234 matches
-
Aruncă o privire. Peste tot ornamente penibile cu Moochie Mouse, dar Timmy și Billy lipseau. La ultima fereastră... bingo! Guguștiucii amorezați se ciorovăiau, cuprinși de panică. Își lipi urechea de sticlă, dar nu auzi decît mormăieli. O portieră de mașină trîntită. Clopoțeii de la ușă răsunară. O scurtă privire aruncată Înăuntru - Billy se Îndrepta spre ușa din față a casei. Jack continuă să privească. Timmy, țanțoș, cu mîinile În șolduri. Billy reveni, Însoțit de un individ mătăhălos. Musculosul Își prezentă marfa: flacoane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Lake păși prin lumină. Figura ei nu era atît de asemănătoare, doar că emana grația unei fete-pisică. Bărbații figuranți se adunară roi În jurul ei. Jack se lipi de geam. Amețeală porno, provocată acum de niște femei adevărate, vii. Sid, ușa trîntită, fraza aceea. Conduse pînă acasă prins de o amețeală serioasă, dureroasă, ce-i puse nervii la Încercare. Găsi lipită de ușă o carte de vizită de la Hush-Hush, pe care scria jos, cu cerneală, „Malibu Rendezvous “. Văzu aievea titlurile: „CRUCIAT AL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
și cercetă casa: nici o mișcare. Se duse pînă la ușă, apoi, aplecat, porni În căutarea unor ferestre. Toate Închise. Un grădinar lucra În spate, așa că n-avea cum să dea ocol casei fără să fie văzut. O ușă de mașină trîntită. Jack alergă spre una din ferestrele din față: Închisă, dar putea să tragă o ocheadă printr-un spațiu lăsat liber de draperie. Soneria de la ușă; Jack aruncă o privire Înăuntru. Patchett merse pînă la ușă și o deschise. Lynn Bracken
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Hudgens. Patchett avea servitori În casă. Bracken locuia singură. O să se ocupe de ea cînd White o să plece din patul femeii. Jack schiță În minte un raport de urmărire plin de minciuni, ca să-l aburească pe Dudley Smith. O ușă trîntită răsunător, ca un foc de armă. Bud White pășea spre mașina lui. Jack se Îngropă În scaun. Mașina plecă. Trecură cîteva secunde și o altă bubuitură de ușă ca un foc de armă. Aruncă o privire rapidă: Lynn Bracken, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
sobri și a așteptat puțin până să spună adevărul: — Dar oamenii care țin unii la alții nu trebuie neapărat să fie încontinuu la cuțite. —Rahat, spuse Mai, amuzată. Dacă nu te cerți, nu apuci să te împaci. Toată partea cu trântitul ușilor și cu urletele ține pasiunea vie pentru noi. Jack și-a ales următoarele cuvinte cu foarte mare grijă. Cu o gentilețe incredibilă, el sugeră: Sau poate este doar o perdea peste faptul că nu există nimic acolo. Ochii lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
părul cu mîna și-și lipea urechea de podea. „O să sfîrșești ca eunucele alea cretine de la etaj!“ Îl auzise proferînd Într-o zi. Nu-i spusese asta niciodată Juliei. Astăzi mai bombăni un minut-două, apoi renunță. Se auzi o ușă trîntită. Lucrurile pe care Helen și Julia le aduseseră În baie - foarfeca, penseta și aparatul de ras În cutia lui - săriră din loc. Era unsprezece și jumătate. Își propuseseră o zi de leneveală, cu cărți și un picnic În Regent’s
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
În regulă. — E nasol că trebuie să te duci Într-un loc ca ăla. — Nu are pe nimeni altcineva În afară de tata. — Clar că-i nasol. Dacă ar fi vorba de mine și soră-mea... Se opri. Se auzi o ușă trîntită, neverosimil de aproape; iar În partea cealaltă a peretelui vocile Începură să vorbească. Una a unei femei, cealaltă a unui bărbat, ușor ridicate, poate se certau - a bărbatului era mai clară, dar ambele erau, de fapt, Înăbușite, intermitente, ca scîrțîitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
brusc cu al lui, s-a schimbat, este alunecător, îngroșat, mai cald. Toată gheața nordică și seul din lume se topesc. — Nimic, zice Bobby, care continuă același scenariu. Nu urmăresc nimic. Imediat, chipul ei parcă se închide, ca o ușă trântită. Când vorbește este din nou Lily Parry, cu aceeași voce perfectă, cea mai adulată tânără din Bombay. — Pleacă băiete, zice. Acum. Dă-i drumul și nu te mai întoarce. Dacă te mai văd aici sau aiurea le spun de tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
pe scenă sau în sală. Am revăzut de curând un dvd cu piesa pe care o jucam în 1966. Pe vremea aceea, sălile erau încă turbulente. Jucam ca niște trapeziști, fără plasă de salvare. Ne așteptam la fluierături, la roșii trântite, oamenii credeau că ne batem joc de ei. Ni s-a întâmplat să fim niște acrobați fără plasă. Acum piesa e atât de apreciată, că spectatorii sunt cuminți. Astăzi suntem niște acrobați a căror plasă de salvare e notorietatea piesei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2194_a_3519]
-
că cel care era de același calibru cu el în ierarhia partidului a fost arestat, s-a hotărât într-o bună zi, spre a nu-și traumatiza familia, căci toate arestările se făceau noaptea cu o ceremonie obligatorie: mașina, uși trântite, inventare în casă, copii înspăimântați și așa mai departe - deci, dorind să evite toate astea, s-a hotărât să se despartă civilizat de familia lui. Și-a cumpărat o pufoaică, lenjerie de schimb, bocanci de iarnă, o valiză de lemn
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]
-
merită. Pe când Moș Iacob... Aș putea zice, fără s-o nedreptățesc În nici un fel pe mama: Moș Iacob = copilăria mea de la Mana... Ziua mea cu el Începea: de cum mă trezeam, primul drum pe care-l făceam, În galop cu uși trântite, era În calidor; În partea lui stângă, spre gospodăria lui Moș Iacob. De acolo strigam: - Moș Iacob! Eu nu rosteam ca Mănenii - ca toți ceilalți Măneni: Mo-șâ-ia-cob, În patru silabe, ci ca mama, ca tata: Moș-iàcob! În două, „Iacob” fiind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
camere, trântea ușile, se proptea cu mâinile de pervazul ferestrei, pe urmă se hotăra brusc, își încălța pantofii, își lua trenciul, cobora scările în goană sărind treptele din două în două. Trei minute mai târziu, strict după ceas, auzeam portiera trântită și zgomotul motorului pus în funcțiune. Pleca să-și toace timpul aiurea, pe traseu găsea mereu câte ceva, micile daruri ale neprevăzutului. Se întorcea calmat, cu câte o pâine, cu fructe sau o cutie de cafea, ca și cum după așa ceva plecase, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
că un furtun de apă fusese desfășurat În Încăpere, iar apoi Își dădu seama că unul dintre hublourile mici cedase sau arsese și apa năvălea Înăuntru cu o forță incredibilă. N-o mai putea vedea pe Tina; deodată o zări trântită la podea. Femeia se ridică În picioare, strigând ceva la Norman, pe urmă alunecă și fu prinsă din nou de curentul șuierător al apei, care o ridică brusc și o izbi atât de puternic de peretele opus Încât Norman știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
găsesc o armă!“ Ajunse În mica bucătărie cu tejgheaua metalică, unde se aflau câteva cratițe și tigăi. Deschise Înfrigurat sertarele, căutând un cuțit. Găsi doar un cuțitaș și-l aruncă scârbit. Auzi tentaculele apropiindu-se. În clipa următoare, se pomeni trântit jos, casca izbindu-i-se de podea. Norman se ridică În picioare, evită tentaculul și alergă mai departe În cilindru. O secțiune de comunicații: un radio-emițător, un computer, două monitoare. Tentaculele erau chiar În urma sa, șerpuind ca niște liane coșmarești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
dacă așa ceva există, dar fără pic de disciplină mediteraneană - vă trimite complimente. Cam prea multe, fie vorba inter nos. Nu mai departe decât ieri, și-a făcut intempestiv intrarea În biroul meu de avocatură. Ar fi ajuns cele două uși trântite și respirația-i aproape astmatică, pentru ca orice fizionomist să-și dea seama cât ai clipi că Anglada era nervos. Am priceput neîntârziat: traficul aglomerat e dușmanul liniștii spirituale. Mai Înțelept, domnia voastră ați făcut o opțiune perfectă: recluziunea, viața metodică, lipsa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
cârja, mi-a zis: Pa! În fața femeii Locarno, jos galibarda. A dășchis plicu fără fasoane, a numărat la fix marafeții și mi-a dat orden că a doua zi să viu mai dăvreme. Și pă loc a urmat vestita ușă trântită. Pun-te În locu meu, don Bustos. A tret să reviu fără chitanție. Dacă șteam ce-o să fie, rupeam plicu și mă rămâneam cu zece bătrâne, care-mi venea ca picate dân cer. VII La Direcția dă Cultură, cerimonia a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
cerul era strălucitor. Nu mă interesa ziua aurie de toamnă, era mai important pentru mine să mă liniștesc și am plecat, fără să știu prea bine de ce, spre arhivă. Pe drum, nu înțelegeam de ce din toate părțile se auzeau uși trântite, dar n-aveam timp să cer lămuriri nimănui. Vroiam să nu-l pierd pe Arhivar. L-am găsit stând la masă și primul lucru pe care l-am remarcat a fost că-și adusese un fotoliu în locul scaunului. Individul m-
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
mă întrebase. El se enervă. "Mă faci să-mi pierd timpul, domnule..." "Sculptor", am vrut să-i șoptesc, dar m-am oprit. Evitase, probabil, intenționat să-mi spună astfel. Între timp, începuse să se audă din nou zgomot de uși trântite, iar eu mă gândeam ce aștepta Arhivarul. Să-i cer iertare? Nu, asta nu. Aveam și eu un rest de mândrie pe care nu-l puteam călca în picioare. Luând din nou creionul și jucîndu-se cu el, mi se adresă
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
a doua zi după noaptea nunții. Intrase indispusă în cămăruța mea îmbâcsită cu miros de ulei și de mizerie, azvârlindu-și pe canapea pălărioara bărbătească de fetru cafeniu, pe care și-o scoase cu vârful degetelor prinse de calota țuguiată. Trântită apoi, moale și picior peste picior, în faimosul meu fotoliu, îmi vorbi despre proaspătul ei consort. Mai târziu, când își scoase cămășuța peste cap, tandra canalie mi se plânse că „idiotul a obosit-o îngrozitor...” ... Cu totul altfel se prezintă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
peste cartierul aglomerat, ieșind prin ferestrele bucătăriilor din toate casele. Fiecare locuitor părea să aducă o contribuție cât de mică la cacofonia generală formată din oale scăpate jos, televizoare bubuitoare, voci care vorbeau în contradictoriu, țipete de copii și uși trântite. — Cei din parohia Sf. Odo îs toți în păr astă-seară, comentă gânditoare Santa, în timp ce mergeau pe trotuarul îngust dintre carosabil și treptele caselor duble, construite în rânduri solide și strânse, în lungul fiecărui cvartal. Lumina felinarelor strălucea deasupra asfaltului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
dimineața În timp ce desfăcea plasticul. — Isuse, zise el, luând un ziar din teanc și ținându-l astfel Încât Logan să poată vedea prima pagină. L-au avut pe ticălos și i-au dat drumul! Îți vine să crezi așa ceva? Erau patru fotografii, trântite hodoronc-tronc pe mijlocul paginii: David Reid, Peter Lumley, inspectorul Insch și Bernard Duncan Philips. Hoitarul nu era atent, fiind aplecat deaasupra unei lopeți pline de iepuri striviți și având căruciorul cu rotile lângă el pe stradă. Cei doi băieți zâmbeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Nu glumesc. Buzz puse receptorul jos. Stomp îi făcu semn cu ochiul și se întoarse iar spre Mickey. PAGINĂ NOUĂ CAPITOLUL TREIZECI ȘI CINCI Lumina puternică a farurilor mătură strada, luci pe parbrizul lui, apoi se stinse. Mal auzi o portieră trântită și stinse și el farurile. Buzz veni spre el și întrebă: Dar tu ți-ai făcut treaba? — Da. așa cum spuneai, circumstanțial. Dar s-a făcut. — Cum ai reușit s-o aranjezi, căpitane? Mal nu-i pomeni de târgul cu De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
care fragmentele de perucă de la doctorul Layman ar reprezenta indiciul final? Buzz îi arăta fotografia: — Ăsta e Coleman, doamnă? Delores zâmbi. — Seamănă binișor. Ce bărbat frumos! Păcat că nu-mi amintesc când m-am împerecheat cu el. Se auzi portiera trântită a unei mașini. Mal ieși și alergă spre treptele verandei. Buzz îl trase la o parte și îi arătă fotografia. — Loftis în 1922. Alias Randolph Lawrence, actor amator. E tatăl lui Coleman, nu fratele lui. Mal bătu cu degetul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
restrângerea libertății presei și dotațiunea Coroanei. Un zgomot mare izbucnește. Eugeniu Carada se repede la tribună și, pe deasupra oratorului, vorbește publicului. Zgomotul este de neînchipuit. În sală încep îmbrâncelile - fiindcă mulți conservatori ereau acolo -, apoi se aud zgomote de uși trântite, de geamuri sparte etc. Și întrunirea se risipește în mijlocul celei mai mari dezordine. Legea electorală din nou votată împărțea acum corpul electoral în 3 colegii în loc de 4, ca până aci. în vederea alegerilor noi ce trebuiau să se facă după legea
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
fata aleasă să sosească, înghesuită drăgăstos și destul de incomod între părinții ei în ricșă, Hungry Hop se depăși pe sine în cadrul celei mai puternice izbucniri temperamentale la care își supusese vreodată familia. Deveniseră nervoși din pricina ieșirilor sale temperamentale, a ușilor trântite, a încuiatului, a ieșitului pentru a striga ceva în josul scărilor, a încuiatului din nou... — Dar e o fată foarte dulce, insistau ei. Uită-te doar puțin. E drăguță și bine-crescută, o să-ți placă. Într-adevăr, firea se schimbase de când fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]