10,354 matches
-
unul dintre termenii cheie ai tezei sale de doctorat, „pitoresc” dobîndește noi conotații în urma obligatoriei experiențe directe: „Nu poate gusta «pitorescul» unui loc decît cineva care nu trăiește în locul acela. Localnicul resimte peisajul ca destin, ca stihie bărbătească, de obicei tragică, în orice caz străină de decorativism. Numai străinul e degustător. (...) România pitorească e o ficțiune turistică: produsul unei mentalități de român sezonier, care își petrece timpul în străinătate sau în înstrăinarea citadină și plonjează, din cînd în cînd, semiadormit în
Pitoresc și filozofie by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13590_a_14915]
-
sîrbi: „Relatările istoriei autobiografice schițează reperele unei memorii locale și regionale ce stau mărturie pentru participarea sârbilor la istoria și civilizația ținutului pe care îl locuim. Obiceiuri și tradiții, secvențe din viața și ambianța culturală a orașului, climatul intercultural, impactul, tragic adesea, al istoriei asupra vieții personale, familiale sau comunitare sunt numai câteva dintre cadrele în care memoria redă timpului trecut culoare, densitate, concretețe.” l Nu mai puțin de cinci pagini conțin proză, poeme și exegeze ale operei lui Danilo Kiš
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13608_a_14933]
-
mic de statură) și și-a adăugat acest cognomen Micu, cum spuneam, dintr-o mare admirație față de întemeietorul Blajului, Inochentie Micu Klein și nepotul său, istoricul Samuil Micu, unul din cei trei corifei ai Școlii Ardelene. Din păcate, un destin tragic a făcut ca nici unul din reprezentanții Școlii Ardelene să nu-și doarmă somnul de veci în pământul Patriei și până în anul 1997 și Inochentie; în sfârșit, în 1997, i s-a împlinit dorința exprimată într-o scrisoare testamentară și este
SCRISORI CĂTRE EDITORIALIST () [Corola-journal/Journalistic/13651_a_14976]
-
Da, vrea. Lui Ceaușescu i-a dat telefon și i-a spus “Vreau să vă văd” și s-a dus și i-a vorbit. Da, telefon direct Lui, nu prin intermediari, da, și i-a vorbit pe larg despre situația tragică în care se zbate cultura română, scriitorimea română. Iar președintele țării l-a ascultat atent. Pe cine mai cunosc eu, scriitor român care să fi ajutat astfel alt scriitor român? De acum, Dumnezeu cu mila. Tot n-am nici o șansă
Afacerea „Meditația transcendentală” by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/13582_a_14907]
-
dublul său pe acest pământ, Cicerone Teodorescu. Figurează Titus Popovici, nu și competitorul său fidel Francisc Munteanu. Hotărât lucru, nu există dreptate pe lumea asta În Dicționar, nouăzeci și nouă de bărbați curtează o singură femeie, Hortensia Papadat-Bengescu, izgonind-o tragic, o dată mai mult din arenă, pe Maria Banuș. Așa că nu dintr-un strâmt foișor, la ultimul său cat, vom pune nota finală unui Dicționar conținând medalioane cu competență elaborate, deci cu o bună informație și cel mai adesea în duhul
O sută de magnifici by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13740_a_15065]
-
Tudorel Urian Veșnic subiect de controversă între critici și membrii cu sau fără nume ai grupurilor și grupusculelor literare, rămas, după tragica dispariție a lui Mircea Nedelciu, singurul maître d’école al generației optzeci, Mircea Cărtărescu este astăzi unul dintre cei mai populari scriitori de la noi dovadă, reeditarea continuă a cărților sale mai vechi și succesul instantaneu al fiecărui nou titlu apărut
De la Camus la Nuova Guardia by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13765_a_15090]
-
devine în deceniile din urmă tot mai puțin fericită, cu atît mai hidoasă cu cît timpul ei este prezentul dar asta pentru că trecutul e mort, "inutil", iar viitorul consubstanțial prezentului apartamentul rămîne singurul moderator-tampon în această apocalipsă cu atît mai tragică cu cît e mai insignifiantă. Ce înseamnă literatura de apartament, astăzi? Pentru unii, apartamentul este singurul spațiu în care o experiență mai poate fi autentică apartamentul, scările blocului, magazinul, autobuzul sau autoturismul, pentru că celelalte cîmpul de luptă ( defunct azi), natura
Literatura de apartament by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13780_a_15105]
-
se vede nici un motiv pentru a vorbi de vreo influență. E destul de limpede, în schimb, faptul că există la amîndoi prozatorii preocupări asemănătoare, o aceeași atmosferă morală a satului, ca și o foarte măsurată acceptare a fatalității care stăpînește destinele tragice ale unor ființe neînsemnate. Nu putem intra în pielea cititorilor de la 1900: este sigur însă că lor li s-au părut originale povestiri precum Lupul, Vârvoara sau Miluc. Ceea ce ne frapează pe noi astăzi este însă sadovenismul lor. E ca și cum
Dureri înăbușite by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13809_a_15134]
-
copil spaima: lumea în care trăiește e groaznică, dar frica de a o pierde e mai teribilă. Departe de melodramă, actrița descoperă accidentele și surprizele vieții pe un traseu căruia îi găsește armonia interioară, pe muchia îngustă dintre ludic și tragic. În cîmpul de forță emanat de ea, Adriana Trandafir, Ionel Mihăilescu și Oana Ștefănescu își construiesc personajele nuanțînd tușele groase ale circului cu plasa de motivații oferite de arta dramatică. Coșmarul copilului fiert în mămăligă se structurează într-o realitate
Circul și restul lumii by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13851_a_15176]
-
forță a observației de veritabil reporter trimis la fața locului. Totul, cu o sinceritate vitriolantă și cu un remarcabil simț literar, necunoscut la Meșota, deși făcea parte cu brio din secția umanistă a profesorului Hoidas, fiind un latinist de forță. Tragic, însă adevărat, pușcăria cu grozăviile ei decuplase brusc un har mult timp ascuns... De la Mircea Vulcănescu la Istrate Micescu, închis perpetuu lângă atâtea alte și alte personalități ale epocii, politicieni, profesori, doctori, avocați, artiști, generali importanți ai fostei armate române
Nasturele respectiv by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13870_a_15195]
-
bine știute: dinspre gauchismul francez dintotdeauna, simpatizant al URSS și antipatizant al SUA. Ce e curios este că intelectualii români care trăiesc o vreme în Franța cad în stîngism și în filosocialism cu o candoare greu de înțeles după experiențele tragice dintr-o Românie comunistă. Să zicem că intelectualilor francezi le-ar fi trebuit o lecție istorică de acest fel ca să le vină mintea la cap, dar românii, care au primit-o deja, de ce ar mai avea nevoie ca să se înțelepțească
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13888_a_15213]
-
care se ajunge îndeobște la Otto Weininger motiv pentru care acestea au devenit, în cazul său, aproape locuri comune. Sinuciderea este poate prima și cea mai spectaculoasă. Cel puțin la fel de notoriu (și într-o strânsă legătură cu cartea) este sfârșitul tragic al autorului ei, survenit în noaptea de 3 spre 4 octombrie 1903, la numai 23 de ani, într-o cameră din casa vieneză în care murise și Beethoven. Închiriată de Weininger special pentru acest moment. Își va îndrepta pistolul către
Capodoperă sau expresia unor frustrări? by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/13882_a_15207]
-
în 1933, pe 18 august, din părinți evrei: tatăl venit din Polonia, iar mama din Rusia. În 1936, tatăl care între timp își luase numele de Polanski (Polonezul) - are nefericita idee de a-și repatria familia la Cracovia. Consecințele sunt tragice: mama moare în 1941 în lagărul de la Auschwitz, tatăl deportat la Mauthausen reușește să supraviețuiască, iar micul Polan-ski cunoaște devastatoarea experiență a ghettoului. "Am văzut intrarea nemților în Varșovia și de la 6 la 12 ani am trăit în ghettoul din
Un cinema numit Polanski by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/13908_a_15233]
-
repetiții pentru acest film". Creația lui Polanski nu se supune unei categorisiri. Ea nu poate fi redusă la un stil, ea nu se limitează la un gen sau la absența unui gen. E un cinema neliniștitor și neliniștit. Fie tonul tragic, umoristic sau fantastic, Polanski rămîne un cineast al absurdului, al singurătății, al nebuniei și al violenței, un cineast în căutarea unei morale și al unui sens. Prin intermediul poveștii (adevărate) a unui pianist care a supraviețuit, în mod miraculos, aneantizării evreilor
Un cinema numit Polanski by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/13908_a_15233]
-
degetele, câte ceva. Atunci, mă cutremur... Atunci, ceva din lăuntrul meu se zguduie. Atunci, îmi dau seama de lucrul pe care, - obișnuit de atâta vreme, - îl și uitasem, ori nu-l mai deslușeam cum se cuvine. Abea atunci, copleșit de condiția tragică a acelor bieți handicapați ai văzutelor și auzitelor, regăseam, re-înțelegeam harul divin, comoara fără de preț, oferta dumnezeiască a substantivelor trebuitoare unei existențe raționale, a adjectivelor țâșnind din sufletele noastre bântuite și colorând viața atât de felurit, nevoia însemnărilor, a scriiturilor
Îndemnurile pentru vite by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13957_a_15282]
-
povestirea vieții de captiv. Descrierea dormitoarelor ("locuiam acum într-un adevărat WC public" - e amintirea Gherlei), foamea continuă a deținuților tineri ("ca niște prucei în guițare" așteptând prânzul mizer), "bătăile obișnuite", clasificarea oamenilor după criteriul rezistenței în închisoare și alte tragice "secvențe" sunt sustrase patetismului comun. "Solidaritate? Camaraderie? Nici vorbă!" - evaluează sincer, autorul, rezultatul conviețuirii oprimaților în asemenea mediu. Dar cât de instructivă-i relatarea lui? În acest punct, cartea despre care vorbim se sustrage "stilului" consacrat de scrierile altor foști
Despre "crima de propagandă" by Lavinia Betea () [Corola-journal/Journalistic/13977_a_15302]
-
un moment dat, că visul vieții sale a fost acela de a deveni un mare tragedian. Iar un regizor de geniu, Antoine Vitez, a demonstrat, la începutul anilor ’80, că marile comedii ale lui Molière pot fi montate în registru tragic, fără a se schimba nici măcar un cuvînt din textul original. Ceea ce poate surprinde cu adevărat în scrisul lui Ioan Morar nu este prezența acestei laturi serioase, grave, ci, dimpotrivă, absența umorului care i-a adus autorului atîta glorie publică. Simptomatic
Elegii de histrion by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14005_a_15330]
-
acestei laturi serioase, grave, ci, dimpotrivă, absența umorului care i-a adus autorului atîta glorie publică. Simptomatic, poemele lui Ioan Morar sînt complet lipsite de umor. S-ar putea vorbi, pe alocuri, de un eventual umor negru, orientat evident spre tragic: "E tînăr Homer/ și petrece/ Vestalele-l plac/ și-i așază dinainte/ flori felurite/ și pietre colorate// o dată pe an/ e voie să rîzi și de orbi" ( Ilustrată din Troia, p. 93). Ultimele două versuri transformă în grotesc peisajul bucolic
Elegii de histrion by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14005_a_15330]
-
mai întâi aici o biserică, pe care o termină în 1688, cu numai o lună înainte de a fi fost ales Domn. Apoi, în 1702, înalță și un palat, pentru cel de al doilea fiu al său, Ștefan. Dar după moartea tragică a Domnului și a fiilor săi, în 15 august 1714, palatul este devastat, jefuit și transformat în han. Pentru o sută și ceva de ani totul cade în paragină, până când o serie de boieri și domnitori din familia Bibescu încep
Martha Bibescu și restaurarea Mogoșoaiei by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/13990_a_15315]
-
românească enumerarea fiind, fără îndoială, incompletă. Destinată în principal cititorului occidental, Introducerea insistă asupra avatarurilor evoluției poeziei românești în timpul regimului comunist și a dificultăților de exprimare ale poeților în condițiile unui regim de cenzură în care forma esopică devine o tragică formă de rezistență. Ne îndoim totuși că afirmația autorilor cum că numele revistei studențești bucureștene Convingeri comuniste ar fi fost "ironic" este, justificată. Titlul respectiv îmi pare mai degrabă o concesie necesară apariției publicației în condițiile de atunci. Fără îndoială
Poezie românescă în engleză by Mihaela Mudure () [Corola-journal/Journalistic/14022_a_15347]
-
Fără îndoială, efortul înverșunat pentru crearea și păstrarea unui spațiu de afirmare artistică în condițiile unui regim autoritar și obtuz a fost o luptă, dar nuanțele s-ar cuveni totuși reliefate ca atare. Ironia, dacă a existat, a fost una tragică și auto-referențială. Bibliografia este judicios împărțită în mai multe capitole ( cărți dedicate în întregime poeziei românești; reviste literare care cuprind selecții din poezia românească; numere speciale de reviste dedicate în întregime poeziei românești; articole sau recenzii; alte publicații conținând articole
Poezie românescă în engleză by Mihaela Mudure () [Corola-journal/Journalistic/14022_a_15347]
-
de pildă, al d-lui Livius Ciocârlie, "pariul" postmodernismului este "să dea un nou sens tulburător lipsei de sens. Să înlocuiască sensul devenit vid cu vidul devenit sens". Altfel spus e o recuperare a eșecului artei, fiind reontologizată însăși veriga tragică a "dispariției" acesteia. Sau cu vorbele lui Gianni Vattimo, o transformare a catastrofei creației în însăși "sursa vitalității și supraviețurii" plăsmuirilor sale. Subistoria în care descinde compensator ființa autorului postmodern e perceptibilă în chip izbitor în "reumanizarea ființei concrete". Ea
Subistorie și supraistorie (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14008_a_15333]
-
care a fost ministrul Justiției în guvernul pe care l-a condus? În timp ce Petru Groza se complăcea în postura de marionetă, elita românească era distrusă fizic, nu moral, la Sighet, Aiud, Pitești, canalul Dunărea-Marea Neagră și în alte locuri de tragică amintire; și nu știa potentatul regimului comunist că Octavian Goga, cel pe care-l aprecia ca fiind "cel mai de seamă poet al nostru după Eminescu" era, asemenea celor mai importante personalități ale culturii românești, interzis de regimul instaurat de
Memoriile unei marionete by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/14002_a_15327]
-
lui Dumitru Radu urmăresc cu acuratețe și cu rigoare un proiect plastic și un program mental. Evitînd atît crispările metafizice, cît și expresivitățile grotești, sculptorul le împacă oarecum pe amîndouă prin aducerea în prim-planul percepției a unei umanități sumare, tragice și diforme. De cele mai multe ori bronzul este asociat cu alte materiale, în special piatra și marmura, care îmbogățesc ansamblul imaginii cu expresii noi și creează, totodată, surse imprevizibile de tensiune și de dialog. Ceea ce, în mod obișnuit, ar trece drept
Sculptori de astăzi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10379_a_11704]
-
s-a scris zilele acestea, e o pură aberație. Din generații diferite, abordând repertorii total diferite, ele erau prietene și reprezentau cele două mari direcții și forțe care au făcut din EMI o formidabilă casă de discuri: soprana de temperament tragic, belcantistă și verdiană, Anna Bolena de Donizetti, Violetta în La Traviata de Verdi, și soprana desăvârșitei linii mozartiene, interpreta Donnei Elvira din Don Giovanni, incomparabila Marschallin din Rosenkavalier de Richard Strauss. Lecția supremă a uneia și a celeilalte o transmiteam
Elisabeth Schwarzkopf a intrat în lumea celor drepți by Mariana Nicolesco () [Corola-journal/Journalistic/10378_a_11703]