1,003 matches
-
cu "ale satului mari fete" cum ar zice Topîrceanu, punct în care realitatea începe să distorsioneze pentru a face loc unor scenarii funambulești, unor ficțiuni compensatorii. Filmul este o comedie neagră de specific balcanic unde comicul nuanțează și amplifică dimensiunile tragicului, un fel de rîsu-plînsu pus pe acorduri de taraf oltenesc cu electrice ritmuri din Elvis Presley cu pigment local. Combinația îl amintește pe Kusturica din vremurile bune, - ultimele filme ale sale denotă manierizarea -, însă cu ceva cu totul personal care
Balcania Dream: Un certain regard by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9594_a_10919]
-
noastră ca pe un scriitor care, depășind modernismul de tip proustian, se îndrepta spre o formulă literară de tip existențial(ist), în curs de cristalizare în epocă (sincron cu Malraux și Sartre). Starea de angoasă, sensul nebulos al existenței, sentimentul tragicului și al absurdului, presentimentul constant al morții, dincolo de care nu ar mai fi decât tăcerea și neantul - sunt elemente într-adevăr detectabile în paginile scrierilor lui Anton Holban și pe care autorul studiului de față le pune cu claritate în
Modernismul lui Anton Holban by Daniel Dragomirescu () [Corola-journal/Journalistic/8028_a_9353]
-
care aduce nenorocire, cum precizează sora lui, ne ancorează și mai bine pe acest teren al tragediei unde traseul destinal este înscris indelebil. Remarcabil este Ghobadi în a surprinde o serie de instantanee ale copilăriei cu acel ineluctabil surîs al tragicului filtrat prin mimica unui copil, prin privirea lui, prin gesturile sale. Lumea refugiaților kurzi este privită cu afecțiune și ironie, o ironie caldă, în care se strecoară intenționat și o undă de candoare; scena în care Kak Satellite conduce pe
Cînd broaștele țestoase zboară by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8173_a_9498]
-
animalele se instalează comod în mijlocul oamenilor, într-un pașnic tablou patriarhal pe care nu-l scutură decît bubuiturile de tun, fără ca vreodată oroarea războiului să se instaleze pe deplin în micul sat bosniac. Regizorul reușește un fapt remarcabil, să evite tragicul printr-o permanentă plonjare în miracol, în izvorul de bucurie și tristețe al vieții, să restaureze sentimentul vieții acolo unde pîndește moartea. Nu este vorba cîtuși de puțin de naivitate, ci de dorința expresă a lui Kusturica de a ieși
Viața ca un miracol by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9169_a_10494]
-
care acesta abuzează până la sațietate, obligându-te să participi la joc. Această culturalizare cu forța, în final, te încarcă artistic, uneori mai mult decât poți suporta. Mijloacele folosite sunt numeroase. Sarcasmul, ironia și umorul, tensiunea extremă, lirismul, domesticul și obișnuitul, tragicul eșecului, visul și (ne)realizarea, semnificativul, aberația formulării, ciocnirea sintactică, verbul, adesea rar, grotescul, supragrotescul, până la urmă, totul este grotesc, birocratic, kafkian, folosit parcă fără discernământ, exportat nemilos, pentru a construi un tablou. Tabloul ființei și al sufletului omenesc. Atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Ei, ei, ei, ei, ei, ei, eiiiiii!.../ Am noroc că știu cânta, / Că-mi astâmpăr inima"... Când Nineta mi-a legat de gât piatra simbolică a zodiei leului, o imitație de rubin, eram în brațele lui Morfeu, încercând să deslușesc tragicul tânguit al acelei zile: "Ei, ei, ei, ei, ei, ei, eiiiiii!... Am noroc că știu cânta, / Că-mi astâmpăr inima"... A doua zi am văzut cadourile: statuete, statuete și iar statuete; statuete de ghips, de bâlci... Parcă se vorbiseră musafirii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
de scrisori și manuscrise literare și artistice din secolul al XX-lea, potrivit site-ului societății. Printre cele 82 de loturi scoase la licitație la hotelul Drouot Richelieu din Paris, joi, începând cu ora 14.15, se numără caiete manuscrise - "Tragicul cotidian", "Adolescenta", "Jansenismul", "Pamflet și pamfletar", "Considerațiuni asupra problemei cunoștinței la Kant", "Banalitate și transfigurare", "Cartea amăgirilor", "Lacrimi și sfinți", "Schimbarea la față a României" -, numeroase cărți poștale și scrisori adresate părinților și altor rude, o fotografie a lui Cioran
Manuscrise şi documente personale ale lui Emil Cioran, scoase la licitaţie, joi, la Paris () [Corola-journal/Journalistic/70403_a_71728]
-
parte concluziile la care ajung cercetătorii sunt deprimante: despre tragismul vieții umane trebuie să vorbim la trecut. Ce semnificație mai are atunci o noțiune de care am ajuns să facem uz în virtutea unei sterpe obișnuințe? Rezumînd cartea lui Gabriel Petric, tragicul are o împătrită semnificație: 1) este o dimensiune a vieții omenești (piatra, planta sau animalul nu sunt ființe tragice); 2) este o relație între două forțe total inegale: omul e pus în fața unei stihii mult mai puternice decît el (un
Tragic sau creștin by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7379_a_8704]
-
Acelea pe care le înduri neavînd nici o perspectivă de a le depăși. Cine înfruntă absurdul și implacabilul fără să poată da sens absurdului și fără să poată îmblînzi implacabilul are implicit o latură tragică. Dacă aceasta e definiția lapidară a tragicului, atunci e lesne să înțelegem cît de netragică e viața modernă. Ea e mai curînd dramatică în sens facil, atunci cînd nu e meschin de mediocră prin orizontul tracasărilor zilnice. Meritul lui Gabriel Petric din Tragicul și creștinismul. Pe firul
Tragic sau creștin by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7379_a_8704]
-
e definiția lapidară a tragicului, atunci e lesne să înțelegem cît de netragică e viața modernă. Ea e mai curînd dramatică în sens facil, atunci cînd nu e meschin de mediocră prin orizontul tracasărilor zilnice. Meritul lui Gabriel Petric din Tragicul și creștinismul. Pe firul cugetării critice și teologice românești e dublu: mai întîi, autorul a strîns într-o singură carte cele mai importante opinii despre tema tragicului; apoi a pus tragicul în relație cu viziunea creștină, întrebîndu-se cît de compatibile
Tragic sau creștin by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7379_a_8704]
-
e meschin de mediocră prin orizontul tracasărilor zilnice. Meritul lui Gabriel Petric din Tragicul și creștinismul. Pe firul cugetării critice și teologice românești e dublu: mai întîi, autorul a strîns într-o singură carte cele mai importante opinii despre tema tragicului; apoi a pus tragicul în relație cu viziunea creștină, întrebîndu-se cît de compatibile sunt cele două viziuni. Gabriel Petric procedează comparativ: află ce-i tragicul și apoi vede dacă trăsăturile lui sunt de găsit în creștinism. Fără pretenția de a
Tragic sau creștin by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7379_a_8704]
-
prin orizontul tracasărilor zilnice. Meritul lui Gabriel Petric din Tragicul și creștinismul. Pe firul cugetării critice și teologice românești e dublu: mai întîi, autorul a strîns într-o singură carte cele mai importante opinii despre tema tragicului; apoi a pus tragicul în relație cu viziunea creștină, întrebîndu-se cît de compatibile sunt cele două viziuni. Gabriel Petric procedează comparativ: află ce-i tragicul și apoi vede dacă trăsăturile lui sunt de găsit în creștinism. Fără pretenția de a fi original în ideile
Tragic sau creștin by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7379_a_8704]
-
mai întîi, autorul a strîns într-o singură carte cele mai importante opinii despre tema tragicului; apoi a pus tragicul în relație cu viziunea creștină, întrebîndu-se cît de compatibile sunt cele două viziuni. Gabriel Petric procedează comparativ: află ce-i tragicul și apoi vede dacă trăsăturile lui sunt de găsit în creștinism. Fără pretenția de a fi original în ideile exprimate, autorul se dovedește un bun colecționar: are acribia unui cercetător cu pretenții exhaustive, străduindu-se să nu-i scape nimic
Tragic sau creștin by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7379_a_8704]
-
moare știind că lupta lui e zadarnică, iată ilustrarea deplină a tragismului. Și atunci cui Dumnezeu i-ar da mîna să facă pe eroul? Nimănui. De aici și senzația de insatisfacție pe care ți-o lasă încercarea de a gîndi tragicul în raport cu creștinismul. Pe de o parte, știi că sursa măreției umane stă în tragism, pe de altă parte afli că religia creștină nu cultivă ideea eroismului tragic. Un bătrînel ramolit care are privilegiul credinței este mai cîștigat decît un luptător
Tragic sau creștin by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7379_a_8704]
-
poate să ajungă cel mult la o nouă alianță cu omul, dar în nici un caz la eșec. Firește, cu omul pentru care ea există, pentru celălalt nepu-nîndu-se problema." (p. 42) Ștefan Augustin Doinaș în volumul Lectura poeziei are aceeași opinie: "Tragicul se află, așadar, în afara credinței. De aceea, discuția unei asemenea probleme în cadrul creștinismului nu se poate face decît la modul în care o indică Unamuno. Dar ni se pare evident că acest sentiment tragic nu se iscă în sînul creștinismului
Tragic sau creștin by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7379_a_8704]
-
în care o indică Unamuno. Dar ni se pare evident că acest sentiment tragic nu se iscă în sînul creștinismului, ci la marginile lui: îndoiala se infiltrează numai în sufletul în care credința nu izbutește să adape setea de nemurire. Tragicul i se permite deci omului de azi numai la confiniile doctrinei lui Christos, numai atunci cînd sufletul oscilează între credință și necredință" (p. 43) Închizi cartea lui Gabriel Petric cu certitudinea că singurii oameni cu adevărat tragici sunt ateii. Nu
Tragic sau creștin by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7379_a_8704]
-
Anna și care determină mecanic reapropierea de primul iubit. Mai subtilă decât o explicație în ordine freudiană a relațiilor dintre personaje, mi se pare cea pe care o oferă scena tragediei. Louis Malle camuflează în filmul său mecanismul destinal al tragicului, lăsând o vagă transparență pentru a sesiza punctele de articulație. Anna nu este o femme fatale decât în conjunctura dată, cu o feminitate insesizabilă pentru cei care lucrează alături de ea în magazinul de antichități și pusă în lumină de pasiunea
Marți, oamenii sunt sparți, miercuri, oamenii sunt cercuri by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7393_a_8718]
-
care s-a dovedit cu prisosință o conștiință exemplară într-o epocă cu care a avut neșansa de a fi contemporan. Nu întotdeauna, cum bine se știe, omul reușește să fie la înălțimea artistului. Avem, din păcate, destule exemple, în tragicul secol XX, care o confirmă, de n-ar fi să ne gândim decât la câțiva dintre scriitorii români de notorietate, trecuți - hélas! - după 23 august 1944 cu arme și bagaje în serviciul regimului totalitar, chipurile pentru a-și salva opera
Din Arhipelagul Gulag by Daniel Dragomirescu () [Corola-journal/Journalistic/6852_a_8177]
-
asupra, prima oară fiind vorba de un fel de haplologie cum zic dânșii, lingviștii, pentru de dedesupt). Pe Caius Dobrescu îl înțeleg și-l accept, pentru că are dubiul textului dus până la îndoieli interioare cu fior metafizic, interpretează creând, deci frizează tragicul - dar la Gheorghe Doca este comic să urmărești coincidențele... întâmplătoare. La un moment dat, citând din „S-a dus amorul" versurile: „Cu câte lacrimi le-am udat / Iubito, pentru tine!" exlamă subliniindu-l pe le în text : „ Cânturile, nota mea
Eminescu și virgula by N. Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/6785_a_8110]
-
aspectului Ťexperimentalť al Întâlnirii, prin care Gabriela Adameșteanu s-ar pune la ceasul optzecist al reînnoirii strategiilor narative. Deși aparențele pledează pentru a astfel de opțiune, ea ni se pare departe de a epuiza interesul textului... În această Odisee concentrată, tragicul și derâderile lui domină orice experiment. Aici nu o dimineață este pierdută, ci întregul trecut, pe care se străduiește să-l capteze, revenind din Ithaca, noul Ulise, când narator, când narat, din Întâlnirea. Împletirea timpurilor, schimbarea unghiurilor de vedere, înmulțirea
Probleme de dosar by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7928_a_9253]
-
unitate, o coerență și o consecvență de-a dreptul extraordinare. Desigur, azi o asemenea exemplaritate riscă să pară neverosimilă sau, mai rău, să fie dedramatizată ori chiar bagatelizată. Postmodernitatea nu mai suportă convingerile tari, gravitatea e suspectată și deseori ironizată, tragicul trebuie neapărat agrementat cu spirit ludic spre a fi tolerat. Nici modernismul anterior nu dădea o importanță prea mare biografiei unui creator. Ceea ce conta era opera. Distincția proustiană între eul estetic și eul empiric a transformat interesul pentru viața unui
B. Fundoianu, 65 de ani de la moarte by Mircea Martin () [Corola-journal/Journalistic/6835_a_8160]
-
nerostitul are ceva mai prețios de data asta. Dedesubturile concrete ale conviețuirii, subtilitatea ce aduce și ține oamenii împreună zeci de ani, poezia privirii, împietrirea expresiilor, disperarea au invadat scena și mi-au bîntuit sufletul. Nu am avut acces la tragicul istoriei lui Miller. Limita mea atunci. M-a iritat teribil la acel moment, și mi-a diluat concentrarea, accentul mutat de regizorul Felix Alexa de pe consistența interpretării actoricești pe lucruri inconsistente în acel context. Ce țin de mode, poate. Și
Forța unui mare actor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/7578_a_8903]
-
operei lui Creangă, rău scrisă, dar forfotind de idei), D. Micu (autor laborios de critice și istorii literare, între care una de la origini până în prezent, în spirit ticăit-didactic și fără priză la modernitate), S. Damian (meticuloase investigații cum ar fi tragicul la Călinescu, iar după 1989, acute rechizitorii contra unor autori elogiați înainte), Mihnea Gheorghiu (anglist mediocru), Al. Balaci (italienist, autor de compilații), Zoe Dumitrescu-Bușulenga (cercetătoare informată mai ales pe secolul XIX românesc al lui Eminescu și Creangă, dar și în
Câtevaintrări dedicționar(VIII) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7332_a_8657]
-
Este ludicul de care Tocilescu are nevoie ca să nu alunece în tonuri aparent prea grave sau solemne, care nu-i convin. Dacă la Elisaveta Baam cheia sa a fost o operă bufă, un spectacol cîntat de actori, ridicîndu-l, tulburător, deasupra tragicului și dincolo de lacrimi, aici aduce accente de suprarealism în plin realism, în plină distrucție comunistă, în suma de drame și în tragedia care se întîmplă în casa-atelier a patroanei-matroane . Ceea ce este straniu și dureros că cineva îți calcă proprietatea, ți-
Zoia Denisovna Pelț by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/7347_a_8672]
-
poetic este, în întregul lui, dificil sau imposibil de pus în scenă. Estetica stanislavskiană apare de mult depășită. Dar evoluția dramaturgiei din secolul XX nu s-a făcut în sens expresionist și poetic. Nu s-a păstrat aproape nimic din tragicul emfatic și verbal al pieselor din jurul lui 1900. Modernii au preferat tragicomediile, fie și de limbaj, grotescul și prozaicul, esoterismele, Ťmistereleť ori religiosul lăsând loc referinței politice. De aceea Ionesco se joacă din ce în ce mai mult și expresioniștii nu mai sunt jucați
Câteva piese de rezistență (VII) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7359_a_8684]