436 matches
-
Începînd din 1987, se organizează două tendințe în cadrul partidului: * Pe de o parte, renovatorii, care se sprijină pe perestroika pentru a cere o democratizare internă, o revizuire a liniei politice și o susținere clară a lui Gorbaciov. * Pe de alta, tradiționaliștii, regrupați în jurul președintelui partidului Hebert Mies, susțin aceleași poziții ca ale lui Erich Honecker. Căderea zidului Berlinului și reunificarea germană au schimbat evident toate datele problemei. Dar, eforturile avocatului Grigor Gyzi din fruntea PDS (Partidul Socialismului Democratic, fostul partid comunist
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
1990, cînd nu a obținut decît 17 locuri și doar în partea de est a Germaniei. În plus, în august 1991, conservatorii din PDS au anunțat, în absența lui Gyzi, sprijinul lor pentru tentativa de puci de la Moscova. În sfîrșit, tradiționaliștii din partea occidentală a Germaniei rămîn membri ai DKP. Discreditarea ce lovește mișcarea comunistă, concurența verzilor și a SPD-ului, lipsa totală de schimbare în partea occidentală a Germaniei ar putea condamna PDS la dispariție. La alegerile comunale din Berlin, în
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
portugheză, bulgară. Un aer de diletantism blajin emană din intervențiile lui în materie de literatură. Cu toată tenta lor paternală, opiniile sunt intolerante în fond. Aderând, pe urmele lui T. Maiorescu, la principiul artei pentru artă, scriitorul se dovedește un tradiționalist, speriat de excese și mefient față de „invențiuni”. Și în recenzii el își dezvăluie felul de a gândi literatura. Exercițiul critic, la B., este o cale dibuitoare spre sine. Versurile lui sunt nesemnificative, palide rimări pe tema incongruenței dintre „realitatea vieții
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285670_a_286999]
-
simbolismul. Epoca 1920-1940 (perioada interbelică) este strălucit reprezentată de romancierii și nuveliștii: Rebreanu, H.P. Bengescu, Camil Petrescu, Gib Mihăescu, Ionel Teodoreanu, teoreticienii modernismului (E. Lovinescu), poeții și prozatorii Tudor Arghezi, Adrian Maniu, G. Topârceanu, Otilia Cazimir. Urmează intimiștii (Bucuța, Perpessicius), tradiționaliștii (Pillat, Fundoianu, Voronca), ortodoxiștii (Crainic, Voiculescu, Blaga), avangarda cu dadaiștii, suprarealiștii, ermeticii (Tzara, Urmuz, Ion Barbu, Vinea, Matei Caragiale). În ultimele capitole se referă la diferite orientări din epocă, între care, critica lui Zarifopol, Ralea, Vianu, Pompiliu Constantinescu, Șerban Cioculescu
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
economic, societal, cultural, de mediu sau politic. Katzenstein, în lucrarea reprezentativă pentru studiile convenționale constructiviste 164, argumentează în favoarea altor tipuri de explicații (ideaționale) date unor rezultate politice care nu pot fi explicate de teoriile realiste sau liberale. Constructiviștii convenționali sunt tradiționaliști nu doar pentru că acceptă conceptul de securitate statală militară, ci și pentru că se conformează programului de cercetare pozitivist care susține că studiile de securitate trebuie să se axeze pe explicațiile comportamentului statului. Securitatea este un comportament care trebuie explicat și
by IOANA LEUCEA [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
timpului (1976), Sandala lui Empedocle (1980; Premiul Academiei), Poligonul de tir (1984), Monotonia metronomului (1985) - sunt dezvoltarea poetică firească a obsesiilor majore enunțate în ciclurile inițiale și adaugă ipostaze noi sub aspectul tematic și al discursului liric. B. este un tradiționalist care a știut să asimileze sugestiile celor mai importante direcții poetice contemporane. Deși marcate de ecouri din ermetismul și cromatismul barbian sau de topica și cadențele blagiene, primele culegeri de versuri arată în „cel dintâi poet moț” (Emil Giurgiuca) un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285649_a_286978]
-
alte țări consideră că este firesc să dea publicității anumite informații, rușii le tratează ca secrete de stat. În consecință, toate tipurile de date care altminteri nu ar fi fost decât simplă rutină și care, din punctul de vedere al tradiționaliștilor, nu ar fi de competența serviciilor secrete au devenit obiectul activității de culegere a informațiilor și, implicit, de analiză. Deși într-un mod diferit față de teoriile lui Kent referitoare la natura strategică a informațiilor secrete, lipsa de deschidere a Uniunii
[Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
caricaturi, desene, reproduceri. În articolul Un program de activitate, sub pseudonimul Simeon Rufu, Ion Foți anunță că redactorii nu își vor lua vacanță în timpul verii, rămânând să informeze publicul cititor despre fenomenul cultural de pretutindeni. Declarându-se „monarhici din convingere”, „tradiționaliști prin educație și cultură”, „susținători numai ai ideilor sănătoase, a concepțiilor clare în arta” și „propovăduitori ai Frumosului, unit numai cu Binele”, ei își definesc în continuare un program susținut de bilanțul numerelor apărute: „La această revista, noi ne-am
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289042_a_290371]
-
începutul așa-ziselor războaie culturale americane este căutat în confruntările explozive ale epocii contraculturii anilor șaizeci, implicând divergențe majore ideologice între bastioane liberale și conservatoare (vezi LIBERALISM și CONSERVATISM), termenul devine important pentru duelurile, aproape două decenii mai târziu, între tradiționaliști (dreapta creștină, fundamentalistă, asociată cu protecționismul particularist) și mediile mai liberale ale lumii universitare, în contextul conservator al mandatelor lui Ronald Reagan (1981-1989), echivalentul american al epocii marcate în Marea Britanie de Margaret Thatcher. Sintagma este însă folosită în mod public
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
s-a bucurat de succesul scontat de candidat (Bush Sr., deja președinte la sfârșitul primului său mandat, a fost nominalizat de republicani, dar a pierdut alegerile în fața democratului Bill Clinton), sintagma a câștigat notorietate, exprimând antagonisme de tipul dreapta stânga, tradiționaliști moderniști, conservatori liberali (în sensul strict american al termenilor, încă o dată, vezi LIBERALISM și CONSERVATISM), adevăr absolut relativism etc. Un moment important în redefinirea și renegocierea acestor antagonisme în sânul societății americane l-a constituit șocul resimțit în urma atentatelor de la
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
apropriat, prin unii reprezentanți, forme de artă ale acestuia, chiar dintre cele mai radical inovatoare. Caracterele tradiționaliste se precizează mai cu seamă în poezie. Invarianta lor este estetizarea spiritualizantă a unui material de inspirație autohton. Menținându-se în universul rural, tradiționaliștii semnalează cu stăruință în acesta constituenți ce nu atrăseseră în chip deosebit privirile sămănătoriștilor. În versul sămănătorist apar în prim-plan câmpuri, holde, munți, ciobani, hore, nunți, lăutari, cârciumi, hanuri; lirismul tradiționalist decorează peisajele cu biserici, schituri, troițe, înfățișează preoți
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290235_a_291564]
-
preoți, monahi, ceremonii cultice, datini de sărbători, procesiuni religioase, coboară pe pământ îngeri, înlocuiesc strigătura și chiotul cu melosul de colindă, cu formule de incantație magică. Modalitățile expresive diferă de la poet la poet, dar, mai mult decât atât, nu toți tradiționaliștii (prin sursa inspirației) urmează același principiu poetic. Unii, precum Nichifor Crainic, V. Voiculescu, D. Ciurezu, Radu Gyr, Zaharia Stancu (în primul său volum, Poeme simple), Emil Giurgiuca, Ion Buzdugan, profesează un t. integral, menținându-se în formula clasicizantă a lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290235_a_291564]
-
se definea pe sine și era catalogată de ceilalți ca o confesiune care, prea absorbită de verticala contemplativă și liturgică, rămăsese inertă față de istorie, prea obedientă față de puterea politică, lipsită de dinamică temporală. Această specializare, devenită clișeu distincție atotjustificativă pentru tradiționaliștii autohtoni, carență infantilizantă pentru occidentali , făcea din Europa de Est un teritoriu de europenitate incertă, problematică. De atunci încoace, studiile religioase asupra Răsăritului, ca și dialogul dintre cele două ramuri creștine au căpătat un caracter mult mai comprehensiv, mai aplicat, mai obiectiv
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
Ca reacție automată de apărare, a existat în Răsăritul creștin un refuz al istoriei și al modernității, pe care monahii tradiționaliști îl mai predică și astăzi. Disputa dintre slavofili și occidentaliști în secolul al XIX-lea rusesc sau cea dintre tradiționaliștii și moderniștii români în prima parte a secolului XX au făcut să se ciocnească aprig refuzul istoriei occidentale și dorința de îmbarcare rapidă în această istorie, scop în care bagajele tradiției răsăritene trebuiau abandonate. Intelectualii interbelici, printre care Mircea Eliade
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
ce amintesc de fălcile unui prădător și faruri amenințătoare. Pe străzile New York-ului se poate vedea puternicul BMW 7 torcând liniștit În trafic - un adevărat prinț teuton impozant turnat În metal, o declarație de putere care i-a scandalizat pe tradiționaliști. Toată lumea este de acord că designerii cu experiență europeană sunt cei care stabilesc ritmul revoluției, grație unui secol de istorie a industriei auto privită ca artă și mulțumită atenției de meșteșugar În ceea ce privește interioarele. La rândul lor, japonezii explorează spiritul național
[Corola-publishinghouse/Science/2241_a_3566]
-
nu se mai fac neapărat „în spiritul veacului”, ci pe o verticală diacronică în care marile modele sunt atent filtrate. Iar sămănătorismul, „pășunismul” sunt depășite printr-o adâncire a demersului cultural, astfel că, surprinzător, „cerchiștii” sunt mai tradiționaliști decât chiar tradiționaliștii. Ștefan Aug. Doinaș definește bine această particularitate: „Baladescul nostru confirmă - după opinia mea - tradiționalismul ardelenesc al Cercului, care numai în mod nedeliberat, instinctiv producea realizări moderne. Numai că noi, cerchiștii, coboram cu tradiționalismul nostru mai jos, mai adânc, decât «pășuniștii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286171_a_287500]
-
Carol I de un arhitect belgian, purta numărul 13. Împrejurările istorice au făcut ca din aceste forturi să nu se tragă nici măcar un glonț. În timpul Primului Război Mondial, în vremea ocupației Bucureștiului, a fost transformat de nemți în închisoare pentru români. Românii, tradiționaliști din fire, l-au păstrat ca atare. „Geme Jilava, neagra închisoare, c-a fost sortită pentru români”, ne spune un cântec al suferinței legionare. O groapă enormă, săpată până la adâncimea de 8-10 metri cu un diametru de 80-100 metri, în
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
decembrie 1989, este fondatorul Agenției de știri „AM Press” (1991), prima agenție de știri independentă din România. Într-o perioadă în care poezia românească era tentată de experiment, de modernitate asumată și glorifica cuvântul în sine, A. se atașează filonului tradiționalist. Treptat, acest filon va fi tot mai apreciat de oficialitatea literară, pe măsura apropierii de sfârșitul anilor ’80. Tradiționalismul poetului se reliefează nu doar în preferințele tematice (folclorism explicit, aluzii retorice cu trimiteri la dacism, rescrieri de balade - precum Legenda
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285507_a_286836]
-
nutrind convingerea că "un dialog autentic se poate stabili oricând între spirite diferite", dar de pe poziții etice similare. Deși, prin educație și origine socială, era un intelectual "de stânga", Sîrbu a condamnat vehement orice opresiune, de dreapta sau de stânga. "Tradiționalist idealist", cum se autocaracteriza, avea oroare de excesele naționalist-protocroniste, patriotarde, care au aruncat în deriziune și grotesc ideea de națiune în "epoca de aur": "Nu mai am naționalitate (nu pot fi de același neam cu turnătorii din jur), cred că
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
obiectivă, neutră și că „prin coloanele lui aleargă spiritul epocii”. Ideile sunt reluate de Hefter în bilanțul După un an, cu o precizare privind refuzul „de-a silabisi formulele curente lansate de idealiști sau de sceptici, de revoluționari sau de tradiționaliști”. Continuând prestația de la cotidianul ieșean „Lumea” (cu suplimentele sale literare, precum „Lumea. Bazar săptămânal”), redacția asigură un echilibru între partea informativă și cea de comentariu social și cultural. Fiecare număr include, pe prima pagină, medalionul unei personalități a lumii politice
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288875_a_290204]
-
șvabilor („singurii aliați sinceri”) <endnote id="(vezi 67, pp. 138-140)"/>. Peste câțiva ani, la Începutul războiului, președintele ad-interim al Consiliului de Miniștri, Mihai Antonescu, acceptă și dânsul - la fel ca M. Eliade - „riscul de a nu fi Înțeles de unii tradiționaliști”, el fiind „pentru migrațiunea forțată a Întregului element evreiesc din Basarabia și Bucovina, care trebuie azvârlit peste graniță”. Într-o ședință a Consiliului de Miniștri din 8 iulie 1941, Mihai Antonescu se arată Înspăimântat de faptul că „omenia siropoasă” a
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
demonstrează frecvența situațiilor În care evreul trebuia să aleagă Între barbă și propria sa viață. Pe la jumătatea secolului al XIX-lea, unii evrei au adoptat - apropo de „portul nemțesc” - un oportunism mai lipsit de griji, un compromis Între „reformatori” și „tradiționaliști”, sugerat de un alt proverb evreiesc : „Fii neamț Între nemți și hasid Între hasizi” <endnote id="(110)"/>. Cu alte cuvinte, se recomanda o integrare moderată a evreului În societatea autohtonă, fără sacrificarea specificului iudaic. Acest tip de echilibru - greu de
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
dorință de recuperare a trecutului, ca o formă de nostalgie culturală. Eugeniștii nu se Încadrează foarte fidel În acest curent, deoarece ei susțin necesitatea de a mobiliza tradițiile și nu de a le conserva. Distanța ireconciliabilă dintre moderniștii proeuropeni și tradiționaliștii antioccidentali nu este atât de vizibilă pe cât au Încercat să o prezinte participanții la dezbaterea despre modernizare din anii 1920 și 1930. Pe parcursul cărții, subliniez faptul că În discursul eugenist coexistă paradoxal noul și vechiul, argumentele raționaliste și cele subiective
[Corola-publishinghouse/Administrative/1967_a_3292]
-
declanșate după 1918, ce puneau În discuție modul de manifestare a progresului și măsura În care schimbările prin care trecea România puteau fi considerate progresive. Numeroase lucrări istoriografice și-au Îndreptat atenția asupra acestui subiect, prezentând Înfruntarea dintre „moderniști” și „tradiționaliști” În cercurile literare, filosofice și În cele politice afiliate acestora 35. Cu toate acestea, până acum nu a fost realizată nici o cercetare asupra modului În care dezbaterea dintre modernism și tradiționalism s-a derulat În cadrul comunității științifice și a influențat
[Corola-publishinghouse/Administrative/1967_a_3292]
-
că, mai mult, risca pierderea tradițiilor sale „autentice” În procesul de modernizare 72. Ceea ce disputau aceste tabere era, În esență, chiar definiția „romanității” și a destinului țării. Părea să existe foarte puțin loc pentru compromisuri Între moderniști și oponenții lor, tradiționaliștii, pentru că cele două orientări erau În dezacord asupra unor lucruri elementare, cum ar fi identitatea și scopul națiunii române. În această dezbatere aparent ireconciliabilă, eugeniștii ofereau un nou model de construcție identitară, care păstra atât nevoia de a conserva tradițiile
[Corola-publishinghouse/Administrative/1967_a_3292]