745 matches
-
metaforă, metonimie, alegorie, simbol); modalități narative: narațiunea obiectivă, subiectivă, omnisciența totală/partială, impersonalitate, construirea intrigii; tipologia personajelor; motivarea socială/ psihologică; modalitățile retorice ale povestirii; timp, spațiu, cauzalitate; structuri expresive dramatice caracteristice tragediei, comediei, melodramei, teatrului absurdului. c) perspective și tonalități: ... - tragism, patetism, comic și ludic, ridicol, burlesc, grotesc, sublim. d) intenționalitate și limbaj - vocabularul poetic. ... Se vor studia lucrări reprezentative ale unor autori semnificativi din literatura și cultura britanică și americană conform următoarei liste minimale: William Shakespeare: The Sonnets, Romeo and
EUR-Lex () [Corola-website/Law/235361_a_236690]
-
un fast iluzoriu, sprijinit dar și distrus de ură, rămân în mod tragic doar fantoma unei iubiri și amintirile. La final, adevărul din prezent, aflat dincolo de iluzii, devine apăsător, iar amintirile nu fac atlceva decât să confirme și mai mult tragismul falsului și al singurătății din Țara Iluziilor. Jo Kanamori, directorul artistic al Noism, întrebat în conferința de presă prin care s-a anunțat spectacolul, care este metafora ce ar caracteriza cel mai bine La Bayadere, a răspuns: „amintirea”. „O propunere
O aspirație către perfecțiune by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105646_a_106938]
-
metaforă, metonimie, alegorie, simbol); modalități narative: narațiunea obiectivă, subiectivă, omnisciența totală/partială, impersonalitate, construirea intrigii; tipologia personajelor; motivarea socială/ psihologică; modalitățile retorice ale povestirii; timp, spațiu, cauzalitate; structuri expresive dramatice caracteristice tragediei, comediei, melodramei, teatrului absurdului. c) perspective și tonalități: ... - tragism, patetism, comic și ludic, ridicol, burlesc, grotesc, sublim. d) intenționalitate și limbaj - vocabularul poetic. ... Se vor studia lucrări reprezentative ale unor autori semnificativi din literatura și cultura britanică și americană conform următoarei liste minimale: William Shakespeare: The Sonnets, Romeo and
EUR-Lex () [Corola-website/Law/228456_a_229785]
-
operei a avut loc la "Teatro Apollo" din Roma, în ziua de 17 februarie 1859. Durata operei: cca 140 minute. În ciuda finalului său tragic, opera are multe momente foarte reușite, de combinare armonioasă a sublimului și ironiei, o mixiune de tragism și comedie care i-a făcut pe mulți critici de muzică de operă să o eticheteze ca "shakespeariană". Opera este inspirată pe asasinarea regelui Gustav III al Suediei din anul 1792, dar este lipsită de acuratețe istorică din două motive
Bal mascat () [Corola-website/Science/307437_a_308766]
-
și forma ariei da capo. Cantatele sunt acompaniate de orgă sau orchestră, cărora le conferă ample preludii și interludii. Bach a scris și solo cantate pentru o voce, cu acompaniament de orgă sau orchestră. În “cantatele tragice”, scrise la Leipzig, tragismul suferințelor, exprimat în text, a solicitat o muzică în care și-a zugrăvit zbuciumul său sufletesc. „Am suferit mult”, „Lacrimi, griji, îndoieli” sau „Lume mincinoasă, nu mă încred în tine” sunt câteva titluri sugestive care oglindesc chinurile sale, dar și
Johann Sebastian Bach () [Corola-website/Science/297666_a_298995]
-
până în momentul în care Rusia a fost de acord să recunoască în scris revendicările României. S-au pierdut în acest fel două luni prețioase, astfel că România a intrat în război când Ofensiva Brusilov și Bătălia de pe Somme practic încetaseră. „"Tragismul situației a fost că România, tărăgănând lucrurile pe problema alăturării Aliaților, a lăsat luarea unei decizii până când a fost prea târziu, și în loc să participe la consolidarea unui mare succes în iunie ea s-a oferit pe sine însăși în august
Participarea României la Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/304763_a_306092]
-
și aruncate într-o stranie levitațiune modernă. Deși la o prima privire te învăluie o mare uimire privind tehnica ireproșabilă, ipostazele ciudate în care sunt surprinse personajele fiind scoase în evidență de contrastul puternic folosit, lucrările sunt încărcate de un tragism urban contemporan extrem de bine reliefat. Tragismul omului corporatist țintuit la biroul său situat într-o clădire de sticla, a cărui existență a intrat de mult într-un ritm ciclic însemnând doar munca peste măsură și puținele ore rămase libere petrecute
Robert Longo () [Corola-website/Science/318809_a_320138]
-
modernă. Deși la o prima privire te învăluie o mare uimire privind tehnica ireproșabilă, ipostazele ciudate în care sunt surprinse personajele fiind scoase în evidență de contrastul puternic folosit, lucrările sunt încărcate de un tragism urban contemporan extrem de bine reliefat. Tragismul omului corporatist țintuit la biroul său situat într-o clădire de sticla, a cărui existență a intrat de mult într-un ritm ciclic însemnând doar munca peste măsură și puținele ore rămase libere petrecute în singurătate. Toate personajele sale cad
Robert Longo () [Corola-website/Science/318809_a_320138]
-
mitice și religioase. Criticul Șerban Cioculescu considera că autorul exploatează teme fantastice din folclorul universal „cu luciditate, dar și cu o dexteritate însușită din lecturile englezești”. Scrierile sale au un caracter benign, păstrându-și puritatea lirică și fiind lipsite de tragism și grotesc. Din acest motiv, se poate spune că originalitatea creației lui Mircea Eliade se datorează faptului că exprimă o spiritualitate românească. Analizând nuvela sub aspect folcloric, profesorul universitar Petru Ursache evidenția că tema sa principală este „o încercare de
Șarpele (nuvelă) () [Corola-website/Science/334686_a_336015]
-
Mihail Afanasievici Bulgakov () (n. 15 mai 1891 - d. 10 martie 1940) a fost un romancier și dramaturg sovietic de origine ucraineană. Destinul lui Bulgakov pare guvernat de același amestec de satiră, fantastic și tragism care e amprenta operei sale. La 3 mai 1891, la Kiev, în familia unui profesor al Academiei Teologice se naște primul copil, Mihail Afanasievici Bulgakov (Михаил Афанасьевич Булгаков). În 1909 absolvă Gimnaziul nr. 1 din Kiev, școală de prestigiu, după
Mihail Bulgakov () [Corola-website/Science/297699_a_299028]
-
Săptămâna luminată” de Nicolae Brânzeu pe un libret de Constantin Pavel după piesa lui Mihai Săulescu; cu premiera în 1943 la Opera Română din București. Aceasta din urmă poate fi considerată prima operă românească de orientare expresionistă; ea reliefează un tragism răscolitor, realizat cu o măiestrie uimitoare. Din nefericire, după 1990, nicio Operă din țară nu a înscris-o în repertoriul ei.
Expresionism () [Corola-website/Science/297586_a_298915]
-
Nietzsche, Franz Kafka, Sigmund Freud, Jean-Paul Sartre sau Albert Camus. Universul său literar reflectă criza socială și spirituală a Rusiei Țariste din secolul al XIX-lea, închipuind ciocniri "polifonice" între personaje originale și paradoxale, marcate de un profund psihologism și tragism, aflate într-o permanentă și pasionantă căutare a armoniei sociale și umane. Dostoievski s-a specializat în analiza stărilor patologice ale minții (nebunia, crima sau suicidul), precum și în explorarea unor procese extreme ca autodistrugerea, umilirea, dominația tiranică, furia ucigașă. Personajele
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
din generația noastră, mai filosof decât toți colegii noștri ajunși profesori universitari de filosofie, mai poet decât noi toți, ajunși literați de carieră, pictor cutremurător, unic în ultimele patru decenii de pictură românească, pătruns de gândul adânc, metafizic, unduind de tragism până la ultimul punct invizibil pe care mâna sa l-a scris pe hârtie...” Cezar Ivănescu, „Luceafărul”, 18 august 1984. ^ Petru Aruștei, Die geliebte Wand (translation from Romanian). In: Literatur aus dem Nord-Osten Rumäniens Web-Seite, trad. de Cristina Spinei
Petru Aruștei () [Corola-website/Science/330225_a_331554]
-
lui Stalin consfințește triumful Răului (preexistent, care se Întinde Însă) și, uitat de „Părintele din ceriuri”, aduce - ironic - „laude” părintelui biologic („vrednicia ta de Tată”). Plîngerile sale, prevestirile rele, suferință atingînd pragul sacrificial, trase Într-o rostire ritualica, impregnata de tragism se lovesc de neincredere: „acolo unde nu te-ajută nimeni, acolo toată viața mea am stat”. Acuzat pentru „senzualitate excesivă”, izvodind „o poezie dezordonată” (scria M. Popa), aglutinînd motive, autorul Rod ului este, Înainte de orice, un inovator de limbaj, cîntînd
ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Dinu Rachieru () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1552]
-
iscat scandal - ocultarea adevărurilor) a rămas o figură incomoda, singulară, cu orgoliu supradimensionat, lansînd acuzații furibunde. Un destin Învolburat, așadar, un inovator ispitit de chemarea arheitătii, cu o imensă cultură poetica impunînd o viziune; tortură Poeziei, cazna scrisului, prezența sacrului, tragismul condiției umane, gestul sacrificial (În sensul zidirii ființei), În fine, sufletul-copil cu „carnea flagelata”, ura din jur ș.a. nu l au deturnat și nu l-au Înrăit, găsind, finalmente, tămăduirea: „să las surîsul să alunge/ aceste fețe de coșmar”. Sau
ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Dinu Rachieru () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1552]
-
mărturii. Prima oara și-a spus povestea într-o discuție privată cu doi lideri sioniști. Unul dintre ei scrie: „Ne-a povestit - printre lacrimi, cu întreruperi, în idiș, în ebraică, în tăcere - ce avea pe suflet. Povestea era de un tragism inimaginabil. Nu există pic de eroism, de glorie. Era ca și cum ea ducea povară tuturor celor șase milioane de victime”. A doua oară, două zile mai târziu, Lubetkin a vorbit public: „Renunțând la persoana întâi, și-a tradus experiență personală într-
De la povestire personală la act politic () [Corola-website/Science/295715_a_297044]
-
din privire și atitudine, de continuare și desăvârșire a operei artistice pentru care era convins că s-a născut. Lucrarea oglindește nu numai propria-i suferință, ci și condiția grea a artistului în societatea burgheză, tabloul reușind să exprime un tragism necunoscut până atunci în portretistica românească. "Autoportretul" realizat în anul 1908, care astăzi se află la Muzeul de Artă din Cluj sau cel din 1910, care se află la Muzeul K. H. Zambaccian, redau alte momente din din viața sa
Ștefan Luchian () [Corola-website/Science/297807_a_299136]
-
de aceea el meditează în fața portretului lui Alexandru cel Bun („acesta fu un om și nu mai e de mult"), în actul al II-lea; urmează apoi scena întâlnirii cu meșterul pietrar care urmează să-i pregătescă lespedea de pe mormânt; tragismul spuselor voievodului despre cei trei boieri este marcant: „Nici n-au treierat grâul din care să-mi fiarbă coliva și mi-o și împart" (cuvinte în care se îmbină ambele conflicte). În tot ceea ce spune Ștefan, repetarea cuvintelor „bătrân", „bolnav
Apus de soare () [Corola-website/Science/335840_a_337169]
-
Centrală, Rusia și Franța. Artiști precum Otto Dix, George Grosz, Ernst Barlach și Käthe Kollwitz și-au expus propriile experiențe sau cele ale societății în picturi și sculpturi sumbre. Scriitorii, precum Erich Maria Remarque, au descris în romane pline de tragism grozăviile războiului. Astfel de lucrări au avut un impact uriaș asupra societății, ducând la controverse aprinse și aruncând lumini noi asupra conflictului. În Germania, naționaliștii în frunte cu naziștii considerau că cea mai mare parte a acestor lucrări de artă
Urmările Primului Război Mondial () [Corola-website/Science/305524_a_306853]
-
Nu este vorba de un «fatalism», pentru că un fatalist nici măcar nu se crede capabil de a schimba semnificația a ceea ce i-a fost predestinat”. M. Eliade nu a pregetat să pună în balanță depozițiile predecesorilor săi, care au tratat problema tragismului mioritic, constatând cu acest prilej nerodnicia extremelor, pe traseul dintre pesimism și optimism: „Desigur, această decizie de a accepta destinul nu trădează o concepție pesimistă a existenței, nici pasivitatea, de care atât s-a vorbit de la Alecsandri încoace. Criticile lui
Fatalismul mioritic () [Corola-website/Science/314189_a_315518]
-
lirice»; «un lirism ponderat, transcriind seriozitatea gândirii, optica limpede, din punct de vedere uman și social» etc.; în ultimă instanță, generația lui Ioan Alexandru, după cum observă același critic, «este aceea prin care omenirea depășește războiul; de aici o notă de tragism în destinul ei, dar și conștiința unei răspunderi deosebite în fața lumii: Pe mine toți soldații lumii, plângând, m-au sărutat, / Și-am fost găsit în poze prin mii de buzunare, / Cu mii de tați în șanțuri am fost înmormântat, / Și
Ioan Alexandru (scriitor) () [Corola-website/Science/297731_a_299060]
-
Deseori personajele lui sunt nefericite, sau cel puțin nesatisfăcute - încercând să rămână idealiste într-o lume nemiloasă. Mulți prezintă caracteristicile unui erou tragic. Criticul T. M. Wagner scrie: "Să nu se spună că Martin nu împărtășește dragostea lui Shakespeare pentru tragismul stupid." Atmosfera deprimantă din "Cântec de gheață și foc" poate constitui un obstacol pentru unii cititori. Inchoatus Group scrie: Dacă absența bucuriei vă deranjează, sau căutați ceva pozitiv, poate că ar trebui să căutați altundeva." Pentru mulți fani însă, tocmai
George R. R. Martin () [Corola-website/Science/321531_a_322860]
-
linii ablonge, pline de finețe și bogate în siluete zvelte, ușor contorsinate, care frizează, pe alocuri, stop-cadre cinetice. Astfel, în tabloul -Alungarea (din Paradis), Eva iese din cadru, împinsă parcă vindicativ de Adam care înțelege, evident, mai bine decât ea, tragismul irecuperabilei pierderi. În Sărutul lui Iuda gestul trădătorului este plin de agresivitate având ceva din mușcătură unui câine slinos, în vreme ce Mântuitorul primește nu atât cu scârba, cât cu resemnare această îmbrățișare plină de tragi-comic. Stigmatele, din tabloul cu același nume
Vladimir Zamfirescu () [Corola-website/Science/316053_a_317382]
-
premisa a stabilității, pictorul își potențează seria procedeelor ce ni se expandează spre privirile noastre din șarpanta tablourilor, printr-un sistem dinamic de ecleraje, alternând zonele de întuneric cu zonele semiluminate - si liniile de forță cu cele de slăbiciune și tragism ale personajelor înfățișate. Originalitatea este totdeauna evidență. Expune la toate saloanele de stat până în 1985 Din anul 1971 Expune la expoziții românești și internaționale din : Praga , Paris (Muzeul Marmottan); Stockholom (1980); Londra, Madrid, Barcelona, Palmă de Mallorca, Veneția, Monaco, Moscova
Vladimir Zamfirescu () [Corola-website/Science/316053_a_317382]
-
plaiurilor moldave, îndepărtându-se de viziunea mitologică a operei sadoveniene. Interpretarea Margaritei Lozano a fost, în general, apreciată de majoritatea criticilor, care au evidențiat înțelegerea personajului și trăirea sinceră a unui rol dificil, de o mare profunzime, conferindu-i Vitoriei „tragismul și demnitatea eroinelor antice, sensibilitatea și inteligența nativă a țărancei noastre”. Romanul a fost dramatizat de Sandu Marian, Alexandru Bibescu și Constantin Moruzan pentru Teatrul Național Radiofonic. Există două spectacole de teatru radiofonic în regia artistică a lui Constantin Moruzan
Baltagul (roman) () [Corola-website/Science/311765_a_313094]