă, dar împărăteasa îl opri de îndată. - Ce cauți în Peștera Râului Adâncului? - Iartă-mă stăpână, împăratul m-a trimis după Urâtul Pământului! Le povesti despre boala grea a stăpânului său, despre ura celor doi prinți, despre dorința lor de a
URÂTUL PĂMÂNTULUI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2124 din 24 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371422_a_372751]
-
tot ce-apucă. Te-ntristezi văzând pletele-ți cărunte. Ți-e chipul sculptat de ciudate riduri. Te doare că-n zări nu vezi niciun munte de-atâtea ziduri. Obosești prea des, ai în glas rugină, inima e-n cârji, te-nvinge-orice trântă, dar chiar dacă-n trup e-atâta ruină sufletul cântă. Anatol Covali Referință Bibliografică: Sufletul cântă / Anatol Covali : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1749, Anul V, 15 octombrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Anatol Covali : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
SUFLETUL CÂNTÃ de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1749 din 15 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372552_a_373881]
-
din somn. - Nu fugiți că reînvie! Străpungeți-le inimile! - răcni Arnăutu, văzând panica din rândul oștenilor săi. Trecuse deja de miezul nopții și operațiunea nu era încheiată. Mormintele se deschideau și arătări fioroase cu chip de om se luau la trântă cu oștenii. Se încinse o luptă pe viață și pe moarte la lumina palidă a lunii între oștenii muritori și oamenii nopții. De fapt, nu erau decât vreo șapte - opt strigoi care se războiau cu ei, însă oștenii aveau impresia
MĂCELUL VAMPIRILOR (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1472 din 11 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372829_a_374158]
-
asistat la câteva din aceste ieșiri pe care le descriu astfel : se așezau pe jos paturi, pentru cei mai în vârstă se puneau perini* , în timp ce unii bărbați se ocupau cu sacrificarea și frigerea unui batal gras , alții se întreceau la trânta ( lupta corp la corp între oameni ne înarmați , care încearcă să se doboare , unul pe celălalt numai cu ajutorul brațelor, femeile așezate separat în cerc sporovăiau între ele gustând din dulcețurile puse în chisele ( vase mici de porțelan sau sticlă în
FOSTA INSULĂ ADA KALEH ÎN LUMINA UNOR SURSE DOCUMENTARE.2 de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 907 din 25 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346006_a_347335]