690 matches
-
concisă, pe atât de percutantă -, tot echivocul, generat de enunțarea ironică, face deliciul lecturii. Formula ironiei ambiguizante se substituie atacului frontal și, astfel, argumentația se sprijină, aproape în exclusivitate, pe metalogism 160. Cititorul se găsește în postura de a reconstitui trama unui eveniment povestit parțial și de a-și reprezenta ținta, evident, dintr-o perspectivă impusă, susceptibilă de a se menține însă în limitele factualității. În exemplul nostru, argumentul ad hominem, ca expresie a subiectivității camuflate, traduce intenția unei flagelări publice
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
și omul de rând, deopotrivă personaje rizibile, transplantate în imaginarul comic. Mărunțișurile sau "nimicurile" acestei existențe cotidiene se constituie în nuclee narative care fie sunt transpuse în articole de presă, intrând în compunerea unui teritoriu eterogen, fie sunt dezvoltate ca trame epice în narațiunea literară propriu-zisă. Faptul că ritualul vieții cotidiene devine sursa literaturii și, totodată, literatura se insinuează în pragmatismul diurn ține de ceea ce Ion Vlad numește fenomenul substituției, de altfel, remarcă teoreticianul, "o mai veche problemă a creației", în
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
cer, incognito, ospitalitate: ei sunt mai întâi prost primiți, apoi bine primiți. Ei îi pedepsesc pe unii, îi răsplătesc pe alții, fie salvându-i de la o pedeapsă colectivă, fie oferindu-le o recompensă (îndeplinirea unei dorințe). Numeroase povești urmează aceeași tramă. Pentru a cita câteva exemple, vom menționa mai întâi o poveste cehă, în care sfântul Petru care îl însoțește pe Isus numără ochiurile de grăsime de la supă și dă pentru fiecare câte un ban de aur femeii care îi găzduiește
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
o altă scrisoare, el notează că "...să dorm într-o cameră de hotel, să fiu instalat duminica seara într-un restaurant aglomerat unde nu cunosc pe nimeni, asta îmi face bine..." 513. În Metamorfoza, în care legăturile de rudenie sunt trama pe care se joacă scena integrării și a excluderii, Gregor Samsa este dezorientat de o existență fără repere, proprie vieții unui comis-voiajor514 care nu e nicăieri acasă, care se trezește de fiecare dată în altă parte, în camere străine, întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
nu poate fi compensat decât de o integrare, posibilă prin imitație. Or imitația înseamnă dezrădăcinare de sine, pierdere a identității, scufundare în artificiu, transformarea în marionetă a personajului care își va pierde sufletul. Pentru Kafka, problema migrantului este în centrul tramei romanești. El nu încetează să pună problema asimilării, aceea de a găsi un loc imposibil pentru un erou "deterotorializat"555. Obsesia găsirii locului său este foarte concret reprezentată de către gesturile lui Karl, neîndemânatic cu corpul său care trebuie să se
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
că Iulian o omoară și pe mama sa. Lucrurile sunt cu mult mai complexe și ar merita niște analize mai detaliate. Cât despre mit, nu e nici o îndoială că e prezent în filigran, amestecat cu alte aventuri ce brodează pe trama mitică (Gustave Flaubet, Trois contes, PUF, 1994). 358 Vezi foarte frumoasa analiză a lui Pierre-Marc de Biasi, op. cit., pp. 61-66. 359 Această identificare cu tatăl/victimă este prezentă și când el acoperă corpul cadavrului de țap sau cel al leprosului
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
de islamizare (în periferiile franceze ca și în rândul populațiilor rurale din fostele republici ale Asiei sovietice) și fluctuațiile islamismului politic 82 se numără printre cazurile de școală bine reperate. Asia "socialismului de piață", asociind coerciția comunistă și capitalismul, exacerbează trama acestor încastrări. Așadar, în Vietnam, tentativa de integrare economică în schimburile mondiale și privatizarea intereselor sunt însoțite de o etatizare și de o comercializare a "superstițiilor" altădată proscrise. Într-adevăr, statul-partid încurajează cu atât mai mult credințele cu cât acestea
by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
care-și sunt suficiente lor însele, formând o totalitate autonomă care-și epuizează singură propria determinare. Toate acestea ar cere lungi dezvoltări, pe care nu avem răgazul să le prezentăm aici. Această realitate umană care se consumă în totalitate în trama raporturilor personale explică natura organizării familiale, bază unică a vieții sociale a satului. Este vorba de un ansamblu de statute definite prin poziția familială a individului, de serii de atitudini, de gesturi stereotipate, de obligații particulare care încorsetează, codifică într-
by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
juristului Șerban Strava, neadaptatul a cărui distrugere psihică și fizică constituie oglinda de umbră în care se adâncesc spaimele și revoltele adolescentine). În sfârșit, varianta integrală, necenzurată, Țarcul (2002), potențează prin accente de profundă demascare a unui regim funciar odios trama narativă deja configurată. SCRIERI: Neliniște în detașament, București, 1956; Seri albastre, București, 1960; Seri albastre, I-II, București, 1964; Colegi de clasă, București, 1961; Lună beată, București, 1962; Liniștea, București, 1965; Despărțirea de jocuri, București, 1969; Vica, București, 1972; Ochii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285386_a_286715]
-
autobiografic nedisimulat (protagonista-naratoare lucrează ca medic anestezist într-un spital și se numește chiar Luminița Petru), reconstituie plauzibil și edificator atmosfera din mediul medical al anilor ’80. Dăruirea și abnegația, ca și, la celălalt pol, demisia morală sunt proiectate pe trama unui scenariu axat pe aspirația spre realizare umană și pe propensiunea structurală a autoarei către intransigență morală. SCRIERI: Totul și încă ceva, București, 1972; Chițibuș și Boroboață (în colaborare cu Ștefan Popescu), București, 1978; Garda de noapte, București, 1982; Ultimul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288803_a_290132]
-
mai apropiate de lucrul scris decât de lucrul pictat. Pictura a fost psihanaliza secolului al XVI-lea, cinematografia este cea a secolului XX. Putem rezuma vizual Renașterea cu un Dürer, un Leonardo sau un Tițian. Dacă ar trebui să expunem trama mentală a epocii noastre, am proiecta un Griffith, un Bergman și un Godard. Oare Dürer sau Rabelais n-ar fi fost astăzi cineaști? Dar secolele, asemeni zilelor, au amurgul lor. Iar elementul cinema, ar spune Hegel, este "ceva ce aparține
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
a narațiunii o ilustrează Pe strada Mântuleasa..., funcție de anamneză care restabilește "evenimentele scurse într-o anumită "ordine" ascunsă, recunoaște miracolul în istorie, ceea ce a fost "hierofanie", dar n-a fost percepută ca atare" și înfățișează istoria ca "vehicul al unei trame transcendente"72. Relaționarea frecventă a simbolului oglinzii cu momentul morții personajelor eliadești, momentul în care omul cunoaște fața covorului, iar firele și nodurile se leagă într-un desen coerent înseamnă momentul reflectării de sine. Eliade vedea lumea ca grea, încărcată
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
diferența de plasare și interpretare a surselor care îl separă pe Eliade și de Dumézil. Într-un studiu anterior, am încercat să arăt diferența de tematizare între discursul mitologic-comparativ și cel propriu-zis istorico-religios în raport cu problematica eshatologică 1. Focalizând exclusiv asupra tramei dramatice a epopeilor indiană și iraniană, comparatistul care este Wikander rămâne captiv secvențelor evenimențiale și neglijează, în cele din urmă, semnificația internă a teologumenelor pe care, din premise, le consideră camuflate în canavaua mitică, anume, potrivit contextului de mai sus
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
anilor’30, asociați fie cu jocurile călare ale membrilor SS, de Heinrichsfeier (1936), fie cu jocurile olimpice de la Berlin din același an5. Pentru cine cercetează literatura eshatologică pehlevi, bunăoară, stăpânirea unui vocabular de tip războinic este absolut necesară, pentru că însăși trama acestor scenarii e construită prin inserarea unei asemenea terminologii și imagistici: „...spiritul cerului este el însuși ca unul dintre războinicii care și-a pus armură; el a dat ordin de luptă împotriva spiritului rău și l-a ținut în luptă
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
că, ani la rând, o lume întreagă se învârte în jurul lui Eliade, îl propune, îl susține, îl provoacă, iar el acceptă, când activ, când pasiv, acest joc, patronând enigmatic suite de demersuri fără finalitate. În aproape perfectă concordanță cu această tramă incertă, nici întrebarea plănuită de Culianu pentru un nefinalizat interviu nu a primit un răspuns public: „Sunteți, probabil, unul din ultimii oameni care sunt în același timp și umaniști. Sunteți nu numai acceptat ca savant și scriitor, dar vă aflați
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
Paris, 1988. Stein Maurice, "The Eclipse of Community: Some Glances at the Education of a Sociologist", în Vidich A., Besman J. și Stein Maurice, Reflections on Community Studies, John Wiley and Sons, New York, 1964, pp. 207-263. Strauss Anselm L., La Trame de la négociation, texte traduse și prezentate sub coordonarea lui Isabelle Baszanger, L'Harmattan, Paris, 1992. Suttles Gerald, The social Order of The Slum, The University Press of Chicago, Chicago, 1968. Thomas William Isaac și Znaniecki Florian, The Polish Peasant în
by HENRI PERETZ [Corola-publishinghouse/Science/1003_a_2511]
-
crepusculară a neamului. Dar Șefki se întoarce, nu ca să fie însoțit cu Umurli, ci să răscumpere cu viața proprie o altă viață, pe care o curmase fără să vrea. Întoarcere între ai săi și în moarte, închizând cercul. Cu această tramă epică, scrierea, nu tocmai realizată ca roman, se organizează parabolic, cu motive care structurează, într-un paralelism tensionat, câteodată ostentativ și insistent explicitat, un spațiu al vieții și un spațiu al morții. Ambele sunt incluse în cele din urmă în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285907_a_287236]
-
unde de suavitate sau scânteieri ludice. În Adalbert Ignotus, ciclu baladesc despre un ciudat personaj, „păstor” peste mărunte sălbăticiuni, discursul poetic, de o calofilie discretă, etalează o prețiozitate livrescă și se desfășoară într-un zumzet metaforic, cu ocultarea sau evanescența tramei narative. Al doilea volum postum, Văzduhul de cuvinte, e cel mai viguros și promițător dintre toate. În versuri uneori solemne, chiar patetice, alteori proaspete, impresionând prin autenticitatea rostirii, C. reia, într-o prozodie „clasică”, tradițională (ferită însă de monotonie prin
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286143_a_287472]
-
precum Încă unul, În capcană sau Bombardament obișnuit. O experiență, de asemenea nemijlocită, asigură substanța epică a nuvelelor din culegerea Seara a 13. De data aceasta, S. urmărește procesul reintegrării combatantului întors de pe front în lumea, deja străină, de acasă. Trama din Colonelul Chabert - un om plecat pe front este crezut mort -, scrierea lui Balzac pe care o tălmăcise în 1910, îi oferă un punct de plecare pentru cea mai reușită nuvelă a sa. Prozatorul atinge acum punctul maxim al mijloacelor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289519_a_290848]
-
conservării realului în imaginar se perpetuează și în următorul roman, Nopți de trecere (1984), unde protagonist este „un om care a trăit o experiență și acum caută povestea experienței lui”. Dimensiunea experimentală a scriiturii este însă aici mai pronunțată: păstrând trama erotică, autorul recurge cu mai mult aplomb la tertipurile optzecismului. Descărcând cotidianul în ficțiune, S. îl bruiază, totodată, prin diverse artificii autoreferențiale, creând un dispozitiv de reflectare reciprocă a textului în lume și a lumii în text și sugerând astfel
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289856_a_291185]
-
În pușcării, gemeau de republicani.”. Ca participanți la un alt fel de joc. Mai grav. Uneori se joacă și table, obișnuit la cafeneaua centrală. În raportul semnat de către procurorul Tribunalului X, se dezvăluie Îndeletnicirea și atitudinea personajelor implicate În tramă, relațiile dintre ele și circumstanțele izbucnirii scandalului: „Ecs. sale ministru Justiției București. Raport. Cercetat imediat cazul și cu respect raportez urgent. Acu cinci zile duminecă, fiind absent anchetă județ, orele 2 p.m. directorul prefecturii Raul Grigorașcu afla cafine central jucând
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
visase o operă bazată pe respectarea strictă a relațiilor dintre limbă și spirit și care nădăjduia în influența demersului lui G. asupra spiritului modernității, când echilibrul între „știință, simțire și putere este rupt”. Romanul Pluie d’étoiles (1933) are o tramă istorică și detectivistică, vădind o specială atenție în descripție. În cadrul acțiunii, plasată la Viena, în 1927, cu un intermezzo praghez, au loc mai multe întâlniri între Danthérieu, baronul Mallen-Louis, personaj bizar având deviza alchimică animula, vagula, blandula, și Thea, fiica
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287277_a_288606]
-
de icoane convergente în raport cu evenimentele. Simultaneitatea celor două procese generarea nivelurilor de semnificație și crearea figurilor paradigmatice) este, paradoxal, o modalitate de codificare a poemului, de vreme ce textul ca atare sporește în complexitate, si o modalitate de decodificare a sa, de vreme ce trama epica și personajele devin, astfel, măi transparente. Voi introduce acum un factor suplimentar în ecuația mea hermeneutica: pattern-ul de construcție a tramei blakeene. Se poate intui că, atât în profețiile timpurii, cât și în producțiile epice de maturitate, autorul
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
a poemului, de vreme ce textul ca atare sporește în complexitate, si o modalitate de decodificare a sa, de vreme ce trama epica și personajele devin, astfel, măi transparente. Voi introduce acum un factor suplimentar în ecuația mea hermeneutica: pattern-ul de construcție a tramei blakeene. Se poate intui că, atât în profețiile timpurii, cât și în producțiile epice de maturitate, autorul utilizează un scenariu comportând trei stadii: o stare de criză inițială, care escaladează până la punctul culminant, urmat de o regenerare treptată și sfârșind
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
Africa este un alt artificiu retoric utilizat de eul creator cu scopul de a evidenția caracterul intelectual limitat și castrant al viziunii simple. Fiindcă "somnul lui Newton" este definit, altundeva, drept vederea cu ochiul, nu prin el185, eul creator înfățișează trama și atmosfera ce o învăluie în contururi șterse. Există o serie întreagă de substantive, adjective (utilizate, în general, ca epitete, mai ales ornante) și verbe care compun un tablou al nesiguranței extreme, al iluziei generate de percepția redusă: "Noah faded
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]