364 matches
-
mi-a scris de la Marele Cartier General rus iar prințul imperial mi-a scris de la Marele Cartier General german. Război... Am fost la Buftea. Barbu (Știrbei, n.m.) și cu mine avem ideea că austro-germanii vor ataca Italia, pentru că s-a trăncănit prea devreme. Nu vor mai putea alege ora". Și a doua zi: "Nu putem intra alături de o Rusie înfrîntă, spune Barbu. La întrebarea mea: "Brătianu rămîne la putere?", Barbu răspunde: Doar dacă Nicolae Filipescu nu răstoarnă guvernul pe baza faptului
Martha Bibescu în 1915 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15983_a_17308]
-
unității militare de-a lungul căruia se găseau înșirate posturile de pază aducând a cuști de grădină zoologică . Eu, Dorin, încă șase camarazi și maiorul Bighirel, stăpânul atotputernic peste șaptezeci de tineri nevinovați vârâți de stat în uniforme kaki,patriotice. Trăncăneam cu Dorin. Ne prinsese un subiect interesant. Ce tot vorbiți voi doi acolo?,, făcu maiorul ,deranjat de conversația noastră civilă. încurcătură mare. ,,Despre civilizația japoneză din secolul XIII domnule maior. Uf. îmi venise ideea salvatoare la țanc. ,,Daa, știu, casetofoane
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
jos dintr-o mașină galbenă ca un jilț aurit unul dintre ei era șofer semăna leit cu un pelican altul ducea în spate un contrabas și-a spus și numele s-a prezentat: smîcikov altul avea în mână o vioară trăncănea tot timpul au mâncat câteva porții de crenvurști cel cu ochelari a achitat nota de plată a lăsat deasupra ei ca pe-o floare zece franci elvețieni la urmă le-a spus celor trei că trece prin moinești „iar peste
Poezii by Ioan Pintea () [Corola-journal/Imaginative/4874_a_6199]
-
datorită poștei, vreo, să zicem, două-trei sute. Rămîn opt sute; e de ajuns! Plus că am scuza că cele mai frumoase au dispărut, nu că nu le-am putut scrie!! Bineînțeles, în trei ani, am un spațiu care-mi permite să trăncănesc cîte-n lună și-n stele, variind subiectele și sufletul la nesfîrșit. Din cele opt sute rămase, să presupunem că o treime sînt pocnite-n moalele ideei! M-am făcut om!! Cu două sute de scrisori mă pot prezenta în fața Domnului liniștit. "Ce-
Drept care, cu această scrisoare, încep numerotarea! by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14107_a_15432]
-
prin circuitul de înregistrare și puteți semna imediat. - Nu, Fara! strigă Creel. Funcționarul continuă: - Restul de o mie o sută de unități se va plăti în bani-gheață. Vă convine? - Da, da, bineînțeles. Am două mii cinci... Își stăpâni limba înclinată să trăncănească și continuă: - Da, da, e convenabil. Odată tranzacția încheiată, Fara se întoarse cu destul de multă asprime către nevastă-sa. Din adâncurile ființei lui rănite și îndurerate, urlă: - Ce tot spui să nu plătim? De nu știu câte ori m-ai acuzat că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
până devii năuc. Ce-au realizat filozofii prin autonomia lor? Nimic! N-au nici un adevăr. La urma urmelor, are și filozofia acces la adevăr, pentru că situarea spiritului în adevăr e vocațională. Babele evlavioase merg la absolut rugându-se, iar filozoful trăncănind silogisme. FRANCMASONERIE Francmasoneria dorește puterea cu lozinci democrate. Nu sunt religioși, au o singură religie: propria lor doctrină. Pe dușmani îi anulează social. Au o structură supranațională, deci sunt antinaturali. Toți cei care aspiră la unitatea speciei om anulează principiul
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
acela Batiste, sau Triste, pe cale Îl slujeam, și se interesă de viața și proiectele mele. Am făcut pe nebunul puțin, trebuie s-o recunosc. Ochii aceia foarte albaștri, larg deschiși, care parcă te ascultau cu luare-aminte, m-au făcut să trăncănesc peste măsură. I-am vorbit de Lope de Vega, pe care abia de-l cunoscusem sus pe trepte, ca de un vechi prieten. Și am adăugat că aveam de gând, stăpânul meu și cu mine, să mergem la reprezentația comediei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
vrea să-ți ceară vreun angajament în scris? rosti ea șovăielnic. O acută posomoreală îi domina gîndurile. își amintea fără încetare discuțiile cu Șișakov și cu Kovcenko - ce nu le spusese el atunci! își amintea dezbaterile din vremea studenției, cînd trăncănise pe săturate. Discutase cu Dmitri, discutase cu Krîmov, ce-i drept, uneori fiind de acord cu el. Dar niciodată în viața lui, nici măcar o clipă n-a fost dușman al partidului. Al puterii sovietice. Apoi, deodată, își aducea aminte niște
Vasili Grossman - Viață și destin by Laurențiu Checicheș () [Corola-journal/Journalistic/6442_a_7767]
-
s-o șteargă de la treabă cînd poftesc. Femeile, niciodată. Pe cer încă era lumina zilei, dar nu și pe străzi, iar felinarele erau aprinse. Băieții de vîrsta lui mergeau cîte trei-patru, fetele, două cîte două, iar grupurile de ambe sexe trăncăneau și chicoteau la ușile cafenelelor. Thaw se simțea inferior și i se părea că toți ochii sînt ațintiți asupra lui. Șușotelile pe care le auzea păreau să îi ia în bătaie de joc privirea absentă pe care o arbora pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
umplu de ură care i se întipări pe chip, într-o expresie de ferocitate implacabilă, și nu i se șterse chiar în clipa în care emoția păli. Kate păru încurcată, apoi clătinînd din cap se întoarse spre niște prietene care trăncăneau. în seara aceea, Thaw îi dădu „Cartea lui Iona“ lui Ruth, fără să simtă nici o bucurie, și apoi stătu ursuz lîngă patul maică-sii. — Știi ceva, Duncan? îi zise doamna Thaw, Ruth o să aprecieze desenul de o mie de ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
vorbeau liniștit și nedeslușit, cu excepția unui cuplu care părea că se ceartă. — ...o formă de viață ca mine și tine. — ...iată ferigi și iarbă... — Ce-i atît de frumos la iarbă? în timp ce treceau printr-o mulțime invizibilă de copii care trăncăneau, simțiră pe fețe picături adevărate de ploaie, iar ceața deveni aurie și se ridică. Drumul drept, taluzat pe alocuri, se întindea fără nici o meandră peste nisipul vălurit, spre un munte care se vedea la orizont. Ferme mici, cîmpuri și păduri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
el, ciupindu-l, smulgîndu-i fire de păr și trăgîndu-i călcîie-n coaste. Atunci puneau mâna și pe mine și mă zgâriau ca pisicile pe obraz și pe umeri. Urmau, monoton, ore-n șir de bătut cu pa-pucii-n perete, una lângă alta, trăncănind în tichitană și zbuciumîn-du-se, până când intra sora și le lua de ciuf pe amândouă. Atunci se porneau să țipe și dădeau vina pe mine: eu eram vinovat de harababura din cameră, de gălăgie, de tot. Eu nu le lăsam în
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
simplu. Tu crezi că Angelica era chiar așa, in curul gol? Băi prostule, curul ăla e desenat pe costum, nu e al ei. Și țâțele, și flocii, tot. N-au voie să apară chiar în pielea goală!" Și-au tot trăncănit după aia despre cât le-or plăti ca să apară așa în filme. În oraș erau filme "interzise copiilor sub 14 ani", dar Jean zicea că-n alte țări sânt și filme atât de porcoase, că erau interzise și bărbaților, și
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
bunicul, unde mirosea a țigări de foi. De pe verandă intram în hol, unde atârnau în cuier puștile și flintele, iar câinele lui de vânătoare ne saluta scheunând, un cocker spaniel negru pe care-l îndrăgisem. Ne duceam în sufragerie ca să trăncănim acolo, la masă, ore în șir sub peisajele înrămate pe care tata-mare le primise în dar, cu prilejul jubileurilor sărbătorite de firmă. La aceste evenimente se bea vin depozitat în pivniță, în sute de sticle, iar eu - nepotul lui preferat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
tare: „Să vezi că nașii nu-s acasă. Vorba ceea: „Vino la ora două, că eu la ora douăsprezece plec de acasă”. Auzi-l cum bârfește pe la colțuri - a vorbit învățătorul, deschizându-le ușa. Ce să facem și noi, nașule. Trăncănim, să treacă vremea. Hristos a Înviat! Adevărat a Înviat! Intrați repede că se crapă mălaiul - i-a îndemnat pe același ton de șagă învățătoarea. Noi ne așteptam la o fripturică de miel și la cozonaci, udate cu vinișor de anțărț
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
să vin. Cuvintele șiroiau din șoricică, cuvinte fără sens, frivole, stupide, salvatoare. Bombardamentul rapid, marca Travis, care o scosese din sărite pe Karin ani întregi, părea acum o ploaie așezată de aprilie, care făcea să crească nivelul apelor, revitalizând pământul. Trăncănind întruna, Bonnie Travis se tot trăgea de fusta largă de lână și de puloverul mițos tricotat de mână, cu peticele sale de lână oliv amintind de culoarea pe care o căpăta Platte în august. Pe lanțul de la gâtul ei, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
întreabă oamenii. Karin uitase cât de amețitor de lipsită de noimă putea fi existența. Mark zăcea pe marginea patului, un faraon de piatră, holbându-se la gura complicată, mobilă a lui Bonnie. Temându-se să se oprească din vorbit, ea trăncănea înainte despre corturile care încadrau ieșirea de pe I-80, despre goana simulată a bizonilor, despre stația Pony Express în mărime naturală și despre epopeea construirii autostrăzii Lincoln. —Și ai parte de toate astea cu numai 8,25 dolari. Îți vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
o afunde iar în sclavie. În camera lui Mark, pedichiura era pe sfârșite. Mark stătea pe pat, uitându-se atent la degetele lui cum s-ar uita un leneș la o creangă de copac filmată. Bonnie se învârtea în jurul lui, trăncănind. — La țanc, îi spuse ea lui Karin. Poți să ne faci o poză? Bonnie scotoci prin geanta ei fermecată și scoase la iveală un aparat foto de unică folosință. Se așeză lângă ghearele posterioare ale lui Mark, verdele ochilor ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
-i era de nedescris. Se contrazicea la fiecare frază: Mark își revenea văzând cu ochii; era mai rău decât o cauză pierdută. Gândea, identifica obiectele și chiar putea vorbi; era blocat încă în avarie, mergând ca un urs dresat și trăncănind ca un papagal pervers. Daniel o întrebă cum se descurca. Bine, în condițiile date. Zilele erau lungi, dar le putea face față. Cu ajutor, implora vocea ei, fără să vrea. Se gândi să-l roage pe Daniel să se întâlnească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
jumătatea de cupolă moale, binevoitoare, a feței și barba cenușie revărsată - o combinație între Charles Darwin și Moș Crăciun - și-l salutau de parcă ar fi fost un bunic inofensiv. Bărbatul dărâmat se apropie, netezindu-și vesta slinoasă, bâțâindu-se și trăncănind. Weber era prea intrigat de ticurile lui faciale ca să-i întoarcă spatele. Dădu drumul unui șuvoi confuz de cuvinte. Hei, salutare. Ce mișto că ne-am întâlnit iar. Mai ții minte mica noastră călătorie în vest - numai noi trei? Expediția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Blackie-doi. —Javra asta e aproape la fel de bună ca a mea, spunea Mark. Doar un pic mai neascultătoare. Din când în când, îi dădea voie lui Karin să vină cu ei, dacă-și ținea gura. Barbara îl putea asculta pe Mark trăncănind întruna despre mașini modificate, multă vreme după ce Karin amorțise. — Când sunt într-un parc auto, nu-mi mai vine să plec, declara Mark. Se lansă într-o descriere amănunțită a anatomiei vehiculului pe care-l construia în mintea lui: mașini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Se întoarce spre Mark, rugător. Aveai și tu una în mașină. Tocmai... tocmai le cumpăraserăm. Ăsta era jocul? Vorbitul tău prin stație? Tu erai? Cap de capră? Tu l-ai inventat, frate. Te făcea să râzi. Făceam chestia cu stația, trăncăneam între noi de la distanță, când tu ai... Mark Schluter e o statuie. Marmură, nu alta. Și voi. Sunteți băgați în toată chestia asta. Încep să vorbească în același timp, încercând să explice, să ascundă adevărul. Mark își acoperă urechile cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
acesta era singurul care-i cunoștea această slăbiciune fatală. Ascultă și-i cântă în strună, încuviințând din cap la amănuntele pe care i le dădea - apartamentul de salvare pe care îl pregătise, avocatul care promitea protecție convenabilă. Îl lăsă să trăncănească despre viitorul care-l aștepta. Măcar avu decența să n-o întrebe dacă era dispusă să-l umple. Și această scurtă escapadă n-o costase decât un sărut pe obraz și cedarea părții ei din nota de plată. Când își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
întinde palma către dovada incriminatoare - câmpul ticsit de păsări. Există oare ceva de vrut? Ea se uită în altă parte, stânjenită. Se ridică în capul oaselor, arătând spre perechea din apropiere - două păsări mari și agitate, mergând cu aripile întinse, trăncănind. Una dintre ele șuieră o melodie, patru note de surpriză spontană. Cealaltă preia tema și o îngână. Sunetul îl străpunge - creația pălăvrăgind pentru sine, lăsându-l pe dinafară. Vorbire adevărată, pe care doar un cocor o poate decodifica. Ar putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
vecin și privești funeraliile la televizor. Tatăl tău se află acolo, pierdut În mulțime. La mitingul de doliu, vorbește unul, Ceaușescu Nicolae. Are părul ondulat și buze groase, lipicioase. Când spune aproape sufocat, „Adio, scumpe tovarăș și pretin”, soțul vecinei trăncăne că, „ăsta este Înlocuitorul lui Dej”. Nevastă-sa Îl aude din bucătărie, de unde se Întoarce cu orez cu lapte pus În ceșcuțe mici și pudrat cu scorțișoară. Îi aruncă acrită, că, „pe dracu’ Înlocuitor, nu vezi că-i bâlbâit ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]