360 matches
-
tot orașu’, că e În rețea și poa’ să fie și Dumnezeu, el n-are ce face! Pe mă-ta n-ai ce face, hai, sictir! i-am zis, vă dați seama că l-am mâncat cu fulgi cu tot... Trăncănea și se umfla În pene, jovialitatea lui de mitocan viclean. Degeaba făcuse aluzie la ședința de la Institut, degeaba se uitase de două ori la ceas. Celălalt se tolănea, din ce În ce mai confortabil, pe canapea, cu diplomatul Între picioare, și paharul Îi era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
îngroșase. Capul i se micșorase. Părul rărit și tuns scurt păstra doar o mică șuviță rebelă pe frunte. Numai hotărârea din priviri rămăsese la fel de îndârjită. ― Ai vești despre băiatul meu? L-ai văzut? Dragă marchize, mergeți să vă culcați! Ați trăncănit destul! Plecăm într-o jumătate de oră. Napoleon vorbea fără să i se adreseze direct marchizului, privindu-l doar pe Dante Negro. ― Într-adevăr, l-am văzut! interveni acesta, în timp ce Cauraincourt se topea tăcut pe ușă. Băiatul este sănătos și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
copilaș făcea baloane din săpun. De undeva se auzea un cântec de-al lui Ayumi Ishida și am simțit chiar miros de curry. Tramvaiul [erpuia printre alei intime. Pe traseu s-au mai urcat câțiva pasageri, dar cele trei bătrâne trăncăneau neîncetat. Am coborât din tramvai în apropierea stației Otsuka și am mers după harta lui Midori, până am ieșit într-o stradă mare. N-am prea avut la ce să mă uit și magazinele nu mi se păreau deloc prospere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
piept o rachetă de tenis cu aceeași grijă cu care o mămică și-ar fi ținut copilașul, cealaltă avea brațul plin de cărți și un LP cu Leonard Bernstein. Amândouă erau drăguțe și îmi era clar că le place să trăncănească vrute și nevrute. Dinspre clădirea clubului studențesc se auzea o voce de bas, care f\cea game. Pe ici, pe colo, se vedeau grupuri de câte patru-cinci studenți care schimbau opinii, râdeau sau țipau unii la alții. În parcare, câțiva indivizi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
un bărbat? — Măi să fie! Doar nu se gândește nimeni că o să intri peste noi în toiul nopții și o să ne violezi. Normal că n-o s\ fac așa ceva. — Deci, nu e nici o problemă. Stai la noi și o să putem trăncăni pe îndelete. E cel mai comod așa. Cu siguranță o să ne cunoaștem și o să ne înțelegem mai bine. Eu vă pot cânta și la chitară. Să știi că mă cam pricep. Chiar nu vă deranjez? Reiko și-a aprins a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Încerca să-și ascundă metehnele. Sunt sigură că ținea foarte mult la tine și făcea tot posibilul să-i cunoști doar părțile bune. Cu mine nu se purta așa, își dădea arama pe față și era cumplit de capricios... ba trăncănea, ba cădea, în următoarele secunde, în butoiul cu melancolie. Așa a fost de mic copil. A încercat el să se schimbe, dar... Naoko își schimb\ poziția pe canapea. — A încercat din răsputeri, dar n-a reușit și asta îl înfuria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
fată cu care se întâmpla să fiu coleg la cursul de „Istoria teatrului - II“. Nu, nu murise. Dormea profund. Mi-am apropiat urechea de fața lui și i-am simțit respirația slabă. M-am mai liniștit și am început să trăncănesc cu soția pacientului din patul de alături. Ea nu mi-a vorbit decât despre Midori, presupunând probabil că sunt prietenul ei. — E o fată minunată, spuse ea. Are foarte multă grijă de tatăl ei, e bună și blândă, sensibilă, harnică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
spus nimic, dar a rămas cu privirile ațintite pe mine tot timpul cât am vorbit. Bineînțeles că nu-mi era limpede dacă înțelege sau nu ce spun. — Gata, nu vă mai plictisesc! Mi se f\cuse o foame teribilă după ce trăncănisem atât. Nu mâncasem aproape nimic la micul dejun, iar prânzul doar pe jumătate. Îmi părea rău că n-am mâncat ca lumea de prânz, dar regretele nu-mi erau de nici un folos. M-am uitat în dulăpior să văd dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Da’ nu-mi mai făceam griji În privința lui, pentru că - cine să-l creadă? Domnul Sing n-o să facă vreo plîngere, asta era clar. Și nici gălbejiții. CÎt despre puștiu’ care vîslise, eram sigur că n-o să facă nimic. Eddy o să trăncănească probabil, mai devreme sau mai tîrziu, da’ cine stă s-asculte un bețiv? Spune, cine-ar putea dovedi ceva? Sigur, mult mai multe discuții aș fi avut cînd i-ar fi văzut numele lui Eddy pe listă. În privința, da, chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
se umflau sânii. În acele zile chimia dintre noi a fost atât de bună, încât n-a mai trebuit să mă gândesc la Adelina ca să rămân în erecție. Mergeam apoi împreună la baie, acoperiți de zgomotul tramvaielor care începeau să trăncăne. Eu făceam duș, ea făcea pipi. Îmi plăcea s-o privesc, chiar dacă se strâmba copilărește: nu te uita, Piti, lușine male, nu-i frumos. Ea la mine n-avea rost să se uite: pur și simplu mă blocam și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
mele, acum ridică doar capul, dar imediat se prăbuși la loc, sub salcâm. Am introdus-o pe Adelina în casă. I-am pus înainte niște chipsuri, am ieșit afară, mi-am turnat o găleată de apă-n cap. După ce am trăncănit verzi și uscate jumătate de oră, m-a întrebat unde era toaleta. Afară. S-a ridicat și, din doi pași, a traversat camera. La intrarea în bucătărie, cărămizile din picioare i s-au pocnit de pragul înalt. Corpul de funie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
ai plecat, din Parchet! Băi, Croco, mai zii o vorbuliță, și mă jur că-ți plombez gurița spurcată, cu asta! și Apostatul îi arată nevricosului de Crocodil, sticla de vin, golită. Nu glumesc! Ai întrecut măsura! Domolește-te! Nu mai trăncăni! Cu domn' Dan, n-ai tu nici în clin, nici în mânecă! Cu domnu' Avocat, nici atât! Ce-a pățit el, e treaba lui! Nu te f...te grija, pe tine! Pe urmă, mă, băiatule, orice șut în cur, e și-
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
lucrurile în glumă, dar când află ce poruncă strașnică i-a dat boierul cel bătrân primarului, se întristă rău. Uite, domnule, ce încurcătură iese dintr-o vorbă aruncată. Îi venea să-și muște limba că s-a apucat de-a trăncănit, încît acuma o să prindă țăranii ură pe dânsul să nu mai aibă trai cu moșia. Dar cine să-și închipuie că Iuga are să facă atâta tărăboi dintr-un fleac de nimic?... Spuse primarului să nu se pripească și să mai
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
inimile lor. Îi păru rău că i-a primit și mai ales că le-a îngăduit să se întindă la vorbă. Dar își da seama că nu mai poate drege greșeala cu răul. Murmură morocănos: ― Aide, lăsați gura, c-ați trăncănit destul! Nu mai aveți nici rușine, nici bună cuviință... Apoi îi măsură pe rând, încet și rece, și pe toate fețele citi limpede aceeași dorință mare. Privirile lor stăruitoare îl frigeau, în tăcerea neliniștită răsună atunci deodată aspru, prelung: "Huo
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
de afaceriști care ocupaseră o masă încărcată ostentativ. În mijlocul lor și în centrul atenției se afla el, cu figura lui lungă și slabă, înțolit sclipitor, dar arătând tot a golan cu găvanele ochilor stinse. Zăcea blazat pe scaun, pe când ceilalți trăncăneau cu o anume veselie cam mitocănească. Am simțit totdeauna repulsie față de obrajii aceia lucioși și hainele de cioclu indecent prin care oamenii de felul lor înțeleg să se remarce. Dar, desigur, eram în primul rând contrariat de schimbarea nesperată în
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ea era ușor de trăit. Dintr-o astfel de seară mi-a rămas singura mea experiență halucinatorie din acea vreme, despre care n-aș putea să spun mare lucru, nici să-i găsesc vreo explicație. Eram într-o pauză și trăncăneam despre fotbal sau despre altceva. Fetele, mai studioase, se strânseseră la tablă și căutau diferite localități pe o hartă a Europei. Multe din ele erau mai înalte decât băieții și aveau sâni rotunjiți frumos sub sarafan, în jurul lor, necăjindu-le
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
de rață, puternică, puțin spartă, mi se păreau vag cunoscute; în toate pauzele, timp de vreo lună de zile din trimestrul întîi, am văzut-o fără s-o văd cu adevărat stând în hol într-un grup de prietene și trăncănind încontinuu. Era foarte elegantă, purta inele cu pietre prețioase, schimba des cerceii cu clipsuri, căci nu avea, probabil, găuri în urechi. Desigur, în timpul orelor își scotea inelele, dar le păstra dacă profesorii erau bărbați mai toleranți, cum era Tom, de
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
accelerate până la palpitații, durerea grea și caldă din coșul pieptului și din oase, insomnia în care trebuia să combin la nesfârșit monologuri amare. A doua zi, la școală, silueta ei mi-a sărit de la început în ochi: ca de obicei, trăncănea în mijlocul colegelor, fără să-i pese dacă o ascultă cineva sau nu, fără să asculte vreodată replicile lor. Ce afectate păreau înfloriturile ei retorice, expresiile franțuzești și nemțești pe care le risipea nepăsătoare în jur! Era un limbaj de bătrână
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
mințit de multe ori, dar în privința asta nu mă pot îndoi de ea. Așa că păstrează-ți pentru tine sarcasmul, n-o cunoști.) Apoi nu ne-am mai văzut multă vreme. Ne-am întîlnit pe stradă, întîmplător, toamna, în octombrie. Am trăncănit nițel și ne-am dus fiecare spre casa lui. Am ajuns tulburat, spre mirarea mea. Am simțit pentru prima dată că țin la ea, că-mi lipsește. A doua zi m-am dus de dimineață la facultate. Am așteptat-o
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
și nu știu ce în păr, kitsch mizerabil, din cele care zac și prin artizanatele noastre. Se asculta într-o tăcere religioasă Nat King Cole. Iat-o pe Cenușăreasa mea, pe femeia visurilor mele, cu care vroiam să mă căpătuiesc, uite-o trăncănind despre kentane, uite-o vorbind despre cargouri, uite-o obsedată dacă Mărăști se întoarce pe zece sau pe cincisprezece. Uite-o extaziindu-se de un jeg de ilustrată în relief, primită din Valparaiso, înfățișînd, ca pe cutiile de bomboane, o
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
albă, niciodată așezat îndeajuns de la îndemână ? Sau întinzând mâna obosită după cordon, iritat că tocmai în clipa când se simte mai rău nu-i stă nimeni în preajmă, că Sophie acum a plecat cu Margot într-o vizită, că Maria trăncăne cu vizitiul la bucătărie, că soldatul trimis de amicul lui, colonelul Ioaniu, tocmai a ieșit cu unguroaica în Cișmigiu. Că sora a plecat s asculte slujba de seară. Singur, în casa totdeauna plină de lume, în care, de când el se
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
declanșează sarabanda unei scriituri pitorești, îndrăcite, în stilul oral al lui Céline, reinventând vorbirea populară și lirismul străzii într-o țară unde limba de lemn era coșciugul imaginației : dacă Vica, eroina Gabrielei Adameșteanu, este un om liber, este pentru că ea trăncănește ca personajul lui Céline, Bardamu... La peste 70 de ani, această femeie care muncește din greu pentru alții a asistat la toate cataclismele unei epoci pline de trădări, știe totul despre oameni și povestește, povestește, povestește... Dar această neobosită cârtitoare
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
O siluetă pășește pe alee, În Întuneric, te ridici și vă sărutați, fără să vă spuneți nimic. A doua zi, În autocarul care vă duce la aeroport, dormi cu capul pe umărul ei, iar În avion luați micul dejun Împreună, trăncănind despre lucrurile mișto pe care le-ați văzut și le-ați făcut și despre ce o să le povestiți prietenilor acasă - vi s-a schimbat statutul În cercurile voastre, pentru că acum sînteți niște oameni de lume, care au călătorit În afară
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
acolo e nevoia noastră cea mai mare, sînt pline cu conserve suple de mazăre și borcane grase cu pastă de roșii și oferta se oprește cam aici. Dar aceste drumuri și activități comune au folosul lor, leagă prietenii. În camion, trăncănim despre mărci de haine despre care doar am auzit, despre niște cizme gen George Michael aduse din Italia pe care cineva le-a văzut la un tip, despre trupe de muzică și fotbal și filme, apoi iar despre haine, și
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
lucrurile astea nu sînt o exagerare, se Întîmplă. Scap de acolo, pentru că unul din veterani Îmi ia apărarea. Am vorbit cu el În primele zile, e un tip din Cluj, i-am zis că știu Clujul, am rude În zonă, trăncăneam aiurea deasupra unui sac de cartofi la bucătărie. Părea un tip de treabă, poate chiar e, se lasă tîrÎt de anturaj sau poate s-a nimerit pe- acolo. Dar Box nu se dă bătut. La stingere, mă trezesc cu el
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]