1,017 matches
-
antologia Poeți tineri ardeleni, Fundația pentru literatură și artă "Regele Carol II", București, 1940, alcătuită de un coleg de generație, Emil Giurgiuca, poetul era prezentat cu un grupaj de poezie și cu o caracterizare esențială a creației sale poetice: "Un tradiționalism cuminte al cărui fundament ideologic sunt, ca și în criticele lui G. Bogdan-Duică, profesorul poetului, oroarea de silnicia formală și aversiunea față de cerebrali sau maladivi. Poezia sa e poezia peisajului poetic cu tonuri biblice sau patriarhale, străbătută de un sentiment
O restituire necesară by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/7569_a_8894]
-
Maniu, D. Micu, Z. Ornea, Ion Pillat, Tudor Sandu, Mircea Scarlat, Vasile Voiculescu, Vrabie Ghe. (sic!, vina corecturii, evident), unii și în calitate de eseiști sau monografi ai gândirismului. Cartea lui Mircea A. Diaconu se coagulează în jurul a trei capitole: "Modernism și tradiționalism", "Poezia de la Gândirea", "Constantele poeziei gîndiriste". Recunoscînd și asumându-și impasul terminologic, autorul riscă să redeschidă controversa dintre modernism și tradiționalism (termeni folosiți uneori impropriu sau tendențios), id est orientarea europenizantă, lovinesciană și cea autohtonizantă (cu obârșia în semănătorism) care
„Gândirea“, fără prejudecăți by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/7648_a_8973]
-
în calitate de eseiști sau monografi ai gândirismului. Cartea lui Mircea A. Diaconu se coagulează în jurul a trei capitole: "Modernism și tradiționalism", "Poezia de la Gândirea", "Constantele poeziei gîndiriste". Recunoscînd și asumându-și impasul terminologic, autorul riscă să redeschidă controversa dintre modernism și tradiționalism (termeni folosiți uneori impropriu sau tendențios), id est orientarea europenizantă, lovinesciană și cea autohtonizantă (cu obârșia în semănătorism) care și-au disputat vreme de douăzeci de ani trofeele artistico-literare. O primă concluzie a autorului ce ne scoate din hățișul terminologic
„Gândirea“, fără prejudecăți by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/7648_a_8973]
-
obârșia în semănătorism) care și-au disputat vreme de douăzeci de ani trofeele artistico-literare. O primă concluzie a autorului ce ne scoate din hățișul terminologic ar fi următoarea: "poezia tradiționalistă nu se opune poeziei moderne cu care este consubstanțială, pe când tradiționalismul, ca atitudine generală, și nu ca mișcare exclusiv poetică, se opune modernității". Citându-l pe Ion Pillat cu iluminantul său studiu "Tradiție și inovație" (1943) în care intuiește complementaritatea poeziei tradiționaliste și a spiritului modern, Mircea A. Diaconu nu uită
„Gândirea“, fără prejudecăți by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/7648_a_8973]
-
iluminantul său studiu "Tradiție și inovație" (1943) în care intuiește complementaritatea poeziei tradiționaliste și a spiritului modern, Mircea A. Diaconu nu uită să amintească aparent paradoxala aserțiune a lui N. Manolescu cfr. căreia avangarda ar avea afinități mai mari cu tradiționalismul decât cu modernitatea. Autorul are iscusința de a focaliza și reconsidera texte cunoscute, mai puțin cunoscute sau date uitării, aparținând colaboratorilor revistei în cauză antologați de Emil Pintea în "Antologia literarăâGândirea>" ; deși nu operează, bineînțeles, pe un teren virgin, scriitura
„Gândirea“, fără prejudecăți by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/7648_a_8973]
-
D. Micu în monografia sa, ea se fascizase, proslăvind nazismul și fascismul. Mircea A. Diaconu stăruie în a individualiza gândirismul, dincolo de niște constante, descifrând, aprofundând și nuanțând prin comentarii proprii de mare rafinament sintagme precum "etnicismul estetizant al lui Blaga", "tradiționalismul decorativ al lui Pillat", "suprafața autohtonistă a lui Voiculescu", "ortodoxismul cu inflexiuni semănătoriste al lui Crainic, "bizantinismul estetizant al lui Maniu". În cazul lui Crainic, discipol al unei estetici poetice de tip bremondian, se aduce în discuție conceptul de artă
„Gândirea“, fără prejudecăți by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/7648_a_8973]
-
s-a manifestat la noi simbolismul. În volumele trei și patru este circumscrisă poetica modernismului, accentul fiind plasat asupra poeziei lui Arghezi, Blaga și Barbu. În volumul patru, de altfel, secțiunile au titluri semnificative: Dezideratul diferențierii, Revigorarea concepției clasicizante și Tradiționalismul programatic. Ultimul volum antum al lui Mircea Scarlat este George Bacovia (1987), carte în care ideea de spațialitate poetică bacoviană e unul dintre pilonii demonstrației critice. Mircea Scarlat realizează, cum observă și Marian Papahagi, o radiografie exactă, riguroasă și plastică
„Uitatul“ Mircea Scarlat by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/6167_a_7492]
-
nostalgia eminescianismului". De altfel, și originalitatea poetului e subliniată în raport direct proporțional cu experiența receptării operei sale: „Autorul Plumbului a devenit cu adevărat el însuși abia atunci când publicul și criticii i-au considerat încheiată opera poetică. Ipostazele bacoviene ale tradiționalismului romantic, ale decadentismului și ale simbolismului sunt realizări artistice care au precedat bacovianismul. Fiind rezultatul unor circumstanțe particulare, independente de voința autorului (mediul epigonic în care s-a ivit, criza limbajului artistic, experiența bolii), bacovianismul este expresia unei practici literare
„Uitatul“ Mircea Scarlat by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/6167_a_7492]
-
adolescenței petrecute de Joyce la Dublin, într-o Irlandă frământată de eterne tulburări și răzvrătiri politice, într-o familie sărăcită, redusă la mizerie, în rigorile drastice, despotice ale unor școli iezuite și într-o societate sufocată de bigotism, de un tradiționalism deviat în misticism, sunt transferate personajului - copil și adolescent - Stephen Dedalus. Simbolica numelui e transparentă: Stephen - forma engleză a numelui Ștefan -, îl evocă net pe Sfântul Ștefan, primul martir al creștinismului, deci emblema jertfei de sine; Dedal, erou din mitologia
Portret al artistului la tinerețe () [Corola-journal/Journalistic/5190_a_6515]
-
vina" de a încerca să acapareze comerțul și, în general, mediul de afaceri. Un secol și jumătate va fi traversat de cometa naționalistă, care va îmbrăca formele cele mai variate, de la fascism la comunism (internaționalismul era exclusiv proletar) și de la tradiționalismele interbelice (românismul, autohtonismul) la protocronismul postbelic. Să ne amintim că Nicolae Iorga nega "Istoriei" lui Lovinescu din 1937 calitatea de a fi una a literaturii române, pe considerentul că mulți dintre autorii comentați erau evrei. Și tot atunci lui Sebastian
Ce este identitatea națională? by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6614_a_7939]
-
un simbol al sfîrșitului românesc de secol: pornită dintr-o întîlnire a Ardealului cu literatura de dincoace de munți, ca la Slavici ori Coșbuc, opera lui s-a desprins curînd de matricea ardelenească, atașîndu-se spiritului poeziei românești din Vechiul Regat. Tradiționalismul tematic s-a convertit în altceva, sugerînd drumul pe care avea să se angajeze întreaga poezie românească ulterioară. Întîlnirile umane țin prin excelență de întîmplare: tot astfel trebuie să fi fost, la început, și întîlnirea lui Iosif cu Anghel, întîlnire
„Muzică mai presus de orice” by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6339_a_7664]
-
judecăți vechi asupra poeziei lui Fundoianu”. Receptarea critică interbelică a fost marcată negativ de radicalismul în răspăr al pozițiilor scriitorului, în frunte cu prefața „blasfemiatoare” la Imagini și cărți din Franța, ca și de expatrierea din 1923 (deși aparentul său „tradiționalism” reprezenta un atu într-o cultură tînără care privilegia continuitățile și respingea discontinuitățile). Pe de altă parte, dificultatea de situare a heterodoxului, paradoxalului poet a constituit, cred, un impediment al recuperării după 1990. Scos, pe drept, de sub semnul „tradiționalismului”, el
Pro-Fundoianu by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4803_a_6128]
-
său „tradiționalism” reprezenta un atu într-o cultură tînără care privilegia continuitățile și respingea discontinuitățile). Pe de altă parte, dificultatea de situare a heterodoxului, paradoxalului poet a constituit, cred, un impediment al recuperării după 1990. Scos, pe drept, de sub semnul „tradiționalismului”, el n-a fost perceput drept „exponențial” nici ca avangardist (fiind doar un tovarăș de drum al avangardelor), nici ca modernist „impur” (eclipsat de Arghezi) sau „purist” (eclipsat de Barbu), nici ca expresionist (pus în umbră de Blaga) sau post-simbolist
Pro-Fundoianu by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4803_a_6128]
-
Creangă, despre Cezar Baltag ca și despre Emil Cioran, încercînd (aproape) de fiecare dată să recondiționeze imagini uzate. Cele mai relevante demersuri ale sale îmi pare totuși a fi cele în care universitarul sucevean se apleacă asupra unor zone de „tradiționalism modern”, încercînd să le scoată din conul de umbră unde au fost împinse din rațiuni ideologice dublate de prejudecăți estetice. Spre exemplu, în cartea despre poezia de la Gîndirea (debutul editorial din 1997), o poezie pe care nici un istoric literar n-
Trăiriștii bucovineni by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4693_a_6018]
-
Cercul literar de la Sibiu. Cerchiștii erau studenții lui Blaga, în vremea refugiului Universității clujene la Sibiu. Ei vor scoate în 1945 „Revista Cercului Literar”, în puține numere, după câțiva ani în care au militat pentru o literatură estetică, oarecum contra tradiționalismului blagian și inspirată de proeuropenismul lovinescian. După întoarcerea la Cluj, o nouă publicație intitulată „Euphorion” nu va mai apărea. Euphorionosmul, teoretizat îndeosebi de Nicolae Balotă, voia să fie o depășire a estetismului cerchist. Cel care va schița o paralelă între
Veșnic tânăr și ferice by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4415_a_5740]
-
concepție trans-genică a textului literar explică și actualitatea lui Gellu Naum, care este unul dintre reperele poeților tineri. Suntem, în consecință, obligați să refacem tabloul istoric al poeziei românești, din interbelic și până azi, introducând, pe lângă clasicele filoane - modernism și tradiționalism -, un al treilea: cel avangardist. Numit așa, în absența unui alt termen. Iată că și disprețuita operă de editare a clasicilor poate produce evenimente literare. Și că un critic de vocație nu pierde nimic dacă se „zidește”, un timp, într-
Proza lui Gellu Naum by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4422_a_5747]
-
înaintea romanului, ca să nu spun că se produc suprapuneri ciudate, care fac dintr-un roman naturalist ca Ion al lui Rebreanu contemporanul aproape an pe an al romanului avangardist Pâlnia și Stamate al lui Urmuz sau din suprarealismul poetic, geamănul tradiționalismului unui Ion Pillat, absent din carte, în care își găsește totuși un loc de cinste Ion Vinea. Nu înseamnă câtuși de puțin că „Mărturia unei generații” nu are importanța ei în cunoașterea epocii literare. Dacă Aderca și-ar fi pus
„Mărturia unei generații“ by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5763_a_7088]
-
idei, stiluri care par învechite, ieșite din uz, pot reintra în circuit într-un mod tot atît de surprinzător. Cred că nimic pe tărîmul artei n-ar putea fi declarat definitiv închis, defunct. Acesta e, după toate probabilitățile, și cazul tradiționalismului nostru interbelic, al cărui substrat creștin și etnic nu putea decît să-i scoată din sărite pe comuniști. După cum azi îi irită pe adepții globalizării. Cum ar putea să nu-i indispună discursul lui Blaga, metafizic, ruralist, mitizant? La fel
„A scrie înseamnă o provocare, o mănușă aruncată vieții“ by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5636_a_6961]
-
cu implicații civico-politice (acuzatul „apolitism”, „a treia cale” între provincialismul autohtonist și cel cosmopolit de sens contrar) pînă la cele critico-literare („caietismul”, „autonomia esteticului” și problema revizuirilor, opțiunea pentru „narațiunea critică”, atitudinea față de șaizecism, optzecism, postmodernism, față de raporturile ruralitate-citadinism sau tradiționalism/ avangardă). Oricum, avem de-a face cu o carte cu două viteze (i.e. tonuri, tipuri de atitudine): dacă Andrei Grigor e un spirit radical, provocator, critic vehement al „anticomunismului postcomunist”, Eugen Simion își asumă poziția unui raisonneur prudent și nuanțat
Editura Timpul mărturisirii by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4528_a_5853]
-
de-a valma, de idioti cărora li se citește neantu-n priviri, pe rețelele sociale. Inventează idoli din sfertodocți loviți de revelații postliceale. Poartă haine de pe vremea bunicii și le plătește ca la Monaco. Detestă orice urmă de progres postându-și tradiționalismul fanfaronard cu telefoane inteligente pe Net-ul globalist. Mă simt din ce în ce mai însingurat. Și mă rog la Marele Manitu să mă țină cât mai mult citov la minte ori, dacă mă vede că plec și eu pe câmpii, să-mi dea
Ciutacu: Mai bine îmi zbor creierii. Vezi la ce se referă by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/35413_a_36738]
-
idile - precedat de o succintă Cronologie; - vol. II: Fire de tort; vol.III: Ziarul unui pierde-vară și Cântece de vitejie), așadar, o lectură nouă față de aceea din 2004, mai polemică în raport cu unele interpretări recente, și căutând a evidenția modernitatea în tradiționalismul ei, a unei opere despre care se credea (se crede) că s-a spus de-acum totul. La sfârșitul secolului al XIX-lea și în primele decenii ale celui de-al XX-lea, „începuse ofensiva modernismului (a simbolismului)” - atrage atenția
O nouă ediție George Coșbuc by Constantin Cubleșan () [Corola-journal/Journalistic/3572_a_4897]
-
întreg capitol esențial al culturii românești, ocultat de concepte și interese extraculturale. Am acum în față o carte a lui Alexandru Surdu, pe care o pot socoti un suport al discursului pe care l-a rostit la Lancrăm, de un tradiționalism, mărturisesc, surprinzător prin formulările răspicate de care a avut parte și care mie unuia mi se pare binevenit, măcar ca o contrapondere la un proces de disoluție a unei mentalități demne de mare atenție. Perspectiva în care își așează observațiile
Despre tradiție by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3597_a_4922]
-
Brateș, nu a fost atunci recuperată decât în prea mică măsură. Alungat din Blaj în 1948, odată cu interzicerea Bisericii Române Unite cu Roma, apoi arestat, deținut la Canal, supus unei umilitoare navete pentru tot restul vieții, poetul format la școala tradiționalismului interbelic nu a avut bucuria de a-și vedea tipărit un volum de poezie. Doar lucrarea sa de istorie culturală Oameni din Ardeal a putut fi publicată, cu mari dificultăți și intervenții ale cenzurii, în 1973, cu puțin înainte de plecarea
Radu Brateș: poezie și suferință by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3207_a_4532]
-
mult îmbogățită, a volumului Scrise-n furtună, apărut în 2008 în ediție anastatică. Editoarele au adăugat celor 21 de poezii din caietul manuscris datând din perioada alungării din Blaj și a detenției (interesante în contextul literaturii carcerale și al evoluției tradiționalismului după război) scrisorile trimise de cărturar acasă, la Blaj, precum și documente din dosarul acestuia de la CNSAS. Inițiativa este, după știința mea, unică în editologia actuală și mă grăbesc să o salut: Liana Biriș și Voichița Ionescu nu s-au mulțumit
Radu Brateș: poezie și suferință by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3207_a_4532]
-
arhitecți, ingineri și edili mergând în sensul progresului. Nu întâmplător, creatorii cel mai frecvent întâlniți în această originală Întoarcere... sunt Arghezi, Camil Petrescu, Felix Aderca și Mihail Sebastian, Lovinescu însuși, adică tot atâția exponenți ai modernismului și oponenți virulenți ai tradiționalismului. Mai rar apar avangardiștii (cu excepția lui Geo Bogza), poate pentru că excesele lor debordează din cadrul unui liberalism consistent, dar moderat, democratic. Soliditatea instituțiilor și exhibițiile rebelilor merg mai greu împreună. Cât despre punctele de vedere și argumentele partidei ,reacționare" (cu N.
Tren de plăcere by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11116_a_12441]