196 matches
-
se sfârșească niciodată... Realismul magic al Balcanilor, cunoscut mai ales din opera lui Ismail Kadare și deosebit de cel hispanoamerican, al lui Alejo Carpentier sau Gabriel Garcia Marquez, este prezent și în romanul lui Saša Stanišic, într-un amestec de poetic, tragicomic și ironie. Stanišic readuce în discuție un război pe care mulți l-au uitat deja, războiul din Iugoslavia, văzut cu ochii unui copil bosniac. Cum repară soldatul gramofonul este o carte despre colapsul din Bosnia și despre exilul din Germania
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
ale gestului rămânând controversate, mai ales că prozatorul nu lăsase nici o notă explicativă. Ce răspuns oferă autoritățile confruntate cu problema în sine? Adesea, oficialii întorc discret privirea sau se mulțumesc să deplângă tragica situație. Uneori însă, reacția acestora prinde contururi tragicomice. A. Alvarez (el însuși autorul unei tentative eșuate de suicid) citează, în debutul studiului amintit anterior, teribila scrisoare din 1860 a unui rus, Nikolai Ogarev, către iubita sa, Mary Sutherland. Acesta, făcând sumarul savuros-șocant al știrilor londoneze, amintește de execuția
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
capcană fusese Înainte al tatălui său. Fima Își aminti una din istorioarele preferate ale bătrânului, despre un sfânt hasid celebru și un hoț de cai care Își schimbaseră Îmbrăcămintea Între ei, iar În felul acesta și identitatea, cu consecințe critice, tragicomice. Dar În ce vedea tatăl sau poanta reală, diferită de cea aparentă? Oricât se strădui să-și amintească, nu reuși decât să vizualizeze În minte, pentru o clipă doar, un han aflat la răscruce de drumuri, undeva În Ucraina, construit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
apariție, drept un pericol pentru tineret, dar care, apoi, avea să fie preluată ca material didactic și expusă, de atunci înainte, apetitului interpretativ al unor pedagogi mai mult sau mai puțin încrezători în planul de învățământ, Joachim Mahlke, ca personaj tragicomic, poartă uneori această pălărie urâtă. Astfel l-a văzut povestitorul Pilenz în parcul castelului Oliva. Și câmpia Tuchel, o regiune în care se afla tabăra noastră de muncă, alcătuită din barăci amplasate într-un patrulater și o clădire administrativă, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
o întâlnire unei dintre surorile care îl îngrijeau și, abia externat ca vindecat, chiar să o invite pe sora Gertrud la o cafea și la o prăjitură, mie nu-mi venea în minte nici o formulă de invitație. Eu rămâneam accesoriul tragicomic al unei capre recalcitrante cu ugeru-n vânt. Oskar știa să șlefuiască vorbe frumoase; eu eram parcă picat din lună. El, care a reușit chiar să-și vândă cocoașa cu profit, avea o sumedenie de idei la îndemână; mie nu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
o atracție misterioasă, un impuls intim, îl târa spre casa lui. Călătoria a fost mizerabilă. În tren număra minutele, dar număra efectiv: unu, doi, trei, patru... Toate nefericirile lui, toată jalnica amăgire a iubirii cu Eugenia și Rosario, toată istoria tragicomică a căsătoriei lui eșuate i se șterseseră din memorie sau mai bine zis i se topiseră într-o ceață. Abia dacă mai simțea contactul cu banca pe care se odihnea sau greutatea propriului corp. „O fi adevărat că în realitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
apoi Dragoste și pedagogie - apărut în 1902 -, altă tragedie chinuitoare. Chinuitoare pentru mine, cel puțin. Scriindu-l, am crezut că mă pot elibera de chin, transmițându-i-l cititorului. În Ceața de față și-a făcut din nou apariția acel tragicomic și cețos rimanesc don Avito Carrascal care-i spunea lui don Augusto că nu înveți să trăiești decât trăind. Precum și să visezi, visând. A urmat, în 1905, Viața lui Don Quijote și Sancho, după Miguel de Cervantes Saavedra, explicată și comentată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
de Garády Viktor; în 1926, în franceză: Brouillard (Collection de la Revue Européenne), de Noémi Larthe; în 1927, în germană: Nebel, ein phantastischer Roman (München), de Otto Buck; în 1928, în suedeză: Dimma, de Allan Vougt, și în engleză: Mist, a tragicomic novel (New York), de Warner Fite, și în poloneză: Mga - aici cu un l intersectat de o bară oblică (Varșovia), de doctorul Edward Boyé; în 1929, în română: Negura (București), de L. Sebastian, și în iugoslavă: Magla (Zagreb), de Bogdan Ráditsa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
decât un bărbat). De ce predilecția asta? De ce, mai mult decât alte opere ale mele, a avut succes la popoare de alte limbi tocmai aceasta, pe care traducătorul german Otto Buck a numit-o „roman fantastic“, iar nord-americanul Warner Fite „roman tragicomic“? Tocmai datorită fanteziei și tragicomediei. Nu m-am înșelat, întrucât de la bun început am presupus - și am spus - că ea, pe care am botezat-o riman, avea să fie opera mea cea mai universalizată. Nu Sentimentul tragic al vieții - șase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
a fost chiar Andrei. Pe atunci avea ll ani și era îmbibat cu filme tip Războiul stelelor, Vulcanul și cele din seria Sergiu Nicolaescu. Stătea în fața televizorului, privea imagini din București cu trupe la pândă, tancuri și rafale, cu discursuri tragicomice și își freca mâinile exact ca la scenele tari din ficțiuni. Tresărea pe scaun, țupăia când scenele erau „palpitante”. Totuși, imediat după Crăciun am reușit să ne întoarcem. Nimic nu mă siguranța mai mult decât imaginea de mucava ciuruită a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
care totdeauna jucase rol de prim amorez, chiar dacă succesul nu fusese întotdeauna deplin. Mai povestea el uneori amintiri sentimentale, pe cât îl mai ajuta memoria, și mărturisirile roze ieșind din gura fără dinți, pe limba groasă și nesigură în mișcări, erau tragicomice. Odată, de pildă, trebuia să se însoare. S-a dus la țară ca să serbeze nunta cu căruța plină de bomboane și găteli, și și-a găsit mireasa, însă la brațul altui mire (pe atunci nu erau atâtea formalități), care n-
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
amoralismul total în care cade”. Modificînd după zece ani, probabil la indicația lui Șestov, unele dintre personajele alegorice (Deșertăciunea devenind Rațiunea și Luxura - Nebunia), Fondane va rescrie într-o manieră mult mai modernă - pre-ionesciană - textul piesei, amalgamînd „printr-o fatalitate tragicomică” cronologia, introducînd un prolog („Înaintea Cortinei”) menit să „actualizeze în manieră grotesc-ironică tot ce va urma, eternizînd întîmplările înfățișate și imprimînd autosacramentalului valorea de parabolă”. Un zugrav evreu, sclav în Babilon, vorbește despre exploatarea capitalistă, personajele alegorice (Rațiunea, Spiritul, Nebunia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
pentru unii, și pentru alții, gratuitatea Întregii conduite a unui dandy, oricum ar privi-o, rămâne tot ce le poate fi mai de neînțeles. Și străin. Așadar, un Întreg efort al Împotrivirii În sine, uneori sublim, alteori ridicol-grotesc, tragic, comic, tragicomic, pentru pura și simpla plăcere a sfidării. În fond, pentru nimic. O negativitate modernă, anticipând spiritul postmodern, după Gilles Lipovetsky. O altă nuanță a patologiei narcisice. La finele spectacolului dat de dandy-ul Narcis În fața oglinzii (care, la un moment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
să se Îndepărteze vreo două sute de metri și, ridicînd mîna, apucă frînghia clopotului și trase de ea cu putere, făcîndu-l să răsune. Bulucindu-se și căzînd din pricina lanțurilor prea scurte, cei patru bărbați veniră Într-un suflet, Într-o alergătură tragicomică În care săreau cu picioarele apropiate, ba chiar mergeau În patru labe, iar Oberlus Înșfăcă unul dintre bicele pe care le salvase de pe fregată și arătă spre norvegianul care ajunsese ultimul. - Culcă-te la pămînt! Îi porunci cu un gest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
fost silit să-și vândă drogheria pentru a putea plăti daunele stabilite de tribunal, ceea ce i-a atras ruina... Când este exploatată de literatură, această schemă devine și mai caricaturală. De pildă, Flirtation, o comedioară bufă compusă pe un ton tragicomic, pune în scenă tribulațiile pe care le îndură un tânăr cam nătâng aflat în călătorie în Anglia. Trimis în "perfidul Albion" de unchiul său, care vrea să-l smulgă din starea de trândăvie și moliciune în care se afla, tânărul
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
poet pe cât de cosmopolit, pe atât de român (Autobiografie...), amestec de Don Quijote și Ulise (Elegia sexagenarului adolescent), veșnic călător utopic. Elementul ludic, ironic și autoironic reapare, constituind substanța volumului Îngerul malagambist în insula Oahu (1979), personaj donquijotesc și alter ego tragicomic al poetului. Memorialistica din Franctiror cu termen redus (1968), Sub Tâmpa în Honolulu (1973), Praful de pe tobă (1980), Microportrete (1984) ș.a. dezvăluie același sentimental cu nostalgia originii, evocând cu tandrețe locuri, oameni și istorii trecute, cu o plăcere neistovită a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285525_a_286854]
-
oamenilor întâlniți în peregrinările lui sau despre care a auzit povestindu-se, locuitori ai unui tărâm ce adesea se confundă cu acela al basmului, se desprind „chipuri” insolite, precum harabagiul Cărășel, Ivan Muscalul, Șmil Meremurate, cel urmărit de un destin tragicomic, jupânul Toiba sau Caleb Șoil. Li se alătură, într-o rememorare plină de căldură, de sensibilitate, cu atenție pentru ceea ce au particular, personaje ale unui involuntar bildungsroman, părinții lui G., profesorii și colegii de la școlile din Cernăuți sau prietenii întâlniți
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287363_a_288692]
-
transmisă de televiziune. A doua, "Calul verde", care venea să-i confirme vocația, a fost reprezentată pe scena Teatrului Național din Iași. Farsă tragică despre evaziune și alienare, piesa are rădăcini în actualitatea imediată, propunînd o radiografie într-o tonalitate tragicomică asupra unui cuplu conjugal copleșit de neputință, banalitate și ratare. Salvarea e căutată într-o invenție a imaginației, în acceptarea unui fals, în refugiul într-o zonă imaginară, într-o zonă a convenției. Locuind acest spațiu imaginar, cei doi soți
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
urmă nu va lăsa nicio urmă de aducere aminte la cei ce vor trăi mai târziu. Oare viața noastră, viața Universului este ca un joc de împrejurări, care se potate anticipa cât de cât pentru a evita stupidul, absurdul sau tragicomicul existenței pământene tridimensionale. La ora actuală nici un savant care se pretinde că este cu adevărat, nu mai poate nega prezența unei forțe supreme fie organizată sub forme divine, fie concepută altfel, științific. Dacă încă din antichitate, Euclid a pus la
ASTRONOMIE. DICTIONAR ASTRONOMIE. OLIMPIADELE DE ASTRONOMIE by Tit Tihon () [Corola-publishinghouse/Science/336_a_865]
-
valori particulariste într-o localitate multiculturală până la Primul Amendament etc. Iată cum „preferințele” cele mai imateriale (în fond, se putea renunța până și la cablu, important era principiul) au consecințe dintre cele mai tangibile. 21. Cazul Braziliei este de un tragicomic foarte elocvent: în secolul al XIX-lea, pentru a distinge net între indivizi pe baza atributelor „rasiale”, demografii și politicienii au inventat 462 de combinații posibile, un sistem taxonomic la fel de delirant ca faimosul „arbore al pasiunilor” calculat de Fourier pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
inenarabil viciu. Un personaj memorabil ar fi putut fi Nea Nae, monumental în vulgaritate și în lubricitatea-i primitivă. Monomania sa de a și-o face amantă pe prințesa Isolda Ghica e romanescă. Bine motivată psihologic, devine motorul unor peripeții tragicomice, însă predispoziția spre caricatură, spre comentariul direct și spre scenele nu o dată scabroase diminuează considerabil efectul. Între aceiași poli se mișcă și dramaturgia lui C. Singura piesă pusă în scenă, Canalia, amintind mult de producția unui H. Bataille, dezvoltă un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286310_a_287639]
-
Vărul Shakespeare de Marin Sorescu, dar și de un eseu al lui Albert Camus. Spre deosebire de Empedocle sau Cum se câștigă nemurirea, text parodic în care comicul decurge din iraționalitate, Nepotul lui Sisif propune un Sisif fericit, înscriindu-se în categoria tragicomicului. Cu Petre Țuțea. Viața și opera (1999) se aduce o contribuție documentară și exegetică importantă la scoaterea din legendă și la situarea adecvată a unuia din reprezentanții „generației tinere” interbelice. SCRIERI: Terapia pietrelor, București, 1992; Nepotul lui Sisif, pref. Dumitru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289797_a_291126]
-
suferite începând din copilărie (O făclie de Paște). Nici măruntul funcționar Lefter Popescu nu suportă șocul pe care i-l provoacă mai întâi iluzia câștigului la loterie, apoi colosala decepție. Între nădejde și disperare, interioritatea lui se destramă, pradă unei tragicomice surescitări (Două loturi). O problemă de ereditate nesănătoasă ar fi și în Păcat..., scriere pasională și melodramatică, punând în conflict personaje dezaxate, cu structură maladivă. Tendința etică, apăsată, a nuvelei se vădește în finalul îngroșat, în care preotul Nuță își
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
smochine, așa nu se poate face din neamul rău bun; ci din varza cea rea ce-i zic morococean, au ieșit fiiu-său și mai morococean el" (asta se spune despre fiul Radului Armașul Vărzariul). Cronicarul înregistrează cu satisfacție un necaz tragicomic al lui Gligorașcu-vodă: "...și lui încă-i trimise Dumnezeu judecată, că se bolnăvi un cocon ce avea, foarte rău, și făcea grozăvii multe, că era mic, înfășat, iar el sărea ca unul de 30 de ani, și tot sbiera și
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
lovitură și mai grozavă. Biletele câștigase dar... viceversa. Aruncat pe rând de la supliciul disperării la cel al speranței și înapoi, sufletul mediocru al lui Lefter nu mai poate suporta șocul și cade într-o incoerență violentă și demențială, plină (efect tragicomic) de toate locurile comune ale indignării burgheze. Tema așteptării anxioase, înnoită prin amănuntul sinuciderii, se regăsește în Inspecțiune. Anghelache, casier impecabil, se omoară în preajma unei inspecții din frica absurdă de a nu fi găsit cu lipsuri pe care nu le
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]