679 matches
-
ca poet (european), în primul rând poet și exclusiv poet, eventualii spectatori la lansarea romanului meu în Berlin erau mai puțin tentați să iasă din casă într-o vineri seară cu ploaie și vânt. Și totuși, sala a fost plină. Traducătoarea, excepționala Eva Ruthwemme a sosit de la Dresda, datorită unui blocaj pe autostradă, cu o întârziere de o jumătate de oră. Pe podium, mai precis, pe masă, printre sticle cu apă minerală și microfoane, nu și-a făcut apariția „în carne
Nora Iuga - „Berlinul e singurul oraș de iubit și de urât până la moarte“ by un cristian () [Corola-journal/Journalistic/6306_a_7631]
-
forma unei mingi de fotbal. Dimitri are o mustăcioară și poartă un ceas mare. — Cu ce intenții ați venit aici?, întreabă el. — Vrem să investim în Transnistria, spun eu. În hoteluri. Am putea colabora cu Sheriff? Discuția se desfășoară prin intermediul traducătoarei noastre. — Avem destui bani, spune Dimitri. Construim acum un hotel de cinci stele din banii noștri. — Credeți că țara are un viitor din turism? întreb eu. — Vreți un răspuns sincer sau răspunsul unui patriot?, întreabă Dimitri. Viitorul e nesigur. Nu
Arnon Grunberg - Transnistria () [Corola-journal/Journalistic/5323_a_6648]
-
sindicatul nu este decât proprietarul de formă al Hotelului „Prietenia”, adevăratul proprietar este tatăl lui Vitali. În hotel ne-am dat întâlnire cu un factotum, o jurnalistă pe nume Marina. Are în jur de patruzeci de ani. O însoțește o traducătoare, Irina, o femeie pe la douăzeci de ani cu o căciulă gri pe cap, pe care nu și-o dă jos. Cu prudență îi explic Marinei că vrem să aflăm dacă zvonurile că Transnistria ar fi centrul traficului de femei și
Arnon Grunberg - Transnistria () [Corola-journal/Journalistic/5323_a_6648]
-
și pe cea a altora, spune Marina. Aveți nevoie de mine? Cu ce vă pot ajuta? Acest dialog se mai repetă de patru ori. Dadaismul nu a murit, Tiraspol ar putea deveni capitala dadaistă a Europei. Îmi încerc norocul prin traducătoare. — Ești jurnalistă?, întreb eu. — Lucrez pentru o agenție matrimonială, spune Irina. Pun bărbați occidentali în legătură cu femei transnistrene. — Și tu ești căsătorită cu un occidental? — Din fericire, nu. — Ce trebuie să faci ca să te căsătorești cu o transnistreană?, întreb eu. — Trebuie
Arnon Grunberg - Transnistria () [Corola-journal/Journalistic/5323_a_6648]
-
cărții. Dacă acestea sunt dezavantajele, în schimb, ediția românească, cu o margine albă a paginii, lată, în care îți poți face propriile notații, are în plus niște note marginale (altele decât notele textului franțuzesc, din josul paginilor ), note datorate parțial traducătoarei, parțial editurii, care cuprind succinte explicații binevenite pentru cititorul român și chiar trimiteri la site-uri unde pot fi găsite filmulețe cu artiștii respectivi sau actualizări chiar de ultimă oră. Numai că acest lucru nu este consemnat în carte, cititorul
Evenimente la încheierea stagiunii by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5438_a_6763]
-
sau actualizări chiar de ultimă oră. Numai că acest lucru nu este consemnat în carte, cititorul putând crede că și aceste note aparțin textului originar. Faptul era consemnat, alături de alte informații, absolut necesare la o reeditare, într-o prefață a traducătoarei, care, în mod neprofesionist, a fost eliminată. Dincolo de aceste mici rezerve, cartea devine din acest moment un material indispensabil oricărui elev al unui liceu de coregrafie sau oricărui student al facultăților de Coregrafie din cadrul universităților de stat sau particulare din
Evenimente la încheierea stagiunii by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5438_a_6763]
-
zis că și Leningradul merită să fie văzut, Leningradul cu monumentele, cu Nevski Prospect, cu Țarskoe Selo și celelalte. Am dat o fugă cu „săgeata albastră”, pentru o zi și o noapte, trăgând-o după noi și pe Lila Dolgoșeva, traducătoarea, buna prietenă, fără de care nu se putea. Un tur de forță de care pe atunci eram în stare, dar la care azi nici în gând nu m-aș încumeta. Dar asta o spun doar în numele meu, să se înțeleagă limpede
Însoțitorul by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5416_a_6741]
-
În vara anului 2009 am făcut o călătorie în Australia. Cu acest prilej, între multele personalități românești întâlnite acolo (scriitoarea Anamaria Beligan, traducătoarea Dana Lovinescu, cineastul Valeriu Câmpan și alții), s-a numărat și domnul Eugen G. Ionescu, om de afaceri și jurnalist la Radio 3ZZZ din Melbourne, dar și colaborator cu editoriale la ziarul „Bursa” din București. Așa am aflat că domnul
Regele Mihai: „Pentru România, eu personal găsesc că tot monarhia este sistemul cel mai adecvat...“ () [Corola-journal/Journalistic/5183_a_6508]
-
Dedalus care, la șaisprezece ani cunoaște păcatul de moarte al vieții sexuale (de care se leagă și fragmentul de față), dar contextul romanului este lămuritor, dacă nu convingător. „Portretul“ lui Joyce a mai apărut în anii ’60 în tălmăcirea marii traducătoare Frida Papadache (traducere al cărei redactor am fost). Este o necesitate culturală ca marile capodopere ale literaturii să fie reîmprospătate la fiecare câteva zeci de ani, aduse, adaptate la limbajul și nivelul de percepție al noilor generații de cititori. (A
Portret al artistului la tinerețe () [Corola-journal/Journalistic/5190_a_6515]
-
a revenit lui Adrian Popescu, iar premiul revistei recent înființate, Academia de poezie (da, Emil Stratan a înființat și o revistă), Marianei Codruț. Premiul de excelență i-a fost acordat lui Mihai Șora, în aplauzele entuziaste ale publicului. Împreună cu eminenta traducătoare și eseistă Luiza Palanciuc, marele filosof a prezentat iubitorilor de poezie un film documentar (instructiv și emoționant) dedicat lui B. Fundoianu. A urmat un recital de poezie susținut de Eusebiu Ștefănescu, care a entuziasmat asistența (eu, cel puțin, îl consider
Festivități by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/6682_a_8007]
-
să alunece. Degeaba strigă Eco: "să dezmembrezi astăzi o Biblie cu 42 de rînduri ar fi ca și cum ai dărîma Partenonul pentru a vinde apoi pietrele cu bucata", vandalica ispită rămîne. Cum, cu regret trebuie să o spun, vandalizată e, de traducătoare, biblioteca în dezordine, în starea ei firească, de fapt, cu rîndurile dintr-o carte continuate în șirurile alteia, peste vremuri și țări, a lui Eco. De pildă, Kennst du das Land wo die Zitronen blühen? (despre Italia, căreia Eco îi
Trupuri in folio by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6705_a_8030]
-
secolului, trăgînd după el o poveste senzațională, concepută parcă de imaginația lui fabuloasă, cel mai controversat erou din Povestea a două lumi, și, totodată, unul dintre cei mai buni (premiat și suprapremiat, înnobilat de Regina Angliei etc.). Emoții pe mine, traducătoarea uneia dintre cele mai bune cărți ale lui, Pământul de sub tălpile ei. ,, Cum o să-i fac față? " Editura Polirom a avut amabilitatea să mă invite la o discuție a lui Rushdie cu cititorii, la Teatrul Odeon, urmată de o ,,cină
Cu Salman Rushdie la un pahar de vin by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/6632_a_7957]
-
obosiți. Mai avusese loc o intâlnire cu presa, tot cu cascade de întrebări și răspunsuri. Prima întrebare din sală, venită de la Simona Sora, a sunat inteligent și se baza pe un joc de cuvinte care, din păcate, i-a scăpat traducătoarei (foarte bună de altfel): ,, Dacă Rushdie nu se simte dezorientat pentru că a pierdut Orientul". Bâzâială în sală, pentru că lumea era avidă să audă, pentru a nu știu câta oară, istoria condamnării lui la moarte, senzațiile condamnatului, poveștile cu gardienii, senzațiile
Cu Salman Rushdie la un pahar de vin by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/6632_a_7957]
-
de onoare uneia dintre fetele tinere și frumoase prezente în grup (printre care se număra și acea Giocondă enigmatică, Monica Bârlădeanu, buna și apreciata lui prietenă). Foarte gentleman, Rushdie m-a asigurat ( el știe cît de sincer), că preferă compania traducătoarei. Așa că am petrecut aproape două ore cu Salman Rushdie la o țuică ( mult i-a mai plăcut!) și la un pahar de vin roșu. Un Rushdie ,, în halat și papuci". Fizic e destul de obișnuit: bărbuță - cheliuță - burtică - dar niște ochi
Cu Salman Rushdie la un pahar de vin by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/6632_a_7957]
-
altoit”, dat fiind că Miciurin a consacrat principiul altoirii. În prefața la cartea lui Allan Bloom, „Criza spiritului american”, Saul Bellow se referă la o expresie pe care o socotește „răutăcioasă” a cuiva care numea ironic universitatea americană higher learning. Traducătoarea ediției românești de la Humanitas din 2006 găsește potrivit să spună, în loc de „învățământ superior” „învățământ universitar”, anulând ironia și făcând de neînțeles caracterul „răutăcios”al expresiei pe care îl aprecia Bellow.
Pescuitorul de perle () [Corola-journal/Journalistic/6569_a_7894]
-
supliciu de răbdare chinuită, silit cum este să asiste la o procesiune de expresii pe care le respinge spontan, din lipsă de afinitate intuitivă. Iar lacuna e de găsit nu doar în textul scolastic, dar și în comentariul din postfața traducătoarei. De pildă, e anevoie să simți vreun dram de satisfacție intelectuală dînd peste fraze ca: „Cunoașterea quidditativă a nonființei nu necesită existența obiectului, fapt pe care Mathaeus îl demonstrează în trei moduri, pornind de la analiza quiddității, a intelectului și a
Vetustele și desuetele by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6370_a_7695]
-
totuși într-o salutară cursă a resincronizării cu literaturile străine, traducând enorm, atât scrieri contemporane cât și opere clasice care nu aveau până acum versiuni românești de bun nivel. E aproape de necrezut că într-un singur an, 2009, o singură traducătoare, Antoaneta Ralian, ne-a dăruit, prin intermediul a trei edituri, admirabile tălmăciri din Daniel Defoe (Jurnal din anul crimei), G.K. Chesterton (Trenul zburător), Henry James (O coardă prea întinsă), Tennesse Williams (Memorii ale unui bătrân crocodil), John Cowper Powys (Cercul nebunilor
Și despre noi sunt poveștile de groază by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6348_a_7673]
-
dea doctoratul cu o teză legată tocmai de acest jurnal, a cercetat manuscrisele de la Arhivele Naționale Române (Fondul familiei Acterian) și a ajuns la concluzia că, așa cum a fost publicat, volumul este rezultatul cenzurii. Contactînd-o pe Doina Uricariu, editoarea și traducătoarea celor două ediții ale jurnalului (Jeni Acterian și-a scris însemnările cu precădere în franceză), Mirela Vișan nu a primit lămuririle pe care și le-a dorit, cercetătoarea rămînînd cu impresia că i se ascund motivele care au dus la
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6349_a_7674]
-
și, de asemenea, thrillerul filozofic al lui Vasile Ernu, Ultimii eretici ai Imperiului. Apoi, mai sunt câteva cărți pe care aș vrea să le traduc într-un viitor apropiat și sper că aceste proiecte se vor concretiza. Marina Gessner, tânără traducătoare din Croația, în prezent trăiește și lucrează la Bruxelles. A studiat la Facultatea de Litere a Universității din Zagreb (engleză și franceză la nivel de master, apoi portugheză și română). A tradus poezie de Adela Greceanu și Claudiu Komartin, a
Cine ne sunt traducătorii? by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/4757_a_6082]
-
tânărul coregraf Vlad Merariu, absolvent al secției de Coregrafie a Universității de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale”, coautor al coregrafiei, și pe Lorena Lupu, și ea absolventă a Universității de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale”, secția Actorie, scriitoare, traducătoare, ziaristă, iar în acest caz autoarea textului, ambii bine integrați conceptului scenic. La fel de integrat s-a dovedit a fi și spațiul scenografic, gândit de Mihai Păcurar, prin folosirea unor elemente cu valoare emblematică pentru balet - mulțimea de poante, răspândite de
Requiem pentru suferințele poporului japonez by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5023_a_6348]
-
deseori, cuvintele pe care le rostește în somn sunt sunete din patria mea.” (p. 150) Alături însă de cele două autoare, care pun pe tavă dinaintea cititorului bucăți din intimitatea lor și recompun imaginea unei lumi de altădată, se află traducătoarea volumului, Grete Tartler, care a reușit să redea perfect atât stilul fiecăreia în parte, cât și subtilitățile frazelor, poate și pentru că biografia o apropie foarte mult de cele două autoare (femeie de etnie germană, scriitoare la rândul ei). Se vede
Luceafărul uitat by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/4790_a_6115]
-
aproape neverosimile. Al doilea lucru ieșit din comun în cartea lui Gutierréz este limbajul: licențios, mizerabilist, dar plastic în autenticismul său, inspirat de jargonul și moravurile fără perdea ale pegrei afro-cubaneze ce populează periferia Havanei. Din acest punct de vedere, traducătoarea a realizat adevărate performanțe de limbă română, așa cum realizase Antoaneta Ralian traducându-l pe Henry Miller. Martor al accidentului „casnic” în care îi mor mama, bunica ultracentenară, aproape mumificată, și fratele, ce populau terasa unei barăci dezafectate, protagonistul romanului, Reynaldo
Sex și moarte la groapa de gunoi a Havanei by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/4810_a_6135]
-
roman al lui Mihai Zamfir, tradus în portugheză (dupăAcasă - Uma casa, dois mundos, editat în urmă cu doi ani). Romanul Se înnoptează. Se lasă ceață (Polirom, 2006) a căpătat, în varianta sa portugheză, titlul Lisboa para sempre (Lisabona pentru totdeauna). Traducătoarea este Carolina Martins Ferreira, cea care a tradus în portugheză și alți prozatori români contemporani (pe Norman Manea, de exemplu). După lansarea cărții în orașul Brasilia, în cadrul Asociației Naționale a Scriitorilor, a urmat o lansare în Portugalia, organizată de Institutul
Reflecții asupra romanului Lisboa para sempre de Mihai Zamfir by Fernando Couto e Santos () [Corola-journal/Journalistic/4680_a_6005]
-
cântece grecești. Și aflu că în luna aprilie va avea lecturi publice din carte, dublate însă de recitaluri la chitară și proiecții fotografice. Doar așa e invitat să-și prezinte cartea în mai multe orașe și sate din landul lui.) Traducătoarea Nora Iuga e un alt personaj fascinant. Nora mărturisește c-a tradus de nevoie - într-o vreme, când traducerile erau bine plătite (incredibil, chiar au existat asemenea vremuri?!?) - dar mai ales din vocație. Că jonglează cu o libertate „marca Oskar
O conversație încântătoare by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/4709_a_6034]
-
sară, din dudul desfrunzit aflat în fața ferestrei, „pisica fabricii, cea cu urechea sfârtecată”: „O creangă încă mai vibra ca o trambulină”. Iar „trambulina” este aici un alt-cuvânt cheie, căci el avea să declanșeze saltul dintr-o lume în alta. Hărțuită, „traducătoarea de termeni tehnici” Herta Müller, nedorită în fabrică, se refugiază în cuvinte (traducând așezată pe scară, deoarece fusese dată afară din birou, observă cuvinte precum Treppenwangen, „obrajii scării”, sau „coadă-de-rândunică” și „gât-de-lebădă”, denumiri tehnice calchiate din Schwalbenschwanz și Schwanenhals), devenind
„Cuvintele dictează ce trebuie să se întâmple“ by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4992_a_6317]