3,826 matches
-
capul. Am așteptat până a ajuns jos și am închis ușa de la intrare, întorcându-mă la balcon să-l văd. Nu era nicăieri, dispăruse în noapte. A doua zi am mers la serviciu, dar nu mă puteam desprinde de cele trăite, aveam mintea rătăcită, negăsind explicații celor întâmplate. Seara târziu, m-a sunat mama să mă întrebe dacă Ion fusese la mine; iam spus ca da, că a stat puțin, mi-a lăsat o icoană și a plecat grăbit direct la
Pictorul. In: Editura Destine Literare by Monica-Ligia Corleanca () [Corola-journal/Journalistic/97_a_207]
-
României refrenele sale sunt parte din refrenele locului, pentru oameni de toate vârstele, de toate felurile și gusturile. Pe harta visului său din urmă, Banatul era un loc cu totul special, nu ca o politețe spusă, ci ca un adevăr trăit. Puțin știu, spre pildă, că marele artist s-a cununat religios la Mănăstirea de la Șag, după 30 de ani de căsnicie cu „unica și infinita răbdătoarea mea iubire“. „Habar n-am avut, vă jur, a fost o mică conspirație între
Agenda2004-37-04-d () [Corola-journal/Journalistic/282861_a_284190]
-
Linda Saskia Menczel a fost, din chiar clipa lansării ei în lumea artistică timișoreană, o apariție interesantă, deopotrivă luminoasă și misterioasă... Sculpturile ei par a impregna aerul din juru-le cu în - Semnele unor povești bizare din lumi îndepărtate, enigmatice. Povești trăite, nu auzite, căci, la 32 de ani, sculptorița timișoreancă are o biografie în stare să umbrească story-uri hollywoodiene. „Linda Saskia Menczel, născută dintr-o mixtură de culturi, cu un nume suspect de ne-românesc“, începe, cu un umor reconfortant, să
Agenda2004-29-04-c () [Corola-journal/Journalistic/282649_a_283978]
-
bănățean. Faptul s-a împlinit în ziua de 28 octombrie 2004, chiar de ziua domniei sale, reprezentând un cadou binemeritat înmânat de Ciprian Cipu, directorul Centrului de Cultură și Artă al Județului Timiș. „Cuvintele sunt prea mici pentru a reda sentimentul trăit. Este o mulțumire sufletească echivalentă cu iubirea pentru copii și meseria de dascăl. Le mulțumesc și prietenilor Daniela Băcilă și Gelu Stan, care au venit, ca în fiecare an, să mă felicite de ziua mea“, spune etnomuzicologul Ioan Odrobot. El
Agenda2004-49-04-b () [Corola-journal/Journalistic/283114_a_284443]
-
sale Șase maladii ale spiritului contemporan. Să nu ne lăsăm înșelați! Singură maladie spirituală pe care Noica și-o recunoaște este ahoretia, altfel spus, refuzul constant de a-și da determinații, de a-și construi întreaga viață pe acumulările experienței trăite, pe narcoza acțiunii oarbe. Totuși viziunea idilica a ahoreticului cu privire la adversitatea lumii, capacitatea să de a găsi o împlinire acolo unde viața vine cu înfrîngerile și golul ei, spun ceva despre acest donquijotism nerecunoscut al lui Noica. Așa de pildă
Despre donquijotismul lui Noica by Laura Pamfil () [Corola-journal/Journalistic/17664_a_18989]
-
rezistență împotriva istoriei, a curgerii, a tot ce ne preia. Luciditatea păgubitoare a realistului trebuie combătuta. Idealismul capătă din acest moment drept de cetate: "...experiența lui Don Quijote e valabilă, perfect valabilă, afirmă Noica în al său Jurnal filozofic. Așa trebuie trăit: cu lumea ta"11. Iar lumea ta - Noica o spusese deja în Mathesis sau bucuriile simple - se naște prin părăsirea lumii curente, prin uitarea faptelor ei, prin omiterea întregii istorii care, "nu reprezintă pe nimeni și nimic"12. Făcută după
Despre donquijotismul lui Noica by Laura Pamfil () [Corola-journal/Journalistic/17664_a_18989]
-
chiar dacă nu știa DE CE voia să scrie." Apoi, eroul românului moare pe neașteptate, într-un accident de mașină (sau își asumă, în sfârșit, moartea care l-a adus în "Shambala"). Românul este de o artificialitate programatica; din cauza ei dramatismul experienței trăite de Iulian Raicu nu ajunge la cititor decât că o suferință teoretică. Pe de altă parte, autorul nu merge cu artificialitatea atât de departe încât să se elibereze de orice obligație de a fi verosimil și să ofere cititorilor un
PROZATORI TINERI by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17709_a_19034]
-
nemulțumiți, intelectualii "isterici" și idealiști, ci un reprezentant al establishment-ului. Un tanar inteligent, calm, cât se poate de pragmatic - ale cărui propoziții erau cu atat mai greu de contestat, cu cat aveau de partea lor argumentul implacabil al experienței trăite direct. Ceea ce "o anumită parte a presei" constatase încă din primele luni ale lui 1997, iar acum, în 1999, a devenit loc comun al întregii mass-media românești, ne era confirmat cu întâmplări și fapte incredibile. Da, clasa politică românească e
Aseară ti-am luat hazna by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17810_a_19135]
-
din Bucureștii Noi. Ce frumos ar fi să fie adevărat! Din nefericire, însă, eu nu mai reușesc de multă vreme să sucesc nici macar mințile unor neveste. Numărul mare de neadevăruri puse în circulație în legătură cu mine îmi dă o idee clară (trăită!) despre neprofesionalitatea presei. Dacă eu, un figurant al vieții publice din România sunt tratat astfel, îmi dau seama ce se întâmplă cu un protagonist. Mă grăbesc să precizez că nu protestez împotriva unor aprecieri referitoare la mine. Poate să zică
AFLU DESPRE MINE... by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17825_a_19150]
-
fel de oboseală care determină, permanent, ca distanță dintre autoare și text să devină un spațiu din ce in ce mai evident, identificabil, de sine stătător. Tocmai această distanță care se impune redescoperă un statut aristocratic al prozei un fel de detașare față de întîmplările trăite și, de aici, puterea de a povesti în absență întîmplării respective. Autoarea povestește cu lux de amănunte. O obsesie, de sfîrșit de secol, a detaliului, plutește peste pagini. Stilul sare în ochi înaintea poveștii. În proza noastră, stiliști șunt foarte
Meseria de a scrie by Angela Marinescu () [Corola-journal/Journalistic/17874_a_19199]
-
de revoltați rătăciți care eșuează acolo unde n-aveau ce găsi. E, desigur, o prejudecată că opera să e autobiografie nuda, mereu reluată și reconstituita. Scriitorul Istrati e un imaginativ și destule episoade - chiar cărți - trec dincolo mult de experiență trăită. Dar nici nu se poate contesta că biograficul ocupă, în opera lui Istrati, locuri considerabile. Regretatul Alexandru Talex, secretarul și editorul statornic al operei lui Istrati, s-a gîndit, în ultimii ani de viață, să adune într-o carte momente
Cum a devenit Istrati scriitor by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17876_a_19201]
-
estetizării. Într-adevăr, pentru arhitecții contemporani există tentația de a reduce spațiul vizual la schițe, la imagine, provocînd astfel un efect pe care autorul îl numește "fetișizarea imaginii". Concret, aceasta presupune o distanțare din ce in ce mai mare a arhitecturii de lumea experienței trăite, un fel de autism disciplinar alimentat din narcoticul esteticii. A estetiza lumea înconjurătoare, privilegiind imaginea înșelătoare, decontextualizînd-o și agitînd-o în scopul unei seducții immediate, echivalează cu un fel de exorcizare a realității, sau, ca să folosesc termenul lui Leach însuși, cu
Estetica îndrăgostitului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17882_a_19207]
-
dau (se pare că e un tînăr medic stabilit la New York). Titlul publicației plasate sub un motto din Borges - "Nu există lucru care să nu fie un nor" - e justificat liric în editorialul numărului inaugural: "Mai puțin importantă decât viața trăită nemijlocit, iată o nouă revistă de cultură. Ea este exact ceea ce numele spune: o colecție de texte călătoare, mai de durată sau nu, coagulate cu o anume disperare bucuroasă în golul albastru, uneori desenând alte lucruri după cum (și când) le
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17187_a_18512]
-
Alex. Ștefănescu O viață trăită prea repede Redacția revistei Manuscriptum a realizat și pus în circulație un număr special Cristian Popescu, însoțit de o ediție anastatică a unui voluminos caiet-manuscris al poetului, dăruit de el pictoriței Laura Covaci. Ambele tipărituri se remarcă prin profesionalism și
Cine a fost Cristian Popescu? by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17192_a_18517]
-
Deborei, deși iubirea ei e selectivă și presupune întotdeauna un cuantum de suferință. E o iubire amestecată cu milă și disperare, îndreptată nu asupra celorlalți, ci asupra sinelui care astfel își confirmă sieși că viața e grea și nu merită trăită. De altfel, după ce duce o viață semi-sinucigașă, Debora moare la aflarea veștii că fiul mai mare a fost răpus pe front. Miriam, fiica, înnebunește, iar Ionas, fiul mai mic, este dat dispărut în război. Singurul care supraviețuiește este Mendel, dar
Religia suferinței by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17202_a_18527]
-
Mircea Mihăieș Am început să uit zilele înfricoșătoare ale lui decembrie 1989. Secvențele mineriadei (trăite parțial la București, parțial la televizor, acasă, la Timișoara) îmi sunt din ce în ce mai neclare. Tot mai estompate îmi vin în memorie și provocările din martie 1990, la Târgu Mureș, când securitatea, punându-i pe români și unguri să se bată precum
Taifun în Calea Victoriei, 120 by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17224_a_18549]
-
de geam, zâmbind. Cu ochii pierduți în undele cenușii, mocirloase. Copleșit de îngrijorare, un timp, dar calm, aproape nepăsător, mai târziu. Topind, în fericirea că-și revedea țara, orice motiv de îngrijorare, orice teamă. în zâmbetul lui era totul, viața trăită frumos, intransigența lui structurală, plăcerea nesecată de a scrie. Ce mai încăpea, dincolo de el?" În afară de afinitatea sa (declarată) pentru Breban, Florin Sicoie are, fără îndoială, și o afinitate pentru Lampedusa. El este un poet al declinului, al timpului care fuge
DUPĂ DOUĂZECI DE ANI... by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17225_a_18550]
-
al morții, de combinat apoi cu cel al erosului. În acord cu o asemenea introducere, dar totodată cu o mare doză de insolit, întâiul capitol va conține o producție cu aspirații literare a acestei isterice - un poem halucinant despre experiențe trăite, dar mai ales fantasmate ale pacientei, dintr-o stațiune montană (e vorba de Badgastein). Aici Lisa Erdman locuiește într-un hotel alb - metaforă a liniștii și siguranței din pântecul matern, dar totodată, spre finalul cărții, și a morții. Al doilea
Coborârea în iad by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17280_a_18605]
-
nu al tramei, ci al talentului de a vedea lucrurile mereu mai aproape... Cea mai surprinzătoare secvență va fi chiar finalul morții anunțate, "murirea", amintirile fulgurante (mîinile bunicii!) și înălțarea sufletului în văzduhul senin, deasupra și departe de o viață trăită prostește... În "coperțile" filmului, aparatul de filmat zboară, și el, o dată cu sufletul eliberat, deasupra cartierului, deasupra "vieții" cu mărunțișurile, cu mizeriile, cu viciile, cu perversiunile ei, dar și cu frumusețea (care există, de vreme ce "există acest trandafir"!) și cu eroismele ascunse
American Beauty by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17286_a_18611]
-
Unul dintre destine este cel propriu-zis: întâmplările vieții, de o varietate, un dramatism, și, uneori, de un pitoresc - neobișnuite. Celălalt destin este cel profesional, de o uniformitate obsedantă, o fidelitate crispată față de literatura germană, parțial și poloneză, toate văzute și trăite strict din punctul de vedere al criticului. De aceea, cartea are o importanță informativă majoră: pe de o parte asupra modului de viață, a mentalității burgheziei și intelectualității central-europene, cu o destul de masivă componentă evreiască; pe de alta - asupra mișcării
Cele două destine ale criticului by Amelia Pavel () [Corola-journal/Journalistic/17342_a_18667]
-
Oana Boșca-Mălin " De fapt publicistica este o parte de viață trăită, e viața în raporturile cu ceilalți oameni, cu pasiunile, nedreptățile, suferințele și bucuriile ei zilnice" (M.D.). Că Mihail Sebastian a avut raporturi complicate cu ceilalți, ca a fost pasional, nedreptățit și că a avut și câte o bucurie pe ici
Ceea ce era de demonstrat, dar si de editat by Oana Boșca-Mălin () [Corola-journal/Journalistic/17933_a_19258]
-
monumentul istoric, desi desemnează trecutul recunoscîndu-l ca atare, aparține totodată prezentului, așa cum un artefact expus într-un muzeu, deci extras din contextul sau istoric, oricît i-am constată legătură cu trecutul el rămîne de fapt o parte constitutivă a prezentului trăit. Distincția dintre monument și monument istoric e interesantă din cîteva puncte de vedere, firește în primul rînd pentru că fiecare presupune un tip aparte de conservare. Monumentele, de pildă, sînt inevitabil victimele timpului real, trăit, în sensul că pot fi distruse
Între Petrarca Si Brunelleschi by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17975_a_19300]
-
fapt o parte constitutivă a prezentului trăit. Distincția dintre monument și monument istoric e interesantă din cîteva puncte de vedere, firește în primul rînd pentru că fiecare presupune un tip aparte de conservare. Monumentele, de pildă, sînt inevitabil victimele timpului real, trăit, în sensul că pot fi distruse de intemperii, prin decizie politică, abandonate, uitate. Monumentul istoric încearcă, într-un fel, tocmai să contrapotenteze această inevitabilă precaritate a monumentului, deși nu o poate face cu adevarat, pentru că ar anula implicit o distincție
Între Petrarca Si Brunelleschi by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17975_a_19300]
-
a celor două române (publicate postum) se datorește și delăsării scriitorului, care a tot întîrziat, vreo două decenii, să le publice atunci cînd le-a scris. Izbutit e și portretul lui Camil Petrescu, creionat, cu dragoste și prețuire, din amintiri trăite, omul care se tot plîngea că e muritor de foame, lua, zilnic, micul dejun la Capșa (cornuri, ouă moi la pahar, cuburi de unt, cafea cu lapte), apoi șvarțul, după ce citea gazetele zilei, extrăgînd, de acolo, ce găsea mai relevant
Memorialistică savuroasă si instructivă by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18037_a_19362]
-
gangster numit Efrén Castells, odată ajuns la un oarecare nivel de confort și respectabilitate burgheza, se deda la achiziția unei bogate colecții de pictură catalana contemporană. În aceste două exemple, imaginea livresca a Orașului minunilor pare a converge către experiență trăită a minunii orașului. Barcelona, așa cum am citit-o și străbătut-o, mi s-a dezvăluit în chip de chintesența a ăfarmecului discret al burghezieiă. Umblând, de pildă, pe urmele lui Gaudí, de la Sagrada Familia la Casa Batlló, de la Pedrera la
O declaratie de dragoste Barcelonei by Victor Ivanovici () [Corola-journal/Journalistic/18030_a_19355]