699 matches
-
Elenă Armenescu în recentă sa carte, De mână cu Orfeu, apărută la editură Mirabilis, în condiții grafice deosebite, cu desene semnate de Andrei Câmpan, extrem de potrivite cu substanță și tonul poemelor, în pandant. ... Citește mai mult Mitul lui Orfeu, poetul trac, născut din muză Calliope și zeul Apollon, ce-și acompania cu vocea și lira versurile îmblânzind oamenii și fiarele, a traversat veacurile. Nefericită să poveste de dragoste precum și tragicul lui sfârșit au inspirat numeroase creații artistice în teatru, film, muzica
VICTORIA MILESCU [Corola-blog/BlogPost/376666_a_377995]
-
bogat decât invers. Autorul subliniază că, în realitate, o bună parte din limba vorbită de daci și romani era comună, provenită dintr-o epocă mult anterioară, din același spațiu cu cel locuit de geto-daci. Izvoare antice spuneau că Traian era trac iar războiul dintre cele două popoare a fost unul fratricid. Afirmația lui Petru Maior, de acum două sute de ani este edificatoare: „...ne-am obișnuit a zice că limba românească e fiica limbii latinești,...totuși de vom vrea a grăi oblu
2, PROF. ANICA TĂNASĂ, de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1918 din 01 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375060_a_376389]
-
întru Hristos și întru sine, ca Apostol al Creștinismului social pe care l-a promovat cu osârdie. Jertfa a fost sinonimul conștiinței sale morale. A suferit prigoană, persecuție, temniță, purtându-și crucea și renăscând strălucitor de fiecare dată ca Marele Trac și Apostol Pavel, predicând în marile Cetăți ale Neamului. Pe toți îi asculta cu mare atenție și cu multă răbdare îi aducea pe mulți la isihia și dragostea lui Hristos. Dacă în Vechiul Testament Frica era începutul Înțelepciunii, în Testamentul Iubirii
MARI JERTFITORI ŞI MĂRTURISITORI AI FILOCALIEI ORTODOXE ROMÂNE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1422 din 22 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372047_a_373376]
-
romanizarea, Ca dogmă academică ,,adevărată,, Și nu acceptă revizuirea, acuzarea, Nici dovezile de arheologie curată! Mai bine trăiesc în cloaca minciunii Decât să-și recunoască greșala, Noi avem sentimentul amărăciunii Și nu m-ai acceptăm amăgeala. Fiind născuți din strămoșii traci Am dat startul cert al reîntregirii, Fi-vom noi, victorioși eroi daci Ai erei noi, ai împământenirii? Deșteaptă-te române, fi-i dac, Din somnul ce nu-ți dă nemurirea, Privește din al istoriei cerdac Cum tinerii îți aduc împlinirea
NEDREPTATE ISTORICĂ (REVIZUITĂ) de MARILENA DUMITRESCU în ediţia nr. 1702 din 29 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372204_a_373533]
-
au risipit-o în mărgăritare mirifice de rouă. Vântul și-a pregătit partitura sa sublimă. Lumina s-a așternut Cale pentru Pogorârea Fiului Împărătesc, iar Îngerii și-au întregit Filarmonica divină pentru a susține Concertul Colindelor Pruncului dumnezeiesc. Ursitoarele Sibile trace cu poruncă de la Duhul Sfânt au ales pe cea mai frumoasă și mai înțeleaptă Crăiasă a pământului pelasg pentru a-L zămisli pe Mântuitorul lumii Hristos. Pământul a scormonit în pântecele sale și-a încropit Peștera Nașterii Domnului. Vântul a
PRIMĂVARA ÎNFLORITĂ ÎN LUMINA ÎNVIERII DOMNULUI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2298 din 16 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379269_a_380598]
-
uscată și a purtat-o în peșteră așternând Ieslea minunată. Păstorii de pe câmp au ales companie din turma animalelor. O Stea specială și unică s-a aprins de bucuria celei mai mari Vestiri și a călăuzit de pe tărâmurile și tronurile trace pe cei trei Regi-Magi. Iubirea Duhului Sfânt sub privirea atentă suverană, caldă a Părintelui, dragostea Mamei-Fecioare și Natura i-au oferit lui Iisus cea mai frumoasă copilărie, împletită cu soare, smerenie, multă chibzuință, rugă, cântare, tâlcuiri, înțelesuri, asumări, împliniri, biruințe
PRIMĂVARA ÎNFLORITĂ ÎN LUMINA ÎNVIERII DOMNULUI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2298 din 16 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379269_a_380598]
-
minuni mai mult prin marea mea înțelepciune. Dar Penelopa dragă era dulcea minune ce îmi turnase-n dor aprinși cărbuni. Zdrobită fuse Troia și am plecat grăbit către Ithaca spre-a trăi în pace, dar mă împinse marea spre țărmurile trace și spre ciclop pe care l-am orbit. Am stat un an la Circe și i-am făcut un fiu, am biruit sirenele sublime și valurile care dansau în chip de știme, doar ca lângă cei dragi din nou să
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1534 din 14 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377798_a_379127]
-
început atunci căutarea de noi variante, apoi s-a pretins că s-au găsit noi interpretări științifice pentru a sublinia valoarea documentară a Mioriței. Cîțiva critici au văzut în moartea ciobănașului, concepută ca o adevărată nuntă, manifestarea unui vechi substrat trac, alții au aflat aici marca unei culturi ortodoxe. În De Zalmoxis à Gengis Khan (Paris, 1970), Mircea Eliade face un bilanț al acestor studii și revenind asupra orientărilor istoricilor, folcloriștilor, filosofilor subliniază confruntarea a două demersuri opuse în analiza Mioriței
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
dacii credeau în nemurirea sufletului, Zalmoxis fiind judecătorul lor, tot el învățîndu-i și doctrina lui Pitagora. În sfîrșit, Kogălniceanu recunoaște că "se știu foarte puține lucruri despre limba dacilor. Printre altele, se crede că aceasta este un dialect al limbii trace amestecat cu cuvinte sarmate". A doua carte a istoricului include o perioadă lungă, care pornește de la epoca lui Traian și merge pînă la sosirea bulgarilor în 678. Această cronologie este semnificativă pentru că omite o dată care se află la originea disputei
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
interminabile, știința contribuind la înmulțirea stimulantă a ipotezelor. Căile reflecției lingviștilor insistă cînd asupra relației latinitate-continuitate, cînd asupra relației latinitate-spațiu de circulație deschis, cînd asupra importanței substratului dac, care conferă specificitatea limbii române, cînd asupra influenței mult mai amplului substrat trac, care așază evoluția limbii în vecinătatea albanezei. Tradiția latinizantă își are începuturile în cronicile secolului al XVII-lea și este impusă în secolul al XVIII-lea de către Școala Ardeleană. Această tradiție este reînnoită prin contribuțiile aduse de cercetările lingviștilor de la
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
legătura între o limbă și spațiul său de origine. Or, valorizarea substratului balcanic mută limba română din leagănul său dac, în momentul în care studiul asupra permanenței acestui substrat dac reinstaurează continuitatea daco-romano-română. Această ipoteză, a rolului determinant acordat substratului trac, elimină celelalte dezbateri, cum ar fi acelea ridicate de datare și măsura influenței slave asupra românei. Interesul bazat pe efectele lingvistice ale slavizării aparține în mod esențial perioadei staliniste, sovietizante, a istoriei României, cum o dovedește studiul lui Petrovici, intitulat
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
knew the dread result. Los sat în showers of Urizen watching cold Enitharmon. Hîș broodings rush down to hîș feet, producing Eggs that hatching Burst forth upon the winds above the tree of Mystery. Enitharmon lay on hîș knees. Urizen trac'd hîș Verses. 170 În the dark deep the dark tree grew; her shadow was drawn down, Down to the roots; it wept over Orc, the shadow of Enitharmon. Low saw her stretch'd, the image of death, upon hîș
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
220 He turn'd from side to side în tears; he wept & he embrac'd The fleeting image, & în whispers mild woo'd the faint shade: "Loveliest delight of Men! Enitharmon, shady hiding " În secret places where no eye can trace thy wat'ry way, "Have I found three? have I found thee? tremblest thou în fear 225 "Because of Orc? because he rent hîș discordant way "From thy sweet loins of bliss? red flow'd thy blood, "Pale grew thy
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
lituaniană, Marija GIMBUTAS, a răsturnat teoria priorității Mesopotamiei în civilizația lumii, apreciind că "România este vatra a ceea ce am numit vechea Europă". Tăblițele de la TĂRTĂRIA stabilesc, fără tăgadă, că inscripționarea comunicării umane a apărut pe meleagurile noastre; nu întâmplător strămoșii traci au fost menționați de HOMER în "ILIADA", cu referire la vitejia, ca și la bogăția lor. Întinderea lor acoperea și pământul Basarabiei (Republica Moldova), însă cuibul statal se afla în centrul Transilvaniei, în apropierea Munților Apuseni, în zona cunoscută sub numele
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
și Dorienii din perioada anilor 1000 î.h. și continuând cu Ilirii, Celții și Romanii, urmați de hoardele de Huni, toți aceștia cotropind teritorii, comițând abuzuri și masacre asupra populației. În acest conglomerat de invadatori, trebuie să remarcăm prezența neamului Trac, singurul poate care nu a manifestat o fire de cotropitor. Se poate spune, deci, că existau toate premisele pentru ca, mai târziu, mozaicul popoarelor balcanice și entităților lor statale să fie definit cu termenul de "butoi cu pulbere", gata oricând să
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
à la limite du compréhensible. Rune, pretutindeni rune, Cine vă-nseamnă, cine va pune ? (Rune) (Blaga, 2010 : 179) Runes, partout des runes là et ici qui vous appose, qui vous inscrit ? (Runes) (Drăgănescu-Vericeanu, 1974 : 197) Runes, partout runes, qui vous trace, qui vous assume ? (Runes) (Stolojan, 1992 : 99) La même traductrice introduit deux déictiques, " là et ici ", encadrés par des tirets, pour des raisons prosodiques (préservation de la rime du texte source). Pourtant, la rime peut être recrée dans la traduction sans
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
mult, trecerea la creștinism este, foarte adesea, o simplă traducere din păgânismul anterior. Se știe de unde vine marele cult al Maicii Domnului, în Apus și Răsărit, s-a recunoscut, pe bună dreptate, în Sf. Gheorghe continuarea atât de popularului "erou trac", iar Sf. Cosma și Damian apar, în secolul al IV-lea, ca înlocuitori ai dioscurilor, la Cavarna, în Dobrogea. (Un istoric, Zeiller-"Les origines chretiennes dans les provinces danubiennes", Paris, 1918, se întreba dacă aceste credințe orientale au fost un
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
locului ales de credincioși și apărătorul locuitorilor din dioceza sa. Viața romană la Dunăre era puternică și înfloritoare, episcopatele numeroase o dovedesc.34 Răspândirea creștinismului printre barbari este opera misionarilor, astfel, Sf. Niceta de Remesiana a contribuit la creștinarea bessilor traci. După apariția ereziei ariene, populația latină, ca și romanitatea răsăriteană, au rămas fidele ortodoxiei Bisericii universale. Episcopatele latine s-au menținut și în vremea stăpânirii hunilor, acestea au apărat pe locuitori împotriva năvălitorilor. Împăratul Justinian a reorganizat episcopatele, subordonându-le
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de avari, 3000 de gepizi, 800 de slavi și 2000 de "barbari", adică daco-romani, străromâni. În cele din urmă, sub asaltul atacurilor avaro-slave la Dunăre, în anul 602, s-a declanșat revolta militară romană care a transformat pe "sălbatecul centurion trac" (Iorga), Focas, în împărat al Bizanțului.17 După revolta militară și moartea împăratului Mauriciu, în anul 602, slavii străpung limesul danubian și năvălesc ca un torent în sudul Dunării, peste Moesia și Macedonia, ajungând până la Constantinopol. Ulterior, în cursul primei
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
aibă o biserică independentă, țarul Boris s-a hotărât definitiv pentru acceptarea creștinismului bizantin (870), fapt de cea mai mare importanță în istoria Bulgariei. Urmare însemnată a creștinării pentru societatea bulgară a fost ștergerea deosebirii etnice între bulgari și populația tracă romanizată, condiție necesară pentru alcătuirea unui popor bulgar unit. Creștinismul a coagulat societatea bulgară. În acest fel, protobulgarii au fost asimilați definitiv în masa slavă, iar limba slavonă s-a impus ca limbă oficială în stat și în biserică. Ulterior
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Primul țarat bulgar (679-971) Formațiunea statală proto-bulgară recunoscută de împăratul Constantin IV Pogonatul, prin tratatul din anul 681, era condusă de un han (Asparuh), ajutat de aristocrația tribală bulgară și slavă (vezi mai sus). Majoritatea supușilor o alcătuiau populația locală tracă, romanizată și creștinată, și triburile slave stabilite în masă, în prima jumătate a secolului al VII-lea, pe teritoriul de la sud de Dunăre, ocupat, după 679, de bulgari. O parte a populației locale pierise în luptele cu năvălitorii slavi, o
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
în urma pătrunderii masive slave a fost asimilată treptat (slavizată). Numai elementele romanice din regiunile de deal și de munte (Munții Haemus, Pind) și-au conservat neamul. Păstorii români (vlahi) din Macedonia și Bulgaria, nordul Greciei și Albania sunt urmașii păstorilor traci romanizați . Păstorii români din Carpați și Haemus nu sunt nomazi, iar transhumanța lor presupune legarea de așezări omenești stabile-satele se află la câmpie iar vara urcă turmele la munte. Dar la sud de Haemus, în Pind, Rodopi și Gramos, satele
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
și Kr. Sandfeld, cuprinde limbile bulgară, albaneză, neogreacă și română, mai puțin sârbo-croata. Weigand considera albaneza, româna și bulgara ca trei ipostaze ale aceleiași limbi "balcanice", albanezii fiind traci care vorbesc (păstrează) limba veche, românii fiind traci romanizați, iar bulgarii traci slavizați. Însă, deși limbile balcanice prezintă concordanțe, acestea nu merg până la identitate completă. În același timp, este incontestabil că un număr relativ ridicat de cuvinte, mai ales în albaneză și română, provin din idiomurile populațiilor preromane și anterioare slavilor. Astfel
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
al acestora indică pregnanța lor deosebitoare, ce ilustrează originalitatea și vechimea indo-europeană, ca și exclusivitatea lor românească. Ele se deosebesc net de elementele slave ori de împrumuturile ulterioare și, în aceeași măsură, de elementele latine. Aceste elemente vechi, neromane, autohtone (trace) erau prezente în limbă anterior oricăror împrumuturi externe faptul este semnificativ în cel mai înalt grad și concludent din punct de vedere cronologic, istoric.44 În legătură cu originea limbii române, unii istorici aduc argumente lingvistice ce subliniază asemănările între română și
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
cele ale istoricilor, "este imposibil să nu ajungem, în mod logic, la al treilea punct de vedere, adică la ideea formării limbii române primare în întreaga regiune care cuprindea atât vechea Dacie Traiană, de la nord de Dunăre, cât și provinciile trace și ilire, din sudul fluviului".48 În evoluția limbii române (vechi) există două perioade distincte: cea dintâi, 275-602, începută după retragerea aureliană și încheiată odată cu invazia slavilor în sudul Dunării, este cea în care centrul de gravităție al lumii romanice
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]